Diavoli în șir indian
în lumea asta subțire și netedă
ca o foaie de calc
leșurile noastre se rostogolesc
bolovănos
până la prăbușirea
în mocirla cerului
iar unii lasă urme
la care și diavolii se-nchină
în șir indian
dumnezeii scuipă-n sân
de nelocuirea lor
în strana Căii Lactee
ori n-au loc nicăieri
ori nu știm noi
cum și de ce îi locuiește
moartea
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Fruntea conducerii se schimbă
masacrul celor o sută de porumbei
din piața albastră
a îngreunat conștiința generației biblice
vânătoarea a-nceput într-un vas de lut
și a continuat până pe o bancă pe care
tinerii care se iubesc
își fac analize calorice
apoi traversează în care alegorice
piața albastră și sângerie
netedă ca o coală de hârtie
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În acea epocă se credea că paraliticii, epilepticii, surzii, bolnavii mental și mulți alți nefericiți loviți de vreo boală, sunt posedați de diavoli; că diavolii îi luau în posesie și trăiau în corpurile bărbaților și femeilor bolnave. Isus credea și el asta, i-a învățat pe alții să o creadă, și a pretins că vindecă bolile alungând demonii din nebuni și bolnavi. Azi știm, dacă e să știm ceva pe lumea asta, că bolile nu sunt produse de diavoli. Azi știm, dacă știm ceva pe lumea asta, că dracii nu sălășluiesc în trupurile celor bolnavi.
citat din Robert G. Ingersoll (1894)
Adăugat de Mademoiselle Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până la urmă
până la urmă
moartea s-a decis
să-și facă de petrecanie
în mijlocul drumului
leșinată
pe dâra fumului
pe buza tunului
un soldat
a găsit-o zăcând
se răscolea într-însa
și poate și-n el
pe brațe
a dus-o până dincolo
de întuneric
pe drumul lui
moartea-și dădea duhul
până la urmă...
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neatinsă nicăieri
te-apropii cu sfială
de frunza rătăcită
a unui baobab
din jungla tropicală
o-ndeși la sânul tău
ca pe o coțofană
te-nchini
te rogi
îngenunchezi
și-apoi
cu mâinile-amândouă
o tămâiezi
până când vezi pământul
cum se crapă
tu dă-o de pomană
când toamna stă să-nceapă
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Harpii și harpe
nisipul mi se-oferă ca răspuns
în fiecare zi
când apusul alunecă molcom în ape
când scoicile se-ncumetă
să își dezgroape
casele țestoaselor greoaie
ca stropii reci de ploaie
care se scurg pe geamurile-nchise
de furtunile dinspre miazăzi
camere abandonate
ori balansoare ruginite care tac
în parcuri părăsite și uitate
felinarele aprinse ca năluci
la pragul caselor în care
nu ai putere să te duci
istoria mileniului de probă
care-a căzut din cărți
le-am scuturat de praf
de galbenul ruginii
ne mint apocalipticii rușinii
noi știm
când pasul celor care lasă urme
se-oprește pentru câte o cupolă
închidem ochii și visăm
cum pe sub podul care-și cară singur piatra
trecea odată molcom o gondolă
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca focul și mocirla, am fost noi amândoi,
Unul lasă cenușa, altul lasă gunoi.
Ca vântul cel puternic, cenușa-i spulberat,
Căci în mocirla aia, eu toată m-am băgat!
catren de Iuliana Chirilă
Adăugat de Iuliana Chirilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Două clipe
trebuie să înțelegeți
și să acceptați
toată această contemporaneitate
ne împuținează așteptările
schilodește amintirea
și prin forfecarea celor sfinți
o clipă ajunge la noi
și alta
nicăieri
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margini de seară cânta o vioară
privește
fluturii care duc iarna pe umeri
și noi
într-un altar de frunze moarte
deschidem porțile cărții
avem ce-avem cu morții
dar nu cu moartea
ne va ține de cald
iar fluturilor le va fi dor
de ghilotină
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrem să rânduim viața fericită și dreaptă a oamenilor, dar, de când cunoaștem viața oamenilor și știm ca ei au năzuit mereu spre asta, știm că niciodată n-au ajuns la o viață fericită și dreaptă. Întodeauna dupa atingerea unei trepte a binelui se dezvăluia alta, următoarea, la fel de stăruitor indispensabilă cum părea si cea abia atinsă. Și a continuat așa până în vremurile noastre, începând cu canibalismul și până la naționalizarea pământului. De aceea e firesc nu numai să presupunem, dar și să fim încredințați că așa va fi mereu.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba rusă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Ru.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Set Anna Karenina" de Lev Tolstoi este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Îmbuteliem papilele gustative ale îndoielii
am tatonat puțin terenul celor privilegiați
până când s-au prins
că mă jucam cuminte
cu sfori despre care
nu prea se știa înainte
am acceptat pauzele dintre două înghițituri
crezând cu tărie că se pot drege
dar degeaba
trebuia să înșurubez dopuri de plută
până uitam de mișcarea de revoluție
persecuție!
