Romeo-al visurilor mele

Nefericită-s câteodată
Şi bucurie-aş simula
Veninul tăinuind, ce-noată,
Precum un peşte-n rana mea.

Dar tu mă simţi ca-ntotdeauna,
Tristeţea nu pot să-ţi ascund,
Nici camufla, nu pot, lacuna
Fără liman, creştet ori fund.

Căci mă apasă gânduri grele
Şi teama de-a te zărăsti,
Romeo-al visurilor mele,
Prin ale lumii intrigi gri.

Nu ai cunoaşte-ntâi calvarul,
Des ai gustat din cazna mea,
Paharul plin îşi varsă-amarul
În cupa ta... fără-a-ntreba.

Eu, Julieta fără soartă,
Îndrăgostită de-un proscris
Ce inima i-a frânt şi-o poartă
Spre nimicire, cum e scris...

Tu, prinţ clădit din praf de stele,
Un dar sublim... rămas promis
Romeo-al visurilor mele
Încătuşat şi interzis...

Ardem mocnit, fără remediu,
Zvâcnind în lave şi scântei,
Jarul aceluiaşi incendiu
Aprins în ochii tăi şi-ai mei.

poezie de Mirela Minuţa Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul amanţilor

Frumos e azi văzduhul! Sprinteni,
Fără căpăstru, fără pinteni,
Să ne-avântăm călări pe vin
Spre-un cer feeric şi divin!

Ca unor îngeri arşi de jarul
Lungoarei, iată, în cleştarul
Albastru-al dimineţii vraja
Mirajul ne-aruncă mreaja!

Domol alunecând împinşi
De mult isteaţa volburare,
De-un paralel delir cuprinşi,

O, sora mea, fără-ncetare
Vom alerga, scăpaţi de rele,
Spre raiul visurilor mele.

sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensul vieţii mele

Lumea sub ochii mei

Pe pământul alb din cale
Se văd urme de petale
Aruncate de prin zare
Curge lin şiroi de ploaie.

Frumuseţea din natură,
E cuprinsă în mister.
Farmecul lăsat de lună,
Stă, privind spre noi din cer.

O lumină albă,
Stă pe cerul înnorat,
Un luceafăr, o petală,
Mult e drumul de urmat.

Timpul pare că se scurge
Şi urmează repetat
Lumea intr-un văl de sânge
Nu-nţeleg de ce-a oftat.

Omul simplu în tăcere
Luminat de-a lumii soartă
Îngropat, plin de mistere
Caută cu dor o poartă.

Nu se poate renunţa
La clipele cele mai grele
Fără vise, a lupta
Ăsta-i sensul vieţii mele.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele mele...

Visele mele,
portal deschis, între pământ şi stele,
realităţi paralele în viaţa mea şi trăirile mele,
mănunchi de fiori în mii de pelegrinări,
vii culori în nopţile grele.

Visele mele,
cununi de amintiri, din vechi şi noi trăiri...
scenarii de film, fără pereche sub stele,
frământări spre enigmatice dezlegări,
pe fruntea înrourată de sudori,
în dimineţi fără stele.

Visele mele,
zbateri în tăcere,
cu premoniţii bune sau rele,
nelipsite pe drumul vieţii mele,
viaţa îmi împliniţi, nu mă ocoliţi!
Cât voi trăiţi şi eu trăiesc,
printre vii morţi sau morţii vii,
numai Dumnezeu ştie,
să decodifice bine,
visele lumii şi ale mele,
,, Nimic nou sub stele"

poezie de Valeria Mahok (17 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răscoliri de cuvinte

Ceva din adâncurile mele
se recompune
în şoapte nerostite
în poezii nescrise.
E frumos să simţi
acele vibraţii unice
în viaţa cuvintelor tale,
căci, noi suntem doar
răscoliri de cuvinte,
un amalgam compus
din fantasmă şi real,
din genă părintească
şi ceva din cele
sfinte rătăcite-ntre
ploi de gânduri,
între: a fost şi va fi

poezie de Mirela Minuţa Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

... în ochiul unui vis

Mă sorbi când ne-ntâlnim, inopinat,
În câte-un vis croit de-aceleaşi stele;
Faci scut din norii străvezii, mânat
De-un dor aprins în scripete de iele.

