Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Meta

sunt un popor pașnic cu obraji roz
și petarde în buzunar
în caz de victorie
țin frigiderul deschis
celor ce vor să facă schimb
de amintiri dulci
cu tendințe crocante
am scări interioare ce urcă
și coboară în spirală
spre fiecare limită netestată
și balustrade de care nu
mă mai țin de mult

sunt fluentă în limbi cu care
iubesc animale mici neprotejate de lege
lipesc și decupez în mintea tuturor
imagini de unică folosință
plantez și defrișez păduri întregi
între 9 și 5
iar uneori, sâmbăta, mă ascund în data de baze și construiesc piramide
cu o singură mână

reacționez bine la frig și căldură
am cap frumos, adânc și organic
oasele îmi balansează
sufletul +/- 0.5 și mă
învârt în scaune roșii de birou
până amețesc și termin
am ochii în culori care sperie
și mă asortez la tot ce
intră ușor în panică

când iubesc sunt un bolid
arzând tălpile universului
între adevăr și minciună îmi place
să port șliț
de trei ori pe zi trag
câte o gură din sticla cu apocalipsă
iar când mi-e foame
închiriez tigrii pe cale de dispariție
și ies cu ei la vânat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Teodor Dume

Casa fără trepte

sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri
nu știu precis câte au mai trecut
sau câte mai sunt
am părul albit
și
ochii sticlați
îmi place așa cum sunt cu
umerii apropiați și
gâtul reazăm
sub cer
doar pantalonii mi-au rămas mici
și
privirea cât o rază

nu-i bai

privesc în urma anotimpurilor ce
au trăit în carnea mea și
acum se duc...
nu pot le mai țin în mine
chiar dacă unul l-am pus de-o parte
pentru atunci când nimeni nu va înțelege nimic
dar cine știe...


azi am învățat să-mi fac o cafea
și să îmi strig nepotul
mai am și câteva amintiri
poate într-o altă zi îmi a fi
cu mult mai bine
rănile îmi vor curge precum sîngele absent
în târziul din noapte o
să mă ghemuiesc până adorm
și-n tot timpul acesta cineva
îmi va construi o casă fără trepte
cu o singură fereastră care
va da
înspre apus...

despre toate aceste lucruri
am vorbit cu Dumnezeu
și totuși
nu mă pot desprinde de voi

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Casa fără trepte

Casa fără trepte

sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri
nu știu precis câte au mai trecut
sau câte mai sunt
am părul albit
și
ochii sticlați
îmi place așa cum sunt cu
umerii apropiați și
gâtul reazăm
sub cer
doar pantalonii mi-au rămas mici
și
privirea cât o rază

nu-i bai

privesc în urma anotimpurilor ce
au trăit în carnea mea și
acum se duc...
nu pot le mai țin în mine
chiar dacă unul l-am pus de-o parte
pentru atunci când nimeni nu va înțelege nimic
dar cine știe...

azi am învățat să-mi fac o cafea
și să îmi strig nepotul
mai am și câteva amintiri
poate într-o altă zi îmi a fi
cu mult mai bine
rănile îmi vor curge precum sîngele absent
în târziul din noapte o
să mă ghemuiesc până adorm
și-n tot timpul acesta cineva
îmi va construi o casă fără trepte
cu o singură fereastră care
va da
înspre apus...

despre toate aceste lucruri
am vorbit cu Dumnezeu
și totuși
nu mă pot desprinde de voi

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Continuum

"Cu brațele deschise stăteam pe marginea abisului și
respiram mireasma din adâncuri. Vai, și n-am putut să ridic piciorul și să pun
capăt tuturor chinurilor!" - Goethe

viața te leagă la ochi și îți pune trapezul în mână
că vrei că nu vrei e un număr nou
cu sau fără plasă
că vrei că nu vrei începe muzica
începi cânți
what the hell am I doing here

când ți-e frică de foc și de tigri
nu înțelegi bine versurile și ritmul
dar îți așezi cu grație talpa pe ultima gură de aer
simți cum emoțiile îți umplu porii
curgând printre buze și degete,
cum oamenii intră și ies din tine
ca printr-o sită
și nu ai cum îi oprești
și ești și nu ești când trăiești și nu trăiești cu ei și fără ei