mi-am zis și am plecat
în acel spațiu terestru
care seamănă cu un hambar
pentru oameni de pâine
unii îl numesc "acasă"
eu doar mă bucur că este
și pentru ziua de mâine
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hidrodinamica tachinării
îți trebuie un copac
cu susul în jos
înfipt cu rădăcinile
în cele patru colțuri ale cerului
dacă vrei să trăiești
pe o altă planetă
unde gravitația
nu ne mai este potrivnică
și când ne respingem
ne atingem
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram aici
când mă îndepărtez
de maluri
ochiul atinge largul pământului
atâtea rigori
și nicio scară pe care să urce
mama natură
încă mă caută
pe taigaua din mine
cu rădăcini până la glezna
întunericului
care mă calcă în picioare
până mă bătătorește
aproape de tine
acum te caut și eu
prin deșertul fierbinte
al infernului
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi spuneai relaxat să te uit conștient
palmele care-au lăsat urme pe uși
au fost cândva cărăbuși
pe care îi coloram cu guașe diluate
și așa, pe nerăsuflate,
îi trimiteam pe acele poduri de gheață
din Atlantida
și nu făceau față
alunecau ca proștii la intrare-n oraș
iar cactușii îi luau pe făraș
în eventualitatea în care, desigur,
s-ar fi dezmeticit
și ar fi revenit
pe ușile care se-nchid repetat
nu dintr-un motiv anume
ci de la palmele care
s-au întâmplat
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stihuiri
Pe spații astrale
Îngerii amplifică
Iubirea în versuri
Dau lumina divină
Pentru fiecare ins
Brazdă la brazdă
Revelație în vogă
Făcând din cuante
O șansă multiplă
De inițiere sacră
Până la greabănul
Căii Lactee
Fiecare ar putea
Accesa infinitul
Peste vârful unor
Statui megalitice
În versetul următor
Îngerii ucid moartea
Cu săbii de foc.
poezie de David Boia (17 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Sonată
te iubesc
pentru că ești sonată
și nimeni nu mai știe
să te-ncânte
până la următoarea abatere
voi mângâia o coardă
până îmi va spune și ea
ce sonată ești
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ars populi
javrele tac mâlc
în timp ce le scot ochii
putreziciunii
măselele moi
trosnesc în livezi de pin
copți în soare alb
le țin în lesă
până limba de brusture
mă iartă
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi
Îmi rostogolesc gândurile
de zeci de ori
în minte
până să le închid
în cutia cuvintelor.
Pasărea albă
a atins cu aripa
cea mai de jos stea;
astăzi rănită de lumină,
plânge pe cel mai înalt munte
de pe pământ.
Cred că iubirea e un joc
cu două persoane
din care nimeni nu câștigă
decât cel mult o inimă.
Asfințitul cade spre noi
cu roșu și galben,
picurându-ne pe buze
o noapte sau un vis.
Ne apropiem unul de altul
fără să știm,
până când, lovindu-se sufletele noastre
surâd a enigmă...
Trec mai departe.
poezie de Mariana Câlț
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cearcăne de sticlă
cearcăne de sticlă
sub ochii de lemn
sunt semn
că mama se tocmea
în iarmaroc
cu toți sfinții
și părinții
care se țin de mână
și rânjesc dinții
la fusta decolorată
pe care, odată,
o purtam
pe dos
ca nimeni să nu mă deoache
până la os.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Literatura înseamnă relația noastră cu oamenii și natura, ca un drum care curge sub energia Căii Lactee.
aforism de Betty Marcovici (22 iunie 2012)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ȋntr-o lingură cu apă
înot la nesfârșit într-o lingură cu apă
și buza mea se crapă
de sete
de-ntrebări
de semnele de carte
care s-au scurs în piramide
și în moarte
odihna mea sub piatra asta moale
se răscolește-n pasul
ce umblă pe-altă cale
copiii care-și taie degetele lungi
înalță zmeie până unde mergi
dar nu ajungi
înot la nesfârșit cu ei de mână
în timp ce toate apele se-adună
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!