Dincolo de mâine

În ochii mei iubirea vrea să joace
gustând frumosul din lumile opace
ca fulgerul ce piatra desface

Lumini şi aripi se arcuiesc în azi şi mâine pe trupu-mi
ca într-un altar cu verdele ce timpul vrea să-l dezbrace

Dincolo de mâine
prind de subţiori iubiri înşirate pe subţiri-înşelătoare aţe

Clipe de hazard vor să mă înhaţe cu ciocuri rapace
mă ascund ca perla în găoace
sub cerul ce cântă-n mine şi taine îmi desface

Mi-e somn, şi-adorm
alunecând în umbra Lunii ce-mi coase visul cu boante ace
doi ochi mă prind
mă învelesc tandru în iubirea
ce-mi seceră noaptea... şi-n fir de cuvânt mă toarce

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Merg lin pe pământ..
as vrea sa mai scriu câteva floricele de iubire
şi pe aici..
Dar aripile trag de mine..
vor să mă arunce în zbor
Sfărâma pietre
şi ingenuncheaza ţărâna..
Doamne.. ce se frământă in mine!
se alinta ca nişte copii capricioşi..
mă leagănă..
mă zdruncina..
Vor să mă smulgă din pământ..
E pământ veşnic însetat..
Caruia nu. i poate potoli setea
decât Cerul.. şi Iubirea..
Iubirea are aripi...
Iubirea vrea zbor..
Iubirea vrea înalt...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi rege

Azi rege
Mâine vreau să beau apă din baltă,
Azi şampanie in avion,
Mâine cu naşul dintr-o haltă,
Azi icre negre
Mâine o margarină întinsă in dimineaţă,
Azi prin Martinica,
Mâine cu undiţă pe Herăstrău,
Azi îmbrăcat in catifea,
Mâine acoperit de un polyster plictisit,
Azi la Continental,
Mâine mă învelesc cu iarbă,
Viaţă in ritm de EKG,
Nebunie diurnă,
Mă învelesc in iarbă...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondul de noapte

O umbră de vis mă-nţeapă cu doruri
Un val furios se îneacă la mal,
Pe stele de foc, în noapte cad storuri
Şi parcă se sting într-un somn infernal.

Cobor în răgaz mă prind de secunde
Sunt liber să beau din odihnă nectar,
Un fir de nisip aleargă niciunde
Pe limba de ceas amuţită-n sertar.

Când ochii închid las gândul să plece
Departe de somn, prin varii destine,
Sunt zeu, sunt călău, sunt judele rece
Ce-alungă-n neant tot răul din bine.

Aş vrea să adorm dar nu pot trimite
Dureri sau plăceri la groapa utării,
Mă-ncarc cu iubiri din suflet pornite
Şi zbor către cer cu ruga iertării.

Urcând plin de zel pe trepte de vreme
În timpul rămas dintre cer şi pământ,
Lanterne din verb lumină-n dileme;
Iubirea se-aşează pe file-n cuvânt.

poezie de Ştefan Doroftei Doimăneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glas teluric

Îmi şuieră-n păr secunda fructelor din zăpezi
Şi într-un ochi mi s-a aprins un înger rătăcit
Luna-mi tremură-n trup înfiorate oglinzi verzi
Clipa curbează cerul în celălalt ochi uimit.

M-acoperă noaptea, copac cu frunze de onix
Hotarul pleoapei desface apusul violet
Şi-mi creşte-n umăr o pasăre ascunsă în vis
Iar inima în spirale s-a despletit încet.

În ţipăt de stea se-aruncă buza în ţărână,
Celălat umăr se înnădeşte cu degete
Parcă-i un păiajen, o rădăcină, o mână
Ce-ar vrea să atingă colbul viselor gemene.

Pietrele-n fluturi, fructele-n cer şi stelele-n glod
Toate, toate respiră-n trupul meu cel necitit,
Cerul mă ţese-n ţărâna de mâine şi-mi dă rod
Ziua de ieri, din visul unui înger adormit.

Lumina se scutură-n cercuri răsturnate-n piept
Somn, înger în ochi teluric, zbor, vis în ochi de stea
Aripa mă saltă, ţărâna mă despică drept,
Sunt nescrisul glas teluric ce-a-nvăţat a zbura.

poezie de Alice Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interogatoriu obligatoriu

Mă-ntorc într-un coşmar fixat în patru ace,
Lumina pe zăbrele apucă să se joace,

Pereţi de mucegai se-apleacă peste mine,
Iar luna prin chepeng se tulbură şi tace.

