Primăvara de polen
Pe freamătul cântecului de păsărele,
Pe câmpul cu ape și umezeală de vânt,
Vorbește luna prin crudele rămurele
De un suflet gingaș, neînțeles cuvânt;
Se clatină, părând că, nu mai încape
Un gând ce geme, atins de-albastru cer,
Își pierde pasul în dulcea insomnie
Ce-aprinde farul dragostei-mister;
Inimi valsând gustă din fluviul din Eden,
Trupuri înmiresmate de flori de iasomie
Se contopesc în primăvara de polen,
Adună din floarea vieții, fascinanta magie.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Plouă
E vineri și stau pălind
Sub frunza de pin, jălind,
Cu ochii cerul cuprind,
Slove pe brațe-i întind.
Bucium sună tânguios,
Zguduie codrul nervos,
Îmi adună gând umbros
De pe mușchiul crud, ploios.
Scriu cu foșnetul de ploi,
Cu flori de cireș altoi,
Cu lumina din zăvoi,
Pe al vieții albe foi.
Plouă în sufletul mut,
Inima e grea, de lut
Sprijinită de abis
Îmi vorbește de un vis.
Lupii urlă, câinii bat,
Zorile s-au așezat,
Vântul șuieră turbat,
Scoate râsul la mezat.
Printre ramuri, delirând
Se agață-n griul gând,
Luna se stinge, urlând,
În căuș, roua prinzând.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirul pasiunii
Mirul pasiunii
de Liliana ROIBU
Pe pajiștile verzi, sub cer albastru
Săgeata ta m-a nimerit măiastru,
Îți cânt, frumoasă domniță-de-seară,
Adu-mi pe buze dulceața de vară.
Albatrosul iubirii zboară tăcut,
Dincolo de zări, peste trupuri de lut,
Cu ochii ca marea, în timp nemilos,
Adu-mi bucuria, zâmbindu-mi frumos.
Când ploaia se-așterne șiroi peste noi,
În inimi dansează fluturii în roi,
Vulcan de sentimente pune sărut,
Adu-mi lava iubirii de început.
Bate vânt de toamnă, domniță-de-vară,
Rândunica spre zările calde zboară
Și vinul rămâne călduț în pahare,
Adu-mi mirul pasiunii hoinare.
Țipă iubirea prin crivățul iernii,
În munții sihaștri, pe la vecernii,
Fulgi cad peste muguri de primăvară,
Adu-mi focul viu, domniță-de-vară.
poezie de Liliana Roibu din Vol. Inelul cu diamante, I- INIMA ETERNITĂȚII
Adăugat de Liliana Roibu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În aura destinului
Visele se succed,
iubirea ne cuprinde,
inimi se topesc,
trupuri ard mocnit,
rațiunea se îmbată,
ochii înfocați se caută,
cad șiraguri de gânduri,
vorbele adunate din tunet
se prind în lanțul de dorințe;
sub tălpile desculțe,
firul ierbii crude
pictează destine de smarald,
buzele aprinse de maci
caută roua răsăritului,
sentimentele se adună
în aura destinului.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două inimi înfocate
Două inimi înfocate
Își duc dorul peste ape
Pe corabie purtate
Peste mări învolburate.
Au plecat prin ochi de lună
Prinzând cerului cunună
Cu a aurului soare
Pescuind mărgăritare.
Dorul greu dacând cu ele
Îl presară-n floricele
Cerul plânge-n colț de lume
Timpul fulger lasă urme.
Blând adie un vânticel
Purtând primăvara în el
Marea de vise se umple
Dragostea sună în temple.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În salonul inimii de vise
Înflorit-au bobocii bucuriei
În salonul inimii de vise,
Se deschid pe-a harpei melodie,
Înoată prin plânsul apei ucise.
Poema de roze a sfintei iubiri
Se-nalță în agonie de ploi,
Picurii udă crinii din priviri
Ce-și lasă parfumul pe buzele moi.
Trupuri se privesc ca luna prin ramuri,
Un tablou de mister ia naștere,
Șoapte de miere tușesc la geamuri,
Sălbatec se pierd într-o cunoaștere.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul
Pământul este casa noastră,
Iar noi îl prețuim de fel,
El ne aduce și verdeață,
Ne dă ce e mai bun din el.
