Shopping
casierița îmi aduce aminte
de o veveriță timidă,
nu mă pot conecta
la ochii ei suspicioși,
afară drumul e neschimbat,
duce la aceleași blocuri
în jurul cărora noaptea
fluturii vin să sape
aștept levitând la rând,
privind-o cum mânuiește
carnea congelată în plastic,
e o intimitate exersată
în degetele ei obosite,
până ajung la casă
se instalează întunericul,
încep iar coșmarurile
ochii îmi cad pe umbra ei,
conturată slab sub neoane,
acolo mă odihnesc prea puțin
pentru insomnia ce vine,
schițez un zâmbet și
îndes în golul interior
restul calculat la virgulă
de mașinăria silențioasă
apoi împing din greu
căruciorul aproape gol
spre ieșirea care tace
doar când totul e plătit,
acolo, în murmurul forfotei,
camerele mă suprind cum
îmi adun ultimele superputeri,
strâng plasa și zbor în noapte
poezie de George Avram
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre noapte
- poezii despre întuneric
- poezii despre zâmbet
- poezii despre veverițe
- poezii despre tăcere
- poezii despre plată
- poezii despre odihnă
- poezii despre ochi
Citate similare
Lacrimii mari
Când vorbesc, îți curg lacrimii mari pe față
Nu te strîng în brațe și mie lacrimile-mi vor cădea!
Dar te strâng atât de tare, încât încep să plâng
Și închid a mele pleoape și trag a mea perdea.
Rămân cu tine în noapte, să-ți fiu în preajmă, strajă
Căci tu esti fructul însinemi și eu sunt doar o coajă
Se închid ochii lângă tine, dar nu mă duc în somn!
Mă acopară a ta mână și n-am cum să adorm.
Și dimineața-mi pare, de parcă am visat
Cum îmi stăteai în brațe și eu stăteam pe pat
Și-ți aud a tale buze, la ureche cum șoptesc
Îți iubesc eu trupul, dar sufletul tot ți-l urăsc!
Și dinadins îmi spui, că tu ești lângă mine
Îmi simt sângele slab și umbra ta spre mine vine
Căci am carnea moartă și mâinile-s de ger
Și ochi mei de plumb, cu ploapele de fier.
poezie de Ilie Dragomir (9 octombrie 2011)
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre urechi
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre plumb
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Noaptea din jur
În noaptea din jurul meu
Degetele îmi sunt lumină.
Îmi sorb sentimentele
Ca pe o cană de cafea cu aromă
De ciocolată.
Neuronii se întind
Ca niște melci lipicioși
Cu sparte cochilii.
Îi simt cum trec prin porii sufletului meu,
Le aud ecoul sentimentelor
În labirintul în care
Culorile se îmbrățișează.
Acolo îmi caut liniștea,
Acolo este ghidul inimii mele.
Îngerii au plantat fulgi albi
Pe brațele mele.
Nu-mi mai trebuiesc globii oculari!
Sunt oar cercuri care se rotesc
În jurul unui punct.
Oh, orb, alunec în lumină
Și dispersez întunericul,
Modelez iubirea
Și devin înger...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre promisiuni, poezii despre lumină, poezii despre iubire sau poezii despre inimă
Praful stelelor căzătoare e tot praf
iar meteoriții aștia nu cad niciodată ziua
ori e prea multă lumină ca să le văd durerea
rezultată din frecarea cu neînțelesul
până la risipirea între banal și ilar
pe când întunericul transformă meteorii în minuni
numai buni de împlinit aberante dorințe de îndrăgostiți eterni
poate de aceea nesocotesc noaptea ca pe un sfetnic bun
și rup dimineața de restul zilei
apoi adaug pașii din plimbarea de seară
în jurul aceluiași trist și inutil joben al poeziei
rostesc un doamne-ajută însoțit de o cruce între trei degete
cu ochii închiși de răsărit răscolesc apusul
șterg două iluzii
aș fi vrut să nu fie amare
apoi adun nenumăratele dorințele neîmplinite
care încă se rostogolesc fierbinți
precum două inimi în căutarea liniștii
uite așa îmi mut visele
acolo unde risipa lor
ar putea părea minunată
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre stele căzătoare, poezii despre dorințe, poezii despre umor, poezii despre tristețe, poezii despre timp, poezii despre seară sau poezii despre poezie
Gesturi, doar atât cât durează un vis
aș vrea să schimb ceva în mine
pentru o vreme
să redevin copil
ar putea să doară
nu știu
nu prea am rude sau
pe cineva aproape de suflet
am avut-o pe Ana
nu tare de mult
a plecat
unii spun că sufletul nu pleacă
de aici până când lucrurile
nu sunt rânduite și că
se reîntoarce dacă
nu duce cu el
bănuțul de argint
busuiocul și
câteva lacrimi
Ana s-a reîntors
am văzut-o în vis avea
părul despletit ochii adânciți
mâinile slabe și degetele lungi
purta cămașa albă cu dantela cusută
în ajunul paștelui în care a plecat...
