Affamati come lupi
primăvara își brusca florile
germinația firească devenită intempestivă
precum o mamă grijulie odraslele proprii le dojenea
le grăbea să treacă de "stadiul acesta"
și pomii și-au mascat frica/ delirul saltimbancic
al iremediabilului luat-în-posesie
cineva se atingea cu o margine de o alta
creasta unui ararat ieșindu-și din sine
ca o sabie... ca o anxietate
se schimbau ceruri
la rostirea cu intonație gravă-hiatată
într-o oră de franceză ca-ntr-o primă oră de (ne)viață
se punea de-un cosmos?! de-o (altă) moarte?!
damă ajunsă la maturitate
pădurea și-a rotunjit trunchiurile
datoriile în veci neachitate ale omului
către soartă
s-a decretat carantină
99 la sută proporția infimă
în fața lui 1:
Sentimentul și Noi!
fără drept de apel
pământul s-a deschis ca o altfel de arcă
a primit spaima ierburilor
ineluctabila bătrânețe
timpul neviu șubrezit cu articulațiile desfăcute
nevolnic ignorând indecența acoperirii sale cu eternitate
starea de 1 pe 2
proporția cosmică a luat în arendă
neputința Celestului Tată
umil infinitul a cerșit
"bucățica asta de sânge"
bolnav renegându-și absurdul
marele crunch
din gaura neagră ca dintr-un uter a privit Lupoaica
Iubirea ahtiată să se facă Trup
în pântecele ei vom crește noi
mici și obraznici cu adn-uri proiectate
prea mult să nu stea-n drum de prejudecăți:
vom zice și se va face!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lupi
- poezii despre astronomie
- poezii despre viață
- poezii despre tată
- poezii despre sânge
- poezii despre spațiul cosmic
- poezii despre spaimă
- poezii despre păduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Și acum ce rămâne?!
iubirea în învelișul trădării
trădarea în ascunzișul celeilalte?!
doar spaima enormă a omului omițându-și Dumnezeul?!
și câte sentimente rămase la stadiul de proiect
acaparate în nesăbuita lăcomie către altceva!
niciun păcat prea mare! nicio deziluzie!
florile își schimbă chipul în nevăzutul ochilor noștri
nopțile se lasă autoritare / în lăuntrul lor cutremure
ne desprind alcătuirile / înainte de orice dimineață
un lup ne mușcă isteric din intimitate
îi încurajăm mușcătura într-o orbire a lumilor
ce n-au să vină preceptual vreodată
și totuși! cineva posedă o firavă memorie afectivă
galben tramvaiul atenționează un foișor:
2 suflete gata cândva să explodeze!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trădare
- poezii despre încurajare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tramvaie
- poezii despre suflet
- poezii despre schimbare
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
Lipsă de imaginație
rămași cu ochii ațintiți
unul asupra celuilalt
ca asupra unor monitoare
îndărătnice cu idei fixe
fiecare aruncându-și neputința... vina
pe seama celuilalt
încercăm
mici variațiuni
o nuanțare a fundalului
un shortcut pentru orice eventualitate
resetarea priorităților
adunarea detaliilor într-un recycle bin
chiar și un restart
rămânem aceleași două mecanisme blocate jalnic
din depărtare... apropierea ta maladivă
gestul uriașului rănit de moarte
acoperind cu starea lui jumătate din cosmos
reacția mea ambiguă văzută din exterior
aceste excrescențe insidioase obturând
accesul elementar la sine
lipsa de imaginație ne coboară
în fața publicului care mizase
cine va face rost de o inimă
ca spectacolul să se țină?!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre priorități, poezii despre moarte, poezii despre inimă, poezii despre imaginație sau poezii despre idei
Lăsată singură
iubirea o să țipe
cu patima păsării uitate în cretacic
neavuții pui se vor pierde din realitate
în afara destinului ignorând consecințele lipsei zborului
starea va întâlni cuvântul despuiat
va dispune de el... unica fiind prin împrejurimile cunoscute
se va scrie codul genetic, zestrea omului cufundat în amnezie și frică
cu gest de copil iubirea sau pasărea... o să spargă mai-multe-uși-către-mamă din nou ignorând
mutațiile inexorabile ale speciei... răsturnarea perversă a raporturilor ancestrale
anxietățile nu vor permite parcurgerea fazelor necesare
până la copac... până la înger... până la noi
dezlipiți... cu simulacre de ochi mimând viață vom contrazice
ziua facerii omului... inevitabila întâmplare a căderii-în-paradis
vom păstra din încăperile sufletului pivnița
șopârlele mov/ sângele înghețat al disprețuitorilor de metafore
în loc de ființă, alienare va rosti pământul din dreapta!
