Un alt Noe

S-ar fi cuvenit, cum Noe animalele salvase –
Specii multe, minunate – de teribilul maelstrom,
Un alt Noe, chiar mai nobil, cu purtări mai generoase,
Să se-ndure şi pe-o arcă să le scape şi de om.

Să le ducă într-o lume unde omul nu le-ajunge
Cu-a lui suliţe şi praştii, cu-a lui laţuri şi-a lui puşti,
Şi să lase omenirea-n vanităţile-i nătânge
Doar cu ploşniţe şi râie, doar cu gărgăuni şi muşti.

Pasărea dodo blajină, însă comică în felu-i,
Poate-ar fi avut pe arca cestui Noe de trăit,
Bourul candid din codri şi puternic cum oţelu-i,
Porumbiţa pasageră veşnic s-ar fi veselit.

Tigri, elefanţi şi zebre care astăzi stau pe pragul
De a dispărea în beznă ca şi cum nici n-ar fi fost
Şi-ar fi regăsit acolo fericite iar meleagul,
Dacă după Noe-al nostru, un alt Noe ar fi fost.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O arcă a lui Noe fără Noe. Din neatenţie, sau poate din plictis, Noe s-a dat de-a rostogolul, a căzut în valuri şi s-a înecat cu doar o zi înainte de retragerea apelor. Iar noi habar n-avem cum să trăim mai departe, singuri, de capul nostru, şi ce ar trebui să facem de vreme ce ne-am născut cu toţii pe-o arcă plutitoare, sub un nor etern, în mijlocul mării.

Cristian Bădiliţă în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noe şi potopul

Când a eşuat
Arca lui Noe pe Ararat,
Dobitoacele toate
Au răsuflat uşurate.

Numai Noe,
Dintr-un vârf de plop
Se distra citind
Cuvântul "potop"
Pe dos, care tot potop era.

Se vede treaba
Că de potop
Nu putea scăpa
Nici în vârf de plop.

poezie de Mihail Mataringa (16 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă arcă a lui Noe

La fiecare Cină de Taină
mi-am învăţat sângele
să fie un super erou
Mi-am donat iubirile
căutătorilor de comori
cu pistolul la tâmplă
durerea
nu e decât
o altă Arcă a lui Noe

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noe beat

Noe beat
A îmbarcat
Pe arca lui
Perechi haihui:
Un cocoş şi o cocoaşă,
O focă şi un foc,
Un câine şi o cânepă,
Un şarpe şi o şarpantă,
Un ţap şi o ţapină,
Un uliu şi o uliţă,
Un lup şi o lupă...

La final
A îmbarcat şi un cal,
Căci arca providenţială,
Avea... cală...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă cineva îţi va spune vreodată că munca ta este neprofesională, aminteşte-i că Arca lui Noe a fost construită de un amator, iar Titanicul a fost construit de profesionişti!

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arca lui Noe

Mai vedem şi astăzi parcă
Vreun bou în câte-o barcă,
Dar sunt şi cuvântătoare
Care stau şi vând vapoare.

epigramă de Mircea Constanda din ziarul "Viaţa Buzăului" (10 martie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noe şi românul

Potopul biblic l-a creat pe Noe,
Ce-adunat pe arca ce-avea viaţă,
Românul singur în canoe
Îşi caută loc sigur... cu verdeaţă...

epigramă de Constantin Enescu (27 martie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin şi apă

Tata Noe avea fermă de struţi şi de alte păsări, în stil mare,
El mânca oul cu polonicul dintr-o cupă cât o căldare;
Supa lui era Supă de Elefant, iar la cină peştele, un caşalot,
Dar oricum toate erau mici comparate cu coteţele din arca lui, socot;
Noe mai mereu spunea nevestei când se aşezau la masă,
"Câtă vreme nu intră-n vin, unde se duce apa chiar nu-mi pasă."
S-au rupt zăgazurile slavei şi apele au năvălit, căzând cum cade un perete,
Iar stelele de pe cer au dispărut ca bulele de aer din chiuvete,
Oceanele s-au umflat până în gâtul iadului, să-l astâmpere de sete.
Iar Noe, privind în sus: " Se pare că iarăşi plouă zdravăn, pe-îndelete,
Varful Matterhon o fi acum pe fundul mării, o biată creastă joasă;
Mie, cât timp nu intră-n vin, unde se duce apa chiar nu-mi pasă."
Dar tata Noe a păcătuit, ca şi noi, de altfel; a umblat pilit pe drum
Până când, drept pedeapsă, a început o secetă cumplită – cum, necum,
Nu se găsea strop de vin prin crâşme ori biserici, nici măcar de-împărtăşit,
Pentru ca Blestemul Apelor a secat toată seva fructului oprit:
Se afla apă numai pe altarul Celui Prea Înalt şi pe-a Episcopului masă,
Dar mie, câtă vreme nu intră-n vin, unde se duce apa chiar nu-mi pasă.