și-a rotit ochii prin casă
apoi s-a oprit la mine nu clipea
inima îmi zvâcnea ca o rană
m-am trezit
cu ochii umezi
am privit dincolo fereastra
ea dispăruse în întunericul rece și greu
îmi amintesc cum plângeam
în mine pe furiș ca și atunci când
eram mic și nu voiam să-mi dau jos cămașa
îmi era teamă că mă vede Dumnezeu
așa îmi spunea Ana
mai cred și acum că ea
locuiește aproape de Dumnezeu
și uneori se uită la mine
ca atunci când mă duceam
la biserica albă din spatele prunilor
de fiecare dată când bat clopotele
la noi plouă de dincolo dealul
se prelinge ca o rază
pe acoperiș
liniștea ronțăie din margini
străzile devin înguste
sub cerul înfundat
se bălăcesc grijile
doar Ana uneori
mă privește și tace
degeaba
am vrut să spun
cât durează un vis și să
mă identific cu această așteptare
nu cunosc semnificația gestului
se pleacă pur și simplu...
poezie de Teodor Dume din Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre schimbare, poezii despre rude, poezii despre păr sau poezii despre ploaie
Și atât...
printre diminețile mele
din care ies zilnic
cu pași programați
și printre puținele lucruri
pe care le mai am
sunt mulți prieteni
care-și storc transpirația
ca pe niște coșuri la pubertate
spunându-mi că mă iubesc
apoi se retrag într-un petic de viață
ca și cum ne-am împărți trupul
de fapt e un fel de trădare reținută
atunci mă apucă o haită de draci
încep să iradiez și împing totul
spre oamenii care mă urăsc...
reacția mea e nocivă dar
până ies din ea
nu fac mare caz
scuip înapoi
și atât...
fără să-mi fie frică
pășesc prin mine ca pe o alee
pe care timpul aleargă
sub formă de aburi
dimineața devreme
durează câteva clipe
în întunericul din jur
doar eu o oglindă spartă
din care lumea adună cioburi
și nu-i puțin lucru...
careva reazemă privirile
de coapsele mele și aruncă
cu pietre înăuntru
ce pot să fac...
îi țintesc ochii
ca să am
imaginea perfectă apoi
îmi ancorez limba de o liniște
și spun doar atât
mai du-te-n...
aerul cald dilată distanța dintre noi
mai arunc o privire
și atât...
ceea ce simt nu e nici măcar
ieșirea care duce înspre copilărie
o bucată din mine
rămâne cantonată pe os
în suflet mi se preling
culorile copilăriei
reacția crapă o lacrimă și
doar regretele duc într-acolo
ies din mine
ca dintr-un trup decupat
dintr-o fotografie
și aștept preventiv
atât...
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre copilărie, poezii despre viață, poezii despre trădare sau poezii despre pubertate
'ți-adun în minte
surâsurile prin noapte
strâng lacrimi din vreji de nori
stai la marginea lunii
ochii sclipesc ca doi licurici ver
zi și noapte albastru-i valul
cartea din poala ta s-a în
cins de somn
dinții sclipesc în palida mea părere
la marginea patului vin
să te îmbrățișez cu toată gura mea
genele noastre strâng lacrimi de zahăr vanilat
îmi ești aproape și-mi vine
să te sărut acolo
în patul larg des
făcut pentru pândă
și seducție
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zahăr, poezii despre sărut, poezii despre seducție, poezii despre nori sau poezii despre licurici
Căminul
Căminul unde stau aș cere ca să-mi fie
Acolo sus pe deal cu cer să mă-nvelesc.
