Contur curbat
Durerea când e lacrimă sub geană
și se prelinge pe umăr de obraz
o frumusețe stranie înflorește-n priviri,
de se vor strînge mănunchi de lumini
fără să-și numere razele.
Aromele trupului tău îmbată
piersicile zemoase sub piele și puf
frăgezind culori calde de nufăr
într-un contur curbat cu linii subțiri,
cuvintele devin gesturi sublimate
la răspântia înțelegerii faptelor,
metamorfoze ale transformării gândului,
alipirea dragostei de conținut
prin împerecherea factorilor opuși.
Cât să mai poți intui când totul devine ascuns,
risipirea mea în adierea vântului
aerul tău în oasele lui.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre devenire
- poezii despre vânt
- poezii despre piersici
- poezii despre numere
- poezii despre nuferi
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre intuiție
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Gândul ca un vis
Să rabzi mai mult decât poți
în umbra ei să nu te aștepți,
să se fluidizeze durerea în lacrimi,
dospește înțelegerea ca pentru pâine
și risipești credința în inimile altora
când în trup nu te mai răscolește ceva
deși nu se știe ce se poate întâmpla.
Iar gândul tău lăsat fără picioare
capătă contur de astru îndepărtat,
gândul tău ca o pasăre a universului
îi duce pacea pământului tandru,
gândul ca un vis ce pune semnul împlinirii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre păsări
- poezii despre pâine
- poezii despre picioare
- poezii despre pace
- poezii despre inimă
- poezii despre durere
- poezii despre astre
Se face frig
Se face frig ascuns în gânduri,
nervii își ies din fire, resping totul,
trupul se simte greu, abia se poartă pe picioare.
Drumurile-s legate de ape și uneori rupte,
se lasă cu dureri la încheieturi și vise
ce sporesc depărtarea și curajul nebun,
se deschid ferestre.
Cerul se arcuiește cursiv peste orizonturi,
pământul înflorește-n somnul dimineții,
și visează rodul.
Raze de lumină cu arome de mentă sălbatică
îmbracă aerul în armonii înalte și crude.
Tot ce poate să fie are armuri subțiri,
faguri de plăcere-s dornici de umplere
numai cu iubirea celuilalt nufăr.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime, poezii despre somn sau poezii despre nebunie
Păsări măiastre
Mâinile dau contur trupului tău,
pieptul vibrează din interior
tandrețe în unghiuri de lumină,
răscolesc bucuria ascunsă-n inimă.
Se năpustește printre nori
ploaia care împrospătează aerul,
culorile se îmbrățișază-n arome
încărcându-se cu semnificația lor.
Trăirea capătă puterea aurei
ce-i purifică gândurile
și le lasă libere,
să se viseze păsări măiastre.
De semne vor da la margini
unde se rup barierele întunericului
și nimeni nu le oprește,
să se exileze-n cosmos
când trup nu mai au.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre întuneric, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre ploaie, poezii despre nori, poezii despre mâini sau poezii despre libertate
De ce dai voie vântului
De ce dai voie vântului să umble
Prin părul tău și să ți-l răvășească?
E mângâierea lui, făcute-n tumbe,
Mai caldă, mai suavă, mai cerească?
Sunt degetele lui fâlfâitoare
Mai meștere în joc, mai fără număr
Când te cuprind din cap până-n picioare,
Când îți dau jos buchetul de pe umăr?
De ce lași vântul ca să-și pună palma
Oriunde vrea și,-ncolăcindu-ți sânul,
Prin fustele subțiri ce zbor de-a valma,
Să te privească cu-ochi blânzi, bătrânul?
De ce, când te pândește-ascuns prin iarbă
Și vrea să-ți sărute gura-n voie,
- În timp ce eu tânjesc cu plânsu-n barbă
Pe el îl lași... iar mie, nu-mi dai voie...
