Suflet pribeag
Desculț, prin amintiri răzlețe,
Și cu norocul zăpăcit
Am pribegit printre iluzii,
Și-atâtea vise am zdrobit...
Încovoiat de doruri rupte,
Cu ochii ridicați la cer,
Am tot cerșit un strop de suflet,
Eu alta n-am știut să cer...
Cu aripile schilodite,
Păreri de rău am adunat...
Și gândurile plictisite
Le-am tot cernut și afânat.
Ai apărut în clipa-n care
Nu mai visam să te-ntâlnesc.
Atât de dor mi-a fost de tine...
Atât de mult vreau să iubesc.
poezie de Otilia Rour (2012)
Adăugat de Tiberiada
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Amintiri...
Eu in causul palmelor am strans,
franturi de vise, ce-am avut cu tine,
si clipe minunate am inchis,
ca sa le am mai vii in amintire!
Cate secunde magice-am pastrat
sa nu le pierd ascunse le-am tinut,
dar ti le-arat sa vezi ca n-am uitat,
nimic din tot cea fost si am trait!
In fiecare zi am adunat,
mici bucurii si de la flori petale,
si-n suflet eu cu grija am sculptat,
doar chipul tau cu razele de soare!
Sub pleoapele adanci de catifea,
am adunat imagini doar cu tine,
pe toate-n suflet sa le strang as vrea,
caci toate-mi sunt comori de amintire!
poezie de Zenovia Priboi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am
Și chiar nu contează nici cât și nici ce,
Ce bine că am și ce bine că e,
Ce bine că râd, chiar de lacrimi mai curg,
Am rază de soare, am zi, am amurg
Am vise născute din ochi migdalați,
Ce-mi cer sărutări pe obraji sidefați,
Am drept să iubesc inocent și nebun
Și glas ce mă-ndeamnă cuvinte să-ți spun
Nu vreau să renunț, pot avea tot ce n-am,
Am dulci amintiri să nu uit cât iubeam,
Am urmele tale în suflet și-n gând,
De suflet sensibil cu trupul plăpând
Am dreptul să fiu în poem mângâieri
Și flori să-ți ofer, chiar de poate nu ceri,
Ba chiar am mai mult decât tot ce visam,
Am dragostea ta și pe tine te am
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voiam să te întâlnesc, FRATE,
Voiam atât de mult să te-ntâlnesc,
În umbra țării-n depărtate
Eu n-am știut să te găsesc!
catren de Elena Toteanu
Adăugat de Elena Toteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de mult te-am visat (fragment)
Atât de mult te-am visat și de tare,
Atâta am mers, atât am vorbit,
Atât de dragă mi-a fost umbra ta,
Că nu mi-a mai rămas din tine nimic.
Nu mi-a rămas decât să fiu umbră-ntre umbre,
Să fiu de-o sută de ori mai umbră ca umbra,
Să fiu umbra care o să vină și-o să revină în viața-nsorită.
poezie clasică de Robert Desnos, traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când te-ntâlnesc...
Când te-ntâlnesc, de ce-ți cobori privirea,
Doar n-am în ochi săgeți otrăvitoare?!
Pe fața ta citesc neprihănirea,
Iar trupul tău, e-un lujer crud de floare!
În ochii verzi, știu că ascunzi iubirea,
Dar poate-aștepți un înger să coboare,
Când te-ntâlnesc, nu-ți mai feri privirea,
Căci n-am în ochi săgeți otrăvitoare.
Vreau să-ți arăt ce-nseamnă fericirea,
Pe chipul tău, aș vrea să văd doar soare!
Alungă teama și nedumerirea
Din ochii tăi ca două pietre rare!
Când te-ntâlnesc, vreau să-ți ridici privirea!
poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am cerșit la porți străine
La viața mea am fost sărac, nu m-am știut un om bogat,
M-am rugat lui Dumnezeu, sunt mulțumit de cât mi-a dat,
În raiul nostru părintesc, de dragoste înconjurați,
Într-o odăiță caldă am crescut toți patru frați.
Un boț de turtă de-l aveam frățește îl împărțeam,
Dintr-o strachină de lut mâncam toți, ne săturam,
Ne-apăram unul pe altul, grij-aveam de fiecare
Și purtam cu drag pe noi haina fratelui mai mare.
