Iubirea cu pantofi de porţelan

nu te teme că o sa bată vântul
genunchii ei sunt rotunzi ca o piruetă
fluierul piciorului drept simte că el
dansează în fiecare seară/atât de corect/

între ei zece străzi dorm pe singurătatea mută
nu este timp să poţi neiubi
iau pantofii de porţelan
să calc strâmb pe fiecare zi

dansează-mi rutina cu ochi de felină
muşcă din fiecare minut
îţi întind degetul mic tot mai crud
câte cuvinte tac pe masa ta
liniştea lunii o rod vârcolacii
bea-mi pacea întinde-mi mâinile reci
nu sparge pantofii cu care mă treci

mă cauţi mă iubeşti mă deteşti
hai sa dansăm (mai) putem fi perfecţi

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rococo

viaţa în rutină cere o scadenţă
ori tu eşti pictorul beat
care developezi lumi cerni nisipurile
mărilor migratoare şi pui cenzură
efluviilor ce inundă străzi după străzi
doar nişte coclauri unde bântuie tinereţea
cu genele ei false

ţi se scurge saliva după fiecare minut boldat
şi îţi doreşti să nu se fi născut steaua în patru colţuri
când aerul devenit respirabil va târî oameni- ireproşabili
în biroul vieţii pe o scară rulantă
iar acel marche arrière n-o să îţi redea şansa
de a fi bufonul universului rococo

tu
zici
că îţi este foame
de pitici
şi nu ai scuze
pentru extravaganţa ta literară
în oraşul cu toate pc-urile deschise

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grefe

poezia te arde îţi spune că nu ai pantofi roşii ori că buzele îţi sunt perfide
iar tu o iei în serios şi te aşezi în tabloul
lui Grigorescu cu falsă maramă pe cap
în oraşul tău la fântâna arteziană se împart pensii vezi femeile trupeşe răscolite de iluzii
un fel de icon fashion al urbei şi simţi aroma
cafelei turceşti de la terasele de pe Lipscani

tu ştii că statuile ce împînzesc centrul dorm
sub stele vii
şi încălzesc umbra căzută pe trotuare a celor mai tineri artişti
care dansează bachata la Imperius cu mâinile pe şoldurile ferme
au băut până la ultima picătură rostesc incantaţii despre umanitatea decorticată
însă eu nu cedez îmi încalţ pantofii de dans
cu liniştea unui ecou plan

parcă ieri ne îndrăgosteam şi ne îndrăgosteam
planete solubile crisalide efemere ce îşi trag
firele de mătase peste timpul minat
înspre final cu toţii vom face o grefă de piele şi nuditatea va fi precum scriitura nesfârşită ireversibilă aptă de procreere

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grefe

poezia te arde îţi spune că nu ai pantofi
roşii ori că buzele îţi sunt perfide
iar tu o iei în serios şi te aşezi în tabloul
lui Grigorescu cu falsă maramă pe cap
în oraşul tău la fântâna arteziană se
împart pensii vezi femeile trupeşe
răscolite de iluzii
un fel de icon fashion al urbei şi simţi aroma
cafelei turceşti de la terasele de pe Lipscani

tu ştii că statuile ce împînzesc centrul dorm
sub stele vii
şi încălzesc umbra căzută pe trotuare a celor mai tineri artişti
care dansează bachata la Imperius cu mâinile pe şoldurile ferme
au băut până la ultima picătură rostesc incantaţii despre umanitatea decorticată
însă eu nu cedez îmi încalţ pantofii de dans
cu liniştea unui ecou plan

parcă ieri ne îndrăgosteam şi ne îndrăgosteam
planete solubile crisalide efemere ce-şi trag
firele de mătase peste timpul minat
înspre final cu toţii vom face o grefă de piele şi nuditatea va fi precum scriitura nesfârşită ireversibilă aptă de procreere

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare apă

să îmi aminteşti să aduc lemne
ne va intra frigul pe horn
în fiecare dimineaţă
o să ai mâinile mai mici

