Rapsodie fără culoare

Eu eram albastru
tu erai mov,
două destine paralele
care se încrucişau
în poeme gri
puse pe note
într-o rapsodie fără culoare,
de ce curcubeul
e atât de egoist?

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu mov

... şi te visez în mov,
straniu vis,
toţi îşi doresc
un "pink dream"
dar eu şi cu tine
avem alt Univers,
te invit la o rapsodie
într-un mov absolut
pe planeta personală,
Calea Lactee,
numărul 16, pe dreapta,
la parter.

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

1. Visul meu mov

... şi te visez în mov,
straniu vis,
toţi îşi doresc
un "pink dream"
dar eu şi cu tine
avem alt Univers,
te invit la o rapsodie
într-un mov absolut
pe planeta personală,
Calea Lactee,
numărul 16, pe dreapta,
la parter.

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov (martie 2017)
Adăugat de Lucia Mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absolut

Absolutul
are culoarea sânilor tăi
la care urc
pe scara din metafore mov,
ţine-mă strâns,
prăbuşirea în abisal
îmi traduce secvenţe
din apocalipsa
jocului fără sentimente,
topeşte-mă-n mov
la răscrucea pieptului tău!

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori

Albastrul mă ucide,
şi verdele,
şi albul,
toate mor...
dar, ce sunt eu?
eu sunt culoare,
şi verde,
şi albastru,
e tot ce simt,
şi verde,
şi albastru,
e tot ce sunt...
Unde eşti, iubito?
mai toarnă ceva răcoare
în vinul acesta fără culoare!
Viaţa e un joc,
ne prefacem că trăim,
ne prefacem că iubim,
ne prefacem că murim,
doar naşterea are ceva
din chipul albastru
al sincerităţii.
Vine o vreme când
ridicăm mâinile sus,
şi-n semn de predare
ne prefacem, docil,
că existăm.
Cum te împaci, iubito,
cu ideea
unei false vieţi,
cum te împaci, tată,
cu ideea
fiului inexistent?
cum te împaci, tu,
care eşti culoare,
cu sensul invers
al culorilor?
Tu, care eşti albastru,
şi verde,
şi alb,
şi ucis...

poezie de Ion Ţoanţă din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuarele mov

E cea mai frumoasă
noapte
când greierii se întrec
în simfonii nedefinite
şi privesc cerul
desenând nori,
Doamne,
dă-mi acuarele mov
să colorez
Calea Lactee
pe care va păşi
regina nopţilor mele
ivită din extaz!

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă surprinde cum iubirea poate uni două destine ale unor oameni într-un mod atât de puternic! Două destine total opuse, scrise în două cărţi de viaţă, cu poveşti diferite... dar care se completează.

Natalia Păun în Prin sufletul unei femei (30 ianuarie 2018)
Adăugat de Natalia Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu erai vinovată

tu nu erai vinovată,
vinovate erau cârdurile acelea de păsări
fără copaci
şi pădurile fără oameni,

tu pluteai deasupra păcatelor
curgătoare
iar pleoapele unui ochi de păun
te-au dus pe un mal străin
într-o noapte de vară.

tu nu eşti vinovată,
vinovat este timpul acesta hâd
care ne ucide simţurile
într-un colţ întunecat,
care ne poartă în vârtejul sumbru
al predestinării
şi ne scoate unghiile din carne,

care ne trezeşte între două coşmaruri.

când te-ai limpezit,
eu eram departe ascuns
într-o lume absurdă
şi o umbră se lăsase peste
toată inocenţa dintre
limanuri.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfa 50

Privesc poza mea
cu tine,
tablou într-o expoziţie
fără vizitatori,
doar noi doi
într-o clipă cu iz
de lavandă.