Priviri avide rup veşmântul fin,
Ce mângâie sâni născători de tină...
Şi mă dezbraci, puţin, câte puţin,
Cu ochii însetaţi şi plini de vină.

Spre pântec, gândul se disipă lent...
Pe rugu'-ncins, e scrum orice idee
De-a trece prin cel vis incandescent
În trupul meu fierbinte de femeie.

Ard clipe vii în ochiul unui vis
Repetitiv, strivit de vanitate...
Cenuşă fumegândă pe-un zapis,
În urna unor doruri timorate.

poezie de Mirela Minuţa Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Rugam luna, rugam stele,
Viaţa visurilor mele,
Să mă vadă şi să-mi spele
Noaptea gândurilor grele!

Luna îmi şoptea: prea poate!..
Stelele-mi ziceau: prea noapte!
Gândurile mă-necau,
Zile mi se perindau.

Unde-i dorul fără dor,
Bate vânt mistuitor,
Îi lansezi aripi de pace...
Dorul lui, inima tace!

Doamne, dă la lumea toată
Viaţă fără de păcate!
Şi în dragostea făpturii
Pune rădăcini iubirii!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În bezna nopţii fără stele,
Eu simt cum prinsă-n umbre reci
Cenuşa visurilor mele
Îşi doarme somnul ei de veci...

catren de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Julieta: Noapte, dă-mi-l pe Romeo-al meu. Când n-oi mai fi, ia-l tu şi risipeşte-l în stele mici pe boltă. Cerul va străluci într-atât, că lumea-ntreagă se va-namora de tine şi va uita de lucitorul soare.

replică celebră din piesa de teatru Romeo şi Julieta, Actul III, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1597), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertul murgilor

Zburda fără griji
Hamurile o joacă de copii
In stele de ajungea
Şi tot nu se oprea

Coama se bruma
Murgul privea lung câmpia
Incet tot in jur se ofileşte
Strălucirea din ochii numai este

Trap mărunt, potcoave grele
Odată erau mărgele
Capul jos trist
Numai fugeau ochii spre stele

Invăluit de praf, bătrân
Tineri murgi priveau urât
Cu ultimele suflări
Se duse intr-un deşert

Plin de murgi trişti
Mânji infrânţi de timp
Şi omul e un murg
Bătrân ajunge in azilul murgilor

Un deşert de sentimente
Uitaţi de noi fără milă
Zburdăm fără griji
In deşertul de noi clădit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soartă!

Speranţe, idei sau vise,
Sunt de mult, de vremuri ninse.
Au rămas doar nişte gânduri...
Azi, am mulţi prieteni singuri.

Încă n-am pe faţă riduri,
Însă, sunt plină de gânduri...
Ce mai viaţă, ce mai soartă!
Singurătatea mă poartă.

Frumoasele mele vise,
De soartă mi-au fost ucise.
Acum am rămas pe gânduri,
Cu ochii pe-aceste rânduri...

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (15 martie 2001)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe efemere...

Vrăjiţi mi-s ochii sub catifeaua nopţii,
Cupolă de vis, brodată divin,
Când stelele sorţii pe toţi ne sfidează,
Ştiind ce ne aşteaptă-n destin.

Vântul timid sărută flori de tei,
Parfumând cărările verii în noapte,
Luna sfioasă ca o fecioară cuminte
Caută poveşti de iubire sub stele,
În vii şi noi scânteieri.

Care e menirea voastră?
Muze caline, prietenele mele,
Unde vă faceţi culcuş sau case,
Nu vă e milă de frământările mele?

