Aliens

În căutare de mai bine, mereu de mai bine.
Să ne umplem
valizele
cu literatură multi-culturală,
polaroide,
lamele tale de ras, cămăşile oversized,
rochiţele mele retro şi stângăciile,
sunt sigură că vom da lovitura,
undeva într-o ţară exotică
despre care nu ştim încă nimic.

Cu aripile noastre Boeing 777,
curajul adolescentin,
şarmul tău sovietic, naivitatea mea provincială,
vom spulbera lumea,
o să ni se gudure la picioare.

Sunt
pregătită
pentru o vară eternă,
pişcături de insecte, beţii,
insomnii,

înghite pumnul
acesta de pastile curcubeu
cu mine,

priveşte,

e o trapă în cer,

o lumină extraterestră,

au venit după noi.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest spectacol pe care-l prezint la Sibiu este pentru mine unul foarte personal – vorbeşte despre prietenia mea cu marele poet rus Joseph Brodsky, pe care îl cunosc de zeci de ani. Vorbeşte despre oameni şi despre artă, despre literatură şi poezie, adică exact despre ce sărbătoreşte acest festival în fiecare vară. Sunt puţin emoţionat, pentru că sunt într-o ţară în care doar câţiva oameni înţeleg rusa, limba în care voi juca, dar există o traducere bună, care e deja pregătită.

Mikhail Baryshnikov în ziarul Metropolis, interviu (13 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară fără tine

O vară grea,
o vară cu o altă lumină
în interiorul nostru.
O vară fără tine...
şi încă o lumină din noi,
învelită în lacrimi.
Un an lung fără sfârşit, greu,
visuri noi, visători,
ce vom scutura
în inimile noastre,
chiar dacă nu suntem acolo.
Tu pentru totdeauna...
aprinzi încă o lumină
şi vocea sufletelor noastre,
iar inimile noastre
vor fi veşnic în noi...

poezie de Eugenia Calancea (24 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara & noi

Trage cu dinţii
din inima mea instabilă şi nu-i pasă
că undeva, în căptuşeala aceea haotică,
ceva se dezaxează iremediabil; ăsta e el, cel mai drag
monstru, soarele de smoală
care se ridică în fiecare dimineaţă
din patul meu tot mai negru
şi tot mai puternic.

Vara, când
toată lumea se cere iubită, în nopţile cu teroare şi disconfort
termic, el, cu coşmarurile lui cronice, eu, cu
visele mele tehnicolore şi absurde,
nu ne vom atinge, nu ne vom apropia,
fiecare absorbit
în propria galaxie, pustie şi foarte stranie,
aşteptând o frânghie
care să ne ridice de acolo, din mijlocul
creierelor noastre
înfierbântate, făcute terci,

aşteptând
ceva
care să ne trezească cu forţa,
întorcându-ne la vieţile noastre
aproximativ normale, aproximativ ok,

vara, când toată lumea se cere
iubită, cu trupurile dezgolite
şi transpirate în mijlocul drumului,
noi, cei care ne iubim de atâta vreme
ne sufocăm
unul pe celălalt
în somn.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pixelat

priveşte-mă
nu ascund
aproape nimic
nu mă doare
nu mai simt
vibraţiile de ură
de prin news feed

am un zâmbet
perfect pixelat
care mă protejează
o forţă nativă de atracţie

nu-i nimic
distorsionat în realitatea mea
sunt lucidă e o lumină care vindecă aici
trece ca fierul de călcat
peste leziuni emotive

sunt pregătită
pentru orice
acum
loviţi-mă
loviţi-mă

am să mă întorc
mereu mă întorc
să spulber să înduioşez să critic

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne aşezăm mai bine în lumea plăsmuită şi să povestim... câte petrecute şi câte vom mai petrece încă... cât vom sta sub soare sau sub raza lunii... perlată... despre toate câte sunt şi câte nu cunoaştem că sunt...!

citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea asta de lumină

În căsuţa de la ţară,
Frumoasă ca un palat,
N-am venit de astă vară
Şi sunt tare supărat.

Voi pleca acum la drum
Poarta casei să deschid,
Şi în noaptea de Crăciun,
Pe părinţi am să-i colind.