și chipul tău blând și crud
acum întuneric acum lumină
acum coboară acum urcă
în lumina reflectorului
ținând în dinți sufletul ca pe un
pui de animal sălbatic în mijlocul vâltorii

te bălăngăni în vid
între a fost și n-a fost
între aproape și departe
între trecut și prezent
sub ochii lacomi și goi ai publicului
care au plătit te admire căzând

dar ei nu îți pot vedea inima
cu mușchii ei din metal încins
nu îți pot gusta frica de tigri și foc
scurmând în vene
nu îți pot auzi speranța
horcăind noaptea în coșul pieptului

că vrei că nu vrei numărul se va termina
nu te vei mai ține de nimic
vei oferi reverențe și zâmbete tuturor
îți vei aduna florile aplauzele și ultimele puteri
îți vei mângâia pe cap tigrii rânjind în jurul focului
și îți vei pune ceasul sune
pentru a doua zi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Corydon

Sunt cel mai frumos din orașul acesta,
Pe străzile pline când ies n-am pereche,
Atât de grațios port inelu-n ureche,
Și-atât de-nflorite cravata și vesta.
Sunt cel mai frumos din orașul acesta.

Născut din incestul luminii cu-amurgul,
Privirile mele dezmiardă genunea,
De mine vorbește-n oraș toată lumea,
De mine se teme în taină tot burgul.
Sunt prințul penumbrelor, eu sunt amurgul...

Nu-i chip ma scap de priviri pătimașe,
Prin părul meu vânăt, subțiri, trec ca ața,
Și toți întreabă: sunt moartea, sunt viața?
De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pașe?
Și nu-i chip scap nici pe străzi mărginașe...

Panglici, cordeluțe, nimicuri m-acopăr,
Când calc, parcă trec pe pământ de pe-un soclu.
Un ochi (pe cel roz) îl ascund sub monoclu,
Și-ntregul picior când pășesc îl descopăr,
Dar iute-l acopăr, ca iar să-l descopăr...

Cellalt ochi, (cel galben) îl las s-amuze
Privind cum se țin toți ca scaiul de mine.
Ha! Ha! Dac-ați ști cât vă șade de bine,
Sărind, țopăind după negrele-mi buze.
Cellalt ochi s-amuză și-l las s-amuze.

C-un tainic creion îmi sporesc frumusețea,
Fac baie în cidru de trei ori pe noapte,
Și-n loc de scuipat am ceva ca un lapte,
Pantofi cu baretă mi-ajută zveltețea,
Și-un drog scos din sânge de scroafă noblețea.

Toți dinții din gură pudrați mi-s cu aur,
Mijlocul mi-e supt în corset sub cămașe,
Fumez numai pipe de opiu uriașe,
Pe brațul meu drept, tatuat-am un taur,
Și fruntea mi-e-ncinsă cu frunze de laur.

Prin lungile, tainice, unghii vopsite
Umbrela cu cap de pisică rânjește,
Și nu știu de ce, când plimbarea-mi priește,
Când sunt mulțumit c-am stârnit noi ispite,
Din mine ies limbi și năpârci otrăvite.

Din mine cresc crengi ca pe pomi, mătăsoase,
Și însăși natura atotștiutoare,
Ea însăși nu știe ce sunt: om sau floare?
Sau numai un turn rătăcit între case,
Un turn de pe care cad pietre prețioase.

Sunt cel mai frumos din orașul acesta,
Pe străzile pline când ies n-am pereche,
Atât de grațios port inelu-n ureche,
Și-atât de-nflorite cravata și vesta.
Sunt cel mai frumos din orașul acesta.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "111 cele mai frumoase poezii" de Radu Stanca este disponibilă pentru comandă online la 34.99 lei.