Cu flori, copaci și rămurele,
Ne-nvață cum să fim mai buni,
Cu ape, munți și păsărele,
Să-i împletim din flori cununi.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Grădinaru Paula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clătinarea
cum se clatină cum se clatină
cum
se clatină un cap mai jos de oltean
într-o slatină
cum
se clatină se
clatină toată țara lui olt (?!)
clatină în garsoniera din sla
tina o pro
fesoară o poetă pe care o știu fir
firie de
și e olteancă și mă
enervează prin clă
tinare perpetuă
cum
iară se clatină
clatină
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnoroase păsărele...
Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele -
Noapte bună!
Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm și florile-n grădină -
Dormi în pace!
Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce -
Fie-ți îngerii aproape,
Somnul dulce!
Peste-a nopții feerie
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis și armonie -
Noapte bună!
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Muguri de lumină
Muguri de lumină cernuți din flori de stele
Ce cad amețitor asupra vieții mele...
Ei cad înrourat pe floarea tinereții,
Și-n brumă alburie la vremea bătrâneții.
Ei cad în valuri line în orișice destin
Cu harul de iubire și cu miros de crin,
Iubiri ascunse lasă și urme de nectar
Și flori în inimi arse... lăsând în urmă jar.
Ei cad în valuri, valuri pe scena vieții mele
Lăsând în urmă: gânduri, dureri și zile grele,
Și- mi luminează calea cu raze efemere
Și-mi dau speranța pură a visurilor mele.
poezie de Nicoleta Liliana Grigorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parcurgem calea spre Eden
Călăuziți de-aceeași Carte
Parcurgem calea spre Eden
Dar focul viselor deșarte
L-am transferat în alt teren.
Trimitem gânduri spre Cetate
Că-n alte zone e pârjol
Ne-am ancorat în Trinitate
Căci a umplut al vieții gol.
În fiecare zi prezența
Fără de care am pieri
Ne fericește existența
Chiar dacă sunt intemperii.
În timpul zilelor toride
Prea multe umbre nu găsim
Și totuși noi putem decide
Doar către glorii să pășim.
Prin densa pâclă de probleme
Ne-am pierde dacă n-am vedea
Pe Cel ce vrut-a să ne cheme
Ca multe daruri să ne dea.
Da, slăbiciunea-i trecătoare
Și iarăși pasul e vioi
Să biruim în încercare,
Să nu ne frângă vreun puhoi.
Spre farul care nu se stinge
Privim, mereu, încredințați
Că nimeni nu poate învinge
Un crez la care-am fost chemați.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (22 iunie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.O floare, un câine
Mă culcasem odată lângă o stea;
o floare, un câine era lumea mea.
Iar dacă mai încape vreun cuvânt,
câinele și floarea erau umbre -n vânt.
Floarea se varsă de la sine,
rupându-se în două
cu fruntea sa lovită de fulgerul de rouă.
Pământ se face și așchie de sânge;
atât a fost iubită,
dar n-are cine-o plânge.
Câinele zace cu ochii pironiți în poartă,
să-și vadă stăpânul...
de-ar mai veni o dată.
Se clatină dar frunza, se clatină un fir,
azi-noapte se visase stejar în cimitir.
Nu poate să vorbească,
scâncește într-un plâns subțire,
ar vrea să se pornească
la drum, spre cimitire.
Îi umblă tot amarul prin inimă și vine,
stăpânul este dus: se uită... poate vine.
Îi umblă ochii triști la floare și la poartă,
acolo îl vedea venind de fiecare dată.
Dar știe că pâinii îi este dat să fie pâine,
câinelui îi e sortit să moară câine.
Că aerul mai blând e aici, acasă. Și n-a uitat,
că poarta e deschisă, stăpânu' e plecat.
poezie de Camelia Oprita din Poeții noștri (11 mai 2019)
Adăugat de IoanA.Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!
O floare, un câine
Mă culcasem odată lângă o stea;
o floare, un câine era lumea mea.
Iar dacă mai încape vreun cuvânt,
câinele și floarea erau umbre -n vânt.
Floarea se varsă de la sine,
rupându-se în două
cu fruntea sa lovită de fulgerul de rouă.
Pământ se face și așchie de sânge;
atât a fost iubită,
dar n-are cine-o plânge.
Câinele zace cu ochii pironiți în poartă,
să-și vadă stăpânul...
de-ar mai veni o dată.
Se clatină dar frunza, se clatină un fir,
azi-noapte se visase stejar în cimitir.
Nu poate să vorbească,
scâncește într-un plâns subțire,
ar vrea să se pornească
la drum, spre cimitire.
Îi umblă tot amarul prin inimă și vine,
stăpânul este dus: se uită... poate vine.
Îi umblă ochii triști la floare și la poartă,
acolo îl vedea venind de fiecare dată.