N-am știut ce-i sărăcia, nu ne-am plâns în fața sorții,
Cu ambiție și sete deslușeam tainele cărții,
Alergam pe mal de Râmnic, pe întinderea câmpiei
Și simțeam mereu alături farmecul copilăriei.
N-am vrut să-mi forțez norocul, n-am putut strânge avere,
N-am cerșit la porți străine, cinstea drepturile-și cere,
Versuri cu drag așternute pe un petec de hârtie
Vi le dăruiesc doar vouă... Nu am altă bogăție!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acel Suflet
Spune ce vrei
Sa stii de la acel
Suflet ce i s-a daruit ei
Si o sa iti spuna el
Mi se oglindeste in priviri
Teama de a nu te putea privi
De a nu te sti langa mine
De a nu ma sti langa tine
Si ma urasc pentru ce sunt
Cand privesc in oglinda m-ancrunt
Am fost candva un om bland
Si-acum tot ce vreau e sa merg in pamant
Si n-o sa mai cant
Ce pana acum am pretuit
Si-am fost iubit
Dar n-am stiut si am ranit
N-am crezut ca un suflet
Ma poate iubi asa de mult
Mi-a spus in lacrimi
Mi-a spus,dar eu nu am crezut
Si stiu k l-am pierdut
Atunci cand nevoie de el aveam mai mult
Si-am decazut, nu stiu
Daca o sa mai vreau sa fiu
poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pietre si Inimi" de Alexandru Cristian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
O întâlnire ratată
Tu n-ai venit,
Și Timpul a trecut, iar eu am amorțit.
Dar nu atât că tu n-ai apărut,
Cât mai ales că nu ai reușit
Să te înduri, așa cum aș fi vrut,
Să-ți birui nepăsarea în sfârșit,
Și am sperat, însă am fost rănit...
Tu n-ai venit.
Nu mă iubești,
Și doar iubirea te face să slujești.
Eu am știut, nu-i o idee nouă,
Că printre toate faptele divine
Ar fi fost bine ca o oră-două
Să fi venit să te-ntâlnești cu mine,
Un om zdrobit de timp, să-l liniștești...
Nu mă iubești.
poezie de Thomas Hardy, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Cartea "Far from the Madding Crowd" de Thomas Hardy este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Te iubesc precum ar fi sa fie...te urasc!
Acum, cand luna se ascunde dupa nori,
Iar aerul e placut inmiresmat de flori,
Eu stau in camaruta mea si ma gandesc,
La cat de mult eu te iubesc.
Dar gandurile-mi sunt intrerupte
De un prim strop cazut pe frunte,
O frunte ce ascunde ganduri multe,
Ganduri, care de multe ori raman mute.
Spulberate-mi sunt si visurile-n culori
De acelasi strop oglindit in sori,
Un strop pornit din acei nori
Formati de un suflet plin cu flori.
Si uite asa imi vin in minte
Amintiri infipte ca un dinte,
Amintiri despre un timp demult trecut
Ce va ramane pe veci tacut.
Insa nu la fel despre mine graiesc
Pentru ca atat cat am sa traiesc
Tot la tine am sa ma gandesc
Si am sa vin la tine sa-ti soptesc: " Te iubesc ".
si dupa aia am sa vin si am sa zic: " Te Urasc ".
poezie de Claudiu Stratulat
Adăugat de Augustina Gorgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
La periferia tinereții
lumini împerecheate în ceresc candelabru
mă-ndeamnă la visare pe un colț de plai
prin codru de vise aleargă un zimbru
cu speranțe ce străbat seraficul rai.
pulsațiile inimii ca un dans febril
în tonurile ce se cern din melodie
iubirea renascentă din luna lui April
iluzii amare transpune-n parodie.
m-am despărțit cu greu de tinerețe
albumul cu fotografii e tot ce mi-a rămas
dar păstrez în suflet cu naturalețe
amintiri doruri vise cu emoții în glas.
astăzi bătrânețea e plină cu povețe
cum să ies din labirintul fiecărui ceas.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc
Iubesc tăcerea vie ascunsă-n ochii tăi
Privirea lor târzie ce scapără văpăi
Iubesc al nopții murmur ascuns în gândul tău.
Un strop de bunătate într-un haotic rău
Iubesc a ta greșeală, urmată de iertare
Ca un copil urmez a dragostei chemare
Iubesc o-mbrățișare a clipelor de dor
Ce aripile-mi taie și nu mai pot să zbor.