Ca o divă printre stele vechi şi caste,
Flori de foc în nopţi de smoală,
Luna trece nici că-i pasă
Ce gândesc sau ce mă apasă,
Ce iubire port sub stele.

Timpul toarce roluri multe...
Şi ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit de-al meu Ulise,
Rătăcit în depărtări.

Ce-ar fi cerul fără stele
Şi pământul fără flori,
Ce-ar fi omul fără visuri,
Fără al iubirii fiori,
Ce-ar fi munca fără sporuri
Şi viaţa fără onoruri,
Ce-ar fi Terra fără oameni
Şi Geneza fără valuri...
Ce-ar fi viaţa fără moarte,
Ce e dincolo de toate,
Ce eşti Tu divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul plin de toate,
Univers prea plin de şoapte,
Printre stele înflorate,
Când îmi dai răspuns la toate?

Până atunci, clipe efemere,
Pace spre eternitate,
Şi iubire pân la stele,
Că-i mai bună decât toate.

poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri şi gânduri

Întunericul sufletului, răsfrânge în juru-mi întuneric,
Ziua e neagră, noaptea-I neagră, lumea-I neagră, iarba-I neagră, viaţa-I neagră,
Pentru mine demult s-a spulberat şi scruul visurilor mele.
Gânduri şi gânduri se iau la trântă şi-mi fură liniştea şi somnul.
Îmi fură tihna şi odihna.
Dar iată ă în negura vieţii mele apare o luminiţă ce mă-nfioară.
O, biată luminiţă,
Te vei duce şi tu pentru a face şi mai amară rămmăşiţa zilelor mele,
Te-ai hrănit cu himere,
Ai iubit în disperare cerul şi marea,
Fără să priveşti în jurul tău pe pământ.
Iată-te singur, singur.
E toamnă, toamnă, aproape iarnă.
Deschide ochii mari, trezeşte-te şi privşte altfel!

poezie de Lia Maria Gaşpar din Gânduri şi gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea vieţii mele, dacă ne este scris în stele...

Iubirea vieţii mele,
Dacă ne este scris în stele,
Pe alei cu roze ne vom plimba
Şi cu patos îmi vei cânta
Serenade la balcon, în inima mea.

Iubirea vieţii mele,
Dacă ne este scris în stele,
Destinele ni se vor intersecta,
Sub privirea blândă a lunii vom dansa
Şi cu razele aurii ne vom îmbrăţişa
Intensificând magia sa.

Iubirea vieţii mele,
Dacă ne este scris în stele,
Cu răbdare şi speranţă ne vom îmbrăca
Şi un cuib fericit ne vom fabrica
Indiferent ce încercări vor apărea
Şi ce vânt va adia.

Iubirea vieţii mele,
Dacă ne este scris în stele,
În faţa lumii, noi vom spune DA!
Natura se va bucura, ne va aplauda,
Împreună vom celebra victoria
Şi prin inele va fi pecetluită familia.

poezie de Michelle Rosenberg (15 aprilie 2020)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alter

gol
ca atunci când te dezbraci de caracter
(nu încercaţi asta acasă
dacă nu aveţi unul)
am azvârlit tălpile mele
depărtărilor
ca pe nişte vechituri de prin debara
şi cum de frică de iubire de neiubire de cum
aveam inima la pământ fără pământ
nici nu am văzut-o luată pe tălpile
alter-trecătorului fără tălpi rămas fără inimă rămas
şi fără să înţeleagă
conceptul de
gol

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă imaginii din oglindă

Regina mea sălbatică şi pură,
Cu ochii umezi ca de căprioară,
Bujori şi sângeri ţi-am sădit pe gură,
Dar sărutarea ta mă înfioară.
Îţi simt suflarea ca un prinţ de stâncă
Şi jarul ei îmi arde gura toată
Şi rana ţi-e mereu tot mai adâncă,
Căci de iubirea mea eşti vinovată.

