Aleea știe pașii mei
Și aeru-mi citește gândul.
Atârnă sus, ca doi cercei,
Doar dorul meu și vântul.
catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Allsop Arms - Londra
Atârnă cercei la urechi, degeaba
Se împrăștie un zâmbet pe buze
Privirea izvorăște plăcută din ochi
Iar șuvițele atârnă obtuze.
Împrejurul urechii un mic rotocol
Sub carpetă nevăzuți se-aud pașii
s-a uscat noroiul...
ploii îi vine să se-agațe din nou
Să se-aștearnă pe umeri si buze.
Ți se vede doar ceafa și umărul drept
Cum te-apleci să îneci în pahare
Clăbucii de spumă și dorul din piept
Care cum te apleci, cum tresare.
Întoarsă cu spatele în negru închis
Lași timpul să curgă-n neștire
Nu mi-ai spus nici o vorbă,
Nici o vorbă n-am zis
Am vorbit doar co simplă privire.
În urmă se-nchide ușa cu arc
Cauciucuri se-nvârt pe șosele
Cu aripe-ntinse mă cocoț în înalt
Ca apoi să cobor dintre stele.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântul nu bate
Motto:
"Nu se știe ca pământul
Dincotro va bate vântul"
Vântul nu bate
Cât e bătut
De crengi uscate
Vântul e mut
Șuieră doar
Frunza de ulm
Sau de stejar
Iar eu adulm
E ca și cum
Ar mirosi
A foc un fum
Care s-ar irosi
Pe orice drum
Vântul nu cântă
Poartă decât
Talanga sfântă
La oi la gât
Ca să se-audă
Până la cer
Că iarba crudă,
Limba de fier
Pe-a râului gură
Când crede c-o fură
Păscută se face
Și vântul doar tace.
Ce știe vântul
Nu pot să știe
Nici apa vie
Și nici pământul.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu mă crede, nimic nu mă iartă -
De dorul tău am ars ca o stea.
Privirea-ți din ceruri, atât de curată,
Povara durerii îndepărta.
catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
TRECÂND TÂRZIU ÎN NOAPTE PE ALEEA TINEREȚII PAȘII ÎMI RĂSUNĂ
Trecând târziu în noapte pe aleea tinereții, pașii îmi răsună.
Sus pe cer, acum ca și atunci demult lucește aceiași blândă lună
Ce pare că mă urmărește ca o umbră și mă recunoaște
Că eu eram acela, care îi făceam din stele iubitei o cunună.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În culoarea zilei
cât de curat
e vântul ce ne scaldă ființele
în
miresmele florilor
înflorite în șoaptele zilei ce ne limpezește
și ochii
și gândul
o ploaie de uimire când ne surprinde
și inima
și ființa
când norii pe ceruri se plimbă cu zâmbetul tău
înflorit în palmele vântului
pașii
ni i-am atârnat în frunzele copacilor
când
ne îmbrăcam în culoarea zilei
ce ne face uneori semne cu mâna
înmiresmând
trotuarul și aleea aceasta întreagă cu mersul tău în
flori de umbră
08 iunie 2018 cluj
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost o clipă când destinul
S-a pitit în palma mea...
L-a rănit străinul
Doar cu o privire rea.
catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu dulci chemări mă sună
Din depărtări poeme,
Tăcut în jurul mi s-adună
Doar așchii de blesteme.
catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
copilul cu buze de soare
citește și citește
pe fiecare
și ia mâna mamei
și o duce departe...
gogyohka de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când pașii nu te-ascultă
Cu pașii care-i fac
în fiecare seară
încerc să te ajung,
căci dorul mă doboară,
dar... mă opresc și plâng.
Plânge răbdarea-n mine
că nu te pot atinge,
dispari în ceața neagră
când lampa mi se stinge,
gândul din nou aleargă.
Si zbor iarăși spre stele
cu aripile frânte,
dar nu ești printre ele,
nu-i cine să mă-ncânte,
nici măcar niște Iele.
Mă las bătut ca cerga
în piua de pe vale,
din lacrima ce-mi curge
fac un părău de jale
căci dorul tău mă frânge.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Dragoste, patimă și blestem (10 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripa
era amorțită de atâta zbor
frânt în izvorul cunoașterii
vântul îmi frângea ultima
e
moție arun
cată la ora doisprezece noaptea
în inima orașului eliberat de umbre
nu scrie nu mai citește nimeni
ascultă în jurul tău cum se trag husele
as
cultă era aripa care știe multe
știe să zboare la joasă înălțime
(?!) știe că poate fi aripă de înger
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul meu și veșnicia
Dorul meu e călător
Și s-adapă la izvor,
dorul meu!
Dorul meu-neastâmpărat
De iubire s-a-mbătat,
dorul meu!
Dacă-l vezi pe la ferești
Spune-i, spune-i că-l primești,
dorul meu!
