Gustul lemnului

Din floarea de salcâm a curs nectarul,
Albine-l sorb şi-ar mulţumi pădurii
Purtate de renaşterea naturii,
Aroma lui învăluie hotarul.

Căzute în săgeţile căldurii
Întinse pajişti arse-şi plâng amarul
Că-n loc de codru a rămas vlăstarul
Şi-ntinse-s rădăcinile răsurii.

Copacii-s dispăruţi din peisaje,
Au fost tocaţi de lacome lăcuste
Şi munţii prefăcuţi în albe puste.

Imense bogăţii ţin în bagaje
Aceşti samsari cu minţile înguste
Ce seva lemnului doresc s-o guste.

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DIN FLOAREA ALBĂ DE SALCÂM A CURS NECTARUL-Rubaiat
Din floarea albă de salcâm a curs nectarul,
S-au dus miresmele ce-mbălsămau hotarul,
Albine l-au cules ş-au mulţumit pădurii
Că stupului din nou îi este plin hambarul.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

HAIKU
Valul înspumat
lovind promontoriul-
furtuna din larg.
*
În depărtare
auzindu-se cucul-
ultimul cântec.
*
Fură nectarul
albina în vizită-
floare de salcâm.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În inima primăverii

armonii din natură am adunat în suflet
liliacul mă învăluie în parfum subtil
îmi împărtăşeşte mândru sentimente violet
zîmbeşte înfrumuseţat cu fineţe şi stil.

respir aerul proaspăt din iarba rourată
merii înfloriţi sunt o candidă frumuseţe
spectacolul naturii pe scena minunată
se transferă în mine cu multă blândeţe.

minunile răsar iar pe magic tărâm
naturile mă cheamă să le trăiesc
albe bucurii înfloresc în salcâm
ulmi şi mesteceni în codru doinesc.

euforia verde e scrisă-n diafragmă
inima primăverii e născută pe magmă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei albine-
dăruindu-şi nectarul
floarea deschisă.

haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au înflorit salcâmii
şi albinele
ţin zborul spre ei
să guste
din nectarul lor

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

MAI E PUŢIN ŞI FRUNZA-N CODRU SE VA RUGINI
Mai e puţin şi frunza-n codru se va rugini,
Din recile cotloane vânturi aspre s-or porni
Ca peste noi s-aducă valuri albe de ninsori
Şi cer-cobalt sticlos ce-n case ne va pironi.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oaza

De n-ai fi fost,
de unde mi-aş fi tras seva,
lichidul vital?
Aş fi fost un deşert
ucis de dogoarea
unui soare nemilos...
Eşti oaza
Invadată de pace
şi lumină,
unde se hrănesc
rădăcinile mele-nsetate de
iubire, ce cresc
şi se urcă împreună
cu tine, pe scara
veşniciei spiritului...

poezie de Ioan Friciu din Claviaturi (31 august 2014, Sibiu)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraş cu străzile înguste

Oraş cu străzile înguste
Şi ţigănci cu înflorate fuste
Cu birturi unde dorm lângă pahar
Hoţi de găini şi hoţi de buzunar

Cu bunici care se ţin de şale
Şi cu perdele vechi pe la ferestre
Cu fetele bătrâne, fără zestre
Citind anunţuri matrimoniale

Primarul ce mai dă câte-o amendă
Pentru câinii vagabonzi
Ultimii din pudibonzi
Îşi fac din aură legendă

Orăşel cu străzile înguste
Plin de molii şi lăcuste
Cu birturi unde dorm lână pahar
Cerşetori şi ultimul ţepar

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

CORĂBII ALBE TREC SUB SOARE ÎNŞIRATE-Rubaiat-
Corăbii albe trec sub soare înşirate,
De vânturile reci de vară sunt purtate
Pe un ocean întins ş-adânc de cer albastru,
Apoi la margine de lume-s ancorate.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul muşcatelor

Albe şi roşii muşcate
Râd la ferestrele tale,
Clipesc suav din petale,
În tulpină seva se zbate.

La ferestre stau înşirate,
Cu drag te aşteaptă în cale.
Albe şi roşii muşcate,
Râd la ferestrele tale.

Când toamna vine agale,
Florile tale stau supărate.
Atât de frumos colorate,
Ele varsă lacrimi de jale...

Albe şi roşii muşcate.

rondel de Ioan Friciu (22 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amar

Amarul din coaja nucilor crude,
Amarul din rodul pamantului vechi
Alearga prin sangele meu
Ca un blestem puternic, din batrani.

Amarul din seva cucutei inalte,
Amarul din apele marilor verzi
Alearga prin sangele meu, prin ochii
Pe care-i plimb, verzi, peste lume.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seceta

Soarele a băut râul
Valuri străvezii de căldură aduc
Aminte de valurile unui mort
Au rămas bolovanii
Au rămas rădăcinile
Au rămas scheletele albe ale celor înecaţi
Plouă
Cerul s-a înduioşat.
Mâine albia din nou va fi plină
Vor rămâne la fund bolovanii
Vor rămâne la fund rădăcinile
Vor rămâne la fund scheletele albe
ale celor înecaţi
În ochii mei persistă groaza
Când râd va seca din nou
Vor fi aceiaşi bolovani
Vor fi aceleaşi rădăcini,
Vor fi mai multe schelete.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte în plânset de stele

Mai dă-mi să-ţi mai umplu paharul
cu rostul atâtor cuvinte
ce-au pus imortele-n hotarul
cu borne-ntre suflet şi minte.

