Limite
frumusețea femeilor îți vine
și-n poftele oricărui timp de le-nsumăm
lucește, într-adevăr, mai bine,
de plin de voi, de noi, de gustul vântului
desfășurând fluierul tău de-orice lipsită iubire
din care nu-ncetez să mă cobor.
altfel, nu aș afla cum ochii, fața și buzele lor
și formele ce le-adâncești cu trupurile,
deschise-n mine, real dogoritor
curgând îți cresc iradiant priviri fluide
și-n toate cercurile din care să mai plec
și până unde...
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre poftă
- poezii despre ochi
- poezii despre limite
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- poezii despre femei
- poezii despre creștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Suprem ireversibil de femeie
trupurile își cad bine unul într-altul;
al tău topitor de metale grele, de clar de lună,
spre paza bucuriei de a-ți fi,
cum îți pulsezi femeile astfel și pe mine
cu undele, pe limba lor și de iubire.
într-adevăr, doar inimile noastre
devin fluide, de femei vibrându-ne,
și-n ceasuri date înainte,
ne iar și iar primesc.
și-n toată seva ta
ne dai, ne iei din mine
când buzele continuu-ncercuiesc
suprem ireversibil de femeie.
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre inimă, poezii despre devenire, poezii despre ceas sau poezii despre bucurie
Cel mai simplu
într-adevăr, am primit s-alegem orice poveste:
una a noastră, alta și-a lor;
nimic obișnuit, spuneai; nimic obișnuit, bănuiam că e;
eu făceam loc printre valurile tale
când ieșeai cu câte o alta, de hotar ce-aș fi putut înțelege
și doar ce se făcea cu o treaptă mai sus;
uneori, altele îți erau în lucru, precum cărțile mele
despre cele mai vechi amintiri, așa cum te-am învățat,
chiar și cea care ne-nsoțea, de știam ori nu;
sigur ne putem străbate orice poveste
chiar și-n lung și chiar și-n lat, să stăm și-n drum
și-n pragul ei și-n orice sfere și mai înalte decât noi.
cel mai simplu dintre toate ne este simplu
și așa cum se-arată:
cu gutui la masa de seară... aceea care ne așteaptă
și cu flori din orice anotimp
încât nimic să nu sfârșim și niciodată.
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre superlative
- poezii despre înălțime
- poezii despre învățătură
- poezii despre seară
- poezii despre gutui
- poezii despre graniță
- poezii despre flori
- poezii despre cărți
- poezii despre anotimpuri
Una mereu
doar să-ntindem simțurile
deodată, cum îți place mai mult,
să te ascult altfel,
adânc și-n abandon și suspendând
totul, cum ne place mai mult,
urmându-te, două iubite,
una mereu din ochii tăi
ivindu-ne și-acum.
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre simțuri
Prezent continuu
cu tine nu mai sunt în acele povești
și nici din alte călătorii nu mai vin,
timpul tău oprindu-mă pe una din șine;
... și orice tren fără stăpân din mine.
chiar firescul bine din care obișnuiam
să îndestulez găuri negre
ale iubirii sau din ce patimi și plăți or fi fost
năucitoare din ei și în oglindă
drumuri înfundate spre prezent ai oprit;
îmblânzindu-mă cu un fel de muzică
care așa începe, doar în liniște,
cum te cântă și gândește
în propriile cuvinte.
