Adriana Bahmuțeanu
Mă întreb și nu-i dau târcoale
cine e femeia asta oare?
Are gura cât sirena
și-i savantă.... ca Elena.
epigramă de Daniel Lăcătuș (9 mai 2008)
Adăugat de Daniel Lăcătuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Iubita mea
Mă întreb de mă iubește
Sau e doar de "fațadă".
De la un timp se cam prostește
Cu bărbați pe autostradă.
epigramă de Daniel Lăcătuș
Adăugat de Daniel Lăcătuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar întreb
Mă întreb și întreb
cu de-a sila mă întreb
și întreb
dacă nu ar exista mirosul ierbii oare
spun oare din răutate
oare am mai descălța noi luna de lumină?
Mă întreb și întreb
cu aceeași silă întrebătoare
dar mai bine
întreb deci
dacă nu ar exista sângele
am mai vedea noi răsăritul cum naște
în iarbă pușca unui soldat?
Mă întreb și vă întreb pe voi
cu toată sila pricinuită de întrebarea
ce o întreb
când nu îți pasă
dacă nu ar exista strigătul mamei
când te cheamă pe lume
ar mai fi în iarbă împușcătura unui soldat mort?
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moldoveanca
Pe străzile Genevei,
Prin zori în deșteptare,
Apare o statură,
O moldoveancă-n floare!
Și bus-ul, și, chiar tram-ul
Stau amuțite-n loc,
Mă rog, că trece fata,
Dând la pedale foc.
Și nici, măcar, sirena,
Al dracului de tren,
Nu-i poate închide gura
Când Ea își are un țel!
Căci o așteaptă munca
Și timp nu-i de popas,
Veghează telefonul,
De la copil un glas!..
Din noapte până-n noapte
Nu-i decât furnicuță,
Muncește și adună
Avere-n pestelcuță!
Iar ziua când e mare
Și-i bate raza-n față,
E o copilă dulce,
Cât ziua de măreață!...
Zâmbind, adie a fragă...
Prin lacrimă pășește,
De-și vede mama dragă,
Copiii până-n creștet!
Și, cum să facă oare,
Cum să se rupă-n două:
Să stea cu ei la masă,
Ori să îi scalde-n rouă?!
Și ar pleca, chiar, mâine
La casa ce o cheamă,
Dar... cine să rămână,
Să deie din pedale?!
O lacrimă-i coboară...
Dând la pedale foc:
Nu-i voie să ne plângem!
Timpul nu stă pe loc!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i nimeni în oglindă
(vestire compromisă)
cine se naște
cine pe cine trăiește
același alt anonim țipă cu gura închisă
sub pietre
se moare zdrobit de frigul cetății din vene
fără de magi
steaua își uită menirea și-și resoarbe lumina
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia sau bărbatul
Cine comandă-acum în casă,
Femeia oare, sau bărbatul?
Cine? Bărbatul?! Ei, pe dracuʼ!
Când țipă ea, te-ascuzi sub masă!
epigramă de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te da deștept cu tâmpitul.
citat din Daniel Lăcătuș
Adăugat de Daniel Lacatus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai dur război e cel cu propriul eu.
Daniel Lăcătuș
Adăugat de Daniel Lăcătuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când...
Am fost la ea și m-a respins,
M-am simțit jalnic și învins,
Și a plecat râzând de mine,
Și nici măcar nu m-a atins,
Eram un foc aproape stins,
Orice-ar fi fost nu a fost bine.
Acasă mort de supărare,
Și-n suflet c-o durere mare,
Pun capu-n pernă să adorm,
Că veni vremea de culcare,
Și-n vis iubita mea apare,
Și-i zic că o iubesc enorm.
Și-i lumea foarte fericită,
Lângă femeia mea iubită,
Și nu mai vreau a mă trezi,
M-așteapt-o zi neliniștită,
Și-un gust de viață otrăvită,
La noapte oare ce va fi?
Deși ai ochi și multe daruri,
Pe timp de zi le dai amaruri,
Și-i difcil și să iubești...
Mai pierzi o oră, două-n baruri,
Ieși trist și de-asta te întreb,
Tu când visezi și când trăiești?
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conștiință teluriană
Nu știu planeta de e verde, cafeniu-galben, ori albastră,
Cu alb, de unde și-a înmuiat culori și cine a stat șevalet,
Cum de pictează mii și mii și, pentru ce e ca o glastră...
Să încânte ce, pe cine oare, unde a luat lecții de estet?
La ce-i servește policromul și din ce-și face ea culori,
Cum i-a dat gând, ori de la cine, să se încânte intrinsec
Din felurite figurine, să-și toarne veșnicu' în comori,
Ce pare fad, amorf... pământ, când toate mor pe rând, se trec.
Cum, unde, cum se plămădește păienjeniș de atâtea fapte
Și când și de ce oare ele și-au făcut între ele alei
Și, cum de timpul nu contează, de parc-au răsărit din noapte
Toate de-a gata, un perfect, ce îl distrugi... de pui, de ei.
