Cu ochii timpului îţi privesc mâna

înspre tabloul din adâncul metaforei
cărăuşul timp
scrie povestea flămândă din ramuri de dor
pe colina iubirii
curge clepsidra – ne pândeşte cărăuşul cristalelor

în verde crud de curcubeu
dintr-un inventar al vieţii sădeşti o sărbătoare
în înserarea ceasului din turn
urc mereu scările mărunte
spre ora sosită cât mai târziu
în micul univers – e soare

în ochii timpului un colier de iris
o secundă celestă în copacul iubirii
în ceasul memoriei
tu şi alb într-o singură nuanţă
eu o creangă
tu un tot

o ramură plină cu rod
poemul fiecărei zile prin cuvinte viitoare
am prins rădăcini lângă tine
spre altă zi plecată spre înserare
în paşi secunde
minute în doi
ore celeste
de mână amândoi

poezie de Vali Niţu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am încetat să mă întreb

ochii timpului joacă dorinţe cu trupul zilei
superb peisaj tactil
clipă de sens spre înserare
vorbire fără privire
doar cu o seamă de cuvinte – alin

în arcul trăirii mi-am îmblânzit pasul
în punctul de fugă al vieţii am sculptat solfegii
pe verticala iubirii
în culori de magnolii fierbinţi
complet altul

te străbat pe îndelete cu raţiunea unei iubiri
spre dialogul formelor din vers
ce au locul lor undeva-n univers
torente de răspunsuri
acolo sau aici – deveniri

dinspre înserări spre ceruri prispa vieţii
floarea de cais a memoriei
şirul de culori cu întâlniri dorite
neuitate într-o destinaţie la rever
zâmbet în doi – rostire.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sosiri şi plecări spre timpuri viitoare

în zilele rămasului de viaţă
braţul destinului ne pictează într-un colţ din univers
adunaţi sub gânduri
răspundem
prezent

viaţa strigă catalogul în verde anotimp
imaginea trăirii rămâne printre cuvinte
aşa a trebuit să fim noi
unic poem
amprentă a timpului din cerc

fiecare semn de întrebare respiră silabele iubirii
neuitând să lase uitării
scrie-n surdină alt vers

pentru o clipă celestă mâinile se opresc
împreunate-n veghe în călcâiul de lumină
lângă iubirea virgină dintr-un timp cuminte
sortite mângâie privirile
atent

te caut mereu iubita mea
vom rămâne metafore prin timp
refren din elegie.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Acasă
e seară, e târziu
se aşterne înserarea
mai curge trăirea, se scurge visarea
în patima trupului şi lacrima sărutului
am aşezat un gând
gingaş şi jucăuş
o clipă de trăire
abisul etern al iubirii
în spirit, în univers
o căutare a unui vis
nescris, neînceput
ochii tăi azi s-au închis,
curgeau tăcute razele de soare
pe trupul căzut pe caldarâm
tu ai plecat pe altă cale
spre cer, spre paradis
aştern pe scoarţa uscată de durere
poveşti despre iubire,
poveşti de drag şi de demult
tu ai plecat spre nemurire
deschide ochii să priveşti
azi viaţa şi lumina
tu din iubire ai fost creată
şi ai plecat pe stropii ei spre cer
în paşi de dor
amarnic dor, de tine, ne va fi
ne-ai părăsit femeie într-o zi
când nuferii înfloreau pe lac
lăsând tăcerea clipelor să cadă peste noi
pe cer azi curcubeul te aşteaptă
şi visul tău se va împlini
în verdele crud al ierbii cosite în crâng,
acasă...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia – copilul meu fidel

în seva timpului fără iubire nu aş fi ceea ce sunt
verbul dimineţilor
în raţiunea universului curgător nu aş fi înălţimea zborului
versul iubirii

acum ştiu
este frumosul ce putea să mi se-ntâmple
emoţiile în doi
visul din ape prin semnul din ceruri
cuvântul iubirii

visul de sidef din miracolul cu numele tău
în ochii ce înnoiesc imagini
dezvelite-n strălucire pe şevaletul pictorilor
în bucuria de a fi un întreg
solfegiul din zi – seară – noapte
poemul iubirii

trăiesc infinite dorinţe într-atâtea versuri
iubita mea cu drumurile vii
buzele se caută spre partea geamului alb
în patul alb se face seară
cu metafora iubirii

într-un tablou trăieşte culoarea
într-o viaţă puterea cuvântului
culoarea de foc a părului ce arde îmbrăţişarea
la chindie – ziua poeziei
iubirea – copilul meu fidel

poezie de Vali Niţu din Izvorul nesecat de sete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înspre mâine dinspre azi

