Hrană pentru rana copiilor noştri
cioburile mâinii tale
învelesc în căuş
bobul de grâu
din care hrăneşti copiii
trimişi pe front
ei pun deoparte
întuneric în raniţe
şi câte-o felie de moarte
pe care o înmoaie
seară de seară
la popas
în apă grea
şi cuţitul acesta
pe care îl primeşti la prima strigare
va unge fruntea ultimei mame
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
La margini de seară cânta o vioară
priveşte
fluturii care duc iarna pe umeri
şi noi
într-un altar de frunze moarte
deschidem porţile cărţii
avem ce-avem cu morţii
dar nu cu moartea
ne va ţine de cald
iar fluturilor le va fi dor
de ghilotină
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colindul ramurilor de alun
O plângi pe mama-n seara de Ajun,
Vei plânge şi în ziua de Crăciun,
Vei plânge poate fraţii, poate taţii,
Aşa, neputincios, precum damnaţii.
Şi totuşi o lumină nefirească
Pe fruntea rece să se prăbuşească,
Nu este nici din cer, nici din pământ,
Ci este din al lor ultim cuvânt.
Auzi colindătorii la fereşti,
Sub fulgii care ning ca în poveşti,
Auzi cum vocile în tine cad
Spre seară, când te-aşezi pe lângă brad.
Şi rupi din pâinea caldă din cuptor,
Apoi zâmbeşti ca un umil actor,
Gândind că fulgii care cad pe drum
Sunt mult mai calzi decât eşti tu acum.
Să laşi lumina asta nefirească
Pe fruntea rece să se prăbuşească,
Prieten drag, sub ramuri de alun,
Nu este nimeni singur de Crăciun...
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fruntea conducerii se schimbă
masacrul celor o sută de porumbei
din piaţa albastră
a îngreunat conştiinţa generaţiei biblice
vânătoarea a-nceput într-un vas de lut
şi a continuat până pe o bancă pe care
tinerii care se iubesc
îşi fac analize calorice
apoi traversează în care alegorice
piaţa albastră şi sângerie
netedă ca o coală de hârtie
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lebăda, egreta şi sfântul
vocile, păpădiile şi zmeii
se înalţă dimineaţa
când roua mişună
pe coapsa ei
spre seară
se-nclină vreascurile pădurii
unul câte unul
în părul ei
numai ea
caută melci
pe care să-i zdrobească în tihnă
unul câte unul
în timp ce tu
fără voie
vorbeşti ca prostul
cu peştele lui Noe
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inefabulă
să nu generalizăm
infinitul
pentru că acesta
poate fi cuprins
într-o clipă
întoarsă pe dos
cu podul palmei
în care
creştetul lui
şi-a găsit
odihna
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închistare de seară
(ţării mele)
Zăvoaiele nu mai cresc,
Munţii se despăduresc,
Mările se neliniştesc,
Frunţile îmbătrânesc,
Copiii nefericesc,
Părinţii se răzvrătesc,
Iernile înnebunesc,
Verile lungi se feresc
De seri, ce dezmorţesc
Umerii, ce-mi dezgolesc
Atunci când toate privesc
Cu ochii-nchişi nefiresc;
Aşa că precupeţesc
Colţ din albastrul ceresc
Şi-aştept şi eu să plesnesc
Pe ramul primăvăresc.
Aş vrea să îmi vând din tăcere.
Pe străzi mi se vinde plăcere
Şi acasă nimeni nu-mi cere
Să îmi coc iar o pâine din grâu,
Să aduc apă rece din râu,
Să îmi ţin calul negru în frâu,
Să umplu stupina cu miere,
Să fac ciocârlia să zbiere,
Să văd cum din mine, tot, piere
Zăvoiul. – Iar munţii şi marea
Să-mpreune cerul cu zarea,
În ţara ce azi mi-e salvarea.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare
din limba mea ascuţită
veninul aspru şi dulce
mângâie creştetul dracului
aproape de gleznă să-l culce
cu ochii mai trişti ca femeia
ce-ngroapă copiii de prunci
orfan e pământul în care
cu îngerii negri te-arunci
şi cântecul verde se-aude
în papura nopţii subţire
copilul iubirilor crude
mă prinde în horă de iele
când noaptea se numără stele
şi luna adoarme-n privire
cămaşa ţi-e plină de dude
strivite de sânii ei goi
ţăranii îşi caută oi
şi tu...