îţi arăt o stradă
în care se aruncă oameni
şi te întreb
cum vrei să ne creştem copiii

copiii cresc
ne împung în burtă de ceva vreme

ieri am închis ultima uşă
gata suntem numai noi doi
hai să le deschidem

între timp
ne vom trezi mai scunzi cu câte o iubire

poezie de Ştefan Ciobanu
Adăugat de Ştefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zecimalele lunii

cu o mie de cai
poţi cumpăra o scară spre cer
dar liniştea cu glas de greier
nu o poţi haşura
stând la fereastra ovală a orizontului
cu pintenii înfipţi în talazul ierbii

câte secunde dorm în lanul de veghe
şchioape de infinitul o sau de interminabilul a?
număr stelele care înrămează bolta
unde se scaldă luna rotundă ca o zecimală

vor apune iubiri în filigran
iar noi vom sparge fosforul secundelor
mângâind coama cuvintelor
ce îmi flutură peste umeri

respir sarea albă
pe lună plină
/sepie a mărilor înstelate/
cine îşi va îneca sorţii
cine aburul nopţii îl va ancora lângă mal?

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânză în ulei

lumea pare prinsă într-o centrifugă
pe strada Lipscani pictorii beau la terase
culori de ulei li se scurg pe
pantofii albi
se urinează pe zidurile desenate în graffiti
nici să împarţi un fum cu cineva nu mai este permis
arta din acum se limitează la contemplarea lumii diogenic

ehei prin oraşul meu circulă zei cu braţele pline de sticle goale
ca nişte irişi orbi deschişi neluminii
aerul viu care iese din canale şerpuieşte printre câini şi hingheri
singură într-un moloz de cuvinte îţi
zic Manole
s-a ruinat catedrala iarba a năpădit
amvonul
oamenii ca şi păsările suferă de bipolaritate
s-a dus dracului ideea de permanenţă erosul miroase a stârv

cu toate acestea împart fiecare milimetru de eu
falia mea de timp necartezian
iubirea ca un pescăruş decolorat sferic sărat
şi vă mărturisesc că în oraşul acesta dimineţile se spală străzile
până nu mai miros a urină nici a artă

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărătoarea

nu am simţit singurătatea care a urcat ca seva şi m-a ros pe dinăuntru
mi-am aşezat pantofii pe raft să termin
cu mersul pe sârmă
şi să consum resturile timpului
precum coaja unor copaci mestecată
de bivoli de apă

la radio se anunţau atentate eram nesigură între locuri comune
ca într-un carusel moartea se învârtea
pe lângă leşuri
lumea aceasta era vie avea ochii deschişi sub valuri
singură eu număram columbi nopţi arse zile limpezite cristale...

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delir

Frunze din coastele zilei
cad de pe acoperişul caselor.
Sufletul tău aprinde lumini,
dansează cu îngerii nopţii
rotind galaxiile morţii.
Între noi cerul roşiatic îmbrăţişează
umbre de vânt.
Îţi scriu cuvinte de borangic,
iar luna se rostogoleşte
prin delirul toamnelor.
mă strecor precum şerpii de apă
în singurătatea şuierătoare.

Îţi beau metaforele, tăcerea,
fluidul clipelor putrede,
apoi mă aşez lângă nucul
din care se prelinge ploaia
ca din umbrela lui Dumnezeu.
Stau de pază inimii tale mai curând, mai aproape,
mai spălată de ploi, de cuvânt,
dragoste cu o mie de pori, cu picioare desculţe,
prin ierburile vii caracatiţe ale timpului mut.

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supravieţuiesc

era vară cu portocali şi o pisică obeză
purtai ochelari şi o şapcă roşie peste freză
ţi-am spus de atunci că viaţa are n-şpe mii de viraje
să nu uiţi, Darie, că sunt clipe cât anii în sevraje

tu ai râs ca la târgul de fete şi ai spus că-s nebună
ori că încă mai am fluierul piciorului sprijinit de lună
timpul între noi sâsâie ca un şarpe vărgat
spune-mi, de atunci câte secunde în iarbă a scuipat?