într-un azi sunt atât de mâine
în mine cu mine cuvântul mă scrie
într-un jurnal
în tine cu tine poemul dragostei mă citeşte
într-un vers din acelaşi jurnal

în mine cu tine ne cerne clepsidra
înspre alt poem nisipul dintr-un sumar
în tăcere ne curge cu har
în tine dinspre mine trăieşte iubirea
în cercul ce se închide cu tine la hotar

într-un poem cu noi zâmbeşte viaţa
în mersul spre mine
într-un timp ce vorbeşte de la sine
în tăcere ne trăieşte
înspre arcul de cerc cu numele iubire

înspre mine penelul se opreşte din mişcare
în secunda de iubire cu tine
într-un poem cu mine la hotar
în cuvânt e frumuseţea unui sens atât de rar
în tine cu mine metafora unui poet hoinar

poezie de Vali Niţu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O unică femeie – un singular fericit

acum sunt printre metafore
o melodie din noapte – o infinită bucurie
în artificii de argint sunt nerăbdarea unor dorinţe
cu buze de rouă în dimineaţa ce mă cuprinde

pianul cântă după alt şi alt solfegiu
notele din setea unui ecou
frumuseţea irisului ce renaşte-n secunde
cu trupuri înlănţuite-n cele mai frumoase bluesuri

ce m-aş face fără seri
tumultoase adeseori – liniştite arareori
uitate-n braţele atât de fericite
de minunatele plăceri?

în fiecare gând urc o împlinire
cu fiecare pas alerg spre altă împlinire
dorinţe fierbinţi – timpul iubirii noastre
transcris într-o viitoare carte

îmbrăţişez anotimpurile cu siguranţa iubirii trăită
dinspre poveste înspre viaţă
noi suntem fericiţi împreună
la chindie o lumină dinspre o şoaptă.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La rever cuvântul poetului rebel

într-o meditaţie la dragoste
în loteria vieţii ochii iubirii sunt aproape
martor îmi e gândul ce multiplică prezentul
femeia poemelor – poetul şi versul

pe o pânză din jurnalele trăirilor târzii
iubita mea – raţiunea unui madrigal
caligrafia unor armonii
noi – câştigătorul final

pe trupul unei viori cu timp brodat
împletituri ce alcătuiesc piramida lumescului
seva metaforelor dintr-un sărut uitat
pe visul trăit în simfonia fiecărei seri

frunţile noastre se sprijină pe nevinovate plăceri
desemnate ca şi câştigătoare
în jocul silabelor cu unicul destinatar
într-un colier din metafore – poetul cu har

în universul unui poem din odihna înserării
îmi eşti chipul iubirii unei alte zile
ce-mi este ortografia fiecărui pastel
într-o rugă – superbă femeie.

poezie de Vali Niţu din Refugiu cu chip de femeie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocaţia simplităţii

te-am aşteptat în palma timpului
şi te-am găsit în întrebările cu răspuns
în universul verbului a iubi
frumosul din frumos
pur şi simplu

mi-am legat înţelesul de tine
precum în ghidul de călătorie al simplităţii
într-o odă a bucuriei prin trecerea vieţii
primeşte salutul iubirii mele
pur şi simplu

te-am prins strâns în braţele minţii
şi am urcat lângă tine treaptă cu treaptă
în cercul nesfârşit al iubirii
prin al trăirii pas
pur şi simplu

mi-am apropiat gândul de bucuria unui alt poem
precum o partitură pentru pian
eşti în fiecare cuvânt din fiecare secundă
te iubesc şi te scriu în fiecare vers
pur şi simplu

poezie de Vali Niţu din Metafore în palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odihnesc mâna în fiecare cuvânt

într-o vară a memoriei
am deschis nasturele iubirii
am învăţat împreună lecţia mentală a sufletului
şi a trupului
acum ne scriem pe buze şi înţelegem ce ne dorim
ardem pictând cu flăcări în palme
acum suntem...

am tot fost
degetul înserărilor ne-a trezit la realitate
ne iubim pe şoldul crud de viaţă
cu minunatele îmbrăţişări
din ochii timpului albastru am alcătuit piramide
suntem din visele lumescului plin

am dezlegat corsetul de pe prispa vieţii
lângă tine curg clipe de lumină
curioase de culoarea părului
şi de cerceii albi
din argint

respirăm dimpreună iubirea-petale
dinspre mâine privirea-dor
ne trăim bucuria
iubirea-munte
nimic nu-i fără rost şi rătăcit
femeie ultimă.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strălucirea

Divina strălucire a iubirii
pluteşte-n adâncul puţului
dintr-un izvor cristalin
ce pătrunde-n fiinţa Pământului.

