Prin voinţă divină

însăşi viaţa e parte
din moarte...

ne antrenăm înotăm
evaluăm iar alergăm
ne lansăm cu paraşuta
ne trage aţa

poezie de Ion Toma Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aţa mai tare ca viaţa

Când am apărut pe lume,
Am făcut contract cu viaţa
Să-mi acorde, cum se spune,
Custodie, cât mă ţine aţa.

Contractul l-am parafat,
Şi eu şi viaţa deopotrivă.
De respectat, l-am respectat
Până-am intrat în derivă.

După un timp am capotat
Amândoi. Şi eu şi viaţa.
Dumnezeu la el ne-a luat,
Pe lume-a rămas doar aţa.

De unde se vede că aţa
Rezistă mai mult ca viaţa.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată însăşi fuga de moarte ne face să alergăm către ea.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paraşuta

Paraşuta nu-i o sculă
La-ndemâna orişicui,
Nu-i nici leagăn, nici pendulă,
Şi nici fată mare nu-i...

epigramă de Ion Meca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu erai frumoasă foarte

tu erai frumoasă foarte,
numai doruri, numai şoapte,
eu eram bolnav de moarte,
de tine nu aveam parte
şi mi te zaream departe
ca o necitită carte,
ca amfora fără toarte
şi ca-ntregul fără parte.

cine-a zis că ne desparte?
şi cine ne pune parte?
suflet dureros de dulce
cu zăbrelele năluce,
nimeni nu ne mai desparte
decât moartea dupa moarte.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu i s-a deschis paraşuta principală, iar de paraşuta de rezervă a uitat cu desăvârşire...

aforism de Mihail Mataringa (30 aprilie 2019)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să rosteşti cuvântul

pe numele de strigat
în dungă de pasăre
şi împărat
să-l slăveşti
întâi soarelui
şi apoi iubitei

să-i cobori
în călcâi
bezna umbrei lui
şi ei să-i îndoi
sub sărutul ispitei
glezna...

să-i ascunzi
în nori
cu palmele
sânii rotunzi
ai stăpânii şi
sclavei după caz

să pătrunzi
în miezul enclavei
între coapsele
unde şi-a înnodat
dumnezeu
sinapsele

cuvântul
e lăsat liber
să zboare departe
cu casa în soare
şi viaţa
în moarte

poezie de Ion Toma Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toma Pahonţu: Până la un punct politica se confundă cu viaţa însăşi. Un popor nepolitic e un organism mort.

replică celebră din romanul Gorila de Liviu Rebreanu (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am păcălit şi astăzi, viaţa
O spui atât de des încât
Nu ai văzut cum trage aţa
Şi nici cum "ea" te-a păcălit.

catren de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cometă confuză

daţi-vă la o parte din calea noastră
noi alergăm o cometă confuză
dacă vrei să ne fii călăuză
desenează în cer o fereastră

tu nu mai erai atent
la ce se spunea pe seama ta
şi îţi creşteau aripi fără să ştii

de bine de rău
nu-mi mai amintesc numele tău
pe care l-am dus toată viaţa în spinare
ca o eroare

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baftă...

Împlinindu-se sorocul,
Toată viaţa am avut,
Numai parte de norocul
Din salut!

epigramă de Nelu Ionescu-Quintus din ziarul "Viaţa Buzăului" (4 august 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ochii storşi de lacrimi

Când ochii storşi de lacrimi privesc în gol departe
şi nu mai vezi pe nimeni din câţi îţi trec prin faţă,
o, cine-ţi umple-n suflet un gol lăsat de moarte
şi cine-ţi dă privirii o rază de viaţă?

Credinţa, doar credinţa, ea-i singura putere
ce mântuie fiinţa prin Cruce spre-nviere.

Când, frânt, ţi-aduni tristeţea ca cioburile sparte
din viaţa răvăşită de-a urii vijelie,
o, cine-ţi mai întoarce nădejdile din moarte
şi cine-ţi dă vieţii o nouă temelie?

Când lupta ţi-e pierdută şi zările-s deşarte,
iar gheara disperării viaţa ţi-o sugrumă,
o, cine-ţi mai aduce o mântuire-n moarte
şi cine înspre-o altă iubire te îndrumă?

Credinţa, doar credinţa... ea singură împarte
viaţa, despicând-o în două pe vecie:
o parte, prin nădejde, 'nălţând-o peste moarte,
iar ceealaltă dând-o iubirii, pe vecie.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Adevăr incontestabil:
Pe mosor tot scade aţa;
Timpul trece implacabil,
Iar cu el ne trece viaţa.

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (10 noiembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să evaluăm toamna după roade, nu după frunze moarte şi crengi uscate!

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voinţă

Văzându-şi filmul cu plămânii,
Azi nu mai trage din lulea:
Să fie-n rând cu toţi frăţânii,
Acuma trage la măsea.

epigramă de Ion Cuzuioc din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este grădina în care moartea îşi sapă mormântul.

aforism de Toma Ion Mihai (28 octombrie 2019)
Adăugat de Toma Ion Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

E primăvară iar

E primavara iar,
Natura reinvie
E primăvară iar,
Şi am mai rupt o filă
Din micul calendar.
E primăvară iar
Şi câte s-or petrece?!
E primăvară iar,
Viaţa mi se trece.
E primăvară iar,
Şi aş vrea să fiu mereu
La fel ca altă dată
Să intru-n jocul tău.
Să alergăm pe pajişti
Verzi şi de soare pline,
Să văd in jurul meu
Doar zâmbete senine.
E primăvară iar,
Ce-a mai rămas din mine?!
E primăvară iar,
Şi-n suflet simt durere,
E primăvară iar,
Dar totul e tăcere...
E primăvară iar,
Şi mă întreb mereu,
De ce nu-i primăvară
Şi în sufletul meu?!

poezie de Mariana Simionescu (9 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile de la capătul ploilor

zăbrele de apă
inconsistente se ţes
într-o pânză din care s-au scurs
toate culorile

unde e doamne
al cincilea anotimp

şi timpul
un păianjen de pământ
se risipeşte în oase
ţesând
giulgiul alb de mătase şi
despărţindu-mă de umbră...

umbra care nu mai sunt
mă petrece
fluturându-mi în urechi
şoapte de noapte

poezie de Ion Toma Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf la Viişoara

Zace-aicea Ion Ciolac
Ce se trage dintr-un dac,
Iar în Ion ca-ntr-o bărdacă
Zace foamea... cât o vacă.

epitaf epigramatic de Corneliu Sofronie din Cenaclul umoriştilor al Asociaţiei Scriitorilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

MITING AVIATIC LA M. KOGĂLNICEANU 13.07 19

De avioane ceru-i plin
Şi invitaţi sunt chiar să zboare,
Să facă salturi cei ce vin...
Cu paraşuta din dotare.

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinstirea e un privilegiu care îşi trage esenţa din raritatea sa şi din virtute însăşi.

citat celebru din Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!