Regina mea sălbatică şi pură,
În rochie de argint te-am îmbrăcat...
Iubirea mea primeşte-o şi te-ndură!
Ce duh străin speranţa mi-a furat?
De ce m-alungi din ochiul tău? În zare,
Mă simt dator de a muri tăcut,
Căci fruntea mea, sub lauri de ninsoare,
De dorul tău, a-mbătânit de mult...

Cu ochii umezi ca de căprioară,
Cu părul tău – o ramură de tei,
Te-ai furişat, fecioară, într-o seară...
Şi-ai evadat din nou din ochii mei.
Ţi-am prins în leagăn un buchet de stele,
Aripi de fluturi braţul ne-au atins.
De-atunci te caut! Visurile mele,
Precum o torţă-n noapte s-au aprins.

Bujori şi sângeri ţi-am sădit pe gură,
Privirea ţi-e oglindă de cristal,
Pe pat de crini ţi-am aşezat cunună,
Din roze, ţi-am făcut, mireasă, voal.
Azi ţi-au îngenunchiat corali. Şi stele
Se strâng cuminte, albe, în brăţări.
Secunde de lumină timpul cerne,
Iar tu adormi sub umbre de ninsori...

Dar sărutarea ta mă înfioară,
Mă chemi şi mă respingi repetitiv,
Eu te iubesc mai mult iubită doamnă...
Îmi aparţii, oglindă, altui timp.
Noi suntem două semne paralele,
Nu ne-am putea intersecta vreodată.
Eu timpul mi-l măsor. Tu nu ai vreme,
Tu nu te temi de vreme şi de soartă.

Îţi simt suflarea ca un prinţ de stâncă...
Mă chemi ca un ecou şi mă răneşti...
Când ochiul drept a început să plângă,
Durerea cu-un sărut o îmblânzeşti.
Eu trec prin timpuri paralel cu tine,
Tu strălucirea ţi-o păstrezi etern,
Mie, aici, nimic nu-mi aparţine,
M-afund în plângeri, noapte şi infern.

Şi jarul ei îmi arde gura toată...
Mă tem, tresar, tu râzi şi îmi zâmbeşti.
Tu de iubirea mea eşti vinovată
Eternă taină, tu, oglindă, eşti!
Cunduri de perle, glezna sidefată,
Văd tresăltâd sub umbra fiinţei mele,
Ţi-aş da, fecioară, astăzi lumea toată
Şi cerul cu quasari şi lună, stele...

Şi rana ţi-e mereu tot mai adâncă,
Rănită, sângerezi. Eu, ploi de flori
Şi lacrimi, la înfierbântata tâmplă
Îţi pun şi astăzi. Te trezeşti în zori,
Altar, cu vise-ncununând tăcerea
Şi părul ţi-e ca apa de izvor
Şi braţele-ţi întinzi... Şi mângâierea
Îmi stinge al iubirii mele dor.

Când de iubirea mea eşti vinovată
Şi şovăielnic, mă urmezi mereu,
Eşti însăşi versiunea fiinţei mele,
Transfigurată în apusul meu.
Să fii tu umbra ce se oglindeşte
Pe covertura de pe pat, cuminte?!
Îţi pun oglinda-n faţă. Te priveşte!
Eu te-am revendicat... Să iei aminte!

Căci de iubirea mea eşti vinovată
Şi rana ţi-e mereu tot mai adâncă
Şi jarul ei îmi arde gura toată...
Îţi simt suflarea ca un prinţ de stâncă.
Dar sărutarea ta mă înfioară,
Bujori şi sângeri ţi-am sădit pe gură,
Ai ochii umezi, ca de căprioară,
Regina mea sălbatică şi pură.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul

Te-am auzit cum hăuleai departe,
Înfiorând pădurea-nzepezită,
Bătrâne lup cu gura istovită,
Etern pribeag al câmpurilor moarte,
Te-am auzit cum hăuleai departe.