Se-aude clipocit dintr-un canal defect,
Afară se aude îndemnul pentru pace,

Din val în val se sparge întinderea de ape
Şi-n pântecul celest, câte un nor ce zace,

Porneşte-o cruciadă, dar numai în tăcere,
Căci ploaia s-a ascuns în ochii mei, tenace;

Aştept şi azi sentinţa pentru decapitare,
Călăul îmi pândeşte tot sângele, rapace,

Îmi pun mâna la frunte să simt dacă rămâne
O urmă de nădejde, ce-n aur se preface.

Oftatul meu prelung răzbeşte în ecou
Spre ultima nocturnă a corbului vorace,

Aud şi-ngân întruna, refren după refren,
Sperând că tot ce-i sumbru în mine se desface.

Pretenţia la viaţă, desigur – iluzoriu –,
Mă ţine-n braţe calde şi-apasă pe torace;

Se-aude-o cheie-ntoarsă, metalizând cu mine –
Zâmbesc şi păcătoasa din mine iar mă place.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau lângă tine

Văd că stai lângă mine clipă de clipă,
Iar tot ce-i mai pur, în mine se-nfiripă
Eşti lumina, visul, dorinţa şi iubirea,
Eşti căldura, nădejdea şi chiar simţirea,
Eşti liniştea, calmul, eşti flacăra vieţii,
Eşti raza de soare, prinos a dimineţii,
Eşti valul, limanul ce-mi dă siguranţă,
Eşti sprijinul meu, eşti vis şi speranţă,
Eşti crezul ce-atestă arzătoare credinţă,
Eşti freamătul viu ce-mi stârneşte dorinţă,
Eşti murmurul blând adus de departe,
Şi totuşi, în tot, eşti doar vorbe deşarte,
Şi cum timpul trece atunci când sunt cu tine,
De parcă mâine e azi şi azi nu e mâine,
Voi reuşi vreodată să pătrund în lumea de har,
Sau stau lângă tine şi privesc în zadar.

poezie de Eugenia Calancea (6 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să am...

Aş vrea să am o dată captivă în inimă,
o flacără...
Să simt iubirea ei arzând pentru mine...
Aş vrea câteodată
să zbor agătată în aripi de fluture,
dansând crepuscular pe-o geană de rai.
Aş vrea câteodată
Să sărut privire de copil
Cu zămbetul a doi ochi albaştri...
Aş vrea poate odată
să dorm la umbra unei frunze de stejar,
să citesc printre vise,
scrisori de istorie...
Aş vrea doar o dată să alerg pe un drum,
să scriu cu paşi
destine încuiate în inimi,
părăsite de aripi,
îngropate în galbenul filei,
răsfirat printre "a fost odată..."

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi în zori

din depărtări de clipe te-aminteşte
sărutul ce abia-i tăcut pe gură
ce-n preacuvânt e miez şi nefăptură
şi-n pieptul visului din taine creşte.

a tale stihuri ochii mei băură
acolo, pe hârtia-n albul cleşte
din pielea ta-n divin ce îmi grăieşte
o poezie-n zodia cea pură.

înspăimântându-mi sângele tu încă
îmi eşti ca de mormânt, având tăceri
când astăzi încă e un strop de ieri
dormind ca de sisif un somn de stâncă.

aleargă, de galop în rugăciune
ce-mi zici dar Domnului nu îi pot spune...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ta

Iubirea ta e pentru mine
balsamul florii de salcâm,
o adiere printre plopii
uitaţi la margine de drum.

Iubirea ta e pentru mine
doi ochi căprui ce-mi stau în cale,
când pe cărarea dintre sălcii
mă însoţesc urmele tale.

Iubirea ta e pentru mine
un dulce leac ce azi străbate,
prin rana grijilor amare,
spre un trecut fără păcate.

Iubirea ta mă înconjoară
şi-mi spulberă năluci tăcute,
ce rătăceau de mult pe strada
cu duhuri negre, azi pierdute.

Iar când vor trece anii, poate,
bătrâni în nopţile cu lună,
am să te rog, privind apusul:
" Mai ţine-mă un pic de mână."

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur cuvânt

Am obosit de aşteptări
trădându-mi timpul
tăcerile,
sunt tot mai multe
şi primăveri fără număr
au trecut
aştern cuvinte
pe hârtie,
dorul tău îl prind în vers
e iarnă iar,
cad fulgi de stele
sub cerul mereu
albastru
nu pot desface
drumurile tale,
mai cred în clipa din noi
eşti acolo...
la capătul de cer
din inima mea.
Te închid într-un
singur cuvânt
format din două jumătăţi.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ta

Iubirea ta e pentru mine
balsamul florii de salcâm,
o adiere printre plopii
străjeri la margine de drum.