Ce vei face când în oglinda din stânga retrovizoare
vei zări asfinţitul/stol de cocori/ sare de mare
te voi întreba din nou cum o mai duci pe autostradă
supravieţuiesc îmi vei răspunde si vei trage pe altă bandă

poezie de Angi Melania Cristea din Căutătorul de pokemoni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supravieţuiesc

era vară cu portocali şi o pisică obeză
purtai ochelari şi o şapcă roşie peste freză
ţi-am spus de atunci că viaţa are n-şpe mii de viraje
să nu uiţi, Darie, că sunt clipe cât anii în sevraje

tu ai râs ca la târgul de fete şi ai spus că-s nebună
ori că încă mai am fluierul piciorului sprijinit de lună
timpul între noi sâsâie ca un şarpe vărgat
spune-mi, de atunci câte secunde în iarbă a scuipat?

ce vei face când în oglinda din stânga retrovizoare
vei zări asfinţitul/ stol de cocori/ sare de mare
te voi întreba din nou cum o mai duci pe autostradă
supravieţuiesc îmi vei răspunde şi vei trage pe altă bandă

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Globe-trotter

vreau să plec cu mine în bagajul de mână
gata să mă aşez în avion ca în prima copilărie
tu să vorbesti până asurzesc toţi călătorii
şi să îţi descalţi imaginaţia lângă un hublou

călătoriile sunt asmatice îţi inundă plămânii şi tuşeşti ai alergie la drumuri
nu poţi pleca fără spray-ul care te scoate din şoc
dar acel acasă nu mai este decât un epicentru al cuvintelor
însă tu ai harul să te poţi plia şi aşa minusculă
poţi intra într-o dragoste mare şleampătă o dragoste de călătoare

am auzit că mă aştepţi cu flori criogenate
pe fiecare ax orar
însă îmi este teamă de timpul când
nu voi mai vizita muzee ci pasarele
suma tuturor efectelor halucinogene tineretea
va urca pe o linie liberă
mai sus de Dumnezeu cu o mie de pixeli
în calculatorul universal

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâncarea, mult mai mult decât sexul, este cel mai înalt nivel al unui om. Aşa cum fiecare rege, fiecare profet, fiecare războinic şi fiecare sfânt are câte o mamă, aşa fiecare Napoleon, fiecare Einstein, fiecare Isus trebuie să mănânce.

citat din Betty Fussell
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când mă tot cauţi

Am cântărit vorbele nefericiţilor lumii
şi sunt foarte grele,
te simt nedumerită şi goală.

Tot mai cred în minunile creaţiei
înaintează cu lumina prin întuneric,
pentru îndoielile care mă stăpânesc
îmi cer iertare.

Sunt dependent de legile societăţii
şi le accept din teama de ceilalţi,
nu mă mai înşală aparenţele,
dar mă înşală cei ce ştiu să o facă,
nu-i arăt cu degetul,
dar dacă pot îi ocolesc.

De când mă tot cauţi
am încercat să te privesc în ochi,
ochii ştiu multe şi trebuie atent citiţi
de fiecare dată până-n adâncul tăcerii.

Nopţile şi zilele mă scot din umbră
şi te acoperă cu lumină,
cerul odihneşte pe un nor alb
sub care mă iubeşti.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teoretic totul e OK

Practic răsăritul soarelui
în fiecare dimineaţă

Practici amurgul lunii
în fiecare noapte

Practic veşnicia
în fiecare clipă

Practici clipa
în fiecare veşnicie

Eu te practic
tu mă practici

Între noi
poezia
se întinde
tot
mai
aproape

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi sunteţi?

În fiecare dimineaţă vorbesc cu floarea mea divină
Mă risipesc în mii de locuri de lumină
Descriu poemul vieţii şi adorm în fiecare seară cu vocea blândă în urechea internă
Sunt tot mai detaşată de mine, de toţi din jurul meu
Floarea mea doarme profund
Cum eu dorm în fiecare dimineaţă pe răcoare
Soarele ma trezeşte cu fiecare răsărit al lui
Îmi bate-n geam şi mă atinge pe păr
Nu pot fi singură
Sunt iubită...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansăm

Dansăm. Numai privindu-ne dansăm
Şi-adesea fără să clipim.
Împrejurul nostru nici ţipenie nu-i, şi nici muzică!
Dansăm ca şi cum zborul păsărilor
Se dezbracă de gravitaţie!
Dansăm ca doi atomi care se aleargă
În măruntaiele aceleiaşi substanţe.