Dar știe că pâinii îi este dat să fie pâine,
câinelui îi e sortit să moară câine.
Că aerul mai blând e aici, acasă. Și n-a uitat,
că poarta e deschisă, stăpânu' e plecat.
poezie de Camelia Oprița din Poeții noștri (11 mai 2019)
Adăugat de IoanAIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există nici o îndoială că structura excepțională a unei flori de iasomie face parte din victoria completă a frumuseții pe pământ:
Eu culeg flori de iasomie în fiecare dimineață și le păstrez în suflet.
Camelia Oprița în Universul Iubirii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există nici o îndoială că structura excepțională a unei flori de iasomie face parte din victoria completă a frumuseții pe pământ: Eu culeg flori de iasomie în fiecare dimineață și le păstrez în suflet.
aforism de Camelia Oprița din Universul Iubirii
Adăugat de Elena Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Crize
Tristă, după un copac, pe câmp
Stă luna palidă, pustie -
De vânt se clatină copacul -
Și simt fiori de nebunie.
O umbră mormăind pășește...
E om... atât, și e destul...
Și-acum ne-om gâtui tovarăși:
El - om flămând, eu - om sătul.
Dar vezi... m-a ocolit acuma...
El s-a temut mai mult, mai mult, - săracul...
Pe luna palidă, pustie,
De vânt se clatină copacul...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Sângele Crucii
Ființa noastră geme, înveșmântată în Sângele Crucii,
Astăzi, încă, mai curge pe lemnul suferinții,
Aburul cald și mirosul de mir mă înfioară,
Îngerii cântă glorioși pe corzile inimii-vioară,
Puternic, în turnul ei alb, un clopot se tânguie,
Curg lacrimi din cer, freamătă trupul de gutuie.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rodul iubirii
Desprinse de floare, de aurul ei,
Își iau zboru-n aripi ca albi porumbei,
Fluturi ce-ating miezul de vară
Sărutând-dulce, poama o înconjoară...
Duc din dulceață și altor flori,
O taină-a iubirii-n polenul de flori,
Le poartă viața în viitor,
Culegând, împărțind... polenul de flori.
'N-curând, din dulcea iubire,
Vor răsări flori cu dulce de miere,
Alți fluturi le vor uni în iubire
De miere, de aur, polen de iubire...
... albele aripi ating flori pregătite,
de nuntă în dulce... mirese iubite...
Polen de cuvinte din sfântul Cuvânt,
Îndrăgostește pe viață - oameni de rând.
Dulcele Lui e mană, e viață,
E sare, lumină, credință, speranță;
E rodul Iubirii ascuns în Mireasă
Ce-i pregătită s-ajungă... Acasă.
Albe aripi, fluturi =cuvintele Bibliei
miezul de vară= inima omului pregătită de pocăință
poezie de Sanda Tulics (21 iulie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
La braț cu primăvara
Corăbii de sticlă, pătate de vin,
Spre soare-răsare alunecă lin.
Bătrân reumatic, un vânt trece iute,
Pe umerii-i poartă tăceri și secunde.
La cumpăna nopții cu ziua-ngânată,
Lumina, în dansuri de umbre așteaptă.
Se sting felinarele nopții și lampa
În suflet și-n casă, vezi, arde degeaba.
Trec îngeri în zboruri de păsări-comete,
Un suflet se naște, un altul se pierde,
Tu treci, primăvară secundă de vis,
Cu aripi de ceară, lumina-ai atins.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și primăvara vine
Ni se topesc zăpezile din suflet
Și tandri ghiocei... ne ispitesc,
Înspre cărările, fără de umblet,
Când bate ceasu-acela nebunesc.
Vor înverzi poienile... și dealul,
Înmuguresc copacii, ca un gând,
Speranțele-mi sfidează... irealul
Și primăvara vine fremătând.
Pierdută-i neaua ultimei clipite,
Au înflorit... nostalgici vestitori,
Tăcerile-s prin crânguri rătăcite
Și-n dulcea simfonie de culori.
E soarele-mpărat peste destine,
Zăpezile se duc... înspre soroc
Se pare că nimic nu le reține
Și primăvara vine... ca un foc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beau din cerul tău, Lumină!
Încotro, dulce Lumină
Pe o zi atât de senină?
Tragi locomotiva vieții,
Lină curgi deasupra morții;
Te adun în întunecat hău,
Însetată beau din cerul tău,
Uscată de arșiță și vânt
Mușc din fragedul pământ;
Flăcările iubirii de rubin dorm,
În crinii sânului uniform;
Tu, făptură purpurie,
Roua ta, inima o învie!
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!