Nonsensuri
(despre tine)
enigme în tristul de ploaie strică umbra
încolțind o luciditate a morții în grădina luminii de-ntuneric
săpând la rădăcina minciunii fântâni de-adevăr
tu vii către a locui apa nimicului eu
vrând a urca acolo unde se coboară,
nălucă de sorgintea tăcerii
izvodită-n albul de sub strigătele poeților ești,
femeie fără truismele existenței,
cu rănile eternității,
în galop pe umbra ta din tristul de ploaie
pe glia visului meu treci fără poveri de-ntrebare
gândul doar mi se mai vopsește mirare,
duhul, bând clipa lângă nemoarte
din pipa cu fum fără timp cheamă scribul
să urce zidire pe unde se coboară
toată ploaia asta fără umbră,
asemenea fantomei tale de femeie...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Femeia interioară
meteahna tristeții tale încape într-o poezie de ploaie
când îngerii mor deasupra mormintelor de apă
fântâni, invers, pe cer țin zeamă
în existența lichidă a tăcerii spre șoaptă,
de acolo spre strigăt
tu, femeie de casă-n odaia sufletului meu
îmi ștergi praful din umbră, de pe tăișul răcnetului,
o mică fărădelege-n albastru
seninul are lumina în cioburi,
picături din ruga ce plouă invers, spre cer
azi pe lacrima ta s-a strâns praful,
pe-afară ploaia a supraviețuit
cu apa clocotind de cădere
unde tu
ești cuvânt
și carne de-amintire,
pasărea are cântecul astupat
în sicriul târziu
în toate literele mele-i cuib de morminte,
nu știu a scrie
ce toți poeții au uitat să spună
despre tine, femeie
cu nimbul așezat, ca o pălărie pe creștetul lui Dumnezeu,
pe vis omenesc spre eternitate
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Afrodita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia fără bărbat
Femeia fără de bărbat
E ca ogorul nelucrat,
E ca Pământul fără ploaie,
Ca fără boabe o păstaie.
Femeia fără de bărbat
E ca smochinul cel uscat.
Ca oul fără gălbenuș,
Ca o ștampilă fără tuș.
E-o barcă fără de vâslaș,
O pușcă fără de pușcaș,
Corabie făr de catarg
Pierdută în al mării larg.
E ca Crăciunul fără brad,
Ca apa care n-are vad;
E ca grădina fără gard,
Ca trupul fără miocard.
E ca un corp lipsit de cap,
Un car lipsit de-al său proțap;
Apoi mai este, ia aminte,
Precum un creier fără minte.
Lipsită de bărbat, femeie
Ești ca o broască fără cheie,
Ești pușcă fără de cartuș,
Vioară fără de arcuș.
pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (9 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Morminte
să nu jelești morminte-n despărțire
că dorm sub lespezi căi necunoscute
când neființa tainele-și ascute
sub existența flacără subțire...
de sub poveri de timp lumiri născute
te mai ademenesc în grea pețire,
în racle-i Dumnezeu și-n asfințire
tu cerni nisipul vremii pe tăcute...
femeie, uiți, dar ești din mine coastă
și fără tine nu-s în rugă-ntreg
iar iadul des pe gânduri îmi adastă...
de mințile cu nebunie-mi leg
pe zarea de sicrie-n vamă castă
mai vino-n tristul clipei sacrileg...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erai tot mai cosmică
erai tot mai cosmică,
se vede, te adâncește lumina,
umbra deja
ți se întinde pe grumazul munților
de acolo nicăieri necăzând,
prăbușirea ta e o suire...
pe chipul tău (cel cu rânjet de frumusețe)
se apleacă noaptea părului de cerneală
șuvițe de-ntuneric acolo scriu,
penițe lungi de nălucă,
marginile existenței de a fi fără trup
eres, femeie, dumnezeie
încuiată-n altar de idee...
sanctificarea mizantropiei,
unsoare de blestem îți mânjea gura
pângărind încă sărutul...
pe limba acelui grai însă vremea
îți linge buzele pofticioasă
de dragoste și pâine de casă,
vinul acrișor o țâră
parcă mai pe omenește
în ocări se vâră...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Urania
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din umbră
sub nemișcarea obiectului umbra îi aleargă împrejur
de fiecare dată când îți neclinteam sărutul
dragostea alerga împrejurul clipei
către ziuă îmi luam sărutul de acolo
să poți rosti,
în jurul vorbelor stingeai umbre
ochii cerului tău se mai umbreau cu puțin de ploaie
îți rostogoleam atunci în auz o umbră a pietrei de haz
eram un sisif negociindu-și prețul nimicului de iubire
amestecându-ni-se umbrele pietrelor noastre iubeam
iscălind tăcerea din crepuscul de noapte
într-o rouă atât de ciudată
că ne cădeau căciulile de pe cuget
în calea luminii obiectul naște întunericul minim
cum adus în calea ta mă nasc în iubire,
dragoste, umbră...