ar fi trebuit să știm... măcar să nu uităm!
din când în când și neluminii să-i facem loc
astfel să delimităm iubirea de moarte!
scriem cuvinte... le privim ciudat:
selfie-ul este conceptul impropriu pentru epocile revolute
neanticipând individualismul timpurilor intrate în singurătăți
rupem legăturile cu orice formalism
(chiar dacă unii ne-ar putea suspecta de neprieteni)
interiorul reconfigurează semnificațiile/ felul în care
omul este atât de anapoda fără Dumnezeu
dâra de căință concepe un poem... Poemul...
până la casa pelerinului ostoindu-și tristețile
prin creditul acordat florii în stadiu de proiect
și asta se cheamă speranță!
marea glaciațiune se va pune de-a curmezișul cuvintelor
suficient de tandru cât înțelesurile să nu abdice
până la desemantizarea ultimă copacii mai au o șansă
chiar și omul!
între timp vom merge goi
lăsându-ne posedați de sentimente
între alb și nimic
siluetele acestea subțiindu-se-n umbră
altfel privind la nimicnicie și plenitudine
! ne vom face fărâmițe
hrana cosmosului religios!
o pasăre va cuprinde
sub cortul aripilor iubirea
confundând-o probabil cu puii ei
cuminte ne va aștepta din-nou-întruparea
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre păsări, poezii despre cuvinte, poezii despre religie, poezii despre poezie, poezii despre copaci, poezii despre îngeri, poezii despre zbor sau poezii despre tristețe
Prea multe-ntr-o zi... de gemeni
O fi un semn când ziua-i nota zece
la fericire și destin
de început de prunci de mamă
și de-un debut -înspre tot mai bătrân,
bunic, cum se mai spune-
când poți vărsa o lacrimă
deși e-o zi-festin?
Că-s două vieți deodată -un gentleman și-o damă
în început de gemeni, se copiind, se-ngân-
Massimo și Maeva... De părinți date nume!
E-octombrie și zece,
o altă zi ce altfel în neștiut ar trece
de n-ar fi luat candoare
de-un semn de-amor, de-o floare;
se-mbobocind Simon, el... și-a mea Daniela,
umplând o boltă-n noi sori, cum picurii umbrela...
Să fie tot deodată;
mamă, gemeni, nepoți, bunic, mătuși și tată???
PS
Este-un simbol, reper,
un etalon al vârstei
de amintiri uitate
de sieși; îmi retrăind
copil cu ochi de cer
în plume de cârstei,
visata eternitate
... dar timpu-mi săvârșind...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre început, poezii despre vârstă, poezii despre uitare, poezii despre simbolistică, poezii despre nota 10 sau poezii despre mamă
Neiubire
ziua în care ploaia nu s-a mai oprit
și noi am continuat să ne amintim
ca și cum alții ar fi făcut-o
dar ce ne păsa nouă?
noi continuam! noi vroiam!
printr-un geam sentimentele se scurgeau
asemenea țurțurilor lichefiindu-și înțelesul
sub apăsarea indiferenței
! pervertiți nămeții se insinuau sub oase
măduva noastră închipuia
câinele întunericului alimentându-și angoasele
cu himerele din zorii fantasmagorici ai omului
căzut dintr-un sine
oameni înfășurați în placente
trudeau să-și apuce un destin
! nicio mamă să-i trezească la adevăr
ei mergeau cu fețe acoperite
asemenea nou-născuților
cu sensurile strangulate
în jurul identităților
apariții SF
aceste răbufniri în realitate
ale unor zei de carton
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țurțuri, poezii despre întuneric, poezii despre zăpadă, poezii despre realitate, poezii despre ploaie, poezii despre indiferență, poezii despre câini sau poezii despre bebeluși
Arrière-fond
seara debutează fără nume
acest spectacol frugal lipsit de pretenții
mulțumindu-se cu droaie de figuranți
veniți de undeva de la capătul lumii
într-o nepăsare... într-o neputință
inevitabil atrași de gaura neagră
a unei scene îndepărtându-se
*
aplauzele stârnesc
albastru-cu-vid
stupoare!
prin tine umblă
vietăți cu priviri închise
contaminându-te
enunțurile urmează aceeași traiectorie circulară
nicio revelație nu se schimbă în duminici!
