Stampă

Mărul din faţa casei
s-a gârbovit, parc-ar fi mama
în crepusculul toamnei
Şi an de an se uscucă ram cu
ram, celulă cu celulă,
ne amăgim punând o proptea
mamei, sprijinind într-o
cârjă mărul,
tremurăm înspăimântaţi,
ne aşteaptă
o iarnă pustiitoare...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomicolă

La-nceput a fost altoi,
Mai târziu un fraget ram...
Astăzi pom, cu roade moi,
Poartă... mărul lui Adam...

epigramă de Constantin Enescu (5 aprilie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o întâmplare

m-am trezit îndrăgostit
mă tem că lumea
începe cu noi doi
din braţele mele
din coapsele tale
atom cu atom ne adunăm
să concepem viaţa celulă
cu celulă cum e în scriptură
m-am temut că e târziu
dar coconul pe care-l purtai
a prins puls în nemărginire
mă tem că e vremea ta
sufletele noastre s-au prins
într-un ram virgin şi verde
stăm zâmbet lângă zâmbet
de la apusul soarelui până la răsărit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefer să evit cuvântul perfecţiune. Ai mărul adevărat. Şi ai mărul care arată ca mărul perfect. Problema, atunci când muşti din mărul perfect, e că nici nu are gustul mărului adevărat şi nici nu este la fel de hrănitor.

Al Pacino în revista "Esquire"
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţii de avere (Unui măr)

Declar că mărul meu, din ram,
Şi frunza mea, cu toată seva,
Le moştenesc de la Adam,
Iar el, de la mătuşa Eva...

epigramă de Emil Ianuş din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărul lui Traian. Păcăleală

P. M. P.-ul ne serveşte noul măr al lui Traian.
Nu-i ca mărul din poveste, nici ca mărul lui Adam.
E rumen, mare, arătos. Cu greu îl deosebeşti.
Deşi e aşa frumos, muşcând din el, te otrăveşti.

poezie de Dumitru Delcă (1 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am aflat misterul

Priveam mărul încărcat
Cu rodul copt al verii.
Priveam cerul înstelat,
Târziu, în faptul serii.

Am întrebat mărul
De ce are mere.
Am întrebat cerul
De ce are stele.

Mărul iute mi-a răspuns
Că merele sunt mărgele.
Bunul Dumnezeu le-a pus
Să se mândrească cu ele.

Iar cerul, în loc de răspuns
Îndată s-a luminat.
Am înţeles. A fost de-ajuns
Răspunsul ce mi-a fost dat.

În măr se rumenesc mere,
Pe boltă se aprind stele.
Aşadar, mărul şi cerul
Mi-au dezvăluit misterul.

Mărul, colier cu mărgele
Numai bune de mâncat.
Cerul, policandru cu stele,
Lumânări de luminat

poezie de Dumitru Delcă (20 aprilie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti martorul suferinţei mele

şi mă bucur să ştiu
că nimic din ceea ce mi se întâmplă
nu se pierde
că ploaia ce curge
de-o vreme
îmi spală fiecare celulă

eşti martorul suferinţei mele
singurul care ştie că sângele
şi carnea
au învăţat să trăiască
pentru un singur cuvânt
scăpat
printre buzele tale

da
tu eşti singurul meu martor
în faţa unui întreg univers
şi stropii de ploaie
trec mai departe
din celulă în celulă
ca din visul meu
în visul tău
şi nimic nu se pierde

da
dragul meu
tu eşti martorul suferinţei fără sfârşit
singurul care ştie
că sinele meu
umblă în pustiu
ca un fiu risipitor
ce se va întoarce
pentru un singur cuvânt
scăpat
printre buzele tale
şi mă bucur să ştiu
că nimic din ce se întâmplă cu mine
nu se va pierde
nimic
totul va trece
din celulă în celulă
din visul meu în visul tău
până la sfârşitul acestei vieţi
şi mai departe

poezie de Any Drăgoianu din Recuperarea sinelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărul din vecini

Când Eva şi Adam erau în rai,
Pe frunze de-ntuneric ei cântau din nai,
Şarpele dansa din şolduri pe tulpină
Până-n ziua-n care veniră o vecină.

Eva pizmuitoare se uita atentă
Făcând din ochii ageri câte-o piruetă,
Adam sedus de mărul, vecinii lui, din sân
Dori să se înfrupte, se rugă la Stăpân.