dimineață, ploaia ne plânge în ochi
și pe-afară
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Thor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu
Unde nu-i libertate
tu ești libertatea
Unde nu-i cinste
tu ești cinstea
Unde nu-i căldură
apropiere de la om la om
tu ești apropierea și căldura
inimă a lumii fără inimă
Buzele tale și limba ta
sunt întrebare și răspuns
în brațele tale și-n poala ta
e ceva ca liniștea
fiecare plecare de lângă tine
se-ndreaptă spre revenire
Tu ești un început de viitor
inimă a lumii fără inimă
Nu ești articol al credinței
și nici filosofie
nu ești regulă și nici posesie
de care să mă țin
Tu ești om viu
tu ești o femeie
și poți să greșești să te îndoiești și să fii bună
inimă a lumii fără inimă
poezie de Erich Fried
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum de femeie
Parfum de femeie cu gust de frezie plăpândă
Coboară în umeri de dorințe
Agitați de poveri.
Parfum de femeie, gust de mentă revigorantă,
Coboară în coapse fierbinți
Căptușite cu mângâieri.
Parfum de femeie cu gust de zmeură dezghețată,
Coboară în degetele alintate.
Parfum de femeie cu gust de cuișoare
Coboară în plete brune scăldate...
poezie de Silvia Filip (8 martie 2020)
Adăugat de Silvia Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zi ploioasă-n cimitir
Din groapă sare un harleț
Urmat de o lopată,
Un cioclu trist stă rezemat
De pământul rece-n groapă.
Ploaia cade fără oprire,
Peste lespezile grele, negre,
În pomii goi se bat corbii de zor
Cântând cu ciorile în cor.
Și tristul cioclu pleacă spre casă,
Copii pe drum îl tachinează...
El le doreste, fără a le purta pică
Acolo unde el lucră, acolo ei să se ducă.
poezie de Edmond Ioan Siladie (2 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger sau nălucă ?
Pe umbra visului stingher
stă singur gândul, în derută,
iar îngerul, căzut din cer,
dansează singur pe o plută.
Credea că este nevăzut,
dar l-a trădat mirarea lungă
când dintr-odată a-nceput
să treacă râul într-o dungă.
Grăbit am alergat spre mal
să îl ajut, venind din față,
dar nu credea a fi normal
un muritor să-i dea povață.
S-a-ntors din cale supărat
și a plecat, fără să-mi zică,
la umbra unui deal surpat
căzut pe gândul fără frică.
Abia atunci am priceput
că nu era decât nălucă,
ajunsă noaptea din trecut
pe visul dorului de ducă.
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale (2022)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ești...?
sunt aici...
unde privirea ta îmi urmărește gestul
unde respirația ta îmi simte pulsul
unde umbra ta îmi urmărește pașii
și acolo.....
acolo unde gândul tău îmi este umbră...
unde sufletul tău îmi este aer...
unde iubirea ta îmi este viață...
unde ești tu iubita mea...
pretutindeni....
poezie de Silviu Petrache (6 februarie 2013)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacii fără vânt sunt triști
Nu cunosc unduirea
Și freamătul frunzei.
Pământul fără nori e sterp,
Nu gustă ploaia!
Orele fără secunde sunt vide,
Nu cunosc și nu văd clipa de miraj și durere.
Eu fără tine,
Sunt doar o formă care există!
Prezența ta lângă mine,
Îmi umple sufletul de dragoste și iubire,
Tu îmi dai viață!.
Te iubesc femeie!
Și-mi ești singura si ultima speranță,
În scurta mea călătorie, prin viață!
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo
Acolo unde timpu'-mi bate!
Acolo timpu'-i nemurire!
Ești Tu fără cuvinte,
Sunt Eu prin cele sfinte!
Acolo unde mi-ești blestem,
Eu.. tot...., tot te mai chem!
Tu...., tot....!
Tot un blestem!
Acolo unde.....!
Nu mai am cuvinte,
Tu....!
Tu fără cuvinte!
Acolo unde Tu ai tăcut,
Un timp ai înghețat!!
Și... ți-ai ales...
Acolo....!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără motiv
în tot acest timp
noi nu am existat
destinul căuta variante
la mijlocul drumului
ai tras pe dreapta
ți-ai parcat dragostea
într-un trecut glorios
confortabil
fără să arunci o privire pe fereastră
zilele s-au scurs pe asfaltul rece
ca o ploaie nebună
chipul meu s-a șters
iar vocea femeii din umbră
a devenit clară
importantă
unică
mai rămâne să arzi
pagina unde m-ai descoperit
frumoasă
incredibilă
și cam atât
poți să ieși la lumină
eu mi-am prins umbra
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Pași
te-ai îmbrăcat în foșnet de alge
se sfarmă și clipa
prelung se stinge'n șoaptă
un val, un gând, un ideal
coboară lin petale albe de crin
frunza măsoară timpul rămas
vuiește iar pădurea
tresar copacii sub lovitura morții
pe umeri roi de stele
mi-e trupul rană și lacrima destin
eu am rămas să mângâi pașii
tu ai plecat în noapte și totuși unde ești
femeie fără chip
din tainice povești
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă femeie
Lasă-mă, femeie, să mă închin în fața ta,
Căci fără tine lumea un pustiu ar părea.