tu cauţi cu limbă de moarte
veninul meu dulce din vorbă
să pui răsăritul deoparte
să pui două lemne pe foc
din razele soarelui sparte
în iadul meu vino fă-ţi loc
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu, Dumnezeu şi lacrima din colţul ochiului
Ştiu că o să plec ìn locul ìn care
Dumnezeu ìşi prepară
cafeaua de unul singur
pentru o felie de pâine o să- l rog
să mă lase seară de seară
să- l spăl pe picioare ìnainte de culcare
şi dacă va fi să cinăm şi să
dormim ìmpreună
dimineaţă
mă voi preface că am visat
şi ìi voi spune că l- am văzut incotit
pe marginea patului
cum din palmă imi hrànea moartea
cu bucăţi de carne rupte din mine
şi o să- i mai spun că
cel care ìi ştergea lacrima
din colţul ochiului
eram eu
cel de dinainte de a ne cunoaşte
poezie de Teodor Dume (10 octombrie 2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Mic dejun cu Godot
Otrava e cuminte ca un prunc,
Mă trage de aortă şi de limbă
Şi-n mine, liniştit, parcă se plimbă
Cu barca înspre care mă arunc.
Nelămurită, o poftesc la ceai.
O mângâi de la gleznă până-n hău
Şi-i este bine şi mi-e foarte rău,
Şi mă dezbracă şi îmi spune "hai!".
Privirea peste sânul ei sticlos
Îmi cade şovăielnic şi precar,
Îşi face loc în sânul meu amar,
Cu limba desfrunzită până-n os.
Mă copleşesc spre seară scarabeii.
În faţa filarmonicii, se sting
Doi ochi îngălbeniţi, care mă ling
De moartea mea şi poate a femeii.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre copiii care muşcă
prin naşterea mea absolut întâmplătoare
am evitat o bună perioadă
în care toţi şopteau pe stradă
ori pe la colţuri, în tramvaie
nefericiţii mei părinţi
se-obişnuiau printre gunoaie
n-aveau ce face
bună-ar fi o ploaie!
cu ochii-nchişi încerc să muşc din timp
sau să împuşc acest nemernic
pesemne nişte văduve
au amintit despre copilul care rânjeşte-n sinea mea
într-un pomelnic
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revelaţie
ciudat mi se pare a fi
bobul de grâu ce naşte
negrăitoare lanuri în care mă pierd
când aşez luna pe masă şi chem
înfruptaţi-vă cu toţii din trupul acesta
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când luna pare veştedă şi grea
obloanele se-nchid la miezul nopţii
când luna pare veştedă şi grea
iar ea
se ţine de o margine de stea
cu ochiul aţintit în buza porţii
foşneşte primăvara prin poteci
când luna pare veştedă şi grea
dar ea
se-apasă de pe marginea de stea
cu fruntea şi cu buzele ei reci
nici urşii nu-şi mai caută bârlog
când luna pare veştedă şi grea
spre ea
se-aruncă de pe-o margine de stea
acelaşi dumnezeu, mut şi olog
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce tot îmi spui de Ana?
amestec făina oaselor mele
în bolul osului tău
din care fluieră coclaurile
neumblarea noastră
nu face decât să ne depărteze
de zidurile pe care le ridicăm
şi pe care le văruim
cu oase
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu m-am măritat niciodată, fiindcă n-am simţit nevoia. Am trei animale de casă, care-mi ţin perfect loc de soţ. Am un câine, care sforăie toată noaptea, un papagal care înjură măcar o dată pe zi şi un motan care vine foarte târziu acasă, seară de seară.
citat din Marie Corelli
Adăugat de L. Iuliana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Barabas" de Marie Corelli este disponibilă pentru comandă online la numai 9.90 lei.Rondelul bobului de grâu
Bobul de grâu se preface în pâine
Rumenită-n cuptorul din casă,
Stă generoasă şi sfântă pe masă,
Din vecie hrăneşte pe om şi pe câine.
