Uneori...
Uneori îmi răscolești prin vise
și sub pașii tăi rămân urme adânci
un lut greu, modelat cu lacrimi amare și durere.
Uneori, gândurile au mirosul spinilor de trandafiri.
Mă atrag cu aromele lor amăgitoare,
să le urmez adâncul încețoșat,
din care ies, cu răni adânci,
amintirile scrijelite și sufletul însângerat.
Alteori, visurile prind viață
deschizându-și aripile curcubeie,
întunericul își predă armura,
lumina își poartă coroana împărătească,
din slăbiciune se hrănește și se înalță puterea...
și deasupra tuturor este iubirea,
iubirea ce poartă chipul și mirosul tău.
Uneori îmi doresc să pun zăbrele
viselor, gândurilor și speranțelor,
să îmi zidesc sufletul în stâncă de granit,
să trăiesc rece, fără durere, fără temeri, fără griji,
fără iubirea ce poartă suferință în măduva sa
fără dorul de tine...
Uneori mă întreb nedumerită,
dacă sunt eu cea care gândește toate acestea...
Suntem două persoane într-un singur trup,
împărțind același suflet?!
una te cere, alta te alungă...
poezie de Mirela Minuța Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Despre iubire
Iubirea, singura armă a tuturor
Ce nu se-ntoarce împotriva lor
Ci a propiei persoane fără de lumină...
Iubirea o artă teatrală nesimulată,
Ce poate aduce vindecarea tuturor
Chiar a orbilor, surzilor și păcătoșilor,
Iubirea un paradis în care totul este
Un cântec fără întrerupere al inimii...
Iubirea, o armă ce arde odată cu zbuciumul sufletului,
Iubirea, o magie fără opreliști,
O imagine ideală a frumuseții,
În plenitudinea ființei, în oglinda creației neproiectate.
Oglinda celor două trupuri se poate reasambla în iluzia imaginației colective
Iubirea... un mijloc de comunicare uneori fără cuvinte,
Alteori risipind energia și vibrația nelimitată a iubirii.
Iubirea ancorată în inima de piatră.
Iubirea proiectată în mii de culori.
Sufletul zburând către orizontul pierdut în ochii iubitului.
Iubirea, un veșnic mod de a ne aduce ca ofrande zeiței Afrodita și zeului Zamoxle.
Iubirea, un dar ce poate fi înapoiat nealterat, aceleași ființe dragi.
Peste un timp, peste ani sau în veșnicie!
poezie de Ileana Nana Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea câtă este nu moare
Noaptea țese pânză din fire de in,
își face cămașa și o încheie la subțiori,
sângele ei întunericul curge fără răni
și se pierde-n zorii de azur ai dimineții.
Pe ape alunecă zvonuri de urme străine
imagini de fețe omenești uitate.
Glezne de femei și coapse în ochiul apei
pe sub sălcii cu lacrimi amare în ramuri
dau un semn răbdării care se deșiră frumos.
În toate se naște feciorelnic iubirea
ce sporește-n mine lumina la ferestrele cuvintelor
și se răzvrătesc gândurile în memoria deschisă
ca o poartă la intrarea în raiul celest.
Iubirea câtă este nu moare,
se îmbracă-n cămașa nopții-n fiecare seară.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Labirintul voinței
Nu toate bucuriile vieții mă-ajung
Nu toate sacrificiile îmi sunt destule
Nu toate rugăciunile mă ard pe rug
Fiindcă Doamne uit uneori eu de Tine?!
Noi necazuri zilnic ispășesc
Temeri fără rost, grea răscumpărare...
Trec prin viață sincer și firesc
Timpul netrăit... amar, amar mă doare!
Nu toate bucuriile vieții mă-ajung
Nu toate sacrificiile îmi sunt destule
Nu toate rugăciunile mă ard pe rug
Fiindcă Doamne uit uneori eu de Tine?!
Sunt prea mândru, prea orgolos,
Nu dau din trufiile mele celorlalți...
Mă tem să nu trăiesc fără de rost,
Să nu ascund pururi mie noii talanți!
Nu toate bucuriile vieții mă-ajung
Nu toate sacrificiile îmi sunt destule
Nu toate rugăciunile mă ard pe rug
Fiindcă Doamne uit uneori eu de Tine?!
Mă tem de fapte crude fără de iertare
De bucurii false, de bucurii reci amare...