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre timp, poezii despre sărut, poezii despre păr, poezii despre jocuri sau poezii despre fuste
Totul se risipește ca ceața prin aer
Pe brațele ei întinși stau nevăzuți șerpii vicleni
așteaptă să-i strângă la piept pe seduși
și nu vor mai scăpa din mrejele fierbinți
țesute diabolic împrejur.
Cuvintele alunecă de la răscrucile gândului
până la triunghiul coapselor nude
cu ecouri mustind în arome de măr copt.
Totul se risipește cum ceața prin aer
unde tulburătoare lumini lichide se nasc,
din ape curcubeie fac arcuri frumoase pe cer,
sub ele orizonturi rămân ca niște porți
pe unde trec anotimpuri cu logos poetic.
Se mântuie de păcate întregul univers
și respiră prin piele bucuria învierii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre seducție, poezii despre poezie, poezii despre nuditate, poezii despre naștere, poezii despre mântuire sau poezii despre mere
Fără reflexe în timpul real
Lângă femeia de abur spațiul devenea curb,
o înfășura în culori calde translucide
fără reflexe în timpul real,
nopțile mele rămase fără suportul din vise
erau mai sărace decât întunericul
ce le agasa din toate părțile,
când puneam gutuile-n fereastră
mușcatele se îmbătau de miros fericit
de uitau să mai înflorească.
Mă întreb câtă nemărginire îmi trebuie
ca să depozitez în memorie
vraful de trecut pierdut pe drum,
iubirea ține loc de gesturi divine,
se-ncarcă cu vibrațiile metalului topit
și nu mai devine ispită pentru păcat.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre sărăcie, poezii despre spațiu și timp, poezii despre noapte sau poezii despre fericire
Femeie a verdelui copt
În serile tale stelele rămân pe loc
pământul aburește oglinzile cerului,
iar nopțile de mână cu pădurile
se plimbă pe văile adînci ale întunericului
unde apele-s înstrăinate-n singurătate.
Târziu când se pornește cântecul dimineții,
păsări cu ciocul de smalț
întrecându-se cu lumina
pun prag de încercare dragostei.
Aromele salcâmilor înfloriți
îmbată cărările ierbii de rouă
și nu mai pot pleca fără tine
femeie a verdelui copt.
Nestăpănită vibrație visează
luntrea care ne așteaptă la mal,
să ne pierdem pe nesimțite
printre plaurii plutitori ai iubirii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre verde, poezii despre stele, poezii despre singurătate sau poezii despre seară
Oasele mele înfloresc
Moartea-i un fel de a spune sfârșitului,
tot ce-i viu îl are în celule
și se regenerează prin datul creației.
Mai conștient sau mai puțin, capătul există,
limitele sunt, dar pot crește
și lumea nu se termină curând.
Cum o albină-n stup are menirea sa,
am învățat să-mi respect convingerile formate
și mai presus de toate oamenii și natura
liniile drepte.
Păstrez în gânduri cuvintele de ușurare
lumina lor ce-mi alină sufletul
și nu cred în orbitoare străfulgerari.
Oasele mele înfloresc la căldură
și firesc se-mbracă-n mușchi și piele
dând glas trupului într-un violoncel
mângâiat pe corzi de o femeie.
Cu răbdare ucid nevredicul din mine,
las ferestrele deschise să intre aerul
și-l respir curat,
scriu pe albele file
tot ce mă învăluie în mister,
sunt ca o primăvară timpurie
ce se rostogolește plină de schimbări.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre sfârșit, poezii despre schimbare, poezii despre respect, poezii despre primăvară sau poezii despre natură
Păsările
Sub o geană de lumină
ochiul tău albastru
prins în mirajul iubirii
caută-n zare curcubeul.
Umbrele se joacă cu privirea
răspândindu-se pe sub arbori
ce-și tremură frunzele-n aer.
Tăcerea se-nfășoară-n tristețe
sub semnele unor zodii străine
fără nerv.