Izvorul se înalţă spre rodire
ducând cu el roata timpului
răsucind spiralele puterii vieţii
în roade ce curg din cornul fericirii.
Praful strălucitor al iubirii
izvorăşte din adâncul Luminii
aşezându-se pe roua dimineţii
inundând clocotul vieţii
şi al Infinitului.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde crud

Verde crud, verde albastru
se leagănă-n zborul auriu al Soarelui
zdrobind mări şi lacrima aurie a lacului
verde ce mă înconjoară, mă urcă
îmi place să zbor,
rezemată de mirosul petalelor roz
spre verde rouă, spre divin,
ţinându-mă de mână cu raza
ce coboară din Răsărit verde,
verde crud, urcă-n zarea plină cu albastru
şi cerul deschis plin de mine, de voi, de noi
zbor, verde crud, albastru şi mândru Soare
frumoase drumuri în cer şi pe Pămînt
pline de viaţă şi de moartea albastră
a nimfelor din vis!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul ce-şi curge clepsidra

un atelier s-a reprofilat să măsoare nisipul
adeseori nici nu înţelegem
oare cum?

este ora exactă în gama sol major
la limita dintre rost şi spaţiu
într-o dimineaţă printre paragrafe pierdute
un singur tren pleacă în şoaptă
doar el ştie

într-o gară ne aşteaptă scânteia fără răspuns
în demersul spre tăpşan
puterea focului
trecere
oare ştie?

pe coapsele simplităţii – sensuri
lumină
ospăţul poemelor albe cuprinse-n cuvinte
într-o carte
pagină cu pagină ne curge clepsidra
oare cum?
oare cât?
oare cine ştie?

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc o stare despre noi

păşesc prin timp
între răsărit şi apus
aşez mâinile în poala timpului
cu linişte fixez tâmplele
de fruntea iubirii din micul meu univers

în mijlocul idealurilor mă prinde o lumină
încerc să opresc nuanţele ei
într-o definiţie a conştiinţei trăite
aplec uşor capul în palme
şi-l sprijin ca mod de viaţă
niciodată plecat
trăiesc

între azi şi mâine o punte nepregătită de final
îmi e atâta dor de mâine
de setea-n despletitele frumuseţi
preţuită-i femeia în atlasul existenţei
modelează drumurile mele din lut
ca un întrerupător
umbră/lumină.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Sub arzătoarea creastă,
a timpului de dor,
Aliniate, stau
milioane de secunde;
Pe de-asupra lor,
eu tare-aş vrea să zbor,
Căci mă simt prea mic
în faţa-aceastui munte.

Căţărat, deja,
pe vârful unei ore,
Zilele, privesc,
ce ard atât de crunt
Şi în urma mea,
minutele minore,
Ce cu-atâta greu,
prin dor, le-am străbătut;

Apoi cobor uşor,
trecând prin amintiri
Şi-nviorat mă simt
de tainica-mi poveste,
Ce a-nceput demult
prin dulciile priviri,
Şi iarăşi urc, pieptiş,
învăpăiate creste.

Prezentul, parcă, este,
tot mai ascendant;
Viitorul şi trecutul
s-au învelit în ceaţă;
Deasupra mea, apasă,
un nor incandescent,
Dar, prin credinţă, urc
spre zarea cea albastră;

Şi tot urcând, cu greu,
pe culmile de dor,
Am coborât, de-odată,
pe gândul revederii;
Mai sprinten e acum,
al meu, trudit, picior,
Mai aproape sunt
şi braţele chemării.

Urcând pe povârnişul
ultimilor zile,
Simt o adiere
de dincolo de timp,
Ce smulge, din septembrie,
ultimele file
Şi mă-nvăluieşte
cu al iubirii nimb.

Pe arzătoarea creastă,
a timpului, de dor,
Sub care, crunt, au ars
milioane de secunde,
Dragostea, acum,
mi-a dat aripi să zbor
Şi iată-mă, trecut,
dincolo de munte!

poezie de Sergiu Mănuş (septembrie 2005)
Adăugat de Sergiu Mănuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii desculţi

Murmură in jur pădurea
Este plină de viaţă
Spre a cerului lumină
Pinii falnici se inalţă

Azi din turnul meu de fildeş
Mă cobor in vis la tine
Vom culege albăstrele
Vom fugi inspre câmpie

In meandrele vieţii
Un destin va găsi cale
Să-mpletim in doi iubirea
Unei zile trecătoare

Si-alte zile cer să vină
Luminând cărări in doi
Eu tinându-te de mână
Tu făcându-mi dar din flori

Si-n fâşiile de soare
Vor sclipi ca doi bănuţi
Ochii mei fără de lacrimi
Paşii timpului desculţi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele iubirii cu mii de rădăcini

Iubirea mea, credinţa, prinde rădăcini
Între două mere râvnite de vecini,
Urcă peste dealuri, curge în furtuni,
O sorb cu plăcere din adânci fântâni.