într-adevăr, aduci acest prezent continuu
în care să ne treci rotunjindu-mi ceasul
... poți chiar mai mult
în picurii din privire și sevei de viață
și în atingerea oricărui simț
din spatele secundei care mă scrie
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre viață, poezii despre trenuri, poezii despre secunde, poezii despre prezent, poezii despre plată sau poezii despre negru
Și acum ce să fac
și acum... ce să fac,
să îți mai scriu, să nu-ți mai scriu,
mă tot gândesc, mă-ntreb și tac,
și-n mine totu-i arămiu
te înțeleg și ai dreptate,
căci cine sunt și de ce vreau,
să îți vorbesc gânduri furate,
din noaptea mea în care stau
și cum de îmi permit să-ți cer,
să te mai chem din nou aproape,
să-ncerc o floare să-ți ofer,
cu albul ei pătat sub pleoape
te înțeleg, chiar de sunt trist,
zâmbesc în colțul meu de gură
și resemnat n-am să insist,
să-ți fur privirea ce mă fură
mă mulțumesc să te privesc,
din când în când în câte-o poză,
visez și-n vis îți mai șoptesc,
că pentru mine îmi ești roză
mă iartă dacă am greșit,
mă iartă și mă înțelege,
mă plec în fața ta spășit,
e dreptul tău de a alege
acum, în prag de sărbători,
acum când noul an sosește,
închide ochii, să-ți dau flori,
deschide-i mari, și-apoi zâmbește
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre visare, poezii despre vorbire, poezii despre tristețe, poezii despre trandafiri, poezii despre sărbători sau poezii despre roz
Să nu mă mai aștepți
Să nu mă mai aștepți, că n-am să vin,
M-am săturat a risipi cuvinte,
Scăldându-mă în lacrimi și-n suspin,
Până de mine... îți aduci aminte.
Să nu mă mai aștepți, e inutil,
A fost de-ajuns cât te-ai jucat cu mine,
Îți voi lăsa figurile... de stil,
În poarta casei unde ți-este bine.
Să nu mă mai aștepți de azi-nainte,
Un drum există pentru fiecare
Și ne vom rătăci printre cuvinte,
Tot alergând prin lumea asta mare.
Să nu mă mai aștepți... păcat de vise,
De mine n-aș putea să mă dezic
Și nici să tremur lânga uși închise,
Până se fierbe ceaiul, în ibric.
Să nu mă mai aștepți, rămâi cu bine,
Prin timp ti-e drumul, călător mereu,
De astăzi nimeni nu te mai reține
Și sunt convins că nu îți va fi greu.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre existență, poezii despre cuvinte sau poezii despre ceai
Ai să mă poți ierta, că te iubesc până la sfârșitul acestei nopți
și mai departe,
prin timp,
până când lumina ți se va așeza pe mâini?
Ai să mă ierți,
că locuiesc în partea cea mai întunecată a ființei tale
acolo unde strigătele sunt vii
acolo unde toți demonii își leagă umbrele?
Ai să mă ierți,
că n-am să deschid fereastra,
și n-am să mai plec din camera ta,
acolo unde am îngenuncheat după toate războaiele,
acolo unde mi-am ascuns durerile fiecărei treceri?
Ai să mă ierți?
Ai să mă ierți,
că nu vreau să te las, în mijlocul acestei vieți, fără să guști adevărul până la ultima firimitură
și lumina să îți adoarmă pe piept?
Ai să mă ierți,
că nu pot altfel, că singurul drum pe care îl văd trece prin sufletul tău,
acolo unde voi sta pentru cât mi-a mai rămas?
Oare, ai să mă ierți?
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre iertare, poezii despre întuneric, poezii despre suflet, poezii despre somn sau poezii despre sfârșit
Abandon cercurilor și vasului gri
să ne-ncercuim; eu mi-am salvat patimile cu mâinile tale,
demult ajungându-le și, modelate astfel, le las să ne fie alt început.
îți mai pot radia undelor, fără derivă, încât să nu ne mai lipsim
mai mult ca ieri; e o esență ce-am prins-o, totuși, pentru totdeauna
lipită de urmele noastre și mă gândeam să-mi închid cercurile numai cu ea;
tocmai de aceea, ajută-mi să-ți știu a-ți scădea uitarea
și neștiutele limbi pentru minte și inimă, chiar și-ale noastre,
vibrându-ne, cascadă unu-ntr-altul: un singur cerc cuvântător
și mai sus de toate trupurile trăite.
doar noi l-am găsit, cum sferă-n propriul ceas ne lunecă intens
întâiul instinct de pe trepte, chei, vase și drumuri aflate în popas
și întinzându-l, unul spre altul, ne-am povestit împânzirea gustului,
furtul evidenței și orice bunătăți risipitoare ale sângelui.
cu toate acestea, în adulmecările ce-o să-ți vină îndrăgostirii femeilor
de orice atingere carnală din privire, un vas gri stelar amintește-ți,
așa cum ea îți lunecă pe mâini, încât și noi să ne ajungem.
peste bordul acestui timp constant m-am prins chiar
să nu mă mai arunc și valurile tale pământești să
țină-n viață, întreagă, vasului nostru și inimii tale
inima trupului meu de care, de tine-n abandon,
mi-e dor să nu mai uit.