Cu oase albe, subțiri păsările
fluieră seara-n vânt
venirea toamnei
trasă de care de foc.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre toamnă sau poezii despre ochi
Arome de suflet
Pe brațele-i întinse nevăzuți, șerpii vicleni
așteaptă să-i strângă la piept pe seduși
și nu vor mai scăpa din mrejele fierbinți
țesute diabolic împrejur.
Cuvintele alunecă pe la răscrucile gândului
până la triunghiul coapselor nude
cu ecouri mustind în miez de măr copt.
Se risipesc arome de suflet la mese
unde tulburătoare lumini lichide se beau,
din ape curcubee fac arcuri colorate pe cer,
sub ele orizonturi rămân ca niște porți
prin care trec anotimpuri cu logos poetic.
Se mântuie de păcate omul mirean,
respiră prin piele bucuria învierii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescarii
Prind pești și apoi îi eliberez în apă,
încerc plăcerea și îndemânarea, mai puțin hrana
prin risipirea stresului în tăcere
și refacerea bunei dispoziții,
seara e momentul când totul se împlinește
orașul e citit de lumină și freamătă.
Noaptea stelele se grăbesc către ape
și le privesc cum valurile se luptă.
Pescarii așteptă zorii să-și încerce norocul,
dar peștii nu-s flămânzi
și întârzie să fie curioși.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pești, poezii despre apă, poezii despre îndemânare, poezii despre stres, poezii despre plăcere sau poezii despre pescuit
Ochiul magic
Când noaptea nu va fi nici neagră, nici albă
lumina din interior mă va înghiți,
voi uita pe unde am fost și dacă am fost
ori am lăsat la alții ce am avut,
mă voi despărți cu totul de trup
chiar și gândurile mă vor părăsi,
o umbră poate să-și aducă aminte
de soare când m-am ascuns,
voi întra într-un labirint fără ieșire
în care și steaua mi se va topi.
Nu voi mai simți nici vântul, nici ploaia
somnul nu-mi va mai fi somn,
voi iubi altfel decât am știut
fiindcă inimă nu voi avea,
doar un ochi mă va călăuzi
de voi vedea universul întreg.
Tu, iubito, dacă vei fi undeva prin el
am să te recunosc cu ochiul magic.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru
Cu bucurii și amăgiri
Sufletul se-mbracă-n haina trupului
și o folosește până la ponosirea definitivă
când nevoit o părăsește.
Cu bucurii și amăgiri îl trce prin întâmplări
îl mângâie în căldură și frig,
Cu prietenești cântece ale inimii
ascultă glasurile de fiecare zi ale naturii,
adierea vântului în frunzișul pădurilor
zumzetul albinelor și ciripitul păsărilor
în taina iubirii căutate.
Se-nfiripă mereu îmblânzirea durerii,
modul în care ne poate cuprinde
marea dragoste a cupelor pline de mister
cu o neprecupețită patimă de dăruire
a împlinirilor așteptate.
Nimic din ce am cunoscut
nu se preface-n miere și lapte,
sufletul e însăși dualitatea dinte bine și rău
care nu se-mpacă niciodată,
haina nu trebuie să-l umilească.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre vestimentație, poezii despre păduri sau poezii despre prietenie
Dincolo de toate frustrările
Numai din dragoste suferința-i umilitoare
ca o piatră căzută pe suflet ce n-o poți ridica,
te rogi la copaci să te ierte de nepăsare
și le respiri aerul.
Cerul tău nu mai are alți ochi
și-ți blestemi lipsa de aripi, lipsa de tine
cu respirația tăiată de așteptări,
mutilat de dorințe și amenințări închipuite
dincolo de toate frustrările
este o imensă fericire și mult surâs.