Te-am auzit, şi-n ceasurile grele
Ce mă gonesc cu vifore turbate,
Am priceput chemarea ta de frate,
Şi-am priceput că-n noaptea fără stele,
Tu eşti tovarăş visurilor mele...

Tu, numai tu, neîmblânzită fiară,
Ce-ţi strigi pustiei patima flămândă,
Şi-n prigonirea câinilor la pândă,
Îţi plimbi prin codri ura solitară,-
Tu înţelegi un suflet fără ţară...

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margine de gânduri

Urmează zboru-albastru printre fluturi
De îţi apasă-n suflet dorul greu,
Aşterne-mă la margine de gânduri,
Pe-un vis brodat din flori de curcubeu.

Când tainele şi-o despleti-nserarea
Şi dragostea-n simţiri va pune bir,
Hrăneşte-mi buzele cu sărutarea
Ce mă-nfioară până la delir.

La sânu-ţi cald sunt ca un prunc în pântec,
În ochii limpezi, apă de izvor,
Pe buze moi, viers dulce într-un cântec
Şoptit în nopţi toride de amor.

Curgi râu curat ce-n drum spre împlinire
În urmă lasă pietre şi noroi,
S-ajungi iubire limpede la mine
Când luna ţese stele pentru noi.

poezie de Mirela Minuţa Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ruleta visurilor

toamna se strecoară-n mine cu miros de otavă
la ruleta visurilor mai mizez un jeton
mi-a rămas din vară o speranţă firavă
că am să câştig vremuri de bon ton

raze blânde încălzesc emoţia suavă
va fi o toamnă lungă în straie violet
cu seminţii măiastre ridicate în slavă
fiori mă strâng ca un modern corset

luna mă încurajează cu trena de stele
vise atârnă de ea precum o ghirlandă
veghează noaptea mea şi dorurile mele
universului le dăruiesc ca o ofrandă

pe gardul înoptării graţioase zorele
insuflă frenezie în cerebrală glandă

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe

Tu mă ştii precum mă ştii: mândră, tandră, voluptoasă,
Veşnic pusă pe şotii, veselă, copilăroasă,
Dar te-ncânt aşa cum sunt, nebunatică, acidă,
Mierea mi-ai gusta flămând din scăfiţa bicuspidă,

Să-ţi încerci... ai încerca arcul tău de arc de cerc
Să scruteze matca mea, când prin vene îţi alerg.
Mă chemi, cum m-ai tot chemat, mai temeinic, mai în şoapte,
La preludiul mult visat, să guşti merele necoapte...

Te roşeşti când mă doreşti despuiată şi obscenă,
Tainele să-mi răscoleşti pătimaş şi fără jenă.
Tu mă vrei, de mult mă vrei, ca un lup flămând de carne...
Să te-nfrupţi din nurii mei, goală de sfieli şi haine

Şi te frângi de când îmi plângi sărutarea, fără lacrimi,
Te topeşti, te pierzi, te scurgi, arzi ca rug aprins de patimi.
Dar nicicând n-ai avut gând... mult venusta jinduită...
Perpelită-i ea, la rând, pe-acelaşi rug pironită.

poezie de Mirela Minuţa Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România visurilor mele

Stau singur cu gândurile mele,
în ploaia de vise fără umbrelă
............................
Şi un gând mă duce departe
Într-o Românie fără păcate
Unde în jurul meu se simte
Libertate, Prosperitate
Iubire şi Fraternitate
Cinste şi Bunătate
Omenie şi Etitate
..............
Dar cine-s Eu să visez atât de departe?
Deschid ochii şi privesc aproape
Către Românii ce mă-nconjoară
Ei sunt singura mea comoară
Ei sunt singura mea scară
Către visul ce mă doboară
Cea mai frumoasă Ţară.

poezie de Gabriel Iorgu
Adăugat de Gabriel Iorgu
Comentează! | Votează! | Copiază!