**
gândul de-a nu mai fi
trezește absurdul
revolta omului mic împotriva zeului
puțin ridicolă puțin anapoda
această intempestivă ieșire din sânge
***
supliciul cel mai mare
să te prefaci că exiști afectiv
când nici măcar Dumnezeu n-ar putea identifica
vreo diferență între tine și lucrurile sale
îți rămâne ce-i drept pârtia aceasta ambiguă
pe care formal îți dai drumul
în virtutea funcțiilor mecanice
și râzi și ești fericit și pierdut și murdar... și râzi... și ești...
****
robotic lumea se va aranja
la poalele muntelui ca un public
vor trosni floricele din plastic amnezic
simulatoare perfecte vor da o iluzie
se vor abține îngeri
să cadă
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre revoltă, poezii despre superlative, poezii despre seară, poezii despre râs sau poezii despre roboți
Fidelitate
și totuși!
nu mă voi duce prea departe
de mine!
cireșul așa de impersonal pentru alții
rămâne-ncrustat intimității mele
grimasele lui în zăpezi... florile inundate
în iubiri nu întotdeauna ușor de purtat
fereastra închisă într-o lume
împuținându-se afectiv
dârele ei de sânge împreunându-se-n mine
presentimentul acela al trecerii
când mâna fărâmițată întâlnește timpul
chipul strămoșilor se adună!
toate acele tufe de trandafiri uitate în pământ
în rătăcirea bolnavă a omului
mult prea fricos să privească în sine
într-o doară îmi păcălesc spaima amiezii
cu albul cântecelor de rochia-rândunicii...
cu mireasma nepământească a măturiței-Maicii-Domnului:
eternele mele răgazuri în umbră-luminată-de-vie!
calul de lemn săvârșește călătoria
de-o parte și de alta a lumii
mirosul pielii bronzate cu-nisip-și-iarbă zdruncină acum-ul
tăcerea sălciilor maschează poematic
tristețea podului peste învolburare de gânduri
! nu știam că se numesc petunii
erau florile-prin-definiție!
SUNT!
crăpăturile cu secetă ale cândva-lacului
păstrează miracolul inimii în lăuntrul noroiului
în fapt bucata aceasta de rană... pe care într-un imbold
o iau și o înfăș în frunză curată de brusture
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre trandafiri sau poezii despre păcăleli
Despre sfârșitul lumii
Când va fi sfârșitul lumii
Nu vor mai zbura lăstunii.
Soarele din cer dispare,
Nici luna nu mai apare.
Pământul se dezintegrează,
Universul îl reciclează,
Altă planetă apare,
Altă lună și alt soare.
Lumea din nou va renaște
Cu alt Isus și alt Paște.
Vom avea alt Dumnezeu,
Nimeni nu va fi ateu.
Un alt cer noi vom privi,
Lacrimi nu vom risipi,
Că vom trăi zi și noapte
Fără să gândim la moarte.
Și atunci, ca și acum
Totul se va face scrum.
Alternanța alternează
Și altă lume urmează.
Din timp în timp vom tot renaște,
Altă lume vom cunoaște.
Deși ne vine iar sfârșitul
Tot n-atingem infinitul.
poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre sfârșitul lumii, poezii despre sfârșit sau poezii despre planete
Luat
Mi s-au luat din zile,
din avere,
din mile...
Mi s-a luat putere.
Mi s-au luat părinții,
iubire...
Mi s-a luat produsul minții,
fericire.
Mi s-a luat din țară,
din noroc.
Mi s-a luat dreptul de-afară...
drept la joc.
Mi s-a luat dorință,
mândrie,
credință...
Mi s-a luat o feerie.
Mi s-a luat cuvântul,
amintiri...
Mi s-a luat mormântul,
năluciri.
Mi s-a luat frumusețe,
visări.
Mi s-a luat tinerețe,
mi s-au luat salutări.
Mi s-a luat din vedere,
din amici.
Mi s-a luat plăcere;
mi s-a luat dreptul... de-aici.
Mi s-a luat pâine,
ultimul ban,
mi s-a luat din mâine...
mi s-a luat pian.
Mi s-au luat copii,
prieten bun,
mi s-au luat ultimii vii,
mi s-a luat străbun.
Mi s-a luat icoană,
inteligență,
drept la pomană,
drept la clemență.
