Răsărit

Ascultă-mi privirea, iubito,
Cum cântă chemarea,
Şopteşte-mi răspunsul cu buzele moi,
Să-ţi simt adierea şi pasul
Ce-mi mângâie calea
Spre raza de soare
Apărută în zori.

poezie de Gabor Stelian (29 octombrie 2005)
Adăugat de Luciana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea iubirii

Îndreaptă-ţi, iubito,
privirea către mine,
cu ochii tăi albaştri ca marea
şi lasă-te dusă de vânt
în zări neştiute de nimeni.
De ce îmi opreşti tic-tacul inimii,
când vreau să-ţi dăruiesc o rază de soare?
Priveşte câmpul înverzit
şi albul florilor de peste tot,
vino, iubito şi strâge-mă în braţe
să-ţi simt sufletul candid.
Nu părăsi iubirea, că-i păcat,
este un dar divin
ce trebuie păstrat.

poezie de Ion Răduţ din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ungherele sufletului - varianta 2

De aş putea să-ţi dăruiesc iubirea mea
Tu mi-ai luminat calea, tu raza mea de soare
Ce pătrunzi în ungherele sufletului meu prealuminat
Tu ce inima mi-o deschizi şi mă priveşti cu ochii migdalaţi
Au nevoie de zâmbet,
Tu, ce-mi redai privirea de copil
Sunt ceea ce scriu atunci când sunt cu tine
Tu, alinarea sufletelor bune
Tu, întristarea şi bucuria regăsirii sinelui pierdut
Să arăt că pot să trec mările-nnot.
Am să-ţi dăruiesc al meu suflet pe vecie.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

De aş putea să-ţi dăruiesc apa gurii mele
Tu mi-ai lumina calea, tu raza mea de soare
Ce pătrunzi în ungherele sufletului meu,
Tu cel ce inima mi-o deschizi şi mă priveşti cu ochii larg-pătrunzători,
Tu, cel ce-mi redai privirea de copil
Şi vraja primelor verbe,
Tu, alinarea sufletelor bune
Tu, întristarea şi bucuria regăsirii sinelui pierdut,
Îţi dăruiesc al meu suflet pe vecie,
Să-l porţi ca pe o umbră în sufletul tău.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă-mi mâna, iarbă de armindeni

Ascultă-mi mâna, iarbă de armindeni,
cum te mângâie cald şi drag pe pântec,
o, verde pur, ţâşnit de pretutindeni,
din ziduri şi din brazde şi din cântec...

La noapte poate, în ultimul răsuflet,
cu luna coborâtă lin pe muguri,
cu pumn de-arginţi ţi-oi arunca în suflet.
Dar cel de-acum, te voi iubi de-a pururi.

Ascultă-mi mâna, iarbă de armindeni.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zambila

Alte zori fără tine
ziua ce vine
prinsă-n compas pe retină
Lumina ce-mi mângâie faţa,
nu-i de la soare
E amintirea de noi
colorată în floare.

poezie de Elena Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de sirenă

Privirea mea trece prin tine
Nisipurile fierbinţi de altădat
Urme rămase tăcute rutine
Cu valuri mari urme a săpat

Un cântec de sirenă sfîşietor
Vântul în noapte m-a chemat
Numele cântând mi-a strigat
Răsună pe mal ecoul liniştitor

Şi vântul îmi smulge eşarfa
Un tremur zâmbet stârneşte
Şuviţe ce mişcă par jertfa
Zâmbetul iubirea-mi trezeşte

Şi văd în zare cum un soare
Trimite raza roşie ca focul
Răsare de sub val de mare
Doar el îmi înţelege mie şocul

Vântul sughiţând a dispărut
Un răsărit de soare eu iubesc
Ploaia a început cade mărunt
Ploauă cu soare iubiri înforesc

Eşarfa cade zboară pe nisipuri
Mâna caldă nevăzută o ridică
Raza de soare trimite săruturi
Adierea de vânt în cer o ridică

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Iubito
ştiu că dorul şi depărtarea
ţi-au uscat buzele
şi ofilit sufletul
lasă-mă să fiu eu Primăvara ta
să-ţi înfloresc în suflet
şi să-ţi umezesc buzele
precum roua dimineţii...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de iubire

Privirea ta ţi-a însoţit suflarea
cu care mă înalţ şi-acum spre cer
în bucuria vântului când marea
o mângâie cu aripi din eter.

Erau în ea scântei mângâietoare,
era căldură şi era ceva
ce mă făcea să cred că nu din Soare,
din ei venea lumina ce-mi purta

Întregul zbor spre locuri neştiute,
cu bucurii simţite doar în vis,
prin universuri noi, nestrăbătute,
cu străluciri ce nimeni n-a descris.