Domnul, o, Preabunul, a încuviinţat
Şi-Adam fără astâmpăr mereu s-a înfruptat,
De-atunci este zicala că mărul din vecini
Este mai bun la alţii chiar dacă are spini!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg

de la stânga la dreapta ecranului - imaginea se repetă
până obosesc.
Dincolo de ecran, cineva
derulează
aparatul de proiecţie, cu viteza paşilor mei.
Se spune că dacă îmbinaţi două sau mai multe
celule adiacente în orizontal sau vertical,
ele devin o singură celulă care se afişează
de-a lungul mai multor coloane sau rânduri.
Conţinutul unei celule apare în centrul celulă îmbinată,
după cum este afişat în următorul exemplu:
"Un băieţel s-a întâlnit cu o fetiţă - băieţelul
s-a aplecat să o sărute - fetiţa s-a ferit şi i-a tras o palmă -
băieţelul s-a aplecat din nou să o sărute -
fetiţa s-a ferit şi i-a mai tras o palmă -
băieţelul a prins-o de mâini şi a sărutat-o -
fetiţa s-a supărat şi a plecat plângând -
după ce a trecut de colţul clădirii, a zâmbit."
Însemnând că aveţi posibilitatea să scindaţi
la loc o celulă îmbinată în celule separate,
fără să se poată scinda o celulă individuală
care nu a fost îmbinată.

poezie de Dan Ciupureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucându-se cu pământenii "de-a Wilhelm Tell", Amor ţinteşte "mărul ispitei", Marte - "mărul lui Adam".

aforism de N. Petrescu-Redi (2 februarie 2013)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia şi mărul

Ea îţi coace-n focul sacru
"Mărul" dăruit anume:
Ce bărbat va şti în lume
De e dulce sau e... acru?!

epigramă de Otilia Morţun din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Mărul de aur"

Din al Bistriţei tezaur
Ne căznim un an întreg a
Molfăi un măr de aur
De ne-o rezista... Corega!

epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însufleţit de o mare bucurie, omul s-a întors la palatul regelui şi i-a dat frumoasei prinţese mărul de aur, ea nemaiavând niciun motiv pentru a nu se căsători cu el. Cei doi au tăiat mărul în două şi l-au mâncat împreună, iar prinţesa a început să-l iubească din toată inima şi au trăit amândoi fericiţi până la adânci bătrâneţi.

finalul de la Şarpele alb de Fraţii Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare celulă respectă de asemenea Legea dharma-ei. Fiecare celulă are datoria să-şi descopere sursa, sinele superior; mai mult, ea trebuie să îşi servească suratele, pe celelalte celule şi să-şi manifeste talentele unice.

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetăm adesea aşa cum o veveriţă se deplasează: din idee în idee, din ram în ram, fără a băga de seamă că am schimbat copacul.

citat din Gilbert Cesbron
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ai ajuns aici? Ai crescut dintr-o celulă neînsemnată, mai mică şi decât vârful unui ac. Gândeşte-te puţin! O celulă, ori o sămânţă de mărimea vârfului unui ac a conţinut în sine, în esenţă şi în întregime, fiinţa minunată care eşti tu astăzi.

John McDonald în Mesajul unui maestru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partidul şi mărul

Un deputat cu glas mieros, avid,
Asemănă un măr cu-al său partid:
"Aţa va fi partidu-mi ne-ncetat!"
Doar mărul zâmbi trist: era... uscat!

epigramă de Radu Băeş (5 mai 2016)
Adăugat de Radu Băeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărul cel mai viermănos, chiar dacă la exterior pare strălucitor şi frumos, e mărul discordiei care nu aduce nimănui niciun folos şi şterge cu stima de sine pe jos.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărul lui Newton se simte nedreptăţit

Când în cap eu i-am căzut,
(Mărul plânsu-mi-s-a)
Newton (ceva de necrezut)
M-a confundat cu fisa!

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de uituc sunt

sap adânc în inima ta să depun sămânţa
cresc în tine celulă cu celulă
te ocup
la început ca un tremur plăcut
apoi din ce în ce mai cutremurător
cromozom lângă cromozom
într-un univers cu numele nostru

o lume în care căutarea perfecţiunii
e unica perfecţiune
şi iubirea
da
iubirea
e tot ce-mi amintesc

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!