Mi s-a luat dormit,
dumnezeiesc.
Mi s-a luat citit...
mi s-a luat "trăiesc".
Mi s-a luat alean,
speranță,
mi s-a luat an de an...
mi s-a luat vacanță.
Mi s-a luat o istorie,
sănătate,
mi s-a luat orice glorie,
bunătate.
Mi s-a luat nou,
libertate.
Mi s-a luat cavou...
umanitate.
Mi s-au luat biserici,
paritate,
mi s-au luat adevărați clerici...
Mi s-a luat dreptate.
Mi s-a luat călimară,
soare;
mi s-a luat ultima vară,
mi s-a luat miros de floare.
Mi s-a luat să fiu stăpân,
lumină;
mi s-a luat drept de român,
mi s-a luat cortină.
Mi s-a luat actor,
cinematograf...
Mi s-a luat amor,
astralul praf.
Mi s-au luat educatori,
o școală.
Mi s-a luat adeseori
drept la greșeală.
Mi s-a luat plin de benzină,
"dulceață",
mi s-a luat zi senină...
Mi s-a luat din viață.
Mi s-a luat cu zâmbet
egalitate,
dreptul la umblet...
Mi s-a luat posteritate.
Mi s-a luat incandescent,
liniște,
mi s-a luat talent...
somnul pe-o miriște.
Mi s-a luat onoare,
minte...
Mi s-a luat orișicare.
Mi s-a luat..."înainte".
Mi s-a luat casă,
ascult de cântec,
mireasă,
"eul" din pântec.
Mi s-a luat conștiință,
adevărat.
Mi s-a luat adeverință,
orice-atestat.
Mi s-a luat orientare;
mi s-a luat nord,
orice cărare...
Mi s-a luat cord.
Primordial
mi s-a luat scară...
Mi s-a luat regal!
Mi s-a luat totu-ntr-o doară!
Mi s-a luat teritoriu,
un tezaur,
mi s-a luat din notoriu,
tot ce-aveam aur.
Mi s-a luat piele,
năzuințe,
până și-obiele...
Mi s-au luat cerințe.
Mi s-a luat gustul vieții,
mi s-a luat minte,
roua dimineții...
mi s-a luat ginte.
Mi s-a luat nume,
mii de răspunsuri,
o lume,
din deajunsuri.
Mi s-a luat remușcare,
recunoștință,
orice-ncercare...
Mi s-a luat știință.
Odoare
mi s-au luat, fidelitate
ce nu doare...
Mi s-a luat eternitate.
Mi s-au luat doruri,
vin de vie,
onoruri...
Mi s-a luat gust de datorie.
Nimic nu am în schimb,
nu am surâs pe buze,
n-am dreptul să mă plimb
de bunul plac... Refuz e.
Nimic nu mi s-a dat,
nu am primit busolă,
sunt oul de păcat
înregistrat pe-o rolă.
Mi s-au luat ștampile,
destinat
pastile...
Mi s-a luat... câștigat.
Mi s-a luat căldura,
zbor, petența,
mi s-a luat natura...
Mi s-a luat competența.
Mi s-a luat soră,
zar de ruletă.
... Oră cu oră
mi s-a luat planetă.
Mi s-a luat cutezanță
de sclipire,
mi s-a luat din importanță,
o nemurire.
Mi s-au luat lacrimi,
frenezie.
Mi s-a luat...! Mi s-au luat patimi,
mi s-a luat poezie...
Mi s-a luat suflet...
luat din tine
s-a luat răsuflet...
mi s-a luat din mine.
Ah, ce păcat,
mi s-a luat și cât de mult am dat...