poezie celebră de G.K. Chesterton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din mica Arcă a lui Noe a crescut marea grădină a lui Dumnezeu.

aforism de Vasile Ghica din Chef pe Titanic (mai 2008)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu (făcând pe ospătarul): Ador povestea aia cu arca lui Noe. Ştii, mulţi oameni nu înţeleg rostul acestei poveşti. Ei cred că este vorba despre mânia Domnului. Le place când Dumnezeu se înfurie.
Joan: Despre ce este vorba atunci? Despre arcă?
Dumnezeu: Cred că este o poveste de dragoste despre încredere. Ştii, animalele au fost alese în perechi. Stăteau împreună, apropiate, aşa cum Noe şi familia sa stăteau unul alături de celălalt. Toată lumea intra în arcă stând unul lângă celălalt.
Joan: Dar soţul meu zice că Dumnezeu i-a spus să facă arca. Ce crezi despre asta?
Dumnezeu: Pare a fi o ocazie bună. Să te întreb ceva. Dacă cineva se roagă pentru răbdare, crezi că Dumnezeu îi dă răbdare sau ocazia de a fi răbdător? Dacă se roagă pentru curaj, Dumnezeu îi dă curaj sau ocazia de a fi curajos? Dacă oamenii se roagă ca familiile lor să fie unite, crezi că Dumnezeu le trimite sentimente călduroase sau le dă ocazia să se iubească unul pe celălalt? Trebuie să plec. Am de servit mulţi oameni. Poftă bună!

replici din filmul artistic Evan Atotputernicul
Adăugat de Marin Irina, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locomoţie de sărbătoare

Căci iubirea se traduce
cel mai bine printr-o cruce
unde urci de bunăvoie
direct din Arca lui Noe

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (12 decembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblioteca: adevărata Arcă a lui Noe.

aforism de Costel Zăgan din Definiţii eretice (3 iunie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă

Văzând pe Noe şi-adunarea,
Îşi spuse-n gând ciocănitoarea:
Pe arca lui, dacă mă duc,
Voi fi, cu ochii, după cuc!

fabulă epigramatică de Alexandru Hanganu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Arca lui Noe

Poetul e trist de bună-voie

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (27 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arca lui Noe

Dinainte de potop.
Asta a intrat în top.

distih de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Se zvoneşte că nu va mai veni Noe.
Stăm după ciucurii verzi ai ferestrei
Uitându-ne după un despot, cineva
Care să porunceasca oraşului
Să se urce pe arcă.
Primăvara ascute flori de măr
De mărimea ochiului de vierme
Care e si el în poveste de la început.
Perdeaua după care ascundem
Umbra cu care am putea fi o pereche
E ruptă undeva si ruşinea întoarce
Oglinda retrovizoare ca pentru sine.
În mijlocul străzii mereu o altă femeie,
Un alt bărbat, o altă lege.
În camerele scunde părem atât de mici,
Încă il aşteptăm pe prooroc
Să spună că mai ia vreo doi.
Nouă nu ne vine bine cuvântul
Ca să ne putem lua de mâna.
Dar se zvoneşte că Noe nu va mai veni.
Uităm cuvântul la care nici nu ne-am gândit
De bună voie.
Aşteptarea se leagă la gură
Cu tăcerea ceasului din perete.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valiza e gata. Sunt sigur că o arcă a lui Noe mă aşteaptă pe undeva.

Martin Page în Despre ploaie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Arca lui Noe, nu mi-am găsit nevasta potrivită: aştept sfârşitul potopului!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potopul lui Noe

Multe dintre dobitoace,
La potop, s-au înecat,
Totuşi, nu ştiu cum se face,
Văd că boii au scăpat.

epigramă de Mihai Danielescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Titanicu' lui Noe

Am început să mă-ndoiesc
Ba chiar de-a dreptul m-am strâmbat
Când am aflat că te iubesc
Dar trebuie să mă opresc
Pentru că fac mare păcat.

Şi-am început să mă opresc
Ba chiar să stau mergând pe loc
Dar a venit un sol ceresc
Mi-a dat un şut dumnezeiesc
Şi-am înţeles că nu e joc.

- Ai început să te opreşti
Acum când chiar avea nevoie
Şi te-a rugat să te grăbeşti
Că se scufundă când lipseşti
Bărcuţa ta, titanic Noe?!

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2 februarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!