Din suflet le voi ura
Viaţă lungă, fericire!
Cu drag le voi adresa
Cuvinte de mulţumire.

Vom sta apoi lângă cuptor
Şi amintiri vom depăna.
Am să le-arăt că mi-a fost dor
De tatăl şi de măicuţa mea.

Sufletele ne-om deschide,
Vom cânta chiar şi colinde
În brad becuri vom aprinde,
Vom goli vinul din blide.

În noaptea asta luminoasă
Vom petrece până-n zori,
Când umblă din casă-n casă
Cete de colindători.

Ne vor cânta la fereastră
Colinde de viaţă lungă.
Noi, din avuţia noastră
Le dăm vin şi bani în pungă.

În noaptea asta de lumină
Ne vom ruga la Dumnezeu,
Masa să ne fie plină
Ca-n noaptea asta, tot mereu.

Aşa vine Moş Crăciun
În căsuţa de la ţară.
Mă grăbesc s-ajung acum
Unde n-am venit de-o vară.

poezie de Dumitru Delcă (17 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efect pro... M.J

Noi ştim că slovele-s puţine
Pentr-a te contura pe tine,
Ai fost ca un efect de flutur
Şi ai trecut la cel de vultur,
Şi-acum încă se simt vibraţii,
Încununate de ovaţii,
Dar aşteptam efectul care
Vom pune lumea pe picioare,
Să facă înconjur ecoul
Prin noi să făurim eroul!...
Ai fost şi eşti, vei fi şi mâine,
În suflul nostru ca pe-o pâine,
Sărată, proaspătă şi caldă,
Mai eşti şi apa ce ne scaldă
În muzicalităţi divine,
În pace, în trăiri senine...
Vom ajuta ca o brigadă
Aripile să nu îţi cadă,
Vom ajuta fără-ncetare,
Efectul tău, din zare-n zare!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (5 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miez de vară

Afară e cald şi bine,
Soarele e sus pe cer.
Oamenii sunt ca un roi de albine,
Pământul e ca un curcubeu.

Un curcubeu în mii de culori
Care a răsărit după ploaie
Şi a scos soarele de după nori
Şi a făcut lumea să fie mai vioaie.

Un vânt adie uşor legănând
Frunza de pe copaci.
Pământul e frumos...
Ca o grădină înflorită de maci.

E miez de vară,
Oamenii sunt fericiţi
Că e cald afară
Şi în suflet simt că sunt iubiţi.

poezie de Vladimir Potlog (12 iulie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum spun la revedere ( extras din Profetul )

Acum spun la revedere, ţie şi tinereţii petrecute cu tine,
Parcă ieri ne-am întâlnit într-un vis.
Eram singur şi tu mi-ai cântat,
iar eu din dorurile mele ţi-am înălţat un turn spre cer;
dar acum somnul nostru s-a sfârşit şi visul s-a destrămat,
duşi sunt zorii, pentru totdeauna.
Mareele amiezii sunt deasupra noastră, dimineţile noastre
au devenit zile pe de-a-ntregul, iar noi trebuie să ne despărţim.

Dacă-n seara memoriei ne vom mai întâlni încă o dată,
vom sta de vorbă iarăşi, iar tu îmi vei
cânta un mai adânc, un mai intens cântec.
Iar dacă mâinile noastre trebuie să se reîntâlnească,
noi vom înălţa încă un turn spre cer.

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai cred în tine

Am crezut în tine dar...
astăzi plec...
şi sunt mâhnită că
nu te cunosc încă...!
Sunt uimită, inutil vinovată şi,
mai ales, neadmis constrânsă
fiindcă tocmai începusem
să descopăr acolo,
în străfundul fiinţei tale,
o faţetă necunoscută,
bine conservată
şi special verosimilă
a sufletului tău şi...
era atât de frumoasă...!
Poate eu
nu m-am străduit îndeajuns
în căutările mele sau
n-am fost destul de eficientă
în estimarea personalităţii tale...!
Sau poate... tu n-ai vrut -de ce?-
să mi te dezvălui...!
Dar acum e târziu...
căci astăzi plec pentru totdeauna!
Totuşi, nu te-ntrista:
voi lua cu mine,
doar ceea ce am crezut mereu
despre tine!
Sau... nu... mai bine,
te voi lua cu totul în inima mea,
căci încă
mai cred în tine!