Mă tem de suferințe pline de trufii
De tăcerea care arde-n miez de poezii!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăitor
Uneori te iubesc
alteori îți beau din lumină
nepiericiunea aceea cu trupuri de rai
uneori te iubesc
alteori mă ninge
cu glas tare aurora sfinților tăi
uneori te iubesc
alteori mă dau preatefericescule
drăgostirei buzelor tale de zeu
uneori te iubesc
alteori învăț
cum să reînviu la secundă
uneori te iubesc
alteori îți cânt dorul la frunze
și învelesc greieri cu rouă
uneori te iubesc
alteori absențele
sapă în sânge tranșee
uneori te iubesc
alteori viteza luminii
într-un hohot de plâns
uneori te iubesc
alteori mă veșmânt
întru fiică de înger ori scai
uneori te iubesc
alteori vai
poezie de Cipriana Tanu din Te iubesc altfel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori iubirea
uneori iubirea ia chip de așteptare,
de mână albă
copilărind în mâna cuiva ce te știe iubit,
uneori iubirea se așează pe rogojina vieții
strângăndu-și genunchii la piept,
uneori iubirea înveșmântată în picuri de soare
urcă dealurile
cautând izvorul în care
privindu-se să se înțeleagă pe sine,
uneori iubirea atingându-ți tâmpla
te face să te simți cineva
din ce în ce mai des
respirând profund.
poezie de Silviu Dachin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi adânci
Visele mele sunt vise mărunte,
Fără palate la poale de munte...
Vreau doar iubire în sufletul meu
Și tu să îmi fi alături mereu.
Tu ești averea ce mi-o doresc,
Doar pentru tine vreau să trăiesc.
În inima ta se află izvorul
Ce îmi astâmpără setea și dorul.
Ai tăi ochi adânci când mă privesc
Îi ascult în taină ce-mi șoptesc.
Ei nu mint și nu spun baliverne,
Lacrimi amare, povestea lor cerne!
Când te cuibărești la pieptul meu,
Uităm de tot ce a fost mai greu.
Mă rogi să cred iar în iubire,
Că nu mai vrei nici tu, dezamăgire.
Degeaba ești bogat și ai avere
Când sufletul îți seacă de durere...
Căci singurătatea n-o poți vinde,
Cum nici iubire, nu găsești oriunde!
poezie de Gheorghe Deniștean (18 noiembrie 2016)
Adăugat de Denygigi
Comentează! | Votează! | Copiază!
O poartă coroana
"Neliniștit e capul care poartă coroana" -
Așa au zis cei care-au stat prin preajmă,
Lângă'mpărați
Lângă regine.
Fără odihnă sufletul tresaltă
Pe frunte picuri mari se văd să vină
Ca undele în lacul de pe baltă.
Ce să aibă în sine bucata de aur?
În cercuri pe creștet
Tot cercuri o lume.
O poartă acolo cu rele și bune
Coroana-i o poartă de neliniști în spume
Acelui ce-o poartă
Înlăuntru o poartă.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre iubire
Întotdeauna,
iubirea fără trădare
și fără minciună,
aduce alinare
când suntem împreună.
Iubirea fără suferință,
fără dezamăgiri,
sădește în noi credință,
că dobândim împliniri.
Iubirea adevărată
înseamnă fericire.
Când este nepătată
are dăinuire.
Când trupul nu cuvântă,
de suflet se desparte,
Iubirea este sfântă
și dincolo de moarte.
poezie de Dumitru Delcă (6 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Că uneori
Că uneori încă-ți mai scriu
Nu e decât un obicei,
Un gest făcut fără temei
Pe un târâm deja pustiu.
Că uneori încă deschid
O poartă foarte ruginită,
Cu o poemă rătăcită,
Îți va părea cumva stupid.
Că uneori încă visez
Nu e decât o întâmplare,
Am fost o clipă trecătoare,
Un pas în valsul vienez.
Îmi pari distant ca un străin
Și rece ca un sloi de gheață,
Dar undeva într-o prefață
Încă există cer senin.
Mi se întâmplă să plusez
Cu versuri neconvingătoare,
Ce stau ascunse în sertare
Și uneori încă valsez.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-mi pierd uneori?
De ce-mi pierd uneori iubirea
și-mi plânge inima uscată,
ori am nevoie iar de sete,
să nu uit apa niciodată?
De ce-mi pierd uneori credința
și zac învins în întristare,
ori am nevoie de înfrângeri,
să pot să mă ridic mai tare?
De ce-mi pierd uneori seninul
și plâng cu zarea sfâșiată,
ori am nevoie de-ntuneric,
să caut lumina mai curată?
De ce-mi lași uneori prea goală
divina inimii-ncăpere,
ori am nevoie iar de-o moarte,
să gust mai dulce-o înviere?
De ce cad uneori sub lespezi
de apăsare și tristețe,
ori am nevoie-așa să-Ți caut,
mai dulci ale luminii Fețe?