Oare de ce e atât frumos și de ce oare pare unul
În haosul imaculat de atâta calcul, să se ascundă...
Să mor și eu atât de prost, din figurine, om, nebunul
De-atât amar, că tot mă întreb: "E totu' un meci... și-a câta rundă?"
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 mai 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbatul savant clădește cetăți, femeia savantă le distruge.
proverbe chinezești
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâna viselor
Mă întreb cum oare eu
M-am născut să îți fiu zână?
Sau poate însuși Dumnezeu
M-a născut să-ți fiu inimă?
Mă întreb cum oare eu
Îți sunt visul deochiat?
Sau poate Tu, ca semizeu
Din inimă m-ai întrupat?
Mă întreb cum oare eu
Îți sunt tâmpla cea căruntă?
Sau am fost și sunt mereu
Zâna viselor cerută?
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea uneori naște vorbe scumpe.
Daniel Lăcătuș
Adăugat de Daniel Lăcătuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
E un vis oare?
E un vis oare?
Și mi-am înfipt condeiul
în piept cât am putut de tare..
Dar...
Nu doare!
O fi iubirea?
In care nimic din ce faci
pentru ea nu doare?
Sau e visare?
Cine știe oare...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici o veste despre tine
Oare minte mă mai ții
Când ți-s clipele pustii?
Când în geamuri bate luna
Sau le zgâlțâie furtuna?
Când ninsoarea scaldă firea
Tot aprinsă ți-e privirea
Și în amintiri zâmbești
Spre minuni dumnezeiești?
Într-adins, cătându-ți locul,
Oare te-a găsit norocul?
Sau pierdută-n dimineți
Te mai plimbi printre tristeți?
Te întreb, fiindcă, vezi bine,
Nu-i vreo veste despre tine
Nici în rugul înserării
Nici în albăstreala zării.
Și-n zadar șoptește vântul,
Fiindcă nu-i pricep cuvântul
Iar în poleiala lunii
Văd doar semnele minciunii.
... Oare minte mă mai ții
Că mai sunt printre cei vii,
Și, abătut, sub anii răi,
Mai visez la ochii tăi?
Mă întreb, mă tot întreb
Și-ndoieli în mine fierb:
Ți-o fi rău, sau ți-o fi bine?
Nici o veste despre tine...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.La Constanța, Elena Udrea nu a rezolvat problemele partidului
La Constanța a ajuns Elena,
Ca să rezolve ce era defect,
Dar "pirații" n-au văzut "sirena",
Pentru că nu la toți are efect.
epigramă de Paul Constantin (21 iulie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare
Când eu nu v-oi mai fi,
Cineva lipsa îmi va simți?
Și de acolo de unde oi fi
Oare peste cei dragi aș putea privi?
Fără trup oare tot eu aș fi?
Aș avea aceleași amintiri?
Mi-ar mai păsa de cineva?
Oare toate astea ar mai conta?
Stau nopțile și mă întreb
Destinul meu e împlinit?
Rostul meu este aici?
Oare viața asta e doar un test?
Când firul vieții brusc s-a rupt,
Luminile ușor sau întunecat
Și toate becurile sau stins,
Oare stinse au rămas?
Tot ce am fost,
Tot ce în viată am făcut
În afară de cei cunoscuți,
Oare pentru altcineva ar mai conta?
poezie de Ciprian Ionuț Chiricea (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt oameni pe care nici moartea nu-i scapă de gura lumii!
citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cearta buzelor - sărutul
Dacă mă cerți numai pe mine,
De n-aș mai fi la gura ta,
Numai pe tine te-ai certa,
Căci nu ai mai avea pe cine.
Mă faci la gură cum îți vine,
Dar important e că mă faci;
Te rog din suflet să nu taci
Din gură; nu mă pot abține
Să mor, dacă nu sunt făcut
De gura ta cu două buze,
Ce-au fost create să m-acuze
Că nu le dau niciun sărut.
Le-aș da, că știu că nu mă iartă,
Dar te întreb rațional:
Cât le sărut pasional,
Pe mine cine mă mai ceartă?
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (18 septembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă întreb
Îmi întreb al meu destin,
Oare eu de ce suspin?
Poate din prea mult alcool?
Sau mi-e sufletul prea gol?
De ce simt cum dintr-o dată,
Se preling stropii de apă?
O fi ploaia cea de vină,
Sau durerea din inimă?
Gândurile nu-mi dau pace,
Ma lovesc ca niște ace,
În noapte am insomnii,
Oare tu când ai sa vii?
poezie de Cazacu Roxana Maria
Adăugat de roxanamariaj
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elena Udrea nu-i vis... e realitate
În parlamentu-dormitor,
Aleșii, potrivindu-și perna,
"Lucrează" bine și cu spor,
Votând proiecte cu... Elena.
epigramă de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.