poezie de Iulia Mirancea din Du-mă cu tine la capătul lumii (23 ianuarie 2013)
Adăugat de Alisa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai există încă o mulţime de lucruri despre univers pe care nu le ştim sau pe care nu le înţelegem. Dar progresele remarcabile realizate mai ales în ultima sută de ani trebuie să ne insufle încrederea că o înţelegere completă nu poate fi mai presus de puterile noastre. Nu putem fi condamnaţi să orbecăim pentru totdeauna în întuneric. Vom răzbate şi vom formula o teorie completă a universului. În acest caz, vom fi cu adevărat Stăpânii lui.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este timpul meu

eram agăţată de-al lumii acoperiş voioasă
mă dădeam în balansoar
jos lumea se uita duşmănoasă la mine
pentru cei şaisprezece ani pe care-i aveam în buzunar

eu cu doi lei şi o banană, mergeam râzând pe stradă
eram fericită pe rotile de timp, pistruiată şi încă timidă
vitrina cu nimicuri frumoase-n lumină, rânjea la mine
şi parcă-mi spunea voiasă; încă nu vom fi pe tine
nu-mi fac griji căci totul este încă bine

sunt eu cu ginşi-n zdrenţe şi o bluză-n sfârcuri
genunchii-mi sunt podoabă de lumină
zburd şi râd de cei ce se uită după mine
sunt fericită, uimită, mandră şi plină de viaţă

poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fox Mulder: Întotdeauna am crezut că atunci când voi îmbătrâni voi pleca undeva într-o călătorie. Nu la asta mă gândeam. Serviciile pe nava asta sunt groaznice, Scully. Nu e corect. Nu ne-a venit vremea. Încă mai avem multe de făcut.
Dana Scully: Mulder... Când m-au găsit, după ce doctorii şi chiar şi familia mea renunţaseră, am trecut prin ceva despre care nu ţi-am spus niciodată. Chiar şi acum e greu să-mi găsesc cuvintele. Dar sunt sigură de un lucru. Aşa cum sunt sigură de această viaţă, ştiu că nu avem de ce să ne temem când se va termina.

replici din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Diana Frone, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprilie

mă simt ca într-o continuă mascaradă
deşi promisesem că lăsăm măştile deoparte
nimeni nu vrea nimic de la tine
şi nimic de la mine

suntem noi cei care ne simţim datori
să dăm explicaţii
să îndreptăm erori
deşi încă avem surâsul de prunc imprimat în noi

mă simt ca şi cum lumea se învârte prea repede
e un carusel al nebunilor
nu pot să ţin pasul
pot doar să joc rolul ce-l ştiu pe de rost

cât despre trenul dorinţelor noastre
acesta s-a oprit demult
dar refuzăm să-l lăsăm
căci ştim că mai bine de atât nu ar fi fost

şi văd cum se perindă prin noi
dureri şi simţiri
iubiri şi tăceri
(şi te întrebi de ce mă ascund?)

poezie de Adina Pietrosanu (16 aprilie 2007)
Adăugat de Adina Pietrosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara şi noi

Nu-i pisiceală, ci langoarea din zilele de vară, valurile de căldură în care lucrurile par altfel, se distorsionează, aproape te fărâmă.
Trecem graniţa şi Moldova de partea cealaltă e captivă într-o buclă temporală,
câmpii uscate se întind sub privirile tale nostalgice,
ne sufocăm,
cerem air con de la domnu' şofer şi ni se dă,
cerem o soartă mai bună pentru toţi
şi cine suntem noi să cerem asta.

Nu-i trist de tot,
pe unele străzi, în unele case, se aprinde,
ca un neon, uneori, fericirea.

Suntem acasă la tine,
stăm liniştiţi, ne balansăm într-un leagăn improvizat,
o boare de vânt ne mângâie pielea arsă,
ne promitem chestii mici, realizabile.
Îmi spui poveşti
din trecut, chicotim şi
ne doare,
mă duci şi pe mine acolo, vom fi bine.