Visător, rătăcitor
Îl poți toarce în fuior,
dorul meu!
Și din firul meu de dor
Să țeși dragă un covor,
odorul meu!
Și covorul meu de dor
Să-ți poarte pașii ușor,
odorul meu!
Sus pe alburiul nor
Face casă dor cu dor,
odorul meu!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine a învățat, știe să citească, dar numai cine citește, poate să scrie.
citat din Maria Filipoiu (15 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Se macină toate ca frunza în timpi,
Ca scoicile albe, sfărmate în ghimpi.
Eu tind spre tine, doar în gând
Și, mă retrag ca valul, fugând.
catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin de emigrant
Mama m-a născut în chinuri,
M-a crescut cu greu.
Am muncit ca-n mituri
Pentru plaiul meu.
Patria - mamă, însă,
M-a lăsat fără răspuns,
M-a lăsat cu fața plânsă.
De necaz, m-am dus.
Mamă, ce m-ai adoptat,
Te sărut cu drag,
Că lângă copiii tău
Tu ai milă și de-ai mei.
Chiar cu două mame,
Inima - i pustie:
Una doar mă cheamă,
Alta nu vrea să mă știe...
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cerc, doar în cerc mă adun
Cu aerul punte făcut,
În suflet visele se ascut
Și se prefac în floare de prun.
catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul cu aripile frânte
DORUL CU ARIPILE FRÂNTE
Cu aripile frânte de singurătate
În sufletu-mi sihastru ca o neagră stâncă,
Dorul pribeag agonizează și se zbate
Să iasă din prăpastia tot mai adâncă.
Din dragoste rănit, tânjind după iubire,
Când s-a aventurat în periplu romantic,
S-a prăbușit într-un blestem de pătimire,
Cu visul să sfârșească în destin dramatic.
Iar visul adorat de Primăvara Vieții
S-a închegat pe un val înălțat de idei.
În abis l-au dus valurile tineteții,
Prin Toamna Bătrâneții să-și poarte pașii grei.
De dor golit duc sufletul în altă lume,
Pe tărâmul unde Iarna Eternității
Îl metamorfozează în chip cu alt nume
Și zbor de vultur sub cerul posterității.
Poezia de azi - 1 iunie 2014
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din De dragoste și dor (2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu e învățat cel ce citește cărți, ci cel ce știe ce citește.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar gândul
Doar gândul la Tine mă face să sper
în drumul acesta ce duce la cer.
Doar dorul de Tine, de chipul Tău blând
îmi spune mereu...
În curând...
În curând...
La poarta cetății odată voi sta
acolo departe în patria Ta.
De dorul acesta ce-mi arde în piept
veghez și tresar
și Te-aștept...
și Te-aștept...
În lumea aceasta mereu călător
mă-nalț către stele pe scări de fior.
La orice sclipire tresar îngânând:
O, vino, Te rog...
mai curând...
mai curând...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbitor de vânt
Am stat de vorbă iar cu vântul,
Și l-am pus gândurile să-mi țină,
L-am rugat să accepte legământul,
Și să le smulgă chiar din rădăcină.
Unele îmi sunt tăioase și grele,
Și-i cer scuze la vreun trecător,
Dacă se v-a împiedica de ele,
Căci știu ce tare rău mai dor.
Te rog pe tine viscol blând,
Să îndeplinești dorința mea,
Și să porți întreg acel gând,
Ce trebuie să ajungă doar la ea.
Poți să mângâi creste și văi,
Să-i spui de lungul drum bătut,
Și de cum pașii tăi
Au purtat al meu gând mut.
Să urli tare căci vreau ca să audă,
De-i noapte cheamă ploaia s-o trezească,
Picătura ei cea rece și udă,
De mine o să-i amintească.
Să o îmbrățișezi cu dor,
Și pe pat las-o să se-ntindă,
Căci amintirile nu mor,
Și fereastra o să îți deschidă.
Să-i spui ca urma îmi e neclintită,
Și gândul de la mine-l ai,
Sa doarmă liniștită... că-i iubită,
Și pe frunte un sărut să-i dai.
Cu restul de gânduri faci ce vrei,
Le poți risipii în bucăți mii,
Iar cele cu un strop din trăsăturile ei,
Împraștie-le în poezii.
Căci de soarele te îmblânzește,
Și la ea tu n-ai s-apuci s-ajungi,
Măcar versurile poate le citește,
Chiar de dorul nu poți să-l alungi.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (6 iunie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor de zmeu
Mă doare dorul tău de dorul meu
Și plânsul mi se scurge în pârău..
Mi-e sufletul atins de nor și hău,
Abis vuind de ape, spasm de rău,
Te mângâi și te strâng la piept mereu,
Mă doare gândul tău în gândul meu,
Nălucă violetă, zbor de zmeu...
Scap frânghia din mână, sunt doar eu,
Mă doare gând de dor trimis voleu...
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!