Todeauna când foamea ne-apasă,
Mâncăm din ea astăzi şi mâine,
Că bobul de grâu se preface în pâine
Rumenită-n cuptorul din casă...
De suntem pe meleaguri străine
Şi n-avem o pâine rotundă pe masă,
Avem nostalgia celei de- acasă
Şi visăm la noapte... tu şi cu mine,
Că bobul de grâu se preface în pâine...
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ȋntr-o lingură cu apă
înot la nesfârşit într-o lingură cu apă
şi buza mea se crapă
de sete
de-ntrebări
de semnele de carte
care s-au scurs în piramide
şi în moarte
odihna mea sub piatra asta moale
se răscoleşte-n pasul
ce umblă pe-altă cale
copiii care-şi taie degetele lungi
înalţă zmeie până unde mergi
dar nu ajungi
înot la nesfârşit cu ei de mână
în timp ce toate apele se-adună
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansatorii (Din vremea Marii Bătălii, 1916)
Podelele-s lunecoase de la-atâta sânge:
Pământul se-învârte-n cerc. Domnul la piept ne strânge.
El stinge lumina blând ca briza unei şoapte
Celor care, ceas de ceas, mor pentru noi –
Noi încă putem dansa noapte de noapte.
Muzica a amorţit de la atâta moarte –
Noi le sorbim respiraţia ultimei clipe de departe
Amestecată c-un nume drag rostit ultima oară –
Pentru ca muzica să ne-încânte iarăşi,
Iar noi să putem dansa seară de seară.
Suntem muştele de pe cadavrele care zac în soare,
Dansând şi bâzâind îndestulate. Deşi Isus moare
Înnebunit de-ororile luminii, de-a lor intensitate –
Lumina s-a smintit şi ea, plină de sânge...
Iar noi dansăm, noi dansăm în fiecare noapte.
poezie de Dame Edith Sitwell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o seară
Te aştept într-o seară să vii,
Depărtări să pălească uimite,
Până ieri se credeau infinite,
Iar acum parcă nici n-ar mai fi.
Te aştept într-o seară să-mi spui
De iubiri care nu au sfârşit,
De un vis ce s-a vrut împlinit,
Făr-a da vreun tribut nimănui.
Poate-am spus, poate sper doar să ştii
Că iubirea nu are hotare,
E-o cerească şi pură-ntâmplare,
Te aştept într-o seară să vii.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă privim cerul noaptea
Prima stea care răsare
e Luceafărul de seară.
După el încet apare
Calea Lactee, brăţară.
Lângă ea, Steaua Polară
străluceşte cel mai tare.
Ea arată-n nopţi de vară
calea celor două care.
Pe bolta cerului senin,
Cloşca, puii şi-i veghează.
Pe gemeni dacă-i privim,
fete frumoase visează.
Peste toate, luna-i doamnă.
Regină e seară de seară.
Tot regină e şi-n toamnă
când este mai frig afară.
Iar când noaptea-i pe sfârşite,
un alt luceafăr apare.
Cu el zorile-s grăbite,
bolta se umple de soare.
poezie de Dumitru Delcă (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
O seară ca oricare
O seară ca oricare...
Nu este ieşită din tipare.
A apărut din depărtare
cu-a ei magie de-nnoptare,
cu secretele în faşă
şi-a lor privire trufaşă,
cu nelinişti fugare
şi un dor care doare...
O seară ca oricare
îşi lasă umbra sa mare
peste a lumii mirare.
Gândul rău, gândul bun
îşi pregătesc de pe-acum,
a nopţii cărare.
Se-aud clopotele, parcă, mai tare,
culorile au aceeaşi culoare,
iar eu mă simt ca oricare,
nici mai mic, nici mai mare...
O seară care păşeşte uşor,
alături de păsări în zbor,
alături de stele, de ceaţă,
de florile iernii de gheaţă...
O seară ca oricare,
ce-a apărut dintr-un nor
şi-acum, în noapte dispare,
încetişor...
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!