Amsterdam

În portul Amsderdam
Marinarii cântă despre mare,
Despre iluzii, femei şi vapoare,
Iar fiecare vis e o rană şi doare.
În portul Amsterdam
Mulţi marinari dorm cu capul pe masă,
Visând o mamă, visând o mireasă...
Şi-n apele negre cad stele gânditoare.

În portul Amsderdam
Sunt marinari care mor
Răpuşi de bere, de votcă, de dor
Ori în aprige-încleştări de beţivi.
În portul Amsderdam
Întotdeauna se află-un marinar
Născut într-un ceas amar,
În nişte zori duşmănoşi, corozivi.

În portul Amsderdam
În clămpănit de saboţi
Hulpavi mateloţi
Înfulecă hering prăjit,
Dezvelind dinţi de-oţel şi măsele
Prin care-au trecut ogarii furtunii,
Dinţi cu care-au tras de vele,
Care-au muşcat din cornul lunii.

Unul ţipă din toţi bojocii la ospătar,
Fluturând în aer furca mâinii:
" Hei, mai bagă nişte peşte,
Aruncă-l colea, lângă pahar!"
Încearcă-apoi, icnit, să râgâie,
Dar de-abia scoate-un sughiţ,
Aşa că se ridică şi râde,
Şi se-încheie la şliţ.

În portul Amsderdam
Marinarii-n ritmuri levantine,
Îşi freacă burdihanele pline
De coapsele doamnelor nopţii;
Miroase-a căţei somnoroşi şi a lene,
Voci arse de whisky,- îngână-o serenadă;
Spintecă noaptea flamandă
Glume şi-ocheade obscene.

Râd şi dansează-într-un dulce-abandon
Până când în aerul dens, senzual,
Harmonica suspină-acordul final;
Trec apoi, perechi, perechi,
Prin catifeaua nopţii batave
Cu bărbăţiile ţanţoşe-n pantaloni,
Remorcând după ei femei uşoare
Pe străzi înguste, sub lampadare.

În portul Amsderdam
Mereu e-un marinar care bea
Şi bea, şi bea, şi bea –
Şi bea iarăşi şi iarăşi,
Bea-n sănătatea tuturor târfelor
Din Hamburg şi din Amsterdam,
Care-şi vând carnea
Lui şi la o mie de alţi tovarăşi.

Ele şi-au scos frumuseţile pe tarabă
Şi virtutea pe vecie li-i pierdută-astfel
Pentru câţiva guldeni murdari;
Iar când matelotul nu mai poate turna-n el
Şi-şi ridică nasul spre carul ceresc,
Privind intens a bolţii carcasă
În vreme ce se uşurează, ele jelesc
O iubire deloc credincioasă.

În portul Amsderdam
În portul Amsderdam

cântec interpretat de Jacques Brel, muzica de Jacques Brel, versuri de Jacques Brel, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În portul Amsterdam

În portul Amsterdam marinarii cântau
Despre visele lor, într-un vast Amsterdam.
În portul Amsterdam mureau beţi şi sterili,
Duhnind a bere, a sudoare, a rachiu.
Mureau până în zori, plini de dramele lor,
Pe faleza uscată spre-un ocean mişcător.
Iar când zorii de ziuă aproape mijeau,
Cadavrele lor descompuse rânjeau.

În portul Amsterdam marinarii mâncau
Cu dinţii lor mari peşte fript şi tăceau.
Pe şervetele albe puneau tot ce aveau,
Iar seara la lună beau din nou şi dansau.
Te invitau la masă uneori liniştit,
Înfulecând cu mâini murdare pomes frites.
Nu vorbeau cu nimeni despre dramele lor,
Se-ncheiau la nădragi şi urcau pe vapor.

În portul Amsterdam marinarii dansau
Frământând corpuri moi de femei şi râdeau,
Ele tropăiau cu raze în păr,
Lunecând în dansul prafului de nor.
Un acordeon vechi pe nişte umeri groşi,
Un peisaj dezolant în bătăi de saboţi,
Vulgar râdeau şi scuipau istoviţi,
Morţi de beţi urinau şi-njurau printre dinţi.