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre început, poezii despre vinovăție, poezii despre trecut, poezii despre sânge sau poezii despre stele
Ești parte din mine
Îmi pierd iubito, libertatea,
Presimt că pierd și anii grei,
Îți dau și visul și etatea
Mă dau cu totul, iei ce vrei!
Singurătatea, cuib de cucuvele,
O părăsesc abil și prompt,
Am pus la coș și tolba cu nuiele
Să savurez din fructul bine copt.
Mă pierd în tine și-n noi doi,
Îți simt vibrația în amor,
Mirosul florilor de soi
Ne farmecă, fermecător.
Iubesc finalul tău suprem,
Discret admir trăirile intense,
Pe care amândoi le vrem
Fără sfârșit sau cât mai dese.
Esti fiecare clipă din minut,
Ca mănușa îmi vine bine,
Ești ca mireasma din sărut
Ești și mai mult, parte din mine!
poezie de Gabriel Stănciulescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre singurătate, poezii despre minute, poezii despre libertate sau poezii despre fructe
Am uitat de mult gustul atâtor trupuri pe care le-am cunoscut. Asta se întâmplă aproape tuturor bărbaților: să n-aibă amintiri calde, să nu mai păstreze nimic din toată magia aceea a dragostei fizice. Cred că femeile uită mai greu; trupurile lor păstrează îndelung prezența bărbatului pe care l-au iubit sau cunoscut cândva. Dar se întâmplă în viața oricărui bărbat un miracol de câteva clipe: întâlnirea unei priviri, o sărutare, o atingere care nu se aseamănă cu nimic din tot ceea ce a fost până atunci.
Mircea Eliade în Nunta în cer (1938)
Adăugat de Lois Lane
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre bărbați, citate de Mircea Eliade despre bărbați, citate despre iubire, citate de Mircea Eliade despre iubire, citate despre femei și bărbați, citate de Mircea Eliade despre femei și bărbați, citate despre viață, citate de Mircea Eliade despre viață, citate despre sărut, citate despre femei, citate de Mircea Eliade despre femei, citate despre amintiri sau citate de Mircea Eliade despre amintiri
Pe degetele vântului
fluturi de aer
ne îmbracă privirea cu zâmbetul soarelui
ce aduce iarăși
viața pierdută
din iarna trecută
vântul
cu aripile lui
ne mângâie și ochii și fața
înviorându-ne ființele
cu mireasma aceast-a pășunii și
a
pădurii atât de aproape
cu grijă
soarele ne picură căldura
îmbrăcându-ne ochii
în lumina lui caldă
și-n
bătaia vântului
din aripi
până în umbră
unele fire de iarbă
se clatină îmbrăcate într-o romantică mișcare
pe
degetele vântului
inundându-I și ochii uneori
aici
romantismul
îți scaldă ființa pe treptele Ardealului
poezie de Ioan Daniel Bălan (9 aprilie 2018, Pășunea Ardealului, Gilău)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre romantism, poezii despre aripi, poezii despre Soare sau poezii despre păduri
În drumul meu
Mă voi ruga la Dumnezeu
Să te aducă-n drumul meu
Să-ți văd făptura minunată
Cu ochii tăi de altădată
Priveau zâmbind la mine des
Dar pare că n-au înțeles
Cât îi iubesc și cât mi-e dor
Când seara genele cobor
Și noaptea mi se pare tristă
În dimineți nu mai există
Speranța zilei care vine
Să pot a fi din nou cu tine
Mai mult ce aș putea să spun?