Corydon

Sunt cel mai frumos din orașul acesta,
Pe străzile pline când ies n-am pereche,
Atât de grațios port inelu-n ureche,
Și-atât de-nflorite cravata și vesta.
Sunt cel mai frumos din orașul acesta.

Născut din incestul luminii cu-amurgul,
Privirile mele dezmiardă genunea,
De mine vorbește-n oraș toată lumea,
De mine se teme în taină tot burgul.
Sunt prințul penumbrelor, eu sunt amurgul...

Nu-i chip ma scap de priviri pătimașe,
Prin părul meu vânăt, subțiri, trec ca ața,
Și toți întreabă: sunt moartea, sunt viața?
De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pașe?
Și nu-i chip scap nici pe străzi mărginașe...

Panglici, cordeluțe, nimicuri m-acopăr,
Când calc, parcă trec pe pământ de pe-un soclu.
Un ochi (pe cel roz) îl ascund sub monoclu,
Și-ntregul picior când pășesc îl descopăr,
Dar iute-l acopăr, ca iar să-l descopăr...

Cellalt ochi, (cel galben) îl las s-amuze
Privind cum se țin toți ca scaiul de mine.
Ha! Ha! Dac-ați ști cât vă șade de bine,
Sărind, țopăind după negrele-mi buze.
Cellalt ochi s-amuză și-l las s-amuze.

C-un tainic creion îmi sporesc frumusețea,
Fac baie în cidru de trei ori pe noapte,
Și-n loc de scuipat am ceva ca un lapte,
Pantofi cu baretă mi-ajută zveltețea,
Și-un drog scos din sânge de scroafă noblețea.

Toți dinții din gură pudrați mi-s cu aur,
Mijlocul mi-e supt în corset sub cămașe,
Fumez numai pipe de opiu uriașe,
Pe brațul meu drept, tatuat-am un taur,
Și fruntea mi-e-ncinsă cu frunze de laur.

Prin lungile, tainice, unghii vopsite
Umbrela cu cap de pisică rânjește,
Și nu știu de ce, când plimbarea-mi priește,
Când sunt mulțumit c-am stârnit noi ispite,
Din mine ies limbi și năpârci otrăvite.

Din mine cresc crengi ca pe pomi, mătăsoase,
Și însăși natura atotștiutoare,
Ea însăși nu știe ce sunt: om sau floare?
Sau numai un turn rătăcit între case,
Un turn de pe care cad pietre prețioase.

Sunt cel mai frumos din orașul acesta,
Pe străzile pline când ies n-am pereche,
Atât de grațios port inelu-n ureche,
Și-atât de-nflorite cravata și vesta.
Sunt cel mai frumos din orașul acesta.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubesc toată gama de mirosuri, de la ce duhnește îngrozitor până la arome divine, cu tot ce există între ele. Mă intrigă, inspiră, fascinează și mă umplu de fiori. Îmi place să țin în mână toate esențele care au fost folo­site vreodată, de la începuturile istoriei și din orice cultură a lumii.

în Istoria parfumului, interviu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Essence and Alchemy: A Natural History of Perfume Paperback" de Mandy Aftel este disponibilă pentru comandă online la 69.99 lei.

Mă lepăd de cuvinte

Învelișul carnal mi se desprinde
Și chiar acum, când râzi,
Eu mâna n-o mai simt,
Iar degetele-mi sunt aiurea.
De ce mă dori, tu, mână lipsă?
Mi-am dus buza la ureche
Și mi-am vorbit...
Să-mi țin de urât.
Mi-e frig și stau în frig.
M-am amețit rapid
Și -nvelesc cu eșarfa
Ce n-o mai am...
În mine cuvintele țipă,
Dar eu sunt mut.
Buzele uscate,
Arse de lumină
Vor apă și cuvânt,
Fântânile azi seacă.
Vreau să iubesc cum
valurile iubesc marea.
Vreau să iubesc cum...
Pasărea iubește zborul.
Vreau să iubesc cum știu
Cuvântul...
Mă vindec de cuvinte,
E un gând promițător.
În mintea mea eu fug.
Lasă-le... Lasă-le strige,
În mine eroul luptă,
Sângele meu e sevă.
Din sabie voi face
Frumos stilou cu grai
Să spună-n locul meu,
Căci eu lepăd de cuvinte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te iubesc