De ce-mi pleci uneori, Isuse,
și parcă-mi piere viața-n mine,
ori am nevoie să-mi văd astfel,
ce gol și mort sunt fără Tine?
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Soldații duc lupte, mor și șterg răni
sunt un soldat
care se încăpățânează să înainteze prin el, deși, uneori, drumurile se înfundă,
ajung la răscruci de mine cu mine, de mine cu tine,
iar uneori, când drumurile se închid cu totul, mă găsesc zidită ca Ana lui Manole
și mă mai eliberez o dată. mai eliberez o teamă, o slăbiciune, un lanț.
sunt un soldat care se încăpățânează să înainteze fără hărți, fără arme,
chiar dacă viața mă mai aruncă în mijlocul unor bătălii, iar eu nu am nimic,
decât o inimă pe care o bag la înaintare. și mor.
mai moare o iubire, mai moare o încredere, mai moare o bucată adâncă din mine,
mai mor niște vise, dar eu sunt un sodat și nu contează.
ce dacă mai mor o dată?
soldații se ridică din morminte, mai șterg o rană, mai șterg o moarte
și merg mai departe. eu sunt așa cum spunea tata:
un soldat neinstruit care are mai multe inimi de rezervă, din prea multă dragoste.
care crede în drumuri nestrăbătute. uneori, ajung la luminișuri de mine cu tine,
de mine cu mine și înțeleg de ce soldații stau mereu de veghe,
nu dorm și nu bat pasul pe loc
soldații duc lupte, mor și șterg răni!
poezie de Sandrina-Ramona Ilie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța și propriul trup
Uneori totul este fără rost
Și toți trădează,
Necătând cât de buni am fost,
Ziua este fără de amiază.
Uneori toate se rup:
Și speranța, și propriul trup...
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să pot să te respir prin mine
Dacă ți-aș spune că te iubesc
și aș ruga frunzele să mai aștepte
și ți-aș atinge părul cu mâinile disperate,
așa, să simt mirosul tău prin adierile toamnei,
să simți întârzierile din mine,
m-ai crede fără să eziți?
Dacă ți-aș spune de inima mea slăbită
ce bate numele tău de floare,
și încă ticăie asemeni unui ceas adormit,
și oxigenează rătăcit sufletul meu,
să pot să te respir prin mine în diminețile noastre
când ne îmbrățișează lumina lumii
m-ai ocroti renunțând la părăsire?
Tu știi ce tristă este singurătatea nopților
fără iubirea ierbii, fără anotimpuri,
fără soarele lumii, de vezi cărucioare plimbând
amnezia într-un spital final,
unde nu mai sunt cărțile și pipa,
nici mirosul cafelei noastre din iubire,
eu privind în gol prin ferestrele ferecate
pe care pictez amintirile noastre.
Cum tu ești urma mea pe nisip,
o zână cu tâmple de zăpadă,
și nu aud, și nu simt temperatura noastră.
Dacă ți-aș spune că florile mele nu au vârstă,
că ele vor pleca odată cu noi,
că vocea ta tăcută se vede prin pupile,
că fiecare pas al tău este în mine
și nu pot înțelege viața fără tine,
crede-mă, nu renunța la mine!
Dacă ți-aș spune, acum,
când frunzele ne mai așteaptă
că sigur vom păși în doi, în altă viață?
poezie de Nicolae Nistor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-mi caut iubirea
Și-mi caut iubirea,
Chiar acolo unde,
Nu există fericirea,
Nici lumina nu pătrunde,
În întunericul imaginar,
Te caut pe tine, neagra mea,
Bântui ca un hoinar,
Și sper ca și ea să mă vrea,
Sap în suflet,
Ca să te găsesc,
Și fără nici un regret,
Sunt uimit că fără tine
Eu încă trăiesc,
Deși deloc nu mi-e bine.
Dar poate că vreodată
Am să părăsesc lumina,
Și pentru ultima dată
Îmi vei ține mâna
La pieptul tău
Și vei regreta
Că m-ai lăsat la rău,
Că m-ai lăsat la alta,
Să mă întunece,
Să mă distrugă,
Să mă lase rece,
Să mă plângă...
poezie de Dorin Teodorescu (11 octombrie 2010)
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai tu fără răni porți iubirea
Când carnea a prins sub piele lumina
nimic din trup nu e cum a mai fost,
ziua se-nfruptă din umbra răcoroasă
vindecată de semne cerești,
pe umeri coboară suflete de piatră
cu inocente visuri prin ploile repezi,
fuge timpul din palmele calde
și sub picioare pământul freamătă vesel.