nemeritat
mi s-a luat, mi s-a luat, mi s-a luat...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre priet, poezii despre adevăr, poezii despre știință, poezii despre zile, poezii despre zaruri sau poezii despre visare
Asincron
timpul meu rămăsese
în burta câmpiei cu rapiță
de aceea păsările mele zburau galben
și silabele prinseseră soare
ascultasem povestea unui inorog
rătăcit în ierburile condimentate
într-o tentativă de supralicitare
a semnificației vieții
darul lui pentru mine
nesupunerea oarbă
în fața aparențelor
frumoase
coexistasem cu o libelulă
cu vara-i din aripile sidefate
intrasem pe sub pământul lanului
încet fără nervi mă ridicasem
ca un cântec al spicului
inundat de maci ageri
și-mi luasem îngerul de la prima
nu stătusem prea mult în drum
de cleveteala vecinătăților
aranjasem alfabetul și altfel
decât ceilalți învățaseră
gestul meu te lăsase în aer
cum un ritual sibilinic
ochii neinițiatului
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unicorni, poezii despre muzică, poezii despre galben sau poezii despre frumusețe
Penitență
o vreme ne vom mulțumi fără glorie
ne vom înfrânge complexele
sentimentul nonsensului
vom fi eroii anonimi
incognito vom planta
hectare de bulbi până vom ajunge
la floarea virtuții
îi vom distribui razele
fără să cerem ceva în schimb
vom intra în acest voluntariat
cu acea cămașă de unică folosință
cândva urâta cămașă de forță
nu vom pretinde compătimire
despuiate trupurile noastre vor scrijeli
ingratitudinea rece a terrei
nu vom lăsa pe nimeni să ne identifice
vom da asigurări temeinice de confuzie
acoperindu-ne cu o frunză
semn al recunoașterii Vinei
între timp
se vor scrie file victorioase
ale norocoșilor sorții sau poate
ale bieților impostori asumându-și inconștient
triumful chior asupra destinului orb
trecerea in absentia
ne va durea suficient cât să ispășim
o pasăre își va împrăștia puii
împotriva sufletului ei
împotriva propriilor convingeri
... frumusețea mea te va durea nevăzută... netrăită...
lumina mea pusă sub obroc sau poate
procurând altuia starea de grație
numai prilejul ordinar pentru satisfacția de sine
cel mai greu va fi atunci când vom înțelege
cum nici cel mai umil dintre cuvinte nu ni se va mai supune
îndurat în muțenie chinul va trece paroxistic în blestem
contextual vom deprinde coduri preistorice
disputându-ne peticul de posesiune gestuală
cu fiarele întunericului
ceva din afara noastră ne va-mpinge să continuăm...
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre înfrângere, poezii despre voluntariat, poezii despre victorie, poezii despre urâțenie sau poezii despre trup și suflet
Arhitect al lumii
A trecut timpul și noi nu ne-am putut opri din a ne cunoaște inimile
Cerul s-a deschis ca un miraculos drum spre lumină
Tu mă vezi ca pe o lumină, printre copacii bătrâni
Hai să ne prindem de mână și sa privim apa
Ce curge printre stânci și ni se vor purifica aurele,
vindecându-ne trupește și spiritual.
Universul nostru va fi în armonie cu Marele creator, Arhitect al lumii,
Să ne deschidem mințile, până vom îmbrățișa munții cu privirea
Să ascultăm cântecul păsărelelor din pădurea cunoașterii
Până vom străbate culmile, acoperite de dor și veșmânt stingher
Vino către mine, lăsând destinul să hotărască pentru tine
Uneori noi suntem doar pioni în mâna destinului.
Schimbarea să ne fie o metamorfoză spre mântuire.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cunoaștere, poezii despre trecut, poezii despre stânci sau poezii despre mântuire
Sloganul românilor
(Românii au un slogan
Pe care din când în când,
Îl strigă către Traian
În piață, manifestând.)
Chiar dacă tu ne trimiți,
Ne trimiți afară,
Noi rămânem neclintiți.
Rămânem în țară.
Noi de-aicea nu plecăm.
Nu plecăm din țară.
Aici pâinea frământăm,
Ca odinioară.
Noi aicea ne-am născut.
Aici-am primit viață.
Aici soarele-am văzut
Într-o dimineață.
Noi aici vrem să muncim.
Aici ne e locul.
Nu vrem să mai rătăcim,
Să ne pierdem portul.
Noi aici vrem să trăim,
Să ne ținem neamul.
Aici vrem ca să murim,
Să ne-ngroape ramul.
Noi aici vom dăinui
Cât va fi pământul.
Doar atuncea vom pieri,
Când va pieri vântul.
Nici atunci nu vom pleca
Cu toți deodată.
Așa scrie Biblia
Despre-a noastră soartă.
Va rămâne un păstor
Să conducă turma.
Românu-i nepieritor.
