Păpuşile
rostesc în unison
cuvântul înstrăinat
pentru copiii
din orfelinat

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături
de ceară topită
curg de pe lumânare
în unison cu lacrimile
din ochii mamei

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charlotte: Mă pot juca şi cu oamenii, ca şi cu păpuşile. Nimic nu poate schimba asta. Păpuşar voi muri. Dar sper că nu de boală, ci de bătrâneţe. Cine ştie. Viciile mi-au salvat viaţa, pentru a-mi putea trăi visul mai departe. Cea mai frumoasă pasiune a mea: păpuşile. Nu aş putea renunţa la niciunul dintre acestea: viciile şi păpuşile. Le iubesc deopotrivă, ca pe nişte copii înfiaţi.

replici din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charlotte: Şi păpuşile, şi oamenii, mai au ceva în comun: deficienţa de Voinţă. Şi păpuşile, şi oamenii, au nevoie de o voinţă peste a lor: cea a Păpuşarului, pentru a-i ajuta să-şi joace rolurile până la sfârşit.

replici din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă-mă să rostesc!

La început era Cuvântul
Şi Cuvântul era la Dumnezeu
Şi Dumnezeu era Cuvântul.
Fatidic, simplu, mare adevăr,
Pe care oamenii nici acum nu-l înţeleg.
Dar Cuvântul era însuşi Creatorul!
Cum aş putea eu, parte dintr-o consoană,
Un sunet încă nedesluşit,
O adiere dintr-o literă scrisă cu sânge,
O slovă neterminată pe-un caiet de dictando
Să fiu cuvântul, cuvântul care zideşte?
Cum aş putea să m-adun,
Decât în rugăciune adâncă,
Să ţin cerul de torţi
Şi să-l implor pe Ziditor:
—Doamne, dă-mi sunetul care-mi lipseşte,
Dă-mi fiorul care m-ar preschimba,
Dă-mi jumătatea mea de slovă,
Fă-mă o literă întreagă!
Doamne, te rog, preschimbă-mă,
Preschimbă-mă în cerneala ce iese întreagă
din peniţa Cuvântului şi împrumută-mi,
Împrumută-mi,
Din strălucirea mată a unei vorbe!
Doamne, învaţă-mă să rostesc,
Pune în gura mea... cuvinte!
Fă limba mea un amalgam primordial,
O gaură neagră a universului,
O dimensiune paralelă,
Din care să iasă netulburaţi:
Norii gândului,
Petalele cuvintelor,
Muza poeziei,
Marama adorării,
Puterea tunetului,
Strălucirea stelelor,
Limba mamei,
Vocea interioară,
Cascada timpului,
Filele de carte,
Vibraţiile iubitei,
Sărutul copilului,
Copitele cailor celeşti,
Frumuseţea pământului!
Doamne, te rog: Învaţă-mă să rostesc!

poezie de Gheorghe A. Stroia (25 august 2010)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul fanfarei din orfelinat

Pe muzica fanfarei din orfelinat
un vânt dinspe apus cutriera pe-afară,
pe rafturi strâmbe cărţile dansau ciudat,
un tren rănit sosea neaşteptat în gară.

Pe unde reci veneau să se aşeze-n pat
bemoli din saxofon, căzând ca o povară,
pe muzica fanfarei din orfelinat
un vânt dinspre apus cutreiera pe-afară.

Te aşteptam tăcut, privind îngândurat
spre uşa maronie ce dădea spre scară,
speram s-ajungi la mine, neîntârziat,
în sânge să îmi torni teribila povară
pe muzica fanfarei din ofelinat

poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediţia: 15 decembrie 2019 (15 decembrie 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminică

vorbeşte-mi despre tine
şi despre cum te-ascunzi
după deget

îngerii au tăcut
în glasul tău vin copiii
să doarmă

la orfelinat se-aude un clopoţel
şi nu-mi găsesc hainele
de duminică

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

rostesc cuvântul barză
şi mă încuib în varză -
nu-mi ciocănesc strămoşii

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbind cu Dumnezeu
în faţa icoanei,
mama mai discută
şi cu copiii
risipiţi prin lume.

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ploaie
a ieşit curcubeul
şi copiii
cu zmeii de hârtie
se luptă să-l prindă

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O şcoală în care nu se învaţă este un centru de recreere a minţii şi un orfelinat pentru suflet.

aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigătură modernă

Toate mamele din sat
În Italia-au plecat
Iar copiii, nu-i secret,
Sunt, cu taţii, la... bufet.

epigramă de Ion Cuzuioc (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O maimuţă nu-şi va lăsa niciodată puiul într-un orfelinat pentru a se mărita cu un maimuţoi bogat.