Numai tu fără răni porți iubirea
în ochii adânci și uscați de așteptare,
între buclele care ascund himere
în geometria miraculoasă a capului,
ochii mă urmăresc până-n amintiri
ș nu vor să uite nicio imagine.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am învățat să îți iubesc iubirea
Am învățat să îți iubesc iubirea,
Deși eu doar fărâme-ntind spre tine.
La pieptu-ți cald simt liniște, mi-e bine,
Prin ochii tăi îmi văd înmugurirea.
Mi-ai preschimbat o lacrimă-n rubine
Ce și-au aflat în slove mântuirea...
Am învățat să îți iubesc iubirea,
Deși eu doar fărâme-ntind spre tine.
M-ai apărat, loial, chiar și de mine,
Când, uneori, a triumfat mâhnirea;
Ai luminat, din rău, bobul de bine
Ce poate să-ncolțească fericirea...
Am învățat să îți iubesc iubirea!
rondel de Mirela Minuța Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea noastră
Tu ai putea să fii și fără mine,
Însă nu poți să fii și fără noi,
Fără iubirea ce ne curge-n vine
Și ne menține-n viață pe-amândoi.
Eu aș putea să fiu un singuratic,
Dar singur doar cu tine vreau să fiu,
Să ne iubim cu patos și sălbatic,
Apoi să te iubesc așa cum știu.
Eu îmi doresc să-ți fiu orice dorință,
Nu trebuie decât ca tu să vrei,
Mă lasă să-ți alin din suferință,
Iubire să-ți ofer și tu s-o iei.
Tu m-ai făcut să fiu ce nu-s cu tine,
Un visător ce scrie fericit,
Iubirea ta m-a vindecat pe mine
Și tu-n a mea din nou te-ai regăsit.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasager
Îmi pare rău, dar nu mai pot să iert!
Prea multe răni adânci și sângerânde,
Pe care tu, constant, le-ai ignorat,
Mi-au ucis lent iubirea pentru tine.
Sufletu-mi zace-agonizând,
Nici măcar tu nu mai ai leacul,
Nu mai am ochi, ci izvoare de lacrimi,
Și-s goală și de vise fără tine!
Te-am pierdut fără să te am,
Ca un copil ce vede-n Moș Crăciun pe tata!
Nimic nu umple golul ce mi-l lași
Cu tine pleacă ultima-mi speranță
Ce n-aș fi dat să formăm un întreg
Indestructibil înaintea sorții
Dar ai ales să-mi fii doar pasager
Prin viață, gânduri, inimă, iubire!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea și ura, iubirea mea
Dragostea și ura,
draga mea... iubirea mea,
sunt fațete ale medaliei iubirii,
iar lumina și întunericul,
fac amândouă parte din misterul iubirii.
Iubirea, nu are nicio cauză,
ea este,
cel mai profund mister a lui Dumnezeu,
din care a creeat El lumea.
Eu împreună cu tine iubita mea,
suntem legați prin iubirea dintre noi,
fiind o încrengătură fantastică a iubirii divine,
și suntem,
... inseparabili în infinitatea vremurilor...
Deși încerc
să-ți descriu într-un mod doct iubirea,
când o trăiesc, rămân fără cuvinte,
oricât aș încerca să scriu despre iubire,
... devin neajutorat...
Laptopul mi se blochează,
dar programul vieții noastre continuă
în acel spațiu inefabil,
în care eu iubitul tău... tu iubita mea...
... și iubirea suntem una...
Fiecare moment devine glorios
în focul iubirii noastre.
Să ne bucurăm
de fiecare clipă trăită
pentru că iubirea are propiile ritmuri,
un puseu de dragoste... altul de ură,
... poate fi lumină... sau întuneric...
Tu dragoste să zâmbești iubirii,
iar sufletul să-ți fie ușor și liniștit.
Rostul vieții
este să te bucuri că trăiești acum și aici.
... Mâine... cine știe?...
poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea uneori e imperfectă
Copii fiind, cu doruri și ambiții,
Când soarele în ochi ni se reflectă,
Nu înțelegem când ne spun părinții:
Iubirea uneori e imperfectă.
Și creștem mari și ne găsim pereche
Și doar părerea noastră e corectă,
Așa că vom uita de vorba veche:
Iubirea uneori e imperfectă.
Dar vine-o zi, așa din întâmplare,
Neașteptată, tristă și abjectă,
Când singuri ne dăm seama cu stupoare:
Iubirea uneori e imperfectă.
Și-am vrea copiii noștri să-nțeleagă,
Să aibă mintea clară, circumspectă,
Că oriunde-ar pleca în lumea largă,
Iubirea uneori e imperfectă.
poezie de Octavian Cocoș (25 martie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!