Te iubesc până la cer
Înapoi rătăcesc
Te iubesc și când tu nu
Mă iubești
Atât de mult încât la nașterea mea
Două inimi țin în mână
te iubesc ce frumos sună
ecoul întors de pe lună

poezie de din Labirintul de cristal, "Alt cer" (2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în italiană.

Perfect imperfectă

Iubesc perfecta-mi imperfecțiune
Din mintea, sufletul și trupul meu,
Sunt imperfecta cerului minune
Pe care a creat-o Dumnezeu!

Eu accept așa, mai imperfectă
Și mă iubesc, cu bune și cu rele,
Iar pentru cine iubește, sunt perfectă
Cu toate imperfecțiunile, că-s ale mele!

În imperfecțiunea mea, zâmbesc,
Sunt fericită pentru ce mi-e dat
Și în asimetria mea, iubesc
Cu sufletul meu..,. imperfect curat!

În imperfecțiunea mea perfectă,
Nimic nu e perfect, dar simt bine
Eu mie-mi recunosc și sunt corectă,
Că-s imperfectă, făr-am fi rușine!

Sunt imperfect perfectă iar de nu îți place,
Mixtura mea de calitate cu defect,
Evită-, tu, omule și mergi în pace
Și luptă-te cu tine spre a fi perfect!

poezie de (25 octombrie 2015)
Adăugat de Florentina MitricăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

învață-mă iar să iubesc!...

Doamne, în ce loc ai ascuns iubirea?
pentru că mintea mea este plină de uitare,
chiar și trupul tău crucificat a fost dat uitării
și inima mi-e pustie,
nu mai plânge, nu mai iartă,
ochii îmi sunt plini de noaptea
unde doar cocoșii cântă de trei ori
și zornăie arginții -
treizeci,
buzele mele au uitat murmure,
iar sărutul lor pângărește...

Doamne,
învață-mă iar să iubesc!...

poezie din Ranita , umbra mea, volum de poezie, Editura Singur, Targoviste, 2011
Adăugat de George IonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

M-am gândit să te bat să te umplu

de sânge taci dar nu știu cum fac
nu ești lângă mine: mai bine să mă prefac uneori
te iubesc te iubesc te iubesc – de
câte ori să tot spun te iubesc? – tu ai vocile tale
care îmi caută slăbiciunile

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Miriam Nadia Dăbău

Iubește-mă așa

Eu nu mă pot schimba
Sunt mereu aceeași
femeie ce iubesc trandafirii
și ascult ciripitul păsărelelor
în grădina cu amintiri...
Sunt femeia cu sufletul fierbinte,
ce mă încālzesc la soare
și florile de tei îmi curg în păr
ca un balsam...
Pe fruntea mea port diademe
spre o lume necunoscută
ce luminează inimi pierdute...
Sunt aceeași și nu mă schimb.
Doar iubesc...
Ca o flacără ce cuprinde
pădurea uscată, în zarea albastră...
Sunt eu și nu mă schimb
iubește- așa cum sunt!
Iubește- așa...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oare sunt eu?