Nu își pierde urma.
poezie de Dumitru Delcă (9 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre vânt, poezii despre pâine, poezii despre porturi, poezii despre naștere, poezii despre muncă sau poezii despre dimineață
(pseudo)terapie
o vreme măcar ne vom eluda realitatea
amestecul ăsta grotesc-hilar de neînțeles
lui Dumnezeu Însuși inaccesibil
mai cu reticență mai cu convingere
vom păși din noi
constant asigurându-ne
de justa conduită
vom opta pentru subiecte generale
ieșind de sub incidența "personalului"
ne vor acapara
topirea ghețarilor
decimarea lotului de felide
plecarea vreunui câine-lup de acasă
vom arbora atitudine nonșalantă
nu vom verifica
excepția de la regulă
nici o posibilă viață
vom deprinde a fi-ul
în virtutea reflexelor condiționate
cu înverșunare
ne vom păstra morți reciproc
dând autoritar câte un not responding
ne vom scuipa în sân
la minima resuscitare
într-un final
fuga ne va schimonosi
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre reciprocitate, poezii despre posibilitate, poezii despre feline sau poezii despre autoritate
Dumnezeu face Dragoste, nu sex
intru în dimineața aceasta întârziată
fără de scrupule îmi spun:
de mâine o să desființez noaptea
nimeni n-o să mai aibă nevoie de vreun păcat!
așadar
să mergem să epuizăm toate plăcerile-acestea
habar să nu avem de (i)moralitate
că gestul nostru de viu ar putea îngropa un copac... și Copacul...
pe noi înșine ne-ar face stane de piatră
s-ar opri timpul / ca un măscărici s-ar strâmba
și pe noi... pe noi undeva ne-ar durea
! în spate ditamai grădina
de moarte
ar veni pictorul
cu veac de iluzie artistică
înainte ne-ar îngenunchea
de bună-credință închipuindu-și
o dramă/ subiectul acela care
îl va scoate din anonimat
cu ochi netragici de manechini ne vom uita
ca-ntr-o uitare înlemnirea va opri iarba
până la următoarele interdicții:
intrarea în Nimic!
*
se va scurge o apă
poate numai modul firesc al timpului de a trece...
scena aceasta absconsă pe care se desăvârșesc înțelesuri
asemenea nesfârșirii genezelor
în fața ta voi sta ca pe marginea unei prăpăstii
în fața mea vei sta ca pe marginea unui cer
ni se va face curaj în ultima clipă
cum altădată spaimă albă
o pasăre cu frunză va vesti început
ca dintr-o placentă din cârpe ne vom aduna
urma de divinitate încrustată în adn
cu mâna găsită voi aranja sentimente
țipătul sufletului după ceva-ul pierdut
lupi argintii la noi se vor da
lucizi ne vom încredința mușcăturii
nu șarpelui
din sângele propriu se va naște habitat
poate o biblie / cosmosul acesta inundat cu heruvimi neaipăcatului
orfani ne vom descoperi frați și dragostea noastră
în afara oricărui incest
ca la o fereastră ne vom așeza unul lângă celălalt
clarvăzători vom simți cum se înnoptează de dimineață
cum Dumnezeu este îndrăgostit
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre șerpi sau poezii despre viitor
Monolog 2
casa își pierduse ferestrele
în orbitele goale plânsul intra ca-ntr-o matcă
mă făceam mică / ieșeam din mine până la ultima matrioșkă
până la ultimul sânge și ultima adrenalină
până la cea din urmă carceră
deveneam
invizibilă / mult prea ușoară ca să port greutatea unui nume
condiția de femeie... / doar pe aceea de cuvânt
mă amestecam
în golul peretelui
în agonia aerului devorat
în destinul minuscul de amibă
singura supraviețuitoare a unui trecut rămas într-o fotografie
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supraviețuire, poezii despre plâns, poezii despre greutate, poezii despre fotografie, poezii despre femei sau poezii despre aer
Imi este frica de infinitul iubirii...
Mi e frica de iubirea ce apare si pleaca prea devreme.
Imi este frica de o dragoste imensa, ce nu o pot trai!
Mi e frica de infinitul iubirii,
ce te plimba prin tot universul cunoasterii,
pana in strafundul vietii - la origini,
pentru a ti arata frumusetile pamantului, ale cerului si ale stelelor,
ale galaxiilor de mult apuse...
Apoi, dupa ce te ai obisnuit cu ele
si le indragesti si le simti si le traiesti precum viata care pluteste in jurul tau,
cand ai simtit toate astea,
te lasa in deriva fara un control asupra ta, in oceanul imens al intunericului
sau te trinteste pe pamant, precum un meteorit,
sapandu ti o gaura imensa in suflet...
uitand total de tine...