Iubita mea, un fir de păpădie
e, sigur, mult mai greu de ce simt eu
acum, când am aflat că mi-ai dat mie
iubirea ta. Mă va-nălţa mereu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul din zori

Să îmi fii oare visul meu din zori!
Cu ochii degetelor, îţi simt emoţia în suflet.
Să îmi fii oare visul meu din zori?
Scânteie sau orizonturi noi de viaţă!
Dar eşti mai mult, te simt, eşti seva vieţii
Cu ochii degetelor îţi simt emoţia în suflet
Iar palma mea şi palma ta, decât o umbră vinovată,
Ce mângâie plăceri!
E încă noapte... Şi eu aprind o stea în calea ta
Să nu orbecăim în şoapte...

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auzi, iubito...

auzi, iubito, florile pe câmp
cântă cu iarba şi pământul,
cântă şi pomii rând pe rând,
în frunza lor cântă şi vântul

pe cer aleargă printre nori
un stol de păsărele,
se prind de aripi, se cobor
şi urcă iar spre stele

dar cerul n-are nici o stea,
doar ele ştiu unde sunt ele,
la noapte noi le vom vedea
împresurate de inele

auzi iubito, greierii,
orchestră fac de dimineaţă,
dorinţele cu unduiri
ni se citesc, în ochi, pe faţă

eşti mai frumoasă ca oricând,
iubita mea cu buze coapte,
dă-mi mâna să cântăm râzând,
aceste clipe ale noastre

când te întinzi peste pământ
eşti floarea cea mai înflorită,
parfumul tău îl simt prin vânt,
vreau să-ţi respir clipa dorinţă

întinşi pe iarbă printre flori
îţi simt căldura, o chemare,
am ameţit de-atâtea ori
sub trupul tău uşor de floare.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vers liber să creadă...

Roua dimineţii...
(buzele tale dulci)
O rază de soare mă mângâie,
(mă pierd în sărutul tău)
Chipul tău, atingerea ta...
(mă poartă spre cer)
Senină-ţi este privirea
(mă gaseşte dintre nori)
A inimii mele scânteie...
(mă faci să trăiesc)
Nestemată...
(tu eşti)
Amintirea ta în sufletul meu, răsăritul infinit...
(orizonturi calde)

poezie de Alexandru Nicovici (2009)
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Fiecare trăire este un magic moment
In care eu ma simt aleasa sa schimb destine
Medic de suflet, medic de trup, ghid spiritual
Unde sunt oare pacienţii?
Exista sau se chinuie sa-şi explice viaţa şi traseul ei sinuos?
Ma simt binecuvântata!
Ca prin înţelegerea miraculoasele
leacuri naturiste
sa pot schimba starea de spirit a tuturor.
Trăiesc prin fiecare particula de clorofila oferită de natura
şi ma bucur ca şi voi veţi înţelege menirea voastră când veţi rezona cu plantele.
Succesul aduce inima in liniştea naturii
Succes este acela de a fi receptiv la frumosul din jurul nostru
Succesul este definit prin prisma atitudinii noastre la stres.
Succesul e atingerea luminii.
Simt cum razele de soare ma încălzesc
Simt cum parul mi se înfrumuseţează
Simt cum devin lumina in drumul spre ingeri.
Sunt raza de soare, ce îţi deschid calea...
Accepta sa mergi pe aceiaşi cale sfânta
Sa cunoaştem rugăciunea şi binecuvântarea cu sănătate de fier...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delir

Am febră, iubito, mă tem c-am să mor
Şi cine-ţi va spune poveştile seara
Şi cine şopti-ţi-va cuvinte de dor
În patul cel moale şi iarna şi vara?

Am febră, iubito, mă tem că mă duc,
Şi cine-o să-ţi mângâie părul şi sânii
Şi cine-o să-ţi pupe curbatul năsuc
La care mă-nchin ca la idoli păgânii?

Am febră, iubito, mă tem că dispar
Şi cine-o să-ţi bucure serile ochii
Şi cine-o să geamă, rupându-ţi, barbar,
Cu sete, şi ultimii nasturi la rochii?

Am febră, iubito, dispar în neant
Şi ştiu că-i retorică fraza cu cine,
Că nu-ţi va fi greu să-ţi găseşti un amant
Să-ţi stea la picioare mai mult decât mine.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să nu iubesc

Cum să nu iubesc
Cum aş putea să nu iubesc
Chemarea nopţilor târzii,
Când între vise te aştept
Şi tu-mi eşti steaua căpătâi.

Cum aş putea să nu iubesc
Chemarea zorilor de zi,
Când cu săruturi te trezesc
Şi tu de gâtul meu te ţii.

Cum aş putea să nu iubesc
Sărutul ce mi-l dai trecând,
Ce altceva să-mi mai doresc,
Eu te iubesc şi-n al tău gând.

Cum aş putea să nu iubesc
Privirea ta şi ochii plini,
În lumea lor mă regăsesc,
În lumea lor aş vrea să vin.

Cum aş putea să nu iubesc
Sărutul tău nepământean,
Căci buzele-ţi sunt dar celest,
Mereu doresc ca să le am.

Cum aş putea să nu iubesc
Potecile ce paşii-ţi poartă,
În viaţa ta vreau să păşesc,
Să-ţi dăruiesc iubirea toată.