Te chem și-n gânduri te adun
În cioburile de iubire
Văd chipul tău, o amintire...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre noapte sau poezii despre gânduri
Lumânări neaprinse
În fiecare primăvară florile de pe mormântul tău miros a tinerețe pierdută,
aștept ca în locul lor să apară degetele tale, ochii tăi.
aud cum strigi sub muntele de pământ cuvinte de iubire așa cum nimeni viu
nu poate rosti.
mă rogi să gonesc veșnicia,
să mă lupt cu Dumnezeu.
îți promit cu ochii la cerul bandajat de nori purpurii lucruri imposibile
și plec să unesc așteptarea cu neuitarea
în apropierea Ursei Mari...
vara vine ca o prostituată fardată, cu sânii goi și buzele pline de piercinguri argintii
atingerea ei nu mă sperie, cuvintele ei nu mă dor.
stăm îmbrățișați fără să ne iubim așteptând ca unul din noi să cedeze
înainte de sfârșitul lumii,
și asta e divin.
toamna se cuibărește în biblioteca fără cărți.
amăgește muzele abandonate de zei.
ne mângâiem un timp așteptând că Pan să domolească toți caii sălbatici ai stepei
cu poemele mele încă nescrise.
iarna mă întorc la tine neștiind pe cine să mai mint ca viața are vreun rost fără iubirea ta,
lumânările nu ard din cauza vântului și a tăcerii
dar tu mă ierți zâmbind fericită că nu te-am uitat.
disperat că anotimpurile au îndrăgit durerea celor ce s-au sinucis
mă acopăr cu zăpada amară și stau lângă tine
până ard toate lumânările.
poezie de Eduard Dorneanu (9 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumânări, poezii despre zăpadă, poezii despre tăcere, poezii despre toamnă sau poezii despre tinerețe
În fiecare zi mi-e dor de tine
În fiecare zi mi-e dor de tine,
Și-n fiecare ceas mi-e dor de noi,
În fiecare clipă, de-amândoi.
Păstrăm speranța vremii care vine,
Nerăzvrătind tăcerile din noi;
Și ascultăm de șoaptele divine
Sorbind din cupe de iubire pline,
Când plâng duios viorile din ploi.
Cu chip senin și inima curată,
N-am a mă teme astăzi de nimic.
De voi păși în templul tău vreodată
Voi strânge-n mine dorul, pic cu pic -
Port în priviri tăcerea-nrourată
Când spre lumina ta eu mă ridic.
poezie de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre vioară, poezii despre plâns sau poezii despre ploaie
Mama
Prima fericire
Mângâiere-n viață,
Prima ei privire
Dată drept povață...
Primul ei sărut,
Ce-n tipăt i-se ascunde
Dorul ei și un gând
Din zări, de nu știu unde.
Uitată-n depărtări,
Curgând ca lacrimi, stele...
Mămică mă înclin
Sărut palmele grele...
Ce din zorii zilei
Cu greu ele trudeau
Și-n orișicare seară
Cu drag mă-mbratisau.
Mai știi draga mămică,
Coditele-mi din păr..
Și râsetul cel dulce
Ca florile de măr....
Mai știi surâsul apei
Și geamul din pritvor
Și formele din stele
De toate îmi e dor.
Astăzi, am crescut,
Mi-e dor sa mai fiu mică
Să-mi fac case din lut
Care mereu se strică...
Dar îți promit măicuță
Că nu te voi uita
Nici casa părintească
Nici mângâierea ta
poezie de Valentina Mărculescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre sfaturi sau poezii despre râs
Iubind tacit
Când nu îți voi mai spune ŹŹte iubesc
Să știi că te iubesc mai mult.
Te voi iubi cum soarele iubește luna.
Și noaptea stelele.
Un praf de diamante...
Acum îți dau ca să imi dai...
Ce sens?
Îți dau... îmi dai... din timp, din aripi,
Îți cânt în versuri dragostea
Scriind poeme pe hârtie
Și dragostea zălog sculptat
În inima-mi pustie
O șoaptă-a gândului îndurerat
Mereu pe prispa buzelor mele
Așteaptând un gest... un cuvant
Să fie eliberată din temnița sufletului
Să zboare către universul tău iubire
Așezându-se mut în fața ta
Doar privindu-te, iubind tacit!