Mi e frica de iubirea ce ma invadeaza si se consuma... prea devreme...
Mi e frica!
poezie de Silviu Petrache (31 ianuarie 2013)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre plimbare, poezii despre ocean, poezii despre meteoriți, poezii despre infinit sau poezii despre frică
Din jurnalul lui (2)
da, ea își luase zborul undeva departe și părea
că nu are mari probleme cu gravitația
nici cu iubirile ingrate
nici cu vreo interogație metafizică
nici cu răcirea intempestivă a sângelui
cu ironia sorții sau alte clișee...
nici cu el
o vedea pasăre cu ochii intrați în foc
(o nimica toată, o altă vocație de a ei!)
sufletul ei se mișca precum balerinul
(cineva o imortalizase)
hipnotiza frunzele și vorbea cu pământul
îl făcea ghem de mătase și-l purta
direct în inimă ca pe o povară dragă
fața ei: când foarte aproape / când foarte-cer
era sau nu era?! fusese?!
ea se auzea... se auzea... se auzea...
ca o silabă deschisă clopot al dimineții
victoria feminină neclamată
atât de evidentă
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre metafizică
De o parte și de alta
distanța asta dintre mine și tine
trecută cu vederea de restul
atât de bine simțită de noi
fără a fi fost măsurată vreodată
nici măcar comparată cu ceva
într-o noapte târzie de anotimp straniu când mucul de lumânare a suplinit lipsa de prezență a lunii și toate mașinile cosmice au oprit în fața liniei ferate.
să fi trecut o veșnicie!
și Dumnezeu era liniștit
nu se îndoia că n-am avea fiecare
pe cineva suficient de aproape
*
eu atât de aproape de viață
tu atât de aproape de opusul ei
eu atât de aproape de moarte
tu atât de aproape de opusul ei
sufletul tău/ meu ca un firicel traversând clandestin să ajungă la mine/ tine
zdruncinătura!
oameni cu priviri novice
spunându-și că timpul nimerise
în șoseaua ciuruită
pe care odată și odată
avea s-o astupe cineva
**
nimic nu ne-ar fi putut apropia mai mult
decât felul acesta subtil de-a te face părtaș vieții
decât felul acela cutremurător de-a mă face părtașă morții
[sau invers... ce mai contează?!]
într-o simbioză aparte
numită iubire
dovadă
floarea de cireș incapabilă
de acte discriminatorii.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șosele sau poezii despre lumânări
Dimineața ori seara
Să fi fost doar chimie și doar ochii vinovați
pentru tot ce s-a întâmplat, să nu fi fost nimic
din ce ar putea fi divin, să fi fost doar
întâmplare, trup și carne, toate numite destin?!
Să fi trecut atâtea decenii degeaba... și totuși
ceva de neînțeles s-a întâmplat în momentul
acela în care am anulat timpul, în momentul
acela când ți-am citit gândul, s-a născut poezia!
Să fie acesta prețul plătit unei muze rebele,
răzvrătită de soartă, prețu-i prea mare să fie...
să cred că-i doar întâmplare și nimic din ce ține
de suflet nu poate... nu există pe acest pământ!
E prea mult gând între Noi, e prea fără timp ce
se întâmplă cu Noi, nu văd începutul, nu
întrăzăresc nici sfârșitul, pare că nici timp nu
există de atâta prezent ori de atâta absent!
Poate greșesc ori mă-nșel, dar cum rămâne cu
timpul, cum rămâne cu Noi, suntem mult prea
prezenți, ieri erai în brațele mele, azi te,, scalzi"
în ochii mei, ieri îmi vorbeai de iubire iar azi...
Azi taci și asculți iubire, ziua de mâine ne dă
întâlnire, vom zâmbi, poate chiar vom și râde de
Noi ori de timp, în priviri vom fi și mai,, vii" chiar
dacă pe trupurile noastre au trecut decenii!
Au trecut anotimpuri, chiar, câte au trecut, te
invit într-o zi la numărat anotimpuri, te invit la
numărat timpul, chiar, cum ar fi reîntâlnirea de
după o zi trecută ori după o viață trecută!?
Noi doi, față în față, cred că și cuvântul și
lacrima ar îngheța, de trup nu mai vorbesc, ar
reînvia fluturii, s-ar crucii Demonii, s-ar reîntâlni
două vieți, alege Tu, dimineața ori seara! miha
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre gânduri sau poezii despre zâmbet