Cum aş putea să nu iubesc
Parfumul tău ameţitor,
Eu când îl simt, înebunesc,
De-al tău miros, eu vreau să mor.

Cum aş putea să nu iubesc...

poezie de Mihail Coandă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre paşi de-argint

printre pasi de-argint, primăveri trecute
îşi arunca fluturi si-adieri de vânt
printre bucle blonde de copii zănatici
trec încet şi nuferii ce rad pe rand.

prin poteci albastre de lavande mandre
se strecoara macii, parca-nlacrimati
cu obrajii rumeni, imi aduc aminte
chiar si flori de colt, zane-n muntii 'nalti.

mă imbraca zorii-n roua albastrie
şi-mi saruta talpile fierbinti
mă strapung indata de odinioara
reci fiori de tine, simt cum ma inalti.

picuri reci de ploaie, amintirea-i vie
mana-ti curge-ncet peste trupul meu
un parfum discret, puf de papadie
azi iti simt chemarea, doru-ti este greu.

alta primavara cu ciresi in floare
un alt anotimp cu racoare-n zori
ma cuprinde raza, ca un ger de soare
printre pasi de-argint simt ca-n dor ma dori.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raza de soare

Raza de soare, raza de soare,
ai plecat prin lunca haihui
ca un copil al nimanui…
Mi-ai intalnit iubita hotomane,
dormind intre ierburi si broboane
de struguri din vie
si foi ruginite, in toamna tarzie.
Am sa mi te fac dusman
Raza de margean,
ca nu suport sa-mi man gai iubita.
Am sa ma pitesc intre sanii ei ca sa-ti fac in necaz,
si-atunci sa vad daca o mai saruti pe obraz.
Dar raza de soare s-a uitat inapoi
Si ne-a stins pe amandoi.

poezie de Constantin Enache
Adăugat de Laurentia Paun Taban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te simt în simţirile mele, şi simt cum simţirile mele nu fac altceva decât să-ţi asculte chemarea...

citat clasic din Gabriele D'Annunzio
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de vară

Tu eşti ca o chemare
Pe malul unei ape
Ce vrea să imi sărute
Azi buzele fierbinţi
Sfârşit de vară-mi spune
-Adio dulce soare
La răsărit e toamna
Ce-acoperă un vis

M-aplec spre tine iarăşi
Tenace-n a te prinde
Cu trupul gol pe malul
De valuri azi udat
Păstrând in veşnicie
Privirea care arde
Ca soarele de vară
Ce astăzi m-a chemat

In inimă imi curge
Chemarea care vine
Torent in asfinţit
Pe mal de apă trestii
Stau nemiscate-n soare
Incearcă să imi spună
Că vara s-a sfârşit.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama, primăvara noastră

Auzi tu, măicuţă dragă, cum primăvara vine-n zori,
cum grădina dă în floare, în martie de sărbători?
Auzi cum mugurii plesnesc, cum trandafirii dau în floare,
cum toate florile-înfloresc, cum cântă razele de soare?
Vezi cum iarba înverzeşte, cum păsările vin acasă,
cum natura primeneşte viaţa să fie frumoasă?
Gâze se-încălzesc la soare, albinele ies din stup,
copacii toţi dau în floare, fluturi se adună-n grup.
Pentru tine, mamă dragă, natura-i în sărbătoare.
Se găteşte-n mare grabă, să-ţi aducă-n viaţă soare.
Mamă scumpă, noi copiii, azi în plină sărbătoare,
îţi dăruim toţi trandafirii şi iubirea noastră mare.
Pentru tot ce ai trudit, pentru cât ai chinuit,
Sărutul nostru, floare rară, ţi-l dăruim în primăvară,
să-ţi bucure cugetul, să-ţi aline sufletul.
Cu mult drag te-îmbrăţişăm şi mâinile îţi sărutăm.

poezie de Dumitru Delcă (5 martie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mână ne plimbăm...

au înflorit iubita mea salcâmii,
mirosul lor e dulce şi amar,
îţi voi aşterne peste noapte crinii,
să te îmbete în arome de cleştar

e prea frumos acum afară,
e un sfârşit de primăvară drag,
mă scaldă a ta privire clară,
ne străjuiesc pădurile de fag

de mână ne plimbăm şi parcă,
mă simt mai tânăr decât sunt,
îmi este sete, buzele îmi seacă,
aş vrea să-ţi sorb sărutul sfânt

a înverzit iubita mea pădurea,
prin pomi cresc frunzele şi ei
se mângâie uitând durerea,
din iarna cruntă cu nămetii grei

ne-a fost şi nouă greu iubito,
în iarna scursă peste noi,,
căldura focului noi am simţit-o,
arzând ca niste torţe amândoi
Urcă pufu-n zare, piere
Spre înaltul cerului,
Vântul mişcă-n adiere
Coada şoricelului.

Mâţişorii moi se-agaţă
De pletele nucului,
Vrăbiuţele încalţă
Ciuboţica cucului.

Lăcrămioara, roiniţa
Sună dintr-un clopoţel,
Înfloreşte romaniţa
Şi miroase-a muşeţel.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!