S-aud în zori de zi cântând o ciocârlie
Și șuierat de vânt prin brazii ce-mi trosnesc.
Acolo eu aș sta să văd în depărtare
Cum soarele-mi răsare și-agale se ridică.
Apoi îmi asfințește și-o luna ce-mi apare
Sau să privesc pe boltă văzând o stea cum pică.
Acolo unde-i urmă de simplu trecător
S-ajungă într-o lume ce-mi aparține mie.
Acolo să trăiesc cu păsările-n zbor
Să n-am acum eu teamă de ploi sau vijelie.
Eu drumul îl măsor cu pasul pe-o cărare
În tălpi simțind doar iarba și cât de ud pământul.
Când se îngână-o zi cu noapte și-i răcoare
Eu simt miros de brad trezit ce-l duce vântul.
Căminul meu să aibă și-o glastră la fereastră
Să îmi culeg magie din roșul meu amurg.
Sau să miroas-a pâine dospită doar de casă
Și apa de izvor ce-i rece vreau s-o strâng.
Și de e vreme rece și timpul e ploios
Nu-mi pasă doară focul să îmi trosnească-n vatră
Căminul de pe deal ce-i mic și călduros
Eu îl asemuiesc cu un castel de piatră.
Să șuierare și vântul prin brazii ce-mi trosnesc
S-aud în zori de zi cântând o ciocârlie.
Acolo sus pe deal cu cer să mă-nvelesc
Acesta e căminul care aș vrea să îmi fie.
poezie de Florin Cezar Călin (octombrie 2015, Brăila)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre brazi, poezii despre roșu sau poezii despre pâine
Îmi cer iertare, bunico!
lasă-mă să-ți spun ceva despre locul în care
am locuit noi doi apoi tăcând ca o umbră
o să aștept
când plouă îmi aud copilăria
în aburul ei te văd bunico
dimineața devreme cum
îmi linișteai somnul
cu un sărut
fiecare atingere o simt în anii scurși
prin clespidra din mine
mai știi când cu degetele murdare de majun
desenam pe geam ochii lui tata?
cândva mă tăvăleam prin cenușa din fața sobei
și nu spuneai nimic...
acum mi-e inima strânsă ca un purece
salt din durere în durere
oftez
dar nu spun nimic
fiecare zi mă interoghează
ca pe un condamnat
mă ridic și privesc în noapte
poate îmi trebuie un sprijin
iubire și încredere sau
câte puțin din fiecare
e noapte și plouă
îmi cer iertare, bunico!
în casa în care am iubit prima oară
s-a instalat un păianjen
mirosul greu de mucegai se izbește de mine
ca o liniște de lampa ne aprinsă de multă vreme
fața de masă s-a rupt pe la colțuri
nucul din curte sub care bunicul potcovea caii
s-a maturizat
scrânciobul a îmbătrânit și el
gardul dintre noi și unchiul s-a scorojit
în rest sunt toate cum le știi
din când în când timpul
mă strânge de piept
dar nu-i bai...
e noapte și plouă
cobor în întunericul din mine și aștept...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre tată sau poezii despre păianjeni
Îmi cer iertare, bunico!
lasă-mă să-ți spun ceva despre locul în care
am locuit noi doi apoi tăcând ca o umbră
o să aștept
când plouă îmi aud copilăria
în aburul ei te văd bunico
dimineața devreme cum
îmi linișteai somnul
cu un sărut
(fiecare atingere o simt în anii scurși
prin clespidra din mine)
mai știi când cu degetele murdare de magiun
desenam pe geam ochii lui tata?
cândva mă tăvăleam prin cenușa din fața sobei
și nu spuneai nimic...
acum mi-e inima strânsă ca un purece
salt din durere în durere
oftez
dar nu spun nimic
fiecare zi mă interoghează
ca pe un condamnat
mă ridic și privesc în noapte
poate îmi trebuie un sprijin
iubire și încredere sau
câte puțin din fiecare
e noapte și plouă
îmi cer iertare, bunico!