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram

eram într-o zonă gri
tu tot nu plecasei
aici e ţărmul iubirii spuneai
şi luna dicta un murmur de lună
alunecau printre noi capcane de aer
cădeau amintiri de pe acoperiş
senzaţii de adio se zbăteau printre frunze
şi noi încă eram ţinându-ne de mână
sau poate ne gândeam
la o vreme din urmă
eram într-o zonă gri
spuneau nu vă treziţi
lăsaţi copacii să doarmă
se moare circular cu o talpă afară

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărşăluiam prin oceane de ceaţă către tine.
Mă îmbătasem de gri şi căutam trezirea în mov.
Era joi.
Ţi-am simţit braţele de catifea şi magică ne-a fost
îmbrăţişarea.
M-am topit în nostalgii, doruri şi treziri, era clipa visată
când tu mi-ai dăruit în mare taină, dulcele sărut.
Apoi s-a făcut lumină, peste tot simţeam parfumul
unei zile cu pecete de legendă.
Ziua sărutului tău ivit din fagurele dorinţei

citat din Ion Ţoanţă (6 iulie 2021)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara în doi

Când te-am întâlnit,
iubito,
eram atât de bătrân,
timpul aşternuse
fără milă
pături albe
peste trupu-mi
ca zăpezile
din Kilimanjaro
dar acum,
tu cu arcuirea trupului
m-ai renăscut din flori
de cireş,
dulce mi-e primăvara
cu tine,
"ou sont les neiges d'antan"
mi se pare un refren
desuet.

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram timid, erai o divă

Eram timid, erai o divă
Şi te priveam cu jind, cu dor...
Lucram la cooperativă,
Tu pe merţan, eu pe tractor.

Ne mai vedeam pe coridor,
La sediu, când treceai, lascivă;
Eram timid, erai o divă
Şi te priveam cu jind, cu dor.

Odată m-am drogat cu clor
Şi am făcut o tentativă,
Dar ai rămas inexpresivă
Şi-am încercat să mă omor...

Eram timid, erai o divă.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo, unde...

Am soarele pe frunte, deşi e marţi întreagă
Şi mă îmbracă august în galbenul din flori,
Întinde braţul tandru, Romeo să culeagă
Pentru-a lui Julietă, mirajul din culori.

Şi eu privesc povestea, cu inima-mpăcată,
Am amintirea vie a toamnelor din noi,
Şi de nu eşti cu mine, rămâne suspendată
Dorinţa unei clipe, cu paşii înapoi,

Când înfloreau poeme în puf de păpădie,
Dansând pe macii tineri ai unei dimineţi.
Erai atât de verde şi eu atât de vie,
Că se plimbau prin sânge atât de multe vieţi!

Azi amurgesc poeme la ţărmul mării mele,
Cu liniştea în braţe m-apropii de sfârşit.
Şi chiar de-mi port amurgul fără sclipiri de stele
Mai am un loc albastru în care te-am iubit.

Voi recita din tine, să te aduc aproape,
Priveşte-mă din locul în care te-ai ascuns!
Şi doar un gând trimite, să ţi-l aşez sub pleoape,
Acolo unde-n lacrimi, doar toamne au pătruns.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou cu mov, albastru şi maro

Aproape adormit eu te-am visat,
iar gândul mi-a rămas îngemănat
cu gândul tău, pierdut pe undeva,
într-un apus întârziat de catifea.
Din margine de somn, pentru o clipă,
priveam mirat cum trupu-mi se ridică
într-un văzduh ce devenea neclar
în maroniu amurg de chihlimbar,
iar tu pluteai deasupra mea pătată
de-o ploaie ce pica defragmentată.

Te-aş fi adus spre mine, mai aproape,
dar te pierdeai prin nevăzute ape
dintr-un tablou pictat de Picasso
cu mov, albastru şi puţin maro...
Dar trupul tău se legăna pe pânză
ca un văzduh împodobit cu-o frunză,
iar movu-n roşu se schimba treptat
pe fondul de albastru răsturnat
şi chipul tău din umbră mă privea
turnând din ochi licori de peruzea.

Dar într-o clipă-ai dispărut fugară
în năluciri ce se suceau afară
sub norii negri adunaţi pe cer
din străvezii apusuri de arcer
ce replicau imaginea-ţi pictată
pe pânza cerului, neterminată.