Iubirea ta e pentru mine
doi ochi căprui ce-mi stau în cale,
când pe cărarea dintre sălcii
mă urmăresc urmele tale.

Iubirea ta e pentru mine
un dulce leac, ce azi răzbate,
prin goana clipelor amare
sculptate în eternitate.

Iubirea ta mă înconjoară
şi spulber-amintiri tăcute
ce rătăceau de mult pe strada
cu duhuri rele, nevăzute.

Iar când vor trece anii, poate,
bătrâni, într-o noapte cu lună,
am să te rog, încă o dată:
"Mai ţine-mă puţin de mână!"

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

înlăcrimaţi de ploaie-s ochi de clipă
iar soarele deasupra-n raze tace...
a aţipit! ţărâna se desface,
mi-e umed în sicriu şi moartea ţipă.

prin tot al meu Exist, cusut cu ace
cu aţă albă-n slova cea din pripă
pe tine-amorul meu te înfiripă
misterul sângele să îmi îmbrace.

din tot de ieri nu-mi e a fi de jale
ajun de mâine, sfera-i coaptă azi
şi rugăciuni dansează, verticale.

în duh pe-altar de stih cioplit îmi cazi,
pe-asfaltul unui gând păşesc a tale
spre orizont cuvinte de nomazi.

sonet de Ştefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Dormamu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Viaţa asta (a mea) pare un fulger în infinitul ce va urma,
O cruce plină de spini la căpătâi, cruce a ta, Eu pironit pe ea,
Timpul nici nu mai curge, doar sânge dintr-un trup golit de tine,
Pământul, doar pământul mai mă ţine legat de ziua de mâine!

Chipul tău, icoană pictată în sufletul meu fără de culoare,
Mă închin la ea, durerea mea în dimineaţa ce refuză a mă părăsi,
O lacrimă îmi arde printre pleoape, îmi bate în clipe cât în nenumărate vieţi,
Refuzi să pleci, refuz să plec, ne-am pierdut orizontul şi locul de întâlnire!

Cu greu mă îndrept spre ziua de mâine, cu greu ridic privirea fără tine,
Îmi pare a păcat, mă zbat între clipele ce vor urma,
Încă mai doare urma ta, încă mai curge lacrima arzând totul în calea sa,
Încă mă simt cerşind, un cerşetor condamnat la temniţă grea!

E atâta greu în umbra ta, nici soarele nu obturează strălucirea ta,
Nici verdele de primăvară nu anulează verdele din ochii tăi,
E atâta Soare, atât de primăvară, în mine e doar toamnă,
Toamna ce precede încă o iarnă, încă o zăpadă ce mă îneacă!

Mă înec în lacrimi, în regrete, în umilinţa dorinţei de a-mi fi,
Mi-e sufletul umil, de umilinţă plin, mi-e ruga fără de auz,
Mi-e glasul tot mai slab, se pierde în depărtări de timp,
Mi-e timpul tot mai nul, o zbatere într-un ceas de disperare!

Mi-e teamă, teama de a nu mai fi nici Om, mi-e greu, mi-e sufletul pământ,
Paşii îmi rătăcesc în urma ta, mă simt pierdut fără iubirea ta,
Mi-e teamă chiar şi de cuvânt, cuvântul tău un trăznet în amurg,
Îmi eşti un fulger de o clipă, îmi eşti o picătură între vieţi!

Mă dezarmezi, mă dezgoleşti chiar şi de ultima clipă,
Mă arunci în infinit fără de vină, mă condamni la nemurire,
Mi-e teamă cum nu mi-a fost vreodată, deja mă simt fără de mine,
Deja am trecut în altă lume, deja mă rup de timp dar nu şi de tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plasa de gânduri

Un gând, un singur gând aş vrea să prind
în mâna ce se sprijină pe frunte
şi îl aşteaptă, nu ca să-l înfrunte,
ci pentru ca, în suflet, să-l cuprind.

Nu vreau mai multe, unul mi-e de-ajuns,
ori, dacă e cel aşteptat, se poate
să îmi doresc mai multe gânduri, toate
ce vor veni la gândul meu răspuns.

Dar cum să prind un gând? Cu ochii-nchişi?
Cu mâna-ntinsă, degetele-plasă?
Cu alte gânduri? Cum se face? Lasă!