Oare sunt eu cea de atunci
Când rușinată îmi plecam privirea
Oare sunt eu cea de acum
Când înflăcărată îți caut iubirea
Oare sunt eu oare nu sunt
În mine sângele a prins sa fiarbă
Și stau la pândă între da și nu
Între cea de acum și cea de atunci
Și îmi țes amintirile cu ața durerii
Și trag cu dinții de un nou început
Mă-nfășor în mantia uitării
Și-mi pun ciucuri în diverse culori
Îmi aprind albastrul din suflet
Și aștept...
Îmi împart zilele între cea de acum
Și cea de ieri
Închid ochii și vorbesc cu mine
Oare sunt eu cea de atunci
Oare sunt eu cea de acum
Oare sunt eu dintotdeauna
Iubindu-te pe tine...

poezie de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fericire, Eu

acesta este palatul meu

îl ofer tuturor cu inima
atârnând la gât ca o limbă de clopot
pe care mulți îl aud și puțini îl pot pipăi
sunetele curg în basso continuo
prin grădinile mele interioare
prin crăpăturile de baraj și fântânile arteziene
departe de vuietul narcisist al lumii
te ascund în camera cu fluturi
în care nu intră soarele
te mănânc singură
un tort cu trei etaje
fără linguriță fără milă fără oglinzi

dă-te cu pudră pune-ți cerceii și hai
tragem cu pușca în cer
îmi spun vocile când tu deschizi ochii
ne jucăm cu iepuri și homari
apoi cu lămâi tupeu și frunză de dafin
-i fierbem la foc mic în oale cu capac din aramă
pentru cei mai puțin norocoși decât noi

viața, iubire, este traseul spre moarte
al unei calești cu armăsari în spume și vizitiu stricat
în mijlocul celor mai frumoase baluri
melancolia te poate lua de la glezne
ca o criză de gută
fie că este plictisul perucilor nepurtate
ori dezamăgirea ambasadorilor ruși
ce nu au reușit să îmi sărute inelul
tristeții îi spun mereu

taci, tu, e greu e să fii fericit,
nu mă gândesc la buzele lui
în mijlocul ceremoniilor de stat
să nu dansez frenetic prin coridoarele
cu tapițerii și cerubini spre sala tronului
să nu suspin în corsetul desfăcut
privind spre focul aprins de mâinile sale

există o taxă pe suflet ori de câte ori zâmbești
și într-o dimineață oarecare de iarnă
cu degetele arcuite pe clopoțel
prin flirtul suav al florilor de gheață
cu aroma ceaiului de unicorn
zâmbind comand fericire

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt gata să iubesc

Prinde-mă de mână și fii ghidul meu
Spune-mi ce ai vrut să îmi zici mereu.
Șoptește-mi în taină acele cuvinte
Vreau le-aud și să le țin minte.
Gura mi-o sărută, atinge-mă bine
Stârnește dorința ce o simt în mine.
Ține-mă în brațe și strânge- tare
Risipește-mi teama și dă-mi alinare.
Și în bezna nopții când nimic nu vezi
Fii a mea făclie să îmi luminezi.
Iar în timpul zilei, e de înțeles
Vreau să îmi arăți că ești cel ales.
Aripi tu să-mi dai, ca pot zbor
Când ești lângă mine înalț ușor.
Pătrunde-mi în suflet, zidul prăbușește
A venit și clipa -l văd cum sfârșește.
Fiindcă prizonieră sunt de când mă știu
Haide, rupe lanțul, liberă fiu.
Căci a mea armură este mult prea strâmtă
Vreau să mi-o dai jos, că nu plec la luptă.
Scoate la lumină sufletul din mine
sunt gata acum să mă iubesc cu tine.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orice femeie

atâta timp cât nu mă cunoști
sunt motivul pentru care te trezești cu
inima strânsă în capul oaselor
în miez de noapte

diminețile sunt șenile
stâlcindu-ți păpădiile între tâmple
fie că joc cu o șuviță de păr
fie că uit spre soare
printr-un ciob de sticlă
fie că sorb din cafea
cu gura prin care numele tău
nu a trecut niciodată

fiecare clipă este un munte
pe care îl muți ca să îmi poți
privi mai de-aproape umbra pe perete
ca să îmi tragi în piept parfumul
ce-ți inundă cisternele cu emoții