în casa în care am iubit prima oară
s-a instalat un păianjen
mirosul greu de mucegai se izbește de mine
ca o liniște de lampa ne aprinsă de multă vreme
fața de masă s-a rupt pe la colțuri
nucul din curte sub care bunicul potcovea caii
s-a maturizat
scrânciobul a îmbătrânit și el
gardul dintre noi și unchiul s-a scorojit
în rest sunt toate cum le știi
din când în când timpul
mă strânge de piept
dar nu-i bai...
e noapte și plouă
cobor în întunericul din mine și aștept...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemurire
Am răsărit în ramurile unui copac
trunchiul mi-e boltă
vieții.
Cerul se întoarce cu mine
iar jos, pământul mă atrage
spre tine, fierbinte.
Sus dinspre soare, cobor către tine.
Mă arde vremea, fericit că simt cum nu trece.
Viața mie îmi duce puterea
și simt înăuntrul tău regăsirea.
De aceea sunt fericit, că eu duc golul tău
ce te împlinește.
Simt tangajul valului, cum îmi duce firea
și mă prăbușește.
De acolo, de sus, spre-o lume pe dos
cu tine spre mine, să ne unim regăsirea
prin unul din doi.
Ochii îi cobor în irișii tăi
tremurând în ei găsesc, valul, înălțimea.
Astfel aflăm cum ne duce, pe amândoi
spre adâncul din noi, iubirea.
Punem împreună din noi, câte un pic,
apoi ne gustăm mușcătura buzei sărate
și împărțim, printre încleștatele mâini,
încet spre viitor, nemurirea.
poezie de Viorel Muha (septembrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre viitor, poezii despre mâini, poezii despre fericire, poezii despre crengi sau poezii despre copaci
Drum spre nicăieri
Circul prin mintea mea
ca un pieton desculț
pe o stradă cu dus și-ntors
și nu știu niciodată
dacă e noapte
prea târziu
sau doar vreme bună
și trec căutând din priviri
chipurile trecătorilor
încerc să le recunosc
le aud gândurile,
mai mult... le simt trăirile
și mă umflu ca un burete
lăsat în ploaie...
alteori sunt singurul pieton
și-i atât de liniște
că nu-mi aud nici pașii
nici gândurile
și nu trece nimeni
să-mi arate încotro-ul...
înainte sau înapoi?
și mă trezesc într-un tunel
unde întunericul
e frate cu moartea
și frigul țipă la oasele mele
că sunt prea obosite
iar carnea mea mustește a renunțare
apoi vin ușile...
ușile acelea închise
în spatele cărora
simt că e ceva important...
poate cuvintele?
poate gândurile de altă dată?
poate... ceva ce va sparge
liniștea asta obositoare
ce mă face să țip
alteori doar rătăcesc
cu visurile de mână
ca într-o poveste
căutând urmele anilor
în ridurile sufletului
până cad în vidul acela violet
ce absorbe în el orice simțământ
și nu mă mai recunosc...
speriată încep să spun alfabetul
de teama tăcerilor
ce mă lovesc peste urechi
până ajung la numele tău
și atunci îmi revin
și încep să te caut
printre trecătorii grăbiți...
ca un pieton desculț
circulând pe o stradă imaginară
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi sau poezii despre pietoni
În ochii mei, doar lumină
Doamne, în fiecare dimineață
îmi dai o felie de pâine
unsă cu un strat gros de lumină
și eu nu mă satur să mușc din ea,
apoi adun toate firmiturile căzute pe jos
ca pe niște perle desprinse dintr-o rochie de mireasă,
în care luna își răsfață gleznele
printre foșnetele de îmbrățișări pătimașe...
Doamne, în ochii mei nu mai încape nimic,
de aceea năvălesc păsările în jurul gâtului meu,
caută o spărtură ca să între în mine
ca niște dinți de cer,
înfiorându-mi carnea flămândă.
Cum aș putea să nu mă înalț,
când eu îmi găsesc liniștea în apele tale
la fel ca un prunc la sânul mamei?!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsfăț, poezii despre rochii, poezii despre rochia de mireasă, poezii despre păsări, poezii despre perle sau poezii despre nuntă
Astăzi nu mai sunt!
Întunericul îmi fură lumina,
strâmbă suflete, urăște viața.
Rădăcini simt cum se zbat pe canale negre
sufletul e-n captura minții,
gâdurile mi se zbat, se cațără
iar eu,
înverșunat strig cu disperare;
- dați-mi drumul din închisoarea capului,
nu-mi mai puneți acolo ideile voastre!