Urme lungi de umbre se-ntind către apus,
În braţe infinitul ne poartă spre Iisus,
Netezim răspunsul şi aşteptarea noastră
Că-ntr-o zi vom trece în viaţa cea albastră.

Până atuncea punem spice la cingători,
Copii-i înălţăm spre soare deseori
Şi visăm la mărul râvnit şi de vecini
Prin sângele iubirii cu mii de rădăcini!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fascinaţia iubirii...

îndreptăţit
ca un turn înclinat
la sfidare
urlu ca un val ce mătură puntea unui transatlantic
dar când îngenunchi
ca un armăsar îndrăgostit de o frunză
la picioarele iubitei mele
şoaptele mele de dor împletesc viperele
în jurul degetului mic
al iubitei cu lumânarea-n fereastră
şi fac libelulele să zboare cu burta spre soare
întâlnirea noastră a fost programată
să se întâmple
pe marginea lacului care-a-nghiţit satul
într-o noapte când dictatorul suferea de insomnie
noi doi vom scrie elegia
împerecherii şerpilor albaştri din ochii mei
noaptea va dăinui cât timp ne vom iubi
şi va trăi alături de noi
fascinaţia împerecherii
dintre libertate şi dăinuire
pe marginea lacului care ne va-nghiţi pe-amândoi
aşa am fost sortiţi să tragem clopotul de sub apă şi să batem toaca iubirii de neam
aşa se scrie un poem singular ca şi moartea
visând despre libertate în re minor
nu fi tristă iubire vom trage clopotul
în fiecare zi şi va fi mereu duminică
iar fotosinteza veselă a crucii
care iese din apă
sfidează partidul
şi înverzeşte
treptele de marmură
care duc spre altar
pentru noi doi
paznici ai credinţei eterne...

poezie de Mihai Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul iubirii noastre

cât timp îi va lua iubirii noastre să dea rod bun?

sfinx care scrutează în zare: e suflu de vânt
la focul viu s-au înferecat lacrimi: e apă şi cerul
cheile târzii cu care am deschis poarta spre tine: e râul brodat în stâncă
ceahlăul cu hram, ce străjuie ţara: e încrâncenare de şisturi şi rocă
marea, care stă albă şi lucidă: e sudoarea crustei în eon...

de când ne pândeşte dorul?

cât timp îi va lua iubirii noastre să dea de rod?
răbdarea de a ne ivi pentru a-L iubi pe Dumnezeu
în ale sale

poezie de Şerban Moescu
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger al iubirii

Am adormit, un înger m a trezit,
Cu sărutări, pe al meu obraz,
In urma lui,
Parfum, si praf de stele, a rămas,
E îngerul iubirii am aflat, m a sărutat si a plecat
De când eu m am trezit ca un miracol
Simt usurare că plutesc acum
Iar ma înalt spre cer privesc pot sa plutesc
Iti dăruiesc sufletul inima inger al iubirii
Suflet din clepsidra timpului te ai coborât
Din astrele albastre sa vii sa te sărut
Când dorm si vii să mă saruti in vis
Sărutul tău rămâne eternul paradis
Inger al iubirii te scriu cu litere pe iris
Cerul meu albastru iubirea din vis
Tu esti intregul univers al eternului meu paradis!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcini de vânt

Ceasul s-a scurs
şi te-ai dus departe frumoaso!

Ai curs pe lângă noi
floare de liliac cu parfum de vară
uitat într-o vază pe pervazul iubirii!

Toamna te-ai făcut mireasă
şi-ai înflorit din nou
împrăştiind petale de crini albi
de pe vârful secundelor polare!

Ce frig e în lume fără tine
iubita mea cu aripi de eter
şi ochii de cărbune.

M-a cuprins lacrima ceasului
şi alunec
pe cărarea amintirii,
sărut început şi pierdut
într-o lacrimă din alte lumi,
îngropat într-o stea pe cerul noapţii...

Noapte bună iubito,
ai grije de tine,
lasă-mi singurătatea
să crească în rădăcini de vânt
şi cuprinde-mă când ţi-o fi dor.

poezie de Alexandru Berceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!