Izbânda face cărare prin gânduri,
te umple cu răsadul iubirii,
au mai rămas câteva ape de trecut
fără punți de trecere,
mi-e frică de vâltori ori furtuni violente
dar niciodată nu mă vor învinge
când iubesc.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (24 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre violență, poezii despre victorie, poezii despre iertare, poezii despre frică sau poezii despre dorințe
Cum se prinde flacăra
Când cuvintele sunt dulci ca mierea
și curg vâscos și lin,
ușor se așează la suflet.
Inima se umple și ea de plăcere
și lasă porțile deschise.
Nu mai cuge nimic altceva,
totul se distilează într-o tăcută așteptare.
Gesturile calde spun și ele
cum se prinde flacăra
de lemnul binecuvântării
ce arde mocnit.
Lumina se soarbe din ochi,
atracția devine atingere subtilă
ce-și coace iubirea
și uită de restul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre miere, poezii despre lemn sau poezii despre foc
Mă doare...
Mă doare să văd oameni plângând
Mă doare să văd pe cineva suferind,
Mă doare când nu ești lângă mine
Mă doare să știu că nu-ți este bine.
Mă doare atunci când nu mă iubești,
Mă doare atunci când mă umilești
Mă doare când știu cât te iubesc
Mă doare să văd că nu te recunosc...
Mă doare tăcerea rece și grea,
Mă doare durerea din inima mea
Mă doare ș-o lacrimă ce curge pe obraz
Mă doare când știu de-al tău necaz.
Mă doare de-o frunză ce se leagănă-n vânt
Mă doare de oricine și orice cuvânt,
Mă doare că TU nu poți să-nțelegi
Mă doare... dar tu ai vrut să alegi.
poezie de Mariana Simionescu (25 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre cuvinte
Iepuri și femei
El taie răul din rădăcini,
îl pune să moară-n ascuns,
se spală cu apele limpezi ale zilei,
botează în verde lumina
și aruncă-n vânt cenușa gândului ars.
Își așază nădejdea pe masă,
scrie cu umbre pe fața oglinzii
o poveste cu iepuri și femei
după care nimeni nu mai aleargă
s-au domesticit.
Până se vor schimba nopțile la față
și vor pleca spre marea fără de țărmuri,
rămân sortit acelorași privilegii
de a mă vindeca de compromisurile
făcute de alții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iepuri sau poezii despre femei
Lacrimă de crin
Ori de câte ori mi se fură gândul
cuvintele îl aduc înapoi.
Imaginația îl îmbracă de sărbătoare,
îl lasă să zboare prin culori,
să visez femeia din cearcănul stelei
care-i respiră vorbele subțire
și le topește-n unghiul fericirii,
lacrimă de crin
căzută pe obrazul dimineții.
Uneori sunt și capcane crude
pe care le sar cu privirea și uit
de curbele visului în care mă aflu.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre imaginație sau poezii despre dimineață
Zâne din păduri fermecate
Din munți coboară pe cărări înguste
zâne din păduri fermecate
ce nu se mai ascund vederii
și îi iubesc pe oameni.
Am pornit să le întâlnesc fără reticențe,
frumosul capătă contur și formă
în fiecare femeie
cu pieptul înflorit în lumină.
În amiaza mea se înalță cântări,
mă regăsesc în sunete sculptate
pe chipul tău de zăpadă
și mă îndrăgostesc.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre sunet, poezii despre sculptură, poezii despre munți, poezii despre miezul zilei sau poezii despre frumusețe
Numai tu fără răni porți iubirea
Când carnea a prins sub piele lumina
nimic din trup nu e cum a mai fost,
ziua se-nfruptă din umbra răcoroasă
vindecată de semne cerești,
pe umeri coboară suflete de piatră
cu inocente visuri prin ploile repezi,
fuge timpul din palmele calde
și sub picioare pământul freamătă vesel.
Numai tu fără răni porți iubirea
în ochii adânci și uscați de așteptare,
între buclele care ascund himere
în geometria miraculoasă a capului,
ochii mă urmăresc până-n amintiri
ș nu vor să uite nicio imagine.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!