habar nu ai cine sunt
ce vreau de ce mi-s porii răvășiți
când mă închin
când mă alint
când mă ridic pe vârfuri

cu buze uscate și sânge bolnav
privești din toate unghiurile
pe toate monitoarele imaginației
din care la un moment dat
întorc dezvelită
zâmbindu-ți doar ție

atâta timp cât nu mă cunoști
sunt mama dumnezeilor tăi
pictată într-o icoană sepia
ceața perfectă în care te naști și mori
și care de s-ar destrăma
ar deveni subit
oricare altă femeie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orice femeie

atâta timp cât nu mă cunoști
sunt motivul pentru care te trezești cu
inima strânsă în capul oaselor
în miez de noapte

diminețile sunt șenile
stâlcindu-ți păpădiile între tâmple
fie că joc cu o șuviță de păr
fie că uit spre soare
printr-un ciob de sticlă
fie că sorb din cafea
cu gura prin care numele tău
nu a trecut niciodată

fiecare clipă este un munte
pe care îl muți ca să îmi poți
privi mai de-aproape umbra pe perete
ca să îmi tragi în piept parfumul
ce-ți inundă cisternele cu emoții

habar nu ai cine sunt
ce vreau de ce mi-s porii răvășiți
când mă închin
când mă alint
când mă ridic pe vârfuri

cu buze uscate și sânge bolnav
privești din toate unghiurile
pe toate monitoarele imaginației
din care la un moment dat
întorc dezvelită
zâmbindu-ți doar ție

atâta timp cât nu mă cunoști
sunt mama dumnezeilor tăi
pictată într-o icoană sepia
ceața perfectă în care te naști și mori
și care de s-ar destrăma
ar deveni subit
oricare altă femeie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Dașoveanu

* * *

fizic,
sunt sănătoasă tun.
am 5 degete la fiecare mână
și la fiecare picior.
și tot felul de chestii care funcționează
simultan și uns.

ar trebui să îmi inventez
o maladie,
ceva,
un spleen al realului.

nu.
nu sunt reală
precum altele nu și tu da.
uneori mă pipăi ca simt
sunt totuși bolnavă de "sunt".

zilnic,
descopăr un organism nou-intens.
un iubesc infiltrant,
cu două mâini
și tot ce mai are ciudatul ăsta
în lumea lui,
într-o libertate pe care o apăr
de politica nefericirii.
ca instinct de supraviețuire,
ignor secolul realului.
sau zâmbesc.

în rest,
scriu
în formă de decembrie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te iubesc până la ultima

țigară fără filtru cu tutun mai iute
o țin în secret de multe duminici
vreau s-o fumez în timp
ce te mai iubesc cu disperare
fumul amăgirilor se duce direct
la inimă duminica când ne plouă
sufletul plin de amărăciune

te iubesc până la filtru când schimb
pachetul așezat între noi doi
ne atingem discret cu degetele
îngălbenite de la nicotina trasă
direct pe piele prin orice mijloace

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adolf Hitler

Trebuie fim gata dăm lupta cea mai crâncenă pe care vreun popor a trebuit vreodată s-o înfrunte. Doar după ce vom fi trecut prin această încercare a voinței, vom fi apți de a exercita hegemonia pentru care suntem chemați. Va fi de datoria mea să port acest război fără să țin seama de pierderi. Sacrificiile în vieți omenești vor fi enorme. Fiecare dintre noi știe ce înseamnă un război total. Ca popor vom dobândi o duritate de oțel. Nu mi-e teamă de distrugeri. Orașe întregi vor cădea în ruine, nobile edificii vor dispărea pentru vecie. De data aceasta pământul nostru sfânt nu va fi cruțat. Dar toate acestea nu mă sperie...

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Mein Kampf: The Official 1939 Edition Hardcover" de Adolf Hitler este disponibilă pentru comandă online la 155.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Citatepedia se îmbunătățește și prin votare. Nu uita să dai cel puțin un vot/zi. Durează doar câteva secunde!