Erai sau nu erai, nici nu mai ştiu,
c-afară se făcuse prea târziu,
iar chipul tău prin mine se scurgea
ca raza ruptă dintr-un ciob de stea.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfa iubirii

Te iubesc
înzecit,
înrourat,
amar,
albastru,
nedefinit,
ireal,
ilegal,
imoral,
incognoscibil,
şi pentru ce?
Ca să definim trupul
purtat prin purgatoriu
de un suflet care nu are
astâmpăr,
facă-se voia lui
şi-a Cerului,
finalmente!

poezie de Ion Ţoanţă din Lacrimi Christice (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostul aceastei uşi, într-o casă fără ziduri

nu am să înţeleg niciodată
de ce este această uşă
într-o casă fără ziduri -
şi totuşi, două camere
emulând dorinţe timpurii
dorinţe târzii.

ziduri transparente de aer
pe care îmi plimb palmele
miscate de impulsul tăcerii -
m-am născut necesar, da
într-o şoaptă de imagini
pictate de Grigorescu.

s-au încins, strigăte unite
trepte neprevăzute, da
pe Coloană Infinită -
coloană foarte verticală
a cerinţelor mele
meditaţii... la Masa Tăcerii.

nu am să înţeleg niciodată
de ce este această uşă
într-o casă, ce nu o cunosc -
note foarte diferite,
da...
sunete melodice, variaţiuni
de muzică astrală.

Ciprian Porumbescu
cântă la vioară, balada
cu zbateri de note, în mine
care mă scurg prin timp -
dintr-o cameră în alta
emulând dorinţe timpurii
dorinţe târzii.

ziduri transparente, metafore
între ele, o singură uşă
între două camere, doar două -
o uşă... eu, poetul tăcut
trecând prin ea, într-o secundă
scriind poezia vieţii.

acum înţeleg, rostul uşii, da!

poezie de Vladimir Nichita (23 ianuarie 2018, Australia)
Adăugat de Vladimir Nichita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal în jurul inimii

Albastru de Voroneţ
albastru de Română
singur printre poeţi
cu cerul pe mână

Albastru de Română
albastru de verde
curcubeul se amână
până când se vede

Albastru de verde
singur printre poeţi
şi Ceahlăul mă crede
albastru de Voroneţ

Albastru de Română
un clopot pe strună

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţin de mov

Puţin de mov, parfum, decenţă,
Un orizont fără cusur,
Priviri adânci, efervescenţă
Şi iar, păcatelor te fur.

Puţin de mov, patimi, tăcere,
Atingeri pline de fiori,
Dulceaţa buzelor de miere
Şi patul viselor din zori.

Puţin de mov, nectar, blândeţe,
Melancolii şi pasiuni,
Trupuri arzând ca-n tinereţe
Şi noi aceeaşi, doi nebuni.

Puţin de mov, tact şi răbdare,
Încredere, respect, amor,
Sânii săltând, ca o chemare
Şi clipa înspre care zbor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi se pare că scriu trist, iubito?

"Nu mai scrie atât de trist!"
mi-ai spus,
şi te-am eliberat
de textilele mov
aruncându-mă în tăvăliri
de vis,
"acesta e trupul meu" şopteai,
"adoră-mă, divină-mă, scrie-mă!"
şi mă topeam lasciv
în trupu-ţi
iar din merindea energetică
rămasă,
ţi-am scris o poemă
pe sfârcul din stânga,
cel din dreapta rămâne
hrană
pentru buzele-mi secătuite,
ţi se pare că scriu trist,
iubito?

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

egoist

Egoist nu este cel care refuză să le facă altora pe plac. Este dreptul tău să spui "nu" când simţi să faci asta. Egoist este cel care emite pretenţii, are aşteptări şi cerinţe de la alţii, fără să-l intereseze nevoile sau dorinţele lor.

definiţie de Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!