Iubesc fără-nțeles o cruntă depărtare,
Ce spintecă iluzii și-aduce-ncet uitare
Iubesc sărutul tău, născut firav din ploi,
Aroma unor buze atât de dulci și moi.
Iubesc acele gânduri de care nu-mi vorbești
Și te întreb adesea: Tu, oare mă iubești?
De-ar fi să-mi dau vreodată răspunsuri ce mă dor
A lacrimilor urme mereu am să le-ador.
Din tot ce-nseamnă noi trecutu-l răscolesc
Și te întrebi în taină: Eu, oare te iubesc?
Iubesc fără măsură aceleași întrebări,
Ce nu-și găsesc răspuns în cele patru zări
Prin sufletul tău cald eu veșnic rătăcesc
Și astfel înțelegi cât de mult te iubesc...
poezie de Andreea Palasescu (30 ianuarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.
Dor
m-am rătăcit în căutarea ta
uitasem că ai fost odată lângă mine
într-un târziu am înțeles
esența dură a cuvântului odată
atât de aproape
atât de trecut și petrecut
cine suntem noi...
azi, doi străini
suflet pierdut, rătăcesc pe aleile de tei
din orașul acela prăfuit, la margine de drum
acum trăiesc din amintiri
când ne iubeam
știi... și azi eu te iubesc, și...
cu cine pot să mai vorbesc
să mai cerșesc o vorbă, un cuvânt
am adunat din lacrimi un buchet
pe altarul iubirii l-am așezat încet
mă dor bătăile de ritm
ce inimă nebună, te cere întruna
îmi lipsesc sărutările noastre printre mângâieri sfioase
și brațe ce se frângeau, se încolăceau în tainic joc
pe trupul tău, pe sânii tăi, în ochii tăi
azi clipa a trecut
a mai rămas, o mână întinsă și un sărut
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul grădinii
Eram un fluture mic și jucăuș.
Te iubeam atât de mult, că
spuneam tuturor, în zborul meu,
iubesc, iubesc, iubesc!
Numai pe tine te lăsam să-mi mângâi culorile,
(curcubeul în care mă înfășase viața).
Toți te invidiau pentru fluturele din grădina ta!
Și tu invidiai florile...
Într-o clipă de rătăcire mi-ai rupt aripile,
dar îngerul grădinii mi-a dat aripi noi
din petale de flori.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Charlie Kaufman: S-a întâmplat demult, în liceu. Te priveam de la fereastra bibliotecii. Vorbeai cu Sarah Marsh.
Donald Kaufman: O, Doamne. Eram atât de îndrăgostit de ea.
Charlie Kaufman: Da, știu. Și flirtai cu ea. Iar ea se purta frumos cu tine.
Donald Kaufman: Îmi aduc aminte de asta.
Charlie Kaufman: Pe urmă, după ce ai plecat, ea și Kim Canetti au început să facă glume pe seama ta. Și era ca și cum ar fi râs de mine. Tu nu ai știut asta niciodată. Păreai atât de fericit.
Donald Kaufman: Ba știam. Le-am auzit.
Charlie Kaufman: Și atunci cum de păreai atât de fericit?
Donald Kaufman: Charlie, o iubeam pe Sarah. Acea iubire era a mea. Îmi aparținea. Nici măcar Sarah nu avea dreptul să mi-o ia. Am dreptul să iubesc pe cine vreau.
Charlie Kaufman: Dar ea a crezut că ești jalnic.
Donald Kaufman: Asta era problema ei, nu a mea. Suntem ceea ce iubim, nu precum cei care ne iubesc pe noi. Am decis asta cu mult timp în urmă.
replici din filmul artistic Hoțul de orhidee
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi ochi albaștri am iubit
Doi ochi albaștri am iubit,
Atât de mult îndrăgostit,
Dar am uitat răpit de ei,
Dacă au fost chiar ochii tăi?
Dacă au fost chiar ochii tăi?
Acum îi caut tot mai mult,
Căci mi-au plăcut atât de mult,
Atât de grav rănit de ei,
Azi i-ai ascuns de ochii mei...
Azi i-ai ascuns de ochii mei...