În portul Amsterdam toţi matrozii beau,
Beau până la delir, se trezeau şi iar beau,
Închinau pentru port, pentru-ai lui cetăţeni,
Pentru curve din Hamburg şi-a' lor târfe femei,
Suflau nasu-n batiste, beau, apoi urinau
Înjurându-şi neveste ce acasă-i înşelau,
Închinau pentru morţi, închinau pentru vii,
Pentru curve, burlaci, concubine, soţii.
În portul Amsterdam, în portul Amsterdam...

cântec, versuri de Jacques Brel, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portul bunicului

Portu-mi portul care-l port,
Mândru, dar în el includ
Printre hainele de tort,
Portmoneul nou şi nud!

epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calităţi fireşti ale lăcuitorilor, portul, năravurile, obiceiurile şi desfătările lor. Rumânii sânt făcuţi bine, dăştepţi, cu duh, şi îndemânateci la orice meşteşug. Fămeile frumoase şi cu lipici, dar capriţioase şi fudule de voie. De-i va sta bărbatul înpotrivă, şi nu-i va mulţumi cererea, apoi să întâmplă multe în casa aceia. Partea cea nobilă şi mulţi din neguţători îşi ţin portul naţional. Le place luxul şi podoabele Evropieneşti.

Serdarul Scarlat Tâmpeanul în Gheografia Ţării Rumâneşti, Gheografie politicească (1840)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe corabia speranţei

pe oceanul de vise mă îndrept spre far
vreau să ajung în portul cu surprize
paşaport nu-mi trebuie nici vize
mi-e de ajuns avântul de călifar.

am avut şi eu corăbii scufundate
pline cu pescăruşi de chihlimbar
am suferit stingheră în uragan barbar
dar am rămas fermă cu aripi înnodate.

descarc în portul mare sacii cu întrebări
voi primi răspunsul de la heruvimi
ei îmi sunt duhovnici înţelepţi sublimi
ei m-au invitat adesea la cereşti serbări.

am petrecut în viaţă şi bune şi rele
dar am avut mereu speranţe de la stele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie, poartă-mă...

copilărie,
poartă-mă prin acestă ploaie
şi reîntoarce-mă în portul meu pustiu,
în acest gingaş cuib al visului
unde iluziile fără metafore
îmi deschid ferestrele
către toate culorile eternităţii.
încotro mă duci,
potecă de argint,
viperă târâtoare,
nu mă lasa în gări
cu miros de singurătate,
drumul meu spre casă
fă-l păşune uscată de dor.
lasă-mă sub fulgerul nopţii
să simt mirosul aerului
şi să străpung timpul
cu platforme astrale
până acolo unde dispar
profeţi şi profeţii,
unde naştere, moarte,
început, sfârsit, ieri, mâine si azi
vor fi tot una.
visul meu creşte mereu
din sânul copilăriei
spre portul meu pustiu,
jucându-mă de-a răscrucea
în mii de sensuri
pe fragila stinghie a oaselor mele
care mă lansează în alta existenţă.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (9 octombrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, sparge-te [Break, break, break]

Hai, sparge-te, nu te opri,
De stânca cenuşie, mare!
Aş vrea acum să pot rosti
A mele gânduri călătoare.

Despre băiatul de pescar,
Ce strigă-n joc la a lui soră!
Despre flăcăul marinar,
Ce cântă-n golf, când stă la proră!

Despre vapoare ce-au plutit
Spre portul lor de sub colină;
Dar mâna mi-a cam amorţit,
Iar vocea-mi este cam străină!

Hai, sparge-te, nu te opri,
De-a ta faleză, dragă mare!
Dar vraja zilei va muri
N-o să mai simt a ei chemare.

poezie de Alfred Tennyson, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsplata obţinută prin călătorie este mult mai mare decât riscul la care te expui părăsind portul.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marină

Lorzi de ranguri majestuoase
Mă privesc, confuz, dojenitor,
Mă înghit mareele periculoase
Din Zeelande Noi fără umor

Nilul se-ntinde ca un şarpe
Ar muşca din Timp la piramide
Preotesele amorului cântă la harpe,
Aruncă marinari priviri avide

Părăsesc vapoarele cu pânze portul
Unul n-a plecat că are cârma ruptă,
Când celelalte prins-au orizontul
Din ofrandă echipajul se înfruptă.

parodie de Constantin Ardeleanu, după Leonid Dimov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută fericirea în portul cinstei, omeniei şi al credinţei şi ancorează în ele cât poţi mai des.

Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un vas ratează portul, nu e vina vasului.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Lumina vine de sus blândă,
caldă.
Taine învăluie tresăriri în amintiri.
Fluviul...
prin ape şi depărtări
ne desparte.
Văd portul tău şi vechea barcă
iar...
macaraua din depărtare
pare ruginită.
Faleză,
trotuar,
borduri,
un şanţ care se sapă.
Pescăruşul ţipă.
Fereastra trecutului
sprijină mâna ta uşor
în amintirea trecută.
Mănânci puţin,
eşti albă,
chiar prea albă.
Privirile tale mă dor,
genele se zabat în amintiri,
apele trec şi cântă.
Am rămas cu un dor
ce nu iartă o clipă.

poezie de Viorel Muha (10 martie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portul Rotterdam este inima transportului de marfa din lume.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tortul se ţine portul.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

După tsunami
un vapor în derivă...
portul dispărut

haiku de Letiţia Iubu din Paşi pe nisip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o mândră româncuţă

Sunt o mândră româncuţă,
Îmi iubesc portul şi graiul,
Am costumul îngrijit,
Din străbuni l-am moştenit.

Zâmbesc când m-alintă mama
Şi-mi port cu drag marama;
Talentul mi-e bogăţia,
Ştiu că-mi şade bine ia.

Cântecul şi glasul dulce
Le port unde mă voi duce,
De portul meu îmi este drag,
Când m-aşteaptă mama-n prag.

De ne-au năvălit duşmani,
Dorind a ne cotropi,
Nu ne-am pierdut speranţa,
Glia noi nu ne-am vândut,

Am purtat cu stimă-n luptă
Tricolorul nostru sfânt.
Pentru mine portu-i rai,
Iubesc glia şi-al meu plai...

Ploi de cântece şi dor,
Leagănul românilor;
Neamul meu mi-l îndrăgesc,
Că-s româncă, mă mândresc.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt cunoscut pentru ironia mea, dar nici mie nu mi-ar fi venit ideea să fac o statuie a libertăţii în portul New York-ului.

citat celebru din George Bernard Shaw
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem datoria să ne mai ocupăm şi de reromânizarea tuturor locuitorilor care din cauza vitregiei timpurilor şi a dominaţiunii trecute şi-au înstrăinat limba, cultura şi portul. Statul se va ocupa şi de colonizarea românilor, care peste graniţele ţării sunt supuşi desnaţionalizării. Favorizarea aşezării lor în ţară este o datorie etnică.

în Buletinul Eugenic şi Biopolitic (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porto franco

În alidada timpului,
azimuturile mi-au întins velele sfârtecând dăruirea.
Din trunchiuri de ape,
înfloreau ramuri fluide.
Am strâns în braţe marea
cum femeile care ştiu s-aducă alinare.

Copleşind liniştea cu lumina bătând între două carturi,
farul de-aterizare părea o epavă de-argint.
Amurgul aştepta prilejul să-nece orizontul dragat de pescăruşi.
Sub briza toamnei, cu trena încă verde,
am revenit în portul cu poveşti neterminate.

Corabia a rămas înfiptă-n reciful din mine.
La refluxul de voaluri arzânde,
cu un suspin prelung şi-adânc pătimaş,
marea-şi întoarce privirea spre ţărmul renăscut.
Sângele bate aprig în tâmple.
În scoica sufletului,
se zămislesc perle de destin
luând din aer gustul sării.

Libere de orice taxe de cheiaj,
în portul de dincolo de mare,
îmi descarc croznia de-amintiri:
unele melancolice şi tăcute,
altele mai zgomotoase şi plăcute,
cele mai multe nesperate,
dar... toate-n carne ancorate.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtună...

Corabia vieţii
ne poartă
pe valuri
de mătase
spre portul
speranţei
unui vis
aparte...

Şi prin furtuni
de gânduri
ne apropiem
de maluri,
să ne pictăm
pe pânza clipei
nenumărate idealuri...

poezie de Viviana Milivoievici (6 februarie 2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzicienii

Muzicienii
sunt balsam pentru Pământ.

Îşi eliberează melodiile în atmosferă
iar notele lor dansează şi limpezesc aerul
dând vieţii o nouă formă şi strălucire.

Aduc cu ei un vechi mister
şi cu el modelează sufletul secolelor.

Muzicienii sunt marea
care cheamă râul şi creaturile sale.

Ei sunt portul Cosmosului
unde lumina îşi atinge sensul maxim.

Minte, inimă şi meşteşug
sunt muzicienii

-ei-

s-au născut din aripile lui Icar.

poezie de Lilia Gutierrez Riveros din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!