E vară iar, o vară în care totul pare posibil,
cu zgomot de motor
şi şantier,
bâzâit de ţânţari şi fapte eroice,

e vară şi suntem din nou
copilaşii părinţilor noştri.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Timpul pentru el a stat.
Timpul tău merge-nainte.
Timpul tău nu s-a blocat.
Tu nu pleci la cele sfinte.

Fiecare avem un timp.
Nu ştim când se va sfârşi,
Nici când mergem în Olimp,
Nici când ne vom despărţi.

Dacă timpul se sfârşeşte
Pentru unul dintre noi,
Viaţa-n loc nu se opreşte.
Ea continuă cu cu voi.

Iar când timpul tuturor
Se sfârşeşte dintr-odată,
Nimic nu e mişcător.
Planeta e îngheţată.

El şi atunci continuă,
Chiar fără Tera, ştim bine.
Viaţa se perpetuă
Pe planetele vecine.

Timpul Universului
Nu are a se sfârşi.
Urmează decesului.
El mereu va dăinui.

Cum vaşnicia timpului
Încă e nedefinită,
După zeii Olimpului
Ştim că ar fi infinită.

poezie de Dumitru Delcă (5 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul nu a murit niciodată, lucrurile trebuie să se îndrepte, cel puţin ştim cu toţii că teatrul românesc a devenit o componentă organică a vieţii publice, afluenţa de spectatori din ultimii ani la teatru şi nu numai din Bucureşti, ci şi din provincie, este excepţională, sălile sunt pline, lumea vine la teatru pentru că s-a învăţat să vină şi are nevoie de el - lucrul acesta nu poate fi neglijat - s-a văzut acest lucru şi în audienţa online a spectacolelor noastre, lumea a simţit nevoia să se uite, nu să închidă televizorul, iar asta m-a liniştit şi sunt convins că vom trece de pandemie şi vom reveni la normal - trebuie însă răbdare şi speranţă în mai bine

citat din Ion Caramitru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger

Zilele trec triste şi goale
noi mereu ocupaţi cu diverse,
cine are timp de meditaţii,
de suflet, unde va fi
dupa ce noi ne vom ridica
la cer?
Avem mereu ceva de făcut
evident pentru alţii,
pentru efemer
dar n-avem timp pentru
veşnicie,
da, ştiu,
toate sunt deşărtăciuni aici,
însă dincolo... oamenii mei buni
ştiţi ce este?
Eu ştiu despre mine
că sunt un înger de lumină!

poezie de Lusiana Drăguşin (27 ianuarie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama de prima ninsoare

teama se ascunde în inimile noastre întinse peste masă
în pauza dintre două cuvinte
verdele e culoarea în care podurile se rup
de-aici oamenii sunt doar un decor din ce în ce mai lichid
povestea se întoarce
în noi cineva a aprins o lumină

despre mine tăceri despre tine
dar hai mai bine să mâncăm
să ne prindem clipa aceasta într-o bucată de pâine
rupe-mă
de lanul acesta de iarnă aştept încă ninsoarea dintâi
ca pe un şirag de perle nenuntite

despre noi am umplut spaţiul
şi niciodată nu vorbim despre asta
închipuim cu feţele întoarse ca două lumini ale unei singure umbre
braţe ale aceleiaşi cruci

poezie de Bianca Goean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

El încă mai crede

că mă voi plimba zilnic
printre hologramele din camera sa
că degetele mele
înmuiate în vopseaua rece
vor picta zidurile şi mobila şi oglinda
că voi tăia cu braţele amândouă
aerul tânăr din balcon
că mă voi ascunde
să nu stârnim bănuieli
că vom putea vorbi
despre fericirea ocazională

el încă mai crede
că seara îşi va pune păpuşile de sticlă
în cutia preferată
şi vom râde la nesfârşit
că sângele va curge
pe podeaua lustruită
de o femeie oarecare
că ne vom tatua păuni pe abdomene
că ne vom simţi teribil de bine
în tăcerile noastre

el încă mai crede toate astea
şi încă multe altele
dar pereţii din camera lui
vor îmbătrâni de atâta alb

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!