Tu umple-mi tot hăul ce strigă
la sfinţi ce-i veghează durerea,
o stâncă-n abisuri să-nfigă
speranţa ce creşte puterea.

Să bem din pahare şi hăuri
divinul crescut pe morminte,
speranţele fie-ne tăuri
în munţii de alte cuvinte

Şi-n braţe să trecem hotarul,
călcându-l în dans ca de iele
ce simt doar o noapte amarul
licorii din plânset de stele.

Să facem cuvintele luturi
cuprinse de vânturi şi ploi
în mâini ce frământă trecuturi
pe roţi cu hotarul în noi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie, desfată-mi zorii şi visele purtate în abisul dorului. Îmbracă-mi goliciunea umbrelor calde cu adierea lină a frunzelor purtate de vânt. Îmbată-mi simţurile cu şoapte şi sărută fruntea dimineţilor blânde cu surâsul iubirii din ochii lui. Septembrie, ascunde-mi taina într-un strugure dulce si lasă timpul să-i guste păcatele cu nesaţ...

Andreea Palasescu (15 septembrie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întorc la matcă

întorc noaptea pe feţele lunii
într-un descântec
fac incantaţii pentru aducerea ploii

pun semne la izvoarele dragostei
apă neîncepută beau şi arunc împrejur
să mă vindec de dor

îmi las urme pe pietrele albe
peste care alunecă destinul
cu întâmplările vieţii

dimineaţa urcă prin frunzele copacilor
lumina le sărută seva
rădăcinile se răstignesc în pământ
flămânde
păsările se opresc din cântatul zorilor
şi zboară în altă parte

ziua se prinde cu mâinile de gât
şi răsuflă uşurată

nu-mi doresc decât un curs normal
lăsaţi-l liber
mă întorc la matcă
unde m-a lăsat Dumnezeu
să-mi caut drumul

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani!

Tara mea de suflet,
Ţara mea de dor,
Cu lumini prea multe
Cu deschize zări
Nu am bogăţii prea multe
Dar te am pe tine,
Cu întinse câmpuri
Lanuri cultivate,
pajişti naturale
Pădurile întinse
Animale iubitoare,
Totul e frumos:
Artificii, copii înzestraţi
Totul i prea deschis
Către Cer se-nalta
Ca o preafrumoasă
zestre strămoşeasca.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu fluturi

In memoriam, ALEX TATU,
Absolvent al Facultăţii de biologie

Plâng florile şi gâzele pădurii
Şi munţi cu frunţi înalte lăcrimează,
Când viaţa unui tânăr se retează
Strivindu-se-n capcanele naturii.

Albastrul cer, atunci se-negurează,
Prin văi se mişcă umbrele-nserării
Ce se ridică spre întinsul zării
Şi tot ce-i vietate se-ntristează.

Pe lespedea de piatră priveghează
Cu jale, un stol de fluturi aurii
Şi zumzet de insecte încetează
Căci vin şi nimfe în straie alburii.

Din alte sfere tânărul veghează
Cum pe Terra fiinţa se-ntrupează.

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pădurii ucise

Tâlhari ce aţi ucis pădurea
Şi ne-aţi lăsat toţi munţii goi,
Sunteţi veniţi de pe aiurea
Să ne-alungaţi şi sfinte ploi.

Făcut-aţi loc să creştem oi,
Dar voi ne-aţi spoliat şi sarea,
Tâlhari ce aţi ucis pădurea
Şi ne-aţi lăsat toţi munţii goi!

Se va isca un tărăboi,
Când ne vom pierde noi răbdarea
Şi vă vom declara război,
De veţi mai ridica securea,

Tâlhari ce aţi ucis pădurea!

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost copii?

Privindu-şi nestematele roşii
Samsari păzindu-le nemiloşi
Copilul plecă cu dorul înghiţit
In sufletul lui senin, neprihănit

Mai are de aşteptat un infinit
Să guste ceva ce pare nepreţuit
De avaria adulţilor zăbrelit
Cu dreptul nedreptăţii consfinţit

Legilor ocrotitoare fanare
Avariei şi hoţiei-nfloritoare
Privirii copilului-ntrebătoare
Cei mari au fost şi ei copii,.. oare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţe

A-nflorit salcâmul mai tarziu,
Muguri au plesnit cu viers de liră,
Noaptea, timpul ghemul şi-l deşiră,
Bate vânt din penele ce scriu.

Rădăcini se-nfig cu sete-n sol,
Ramuri săgetează nalta boltă
Florile-ntr-o horă dezinvoltă
Cad sinucigaşe către sol

Picuri cad din ceruri suspinând,
Lacrimi pentru clipele pierdute,
Ploaia vine tainic să sărute,
Floarea sa mai albă ca oricând.

Numărând petalele ce cad,
Văd că-n orice floare care pică,
Se ascunde-un zbor târziu, de clipă,
Răscolindu-mi sufletul nomad.

Cad petale din salcâm mereu,
Aburi albi învăluie suflarea,
Din înalt coboară înserarea...
E bătrîn salcâmul... poate-s eu?

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!