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre sculptură sau poezii despre hârtie
Crezi că e mai lesne să mă faci pe mine să cânt, decât pe fluierul acesta? Dă-mi numele oricărui instrument îți place, sucește-mă în toate felurile, dar nu mă vei putea face să cânt așa cum vrei tu.
citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochiul tău
îți luneci palma în cercuri de plăceri,
răzvrătindu-ne: deja ți-e seva în leagănul meu
când umed bate ceasul fluidelor
și mereu în decor mi-e norul ascendent și semnul tău
în care ploaia stă invers, așa cum ți-e locul,
ca o pavăză crescută-n mine.
într-adevăr, toată lucrarea ce-am adunat-o
pare grea și întruparea iubirii e pământescul doar
din visul ce îmi ascunde zborul spre lăsarea zilelor,
cum mâine, metalică, așa cum mă știi
din cele șapte zile pot curge înroșindu-ți
albastrul și patima
în valul topitor al ochiului.
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre zbor, poezii despre viitor, poezii despre plăcere sau poezii despre nori
Te-aștept in seara de Crăciun
Cu Soarele te-aștept, iubita mea,
În ceasul când tot cerul luminează
Zăpezile căzute peste munți și brazi
În care Regele urmează să se plimbe.
Te-aștept cu Regele la o răscruce,
Acolo unde ne-am îmbrățișat cândva,
În locul unde buza Soarelui era în sânge,
Iar Luna lăcrima pe-ascuns de dorul lui.
Vreau să vezi cum Soarele se-neacă
În ape și-n omătul ce îmbrăcă lumea,
Să stingem dorurile noastre sub cămăși
Cu îmbrățișări și șoapte de iubire.
Cu Luna să te mângâi pe obraji și umeri
Din care am să strâng ninsorile căzute,
Cu sărutări am să-ți topesc mirările din ochi
Și cozile de porumbei căzute peste tine.
În fața cerului am să te cânt, iubita mea,
Așa cum heruvimii cântă pentru Domnul,
Îngenuncheat am să colind în fața ta
Și-n numele Iubirii ce nu se vrea ucisă.
Am să colind cu cetina până în zori de zi
Chiar dacă gerul o să-mi taie răsuflarea,
Din ochii Soarelui voi cere raze înduioșătoare
Cu două suflete îmbrățișate-n brâul Iernii.
Te-aștept în seara de Crăciun, iubita mea,
Să nu mă pierd prin lume ca și vântul,
Să pot aprinde-n sobă lemnele de brad
Și-o lampă din perete ce îți duce dorul.
Te-aștept în seara de Crăciun, iubita mea,
Să te colind cu floare roșie de crăciuniță
În timp ce-n praguri o s-aștepte mieii albi
Să ieși la ei cu coșul plin de mere și colaci.
Te-aștept în seara de Crăciun, iubita mea!
poezie de Adelina Cojocaru (13 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre brazi, poezii despre ger sau poezii despre Crăciun
Tot un om...
Atata timp te-am ridicat,
Pana acolo unde nu-ti era locul..
Atata timp am asteptat
Sa pot sa-ti zic ce simt cu adevarat..
Dar parca totul a fost un joc..
Acum cand jocul s-a terminat
Am reusit sa te cunosc cu-adevarat...
Ti-am vazut fata fara masca,
Am vazut adevaratul "TU"
Caci tu cel ce erai in mine, erai altfel decat "TU"
Acum am senzatia ca totul s-a schimbat,
Ca tu esti altfel,
Insa tu ai fost mereu asa,
Eu sunt cea care a vazut in sfarsit realitatea...
Dupa toate astea, a mai ramas ceva?
E prea tarziu sau poate prea devreme ca sa pot accepta,
Adevarul si pe tine...
Insa asa cum esti tu... esti o parte din mine...
Asa ca... mai bine un gol in mine decat un suflet plin de iluzii desarte
Sunt toate doar povesti... ce s-au lasat prea mult asteptate....
Esti tot un om ca si mine..
Altceva nu esti si nici nu vei mai fi
In ochii mei esti tot un om, un copil, un adult...
Se aud ganduri pe care tot incerc sa le ascult...
poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre realitate, poezii despre măști sau poezii despre cunoaștere