Dansăm ca nişte pixeli!
Dansăm ca nişte bezmetici!
Şi cu cât ritmul devine mai alert
Cu atât priza dintre noi devine mai solidă!

Nu e nimic forţat în mişcările noastre
Nici o ezitare, nici o smucire.

Dansăm ca şi cum vântul
Unduieşte lanul de grâu în luna lui Cuptor
Sub noi pământul fierbe
Deşi nu îl atingem niciodată pâmântul cu tălpile!

Dansăm ca şi cum ne-am confesa prin dans
Pupila lunii se măreşte de fiecare dată când ne întrezăreşte
Sângele meu se ridică în picioare
Mijlocul tău devine un mijloc de transport către Ţara de
Nicăieri...

Tu nici măcar nu ştii că dansăm!

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două hăuri destul de abstracte

calea de mijloc e doar o frânghie subţire
pe care unii filozofi dansează step
pe când sărmanii o petrec în jurul gâtului
doar doar vor atârna mai drept
în bătaia gândurilor în mângâierea dezastrelor
fiecare încercare de a măsura adâncurile
ca dealtfel toate acele încercări disperate
de a delimita într-un fel răul deşimairău
(ca pe o bănuială ciudată numită dumnezeu)
nu este altceva decât un antrenament al îngerilor
de a nu cădea sau de a nu se da la fund
înainte de a împleti lumina cu lacrima într-o cărare mai largă
..................................
dansăm în jurul macului din centrul universului
uite îţi promit că muzica va cânta la infinit
nu băga în seamă toate tristeţile mele
oricum fericirea se numără din doi în doi
rotund sferic elicoidal
din elipsă în elipsă
precum cască ciocul puiul păsării albastre
...................................
între timp punem de o strângere de fonduri
câte un leu câte un tigru câte un elefant
să facem o cale de mijloc subterană
un fel de metrou între rău şi bine

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare lucru te caut

În fiecare poem mor câte un pic de dragul tău,
când scriu, mă trec cruci de jar
şi cerul începe a mă ustura sub pleoape,
simt picioare de sfinţi, trecându-mi prin ochi
apăsând-i până la lacrimi,
dar eu nu mă opresc
până nu storc din cuvinte toată viaţa.

În fiecare piatră te caut cu dalta sufletului
şi te cioplesc până îţi simt zâmbetul că se zbate,
la fel ca pasărea din colivie, flămândă de cer,
apoi te pipăi cu toate simţurile
ca şi când aş sărută degetele lui Dumnezeu
în care stau atârnată...

În fiecare durere mă sprijin de tine
şi tot ce sunt mă transform
într-o pâine fierbinte, din care aş vrea
să rupă îngerii în fiecare dimineaţa,
să înfloresc la fiecare înghiţitură a lor,
fluturând in tine rochia de mireasă a cărnii mele.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Last October

frunze şi pantofii mei cu toc firav
ţigările tale stinse pe pământ
până mai ieri dragostea ca un greier rătăcit
în fântâna arteziană
şi toate toamnele cu rujul siclam...

dincolo de casa păpuşilor mama tânără
râde spre tatăl meu care îşi vâjâie motorul
nu a cunoscut eclipsa vieţii
venită de pe dealuri aroma vinului a îmbătat
nefericiri prezente

din octombrie vom circumscrie letargii
şi vom semăna nebunia nopţilor în doi
pe terasa îngustă a blocurilor
tu şi larma sturzilor din grădinile oraşului
vă veţi ipostazia

clipele sunt purtate în lesă ca un câine comunitar pe care nu îl revendică nimeni
iar noi tragem retuşuri cu toamna aceasta
peste anarhia umbrelor îndrăgostite
apoi dăm foc frunzişului
nerisipit de ciclon

toamne se răsfiră se pliază devin
mai noi decât pantofii de carton ai morţii

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna aceasta respiră
de sub maci şi grâu,
tot astfel cum tu te îndrăgosteşti
din albia râului rece
de lumina lunii.

gogyohka de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!