ascultă ce șoptește pădurea...
arborii cresc vertical
uneori vântul
vorbește cu frunzele
despre oameni
gogyohka de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ascultă cum plânge pădurea
Ascultă cum plânge pădurea,
Pe strune de vifor cumplite!...
Ascultă cum plânge pădurea
Pe ramuri de vânt răsucite!...
Ascultă cum geme pământul,
Când focul din pântece-l scurmă!...
Ascultă cum geme pământul
Și cum se cutremură-n urmă
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântul
Mă uit la vânt și nu-l văd,
Mă uit îndelung și nu-l văd,
Văd doar arborii cum se clatină
Și frunzele cum aleargă prin iarbă.
Mă uit la timp și nu-l văd,
Mă uit îndelung și nu-l văd
Văd doar copiii cum cresc
Și oamenii cum încărunțesc și se-apleacă.
poezie clasică de A.E. Baconsky
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
din nou mugurii -
vântul de primăvară
leagănă ramul
haiku de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bârfitorul vorbește numai despre alții, plictisitorul vorbește numai despre el însuși, iar lingușitorul se preface că ascultă.
citat din Lisa Kirk
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
flori multicolore
raze de aur
pe cerul albastru
vântul de primăvară
desenează culori
gogyohka de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
pământ de flori
semănare de vise...
uneori
la o fereastră deschisă
se vede sufletul
gogyohka de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum e generația frunzelor, așa e și cea a oamenilor. Frunzele, pe unele vântul le risipește la pământ, pe altele le produce pădurea când vine anotimpul primăverii. Tot astfel și generațiile de oameni: unele se nasc, altele sfârșesc.
citat din Homer
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vorbă cu pădurea
De la fereastra casei mele se vede pădurea;
Și când bate vântul copacii-mi vorbesc.
Ieri, de exemplu mi-au spus că suferă de sete,
Eu trebuia să-i înțeleg mai bine ca oricine.
O pasăre mică a ciripit lângă mine,
Îmi aducea vești
Despre frunzele arțarului din colț,
Că erau certate și s-au împăcat.
Oare ulmul și-a curățat crengile uscate?
Pe stejar nu l-am mai ascultat demult
Că și-a pierdut frunzele
Și nu știu cum se face,
Dar nu-i mai dau altele în loc.
E mai bătrân decât mine,
Însă el nu se sperie
Că i-a crăpat coaja
Și-i plin de putregai.
Eu mă tem de fiecare rid
Ce-mi tulbură expresia feței
Și mă schimonosește-n fel și chip.
De-ar crește și-n mine curajul
Ca-ntr-un copac!
poezie de Any Drăgoianu din Prin păcate, împreună (2008)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acest spectacol pe care-l prezint la Sibiu este pentru mine unul foarte personal vorbește despre prietenia mea cu marele poet rus Joseph Brodsky, pe care îl cunosc de zeci de ani. Vorbește despre oameni și despre artă, despre literatură și poezie, adică exact despre ce sărbătorește acest festival în fiecare vară. Sunt puțin emoționat, pentru că sunt într-o țară în care doar câțiva oameni înțeleg rusa, limba în care voi juca, dar există o traducere bună, care e deja pregătită.
Mikhail Baryshnikov în ziarul Metropolis, interviu (13 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbește clar pădurea
Ne vorbește clar pădurea
Cu cuvintele-i de aur,
Plângând privește securea,
Cea cu chipul de balaur.
Ar mai avea mult de trăit
Și nu vrea să o taie,
În orice an ea și-a dorit,
Să se-mbrace-n alte straie!
Nu își vrea brațele rupte,
Răsfirate, stând pe pământ,
Vântul iarăși să o-nfrunte,
Să scadă la recensământ!
Vrea și cerbii la izvoare,
Liniștiți să poată să bea,
Urșii să iasă la soare,
Cu puii pe creste să stea!
În sălbăticia mare,
Acea liniște deplină,
Să curgă peste hotare
Și nu faptul că suspină!
poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea vede, ascultă, vorbește... Dar, din păcate, vede greșit, ascultă puțin și vorbește mult.
citat din Roberto Benigni
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mori de vânt
desigur, despre poet
vorbește poezia lui
dar
și pantofii care-l poartă,
masa la care scrie,
ceașca lui de cafea,
tăcerea odăii.
poate mai vorbesc despre el
fotografiile,
câțiva oameni
și multe nopți palide, înainte de răsărit
apoi, despre poet
va mai vorbi
un timp
vântul
.
voi, morilor ce măcinați
rugați-vă
să mai însemne ceva
cuvântul
atunci când
nici pământul
nu se va mai povesti.
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om care vorbește în secret despre Dumnezeu este ca o jucărie care vorbește în secret despre oameni.
citat din B.J. Gupta
Adăugat de Madalina Gorneanu (Voicu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ama
arborii mei nu recunosc
alt adn impus
de copacii fantomă
să fie umbră sumbră
fragilei păduri
rai în adânc
al inocenței pierdute
cu mult prea târziu
sau poate devreme
ama
arborii noștri
refuză mersul târâș
spre ce încă nu știm ce va fi
zborul în ziua de mâine
să nu ucizi cuvântul
ce-mi stă în gât să-l strig
ama
arborii noștri
cresc drepți și siguri
într-un pământ confuz
cuvântul meu rotund
născut din insomnii
ca să îmi fii bumerang
ama
pădure fără uscături
în timp real
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacii cresc sănătoși și falnici numai în păduri care-s libere de minciună. Copii copacilor cresc și ei, tot la fel, însă la umbra părinților lor uitându-se printre frunzele acestora la soare și lumină, nu la întuneric. Plecați din pădurile noastre voi oameni fără soare ca să ne putem crește cinstit copii!
Viorel Muha (septembrie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai Septembrie ca oricând
Plouă cu toamnă peste noi,
Pădurea are rugină pe veșminte,
Și parcă suntem tot mai goi,
Septembrie... ne aducem aminte.
Cad și frunzele, bate și vântul,
Iar cerul cu norii săi cei grei,
Îmi spune încet cuvântul,
Nerostit de buzele ei.
Este mai Septembrie ca oricând,
În păduri, pe străzi dar și pe foi,
Fac pasul mic peste frunze trecând,
Uscate de amintiri mai vechi și noi.
Septembrie mi-a uscat și rănile,
Unele din ele erau deja uitate,
Au căzut rând pe rând ca frunzele,
Și acum vântul mă împinge de la spate.
Toamna face loc de început,
Îmi usucă tot răul din gând,
Și mă lasă fără niciun scut,
Căci e mai Septembrie ca oricând!
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (2 septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultă iubito și taci
Astăzi,
lasă ploaia
să-ți bată în geamuri.
Lasă vântul
să treacă prin copaci.
Ascultă melodia din ramuri!
Ascultă iubito!
Ascultă și taci.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arborii și-au dat foc...
Arborii și-au dat foc.
Stelele-și dau binețe,
risipite prin cer și fânețe.
Zdrențe de nimb.
Norii nu mai au loc.
Buzele nu mai au timp
sere
unui soi de bloc
din care picură umbră: pământul...
Fețe și cefe.
Demonii umblă
între două-abise ca vântul.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
ploaie de vară -
o lumină de aur
pe sânziene
haiku de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
flori și fluturi -
cate un pic de cer
pe fiecare
haiku de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!