Lasă-mă, femeie, să-ți sărut piciorul gol,
Căci fără tine dorul nu ar mai fi dor!
Lasă-mă, femeie, să-ți sărut buzele tale dulci,
Căci fără tine zilele sunt prea scurte și nopțile prea lungi.
Lasă-mă, femeie, să-ți admir chipul tău divin,
Căci fără tine soarele ar lumina mult mai puțin.
Lasă-mă, femeie, să-ți mângâi palmele tale moi,
Căci fără tine pământul ar fi pustiit de vânturi și inundat de ploi!
Lasă-mă, femeie, glasul tău blând să-l ascult,
Căci fără tine începutul nu ar avea niciun început.
poezie de Vladimir Potlog (6 martie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet de descompunere
Zadar ființă sângele emană,
e-n oameni existența bând minciună
morminte doar aievea sacru spună
sub cerul ploi ce-au izvodit o rană.
Tăceri de timp, cu miezul de furtună...
În clipa de amor și pământeană
o veșnicie parcă-mi ești sub geană
plătind a Mere-n Luntre împreună.
Păcatul viu, femeie, suie-n racle
ci doar în adormiri dumnezeiești
de mântuire-i adevăr în Clești
prin a eternității habitacle.
La umbre-n rădăcini se descompune
secunda fiartă în deșertăciune...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Maioneză
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu ai cum
Tu nu ai cum să știi, nu ești femeie,
Cum gândul meu te caută frenetic,
Cu inima-ți incantez numele drag,
Cu ochii te aștept în priviri lungi...
Tu nu ai cum să simți, ca o femeie,
Durerea visului destrămat în zori,
Răceala așteptărilor prea dese,
Sau teama că-ntr-o zi, n-o să ajungi...
Tu nu ai cum să plângi, ca o femeie,
Nu doar cu ochii, ci cu toată ființa,
Gata-ntr-o clipă să lași totul baltă
De-ar fi și să rămâi doar cu iubirea.
Tu nu știi să iubești, ca o femeie,
Fără limite-absurde, la nesfârșit,
Nu știi să-nmugurești, să cânți, să susuri,
Iubirea mai presus ca nemurirea!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia izvorul vieții
Femeie, când mă uit în ochii tăi,
Văd cerul plin cu stele,
Femeie, când ascult cum bate inima ta,
Văd viitorul vieții mele.
Femeie, când ești departe,
Sufletul mi se aprinde de dor.
Când ești lângă mine,
Dorul mi se preschimbă în amor.
Femeie, când sărut mâinile tale
Albe ca miezul pâinii,
Atunci înțeleg că tu ești
Speranța mea în ziua de mâine.
Căci fără tine, femeie, lumea ar părea
O frunză bătută de vânt,
Dar cu tine e ca o grădină a raiului,
Unde îngerii niciodată nu plâng.
poezie de Vladimir Potlog (5 martie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când timpul își va pierde orele și clipele... atunci îngăduie-mi să plutesc departe, acolo unde-mi zboară visul. Este un loc, niciunde, unde totul se șfârșește; fără speranțe, fără vorbe, fără voce, fără sunet, fără călători osteniți, pe o cărare goală, fără naștere, fără moarte, fără trup, fără noapte, fără zi și fără zori în acel vid.
Maitreyi Devi în Dragostea nu moare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără
Fără Dumnezeu și soare nu ai exista.
Fără apă nu ai exista.
Fără păduri nu ai exista.
Fără albine nu ai exista.
Fără hrană nu ai exista.
Fără animale nu ai exista.
Fără flori nu ai exista.
Fără culori nu ai exista.
Fără muzică nu ai exista.
Fără sunet nu ai exista.
Fără lumină nu ai exista.
Fără propriul corp nu ai exista.
Fără spiritualitate nu ai exista.
Fără forme de relief nu ai exista.
Fără plâns și râs nu ai exista.
Fără natură nu ai exista.
Fără sentiment nu ai exista.
Fără foc nu ai exista.
Fără aer nu ai exista.
Fără univers nu ai exista.
Fără armonie nu ai exista.
Fără întelepciune nu ai exista.
Fără simțuri nu ai exista.
Fără smerenie nu ai exista.
Fără geometrie nu ai exista.
Fără suflet nu ai exista.
Fără pământ nu ai exista.
Fără gând nu ai exista.
Fără iarbă nu ai exista.
poezie de Cînepă Ștefan din Dumnezeu este lumina conștiinței noastre, Fără...
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!