Omule!
ascultă-mă și pe mine;
- de ce strada se uită urât la mine, gonește viața
iar tălpile îmi ard și asfaltului prea subțire
îi este frig iarna și-n primăvară se peticește?
Sunt zdrobit, carnea mi-e moartă
boturi uriașe de mașini îmi ignoră viața.
Mă simt un nimic
în ochii bulbucați din geamul fumuriu.
Piticul strămb, antebelic, care mi-a furat trecutul și viitorul
merge mai departe
el se crede Dumnezeu!
Un gând ce moare-ncet, mă ceartă;
- mi-ai rupt durerea
nici pe ea măcar nu o mai am!
Capul îmi are, drept pernă, o bordură,
privește cu ochii deschiși, pentru todeauna
cum cerul zboară pe albul păsării albe,
și printr-un ultim gând, suspină;
- ea a uitat ca să mai soarbă lacrimi din ochii mei.
Intr-un tărziu, o picătură de sânge picură
de pe albul aripii rupte
și asta a fost ieri, astăzi nu mai sunt.
poezie de Viorel Muha (mai 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre alb
Mi-e umbră noaptea asta, iubite
Iubite noaptea asta e rece, fără viata,
Și vreau ca să ma lași sa vin la tine,
Îmi e atit de frig, cuprinde-ma în brate,
Alunga-mi Întristarea și plinsul din retine.
Hai lasă-mă încet ca să îți mingai fata,
Vreau tandru chipul tău, frumos sa ți-l ating,
Atat îmi e de goala si-negurata viata,
Mi-e sete azi de tine, iar dorul mi-e flamind.
Ma lasă, sa îmi fac culcuș la pieptul tau,
Și stringe-ma iubite, lingă tine aproape,
Revarsă, scalda-ma în ploi de curcubeu,
Sa infloresc precum un nufăr dalb pe ape.
Ma lasă-n taina de tine să ma apropii,
Sa ma pierd feciorelnic în ochii tai smarald,
Un dor am pătimaș, vreau ca să ți sărut ochii,
Și sa ma pierd în ei, ca nu mai pot sa rabd.
Tu sa ma prinzi de maini și-ncet sa ma sfiori,
Cum un îndrăgostit sfioara tandru-o floare,
Sa ma topesti iubite-n a dragostei viltoare,
Eu sa ma renasc iar, ca pasarea sa zbor,
Spre infinitu-albastru, unde e numai soare,
Mi-e umbra noaptea asta iubite, dorul doare!
poezie de Elena Tudosa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre prezent sau poezii despre nuferi
Poem de dragoste
e ca și cum aș fi singură/ fluturii din stomac s-au înecat în propriul lor sânge
aceasta e distanța dintre mine și mine
am fața acoperită cu o burka
am ochii care văd limpede dezastrele
tocmai acum când trebuie să urc un munte
e liniște dar tot aud muzica unei viori stradivarius
sunetele de joasă frecvență
uitarea
mersul contorsionat până la magazin și înapoi
am nevoi controlate teleghidat de catre un dispozitiv
controlat de alt dispozitiv
și tot așa / îmi numesc fluturii cap de mort ceva straniu care să doară / care să miște
în interior ca și cum ai învârti un cuțit într-o rană
ceva crește riscul de apariție al nevrozelor
în camera goală înca mă aștept pe mine / distilând la maxim gândurile
fluturii mei zboară liber acum / am un stomac gol
prin care sângele curge liber
îmi dau jos burka și fac haine mici la păpuși care vor crește odată cu mine / niciodată nu te-am uitat
copilărie
acum trebuie să urci muntele și să plonjezi în gol / acolo sus pe platou e pustiu
și din nou tebuie să te întorci în camera ta / aici unde e adevărata supraviețuire/
cu gleznele legate cu lanțuri cu mâinile libere cu care să te mângâi pe tine.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre libertate, poezii despre vioară, poezii despre vestimentație, poezii despre supraviețuire, poezii despre sunet sau poezii despre păpuși
Nesomnul meu și insomnia ta...
Această noapte care mă provoacă,
mai bine m-ar tăia, și-apoi m-ar bea
așa cum stau, în propria mea umbră,
căzut ca într-o ceașcă de cafea...