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământ (vezi şi Terra)

Pământul nu este decât un mare orfelinat pentru cele mai multe dintre animale.

definiţie de Eric Roberts
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste înainte de culcare

Luna pluteşte pe râu
ca un strop de ulei.
Copiii vin la mal pentru a fi vindecaţi
de răni şi de vânătăi.
Taţii, care le-au provocat rănile şi vânătăile,
vin, de asemenea la râu, pentru a fi vindecaţi de furie.
Mamele devin drăguţe; feţele li se îmblânzesc,
păsărelele din gâtul lor se trezesc.
Ei, toţi, stau mână-n mână;
copacii din jur,
mereu mai aproape de ei,
oprindu-se din freamăt rostesc primul lor cuvânt;

iar acesta nu este începutul.
Este sfârşitul poveştii,
dar înainte de a ajunge la final,
mamele şi taţii şi copiii
trebuie să-şi afle drumul spre râu,
fiecare singur, fără nicio călăuză.
Asta e partea cea mai lungă, cea mai lipsită de milă,
partea care sperie.

poezie de Lisel Mueller,laureată a premiului Pulitzer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste înainte de culcare

Luna pluteşte pe râu
ca un strop de ulei.
Copiii vin la mal pentru a fi vindecaţi
de răni şi de vânătăi.
Taţii, care le-au provocat rănile şi vânătăile,
vin, de asemenea la râu, pentru a fi vindecaţi de furie.
Mamele devin drăguţe; feţele li se îmblânzesc,
păsărelele din gâtul lor se trezesc.
Ei, toţi, stau mână-n mână;
copacii din jur,
mereu mai aproape de ei,
oprindu-se din freamăt rostesc primul lor cuvânt;

iar acesta nu este începutul.
Este sfârşitul poveştii,
dar înainte de a ajunge la final,
mamele şi taţii şi copiii
trebuie să-şi afle drumul spre râu,
fiecare singur, fără nicio călăuză.
Asta e partea cea mai lungă, cea mai lipsită de milă,
partea care sperie.

poezie de Lisel Mueller,1924 -,laureată a premiului Pulitzer
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara urşilor hămesiţi...

Când urşii părăsesc pădurile
dosite de-o vreme în conturi bancare
şi dau iama-n aşezări,
copiii de altădată,
ce adormeau cu ursuleţi din pluş, în braţe,
dau bir cu fugiţii din ţara devastată,
de lăcustele politicieni!
Copiii, copiilor de altădată,
sub privirile neputincioase ale bunilor,
caută-n tablete,
locurile unde părinţii trudesc din greu,
cu dor înstrăinat!
Dinspre palatele guvernamentale-
bufniţele ţipă sinistru-
speriate şi ele,
de foşgăiala voracelor lăcuste,
prin fastuoase birouri aurite...
Şi toate astea se întâmplă
în ţara mea-
tristă şi înlăcrimată-
cum nu a fost niciodată,
spoliată de bogăţii
şi humor!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Golgota cuvântului

Doamne Iisuse al limbii române
iartă-mă că-ţi răstignesc cuvântul
viaţa trece numai visul tău râmăne
îl păstrez în mine răstignindu-l

Iartă-mă că-ţi sângerez cuvântul
este trup din trupul tău preasfânt
de-l rostesc se-nfiorează gândul
fără tine nu există nici un gând

Este trup din trupul tău preasfânt
viaţa trece visul însă mai rămâne
niciodată azi şi mâine şi oricând
Doamne Iisuse al limbii române

Iartă-mă că-ţi sângerez cuvântul
îi dau viaţa-n mine răstignindu-l

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă fiinţa umană – omul – acest cuvânt, cel mai măreţ din câte se rostesc pe pământ, nu poate fi uşor definit – pentru că el se desfăşoară în istorie, în ştiinţă, artă, cultură, într-un cadru infinit, tot astfel – copilul – progenitura lui – prelungirea lui pe linia cu infinitul – cu farmecul, cu rostul lui măreţ, cu grandoarea lui, nu va putea fi suficient de definit cu cuvântul oricât de bine scris sau vorbit ar fi. El rămâne raţiunea de a fi şi gloria celor ce l-au născut şi l-au crescut în deplin acord cu legile vieţii, pentru ca la rândul lui să slujească vieţii.

Dan Begu în Umanitatea şi pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Golgota cuvântului

Doamne Iisuse al limbii române
iartă-mă că-ţi răstignesc cuvântul
viaţa trece numai visul tău rămâne
îl păstrez în mine răstignindu-l

Iartă-mă că-ţi sângerez cuvântul
este trup din trupul tău preasfânt
de-l rostesc se-nfiorează găndul
fără tine nu există nici un gând

Este trup din trupul tău preasfânt
viaţa trece visul însă mai rămâne
niciodată azi şi mâine şi oricând
Doamne Iisuse al limbii române

Iartă-mă că-ţi sângerez cuvântul
îi dau viaţa-n mine răstignindu-l

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clandestin prin copilărie

Copiii întorc istoria pe dos caută
se caută printre visele oamenilor mari
nu pricep ce-au vrut să facă aşa departe de casă
în împărăţia copiilor nu-i nevoie de cuvinte aici
toţi se înţeleg zâmbind cuvântul mamă-i singura
fiinţă vie rege şi copil prin cuvântul mamă trec
toate cuvintele lumii cuvântul mamă
îi şterge şi lui Dumnezeu fruntea oameni
buni istoria mai are o şansă ridicaţi-vă-n
picioare se naşte un copil

poezie de Costel Zăgan din Poezii de trezit copiii (18 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!