Îmi ţin, mai bine, ochii larg deschişi,
mă mai ajut cu gândul "Nu îmi pasă!"
ori uit de tot ce, astăzi, mă apasă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul de aramă

Am crezut că nu mai pleacă
toamna cea cu ochi de aramă

E cerul arămiu afară
şi habar n-am de unde
mi-e gândul plin de ploi mărunte
de parcă nu-mi este toamnă
cu muşcături de gutuie
pândite de ochiul de aramă
ca în alte dăţi...

Ciudat, azi îmi pare
că plouă cu gândul tău în mine
iar mici tristeţi se pierd în ape limpezi
când îmi culegi iubirea de pe sacre lespezi

Iar din uitare
toamnă-ploaie
tu mă lepezi

Acum cred că nu mai pleacă
toamna cea cu ochi de aramă
doar un pic mă lasă hoaţa
iar apoi întinde braţul
şi mă cheamă...

Jalea despărţirii vara o străpunge
ochiul de aramă stă ascuns şi... plânge.

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine...

mâine poate-o fi mai bine,
mâine, mâine, unt pe pâine,
mâine cu un pic de soare,
mâine poate nu mai doare

mâine poate o speranţă,
mâine o zi şi-o nouă viaţă,
mine poate răul trece,
mâine văd ce se petrece

mâine mult mai bun ca azi,
mâine foşnetul din brazi
mă va ridica de aripi,
mult mai sus de joase valuri

mâine, mâine, până mâine,
e prea mult şi nu-mi e bine,
până mâine înc-o noapte,
o voi trece, n-am ce face

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firul de roşu

Eu am ales o floare şi nu este
nici floarea ce te-mpiedică-a uita
nici una care creşte sus, pe creste
sau care peste ape-ar vrea să stea.

Nu e aceea care se desface
în suflete de plante, ca un duh
ce vrea cu vântul verii să se joace
în zborul lui vremelnic, prin văzduh.

Ce am ales îmi râde-acum în soare
şi mă priveşte, parcă, într-un fel
în care niciodat' o altă floare
nu m-a privit, aşa cum face el.

Eu am demult în inimă un fir
atât de plin de... roşu-trandafir.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

...În noapte, te cuprind

Te cuprind cu privirea,
mă cuprinzi cu iubirea
şi-adorm şi fulger
mi-e somnul...
mă luminezi
în noapte şi pleoapele –
grele de nectar, se-nchid...
se deschid, prin vălul nopţii
căutând vraja ce-mi invadează
tâmpla...

Te cuprind cu iubirea,
mă cuprinzi cu privirea
şi pământul din mine
rămâne o umbră ce aleargă
făr-de-somn să prindă
nemurirea...

poezie de Elena Olariu (2010)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi eşti

Ochii tăi, mă pierd in ei,
Un ocean plin de dorinţă
Ei imi spun că tu mă vrei
Când m-aduni din neputinţă

Gura ta, visul meu tandru,
Ce pe buze îl şoptesc
Eu, bărbatul copilandru,
Ce mult vreau să o iubesc

Trupul tău, miracol veşnic,
Ce mă miră zi de zi
Cât aş vrea să fiu de paşnic
Mă lupt pentru-a-l cuceri

Mersul tău, iartă-mă Doamnă,
Parcă-s fiară după pradă
Ce pândeşte într-o toamnă
Sperând victima să-şi vadă

Îmi eşti toată o iubire
Ce să fac? Asta îmi eşti
Doar aruncă-mi o privire
Ca să ştiu că mă doreşti

Hai fi-mi mie înc-o dată
Ştii că mâine iar voi vrea
Să îmi dai iubirea toată
Şi pe veci să fii a mea

poezie de Adi Conţu (16 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acel mâine

Mâine vom fi doi străini,
nu cu amintiri plăcute.
În ochi vom purta venin
şi-n inimă săgeţi multe.
Acel mâine îmi doresc
să dispară, de se poate.
Acel mâine îl urăsc.
Aduce în viaţă noapte.
Îl vreau pe ieri, cu tot ce-a fost.
Cu amintiri plăcute.
Cu-acele zile fără post
Şi îmbrăţişări, sute.
Acel ieri, ne lumineze
viaţa pentru totdeauna.
Îngerii să ne vegheze,
fericiţi să ne dăm mâna.
Acel mâine, dacă vine,
sufletul să ne zâmbească.
Nimic să nu ne dezbine,
iubirea să ne unească.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!