De-atâta timp, eu nu știu decât bezna.
Că sarea pe o rană a căzut
pe simțurile mele dimineața
în fiecare noapte din trecut.
Ridicol te iubesc, în tot nesomnul,
De parcă mă-nspăimant, ca-n zori de zi
dac-aș dormi, aș fi sortit să aflu
că-n veci de veci, n-am să te pot gasi...
Probabil noaptea vine de la tine,
de e atât de tristă și de grea,
cum stă în geamuri și contemplă-n hora
nesomnul meu și insomnia ta.
De dorul tău, de-atât amar de vreme,
chiar înainte să te fi născut,
veghez aici, cu toată noaptea-n brațe,
și fără somniferul cunoscut.
Nesomnul meu a și plecat spre locul
în care însăși se va-mpreuna,
în dans de jertfă, prin cetatea moartă,
pe caldarâm, cu insomnia ta.
Și totuși, tu nici nu mi te născuseși,
când eu, în așteptarea ta, pe-aici,
îmi exersam puterea insomniei
și toată turma de nesomnuri mici.
Și ai venit s-avem aceeași noapte,
ca să ne poată fi la fel de greu
și insomnia ta să se unească
sub felinare cu... nesomnul meu.
Și cad în ceașca de cafea cu zațul,
la umbra ochilor deschiși ai mei,
și haide, umbra fără de odihnă
în zorii zilei, vino să mă bei!
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre insomnie, poezii despre simțuri sau poezii despre naștere
Mă-ntorc în copilărie
Mă-ntorc în copilărie mai des decât aș vrea,
Pe drumuri prăfuite mă prind iar de o stea...
Alerg fără de țintă pe străzi necunoscute,
Prin alte primăveri și alte ierni pierdute.
Mă-ntâmpină salcâmii cu ale lor cutume,
Cu flori ce-mi cad pe umeri, zburdalnic și nebune,
Nu sunt aceleași flori, dar parcă m-ar cunoaște
Și simt cum sub salcâm o altă zi se naște...
Pe drumul care duce spre firul mic de apă,
Simt pașii cum îmi zboară cu amintiri în talpă,
Iar când ating cu mâna apusul blând de soare,
Îmi pare că sunt veșnic în muta înserare...
Parfumuri mă-nconjoară venind din alte timpuri,
Îmi mângâie mirosul, se pierd în anotimpuri,
Iar când tarziu, în noapte, mă-mpiedic printre crengi,
Simt cum mă leagă timpul și-aștept să mă dezlegi...
poezie de Marilena Ion Cristea din O barcă de salvare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre iarnă sau poezii despre flori
Cu ochii supuși
nu mă mai cred ocolit de cuvinte
țin aproape
mă joc în tăcerea lor plină de înțeles
tu mă simți abătut
mă lași să privesc departe
cu ochii supuși
îmi adun gândurile și le las liber zborul
îmi aniversez plăcerile de care îmi aduc aminte
și mă bucur ca un copil
port în trup durerile acumulate cu anii
încerc să nu mă plâng
rup din ele cu dinții strânși
mă conving singur că nu există
și deschid larg ușa să scape în lume
angoasele vremii sunt peste tot
nici nu știu cum să mă feresc
acum sunt mai aproape de tine
și nu mă vezi
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plăcere, poezii despre jocuri sau poezii despre gânduri
îmi vine
îmi vine îmi vine îmi vine
să mă culc
încă odată să repet
noaptea de somn
chiar îmi vine să a
dorm în picioare cu tine-n gând
și mă apucă o febră ne
bună de nimic
îmi vine îmi vine îmi vine
să strănut
te-aș lua în brațe te-aș pupa
să mai schimbăm virușii între
noi să adormim îmi vine
îmi vine îmi vine îmi vine
o gripă serioasă ca tine
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare
Discurs
nu pot să accept discursul tău
cuvintele tale mă strâng
îmi alungă liniștea
le simt cum ard respirația
năruie cerul
pretutindeni
orizontul îl văd pângărit
cu flăcări
ochii îmi sunt acoperiți
cu diagrame
alcătuite din imagini
false
ce-mi tulbură zborul,
fă-ți scară din cuvinte
să ajungi până la cer
te aștept să redevii om!
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre imagine sau poezii despre foc