Doi ochi albaștri am iubit,
Dar oarecum mă simt silit,
Să spun abia de îndrăznesc:
Căci astăzi încă le iubesc!..
Căci astăzi încă le iubesc!..
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este tot ce nu las pe pământ!
Am trecut printr-o lume de dor
Unde taina iubirii s-a stins.
Este totul doar grabă si zor
Spre un țel... niciodată atins!
Nu mă dor amintiri că le știu,
Nici iubiri nu mă dor, că le-am strâns.
N-am sădit, printre zile, pustiu,
Când necazuri au fost, nu m-am plâns.
N-am avut nici prea mult, nici puțin.
Tot ce Domnul mi-a dat, mi-a ajuns.
Călăuză... doar harul divin,
Pe cărări mult prea greu de pătruns.
Doar iubire-am furat cât am vrut.
Pentru mine e tot ce-i mai sfânt,
E esența plimbării prin lut,
Este tot ce nu las pe pământ.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu știam
Tu îți puneai o mână
pe fruntea mea,
iar eu nu știam
ce fel de frunză
a toamnei
mi-a împodobit
fruntea.
Tu mă priveai zâmbitoare
în somnul meu,
iar eu nu știam
ce fel de nor
îmi apără visul
de soare.
Tu îmi vorbeai
în șoapte atât de calde,
iar eu nu știam
cum de adie
un vânt plăcut
prin gândurile
mele.
Tu m-ai învelit
cu sufletul tău,
iar eu n-am știut
când m-am lăsat cuprins
cu totul
de tine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum de oraș
am văzut negenerația tăcând...
i-am admirat urletele mimate cu diezi...
am călcat pe urmele animalului sfânt...
acolo am rămas să-mi cresc fantoma/
am oferit măști alternative,
umbrele le-au fost rupte,
li s-au descoperit crochiurile.
Le-am colecționat drept amintiri.
ce erau mai mult decât amintiri(?)
ce se numea negenerație în definitiv...
Am stors tot ce a curs din astea,
timpul era singura urmă rămasă,
era textura texturii,
era chimia unui viitor așa cum a fost scris.
Le-am văzut liniștea de buduoar...
muribunzii intoxicați cu filosofii...
toga unor regi muți...
purpura plânsului spre zei.
Am văzut cât de mult ne culcam pe o ureche
și o lăsam în ecou de peșteră,
organ pentru vânătoarea animalului sfânt.
Am văzut drumul pe care au mers,
am plâns și râs deopotrivă,
atât cât era zarea...
atât cât sorbeam infinitul...
atât cât mai puteam urmări animalul...
Am văzut umbrele înghețate ale nefericiților.
Le-am evitat lacurile de lavă înghețată,
de fiecare dată pulsul m-a biciuit,
de fiecare dată m-am pripit în văzul lumii.
Umbre am văzut, de nu știu ce animal mai căutam...
eram mulți...
rămâneam niciunul...
rămâneam un fir de timp de care să tragi
în drumul nostru către animalul sfânt...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învierea de apoi
încet încet lutul se încărnează pe oase
scheletică încropire de vise
n-am crezut niciodată că o să vină
încă somnoros clipesc des din ochi
mă doare verdele ce te revarsă prin ei
în zadar îmi tot pipăi inima
mi-a mâncat-o dorul de tine
picioarele-ți albe lipite de umeri
cârje diavolești mă flutură-n aer
iar gândurile-mi negre ca smoala
îți împodobesc scăfârlia
amorțite-mi sunt mâinile ce cresc din tine
ca niște cercuri concentrice
schilodite sub îmbrățișări
pe suflet îmi muguresc mândrețea de sâni
de pe vremea când erai fecioară
poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea multe amintiri
Prea multe amintiri s-au adunat,
înghesuite toate-ntr-o cămară
pe un rastel rămas nedescărcat
de când ne-am întâlnit întâia oară.
Cu gândurile mele le păzesc,
le-am adunat pe toate-n custodie,
înregistrate, cum era firesc,
pe file dulci din flori de iasomie.
De te întorci vreodată din trecut,
le vei găsi pe toate neschimbate,
chiar și parfumul lor de la-nceput,
rămas în karma clipelor ratate.
Doar eu, cu anii, mai îmbătrânit,
te-aștept tăcut, în fiecare seară,
cu doruri să te-alint necontenit
de vei sosi cu clipele ce zboară.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!