Gusturile iubirii

Primul gust
a fost cel al ochilor:

"Vei şti toate gusturile
şi tot ce vei fi ştiut
să primeşti cu ele"!
mi-a spus.
Acesta făcându-se
cel de-al doilea gust!
De care,
atunci când mă împuţinez,
nu mă mai doare!
Şi cum îmi iartă
darurile noastre,
tot rânduite darurile-i sunt:
Am toate gusturile sale
şi pân´ la seva lor
să le ascult...!

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onepointedness-ul spiritului aude relaţia dintre cele două. În această relaţie nu este de faţă nici primul, nici cel de-al doilea. Dacă în cel de-al doilea fenomen nu este nimic nou, atunci interesul meu se micşorează. Pentru că primul ton a avut mai întâi efect asupra mea, pe cel de-al doilea îl pot percepe doar în raport cu primul. Păşirea mai departe în timp prezintă o nouă dimensiune în favoarea celui de-al doilea.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost o vreme când lansările de parfumuri erau foarte rare, câteva doar pe an. Acum, este o adevărată explozie de creaţii noi, pentru toate gusturile. Dar, ca în modă, femeile nu mai sunt fidele aceluiaşi parfum şi au învăţat să experimenteze, ba chiar să-şi construiască o adevărată garderobă parfumată în care, aşa cum arătam în trecut, doar o singură creaţie e parfumul semnătură. Acest fenomen determină moda în parfumuri, schimbările de gust, atitudine şi brusca pasiune pentru ceva nou.

Octavian Coifan în Business24, interviu (25 februarie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gusturile nu se discută gusturile se dispută.

David Boia (11 decembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus

Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Şi-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau şi-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.

Am spus că ştiu când n-am ştiut
Şi-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Şi-am spus nu pot, dar am răbdat.

Am spus că am când n-am avut
Şi nu ţi-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Şi-am spus sunt prost, fiindcă eram.

Am spus că pot când n-am putut
Şi că-i uşor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Şi-am fost întotdeauna eu.

Am spus mereu ce-aveam de spus
Şi-am scris să ştii că te iubesc
Şi-atuncea când voi fi apus
Şi n-o să pot să mai vorbesc.

Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Şi tot ce-am spus e de prisos.

poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au gust

Au gust dimineţile de vară
Când mă săruţi la răsărit.
Au gust buzele a scorţisoară
Şi-ntr-o iubire s-au contopit.

Au gust serile frumoase, târzii
Când ne plimbăm de mână.
Au gust sutele de poezii
Când le reciţi sub clar de lună.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (10 august 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gusturile nu se discută

Îmi place, toamna, mustul şi pastrama,
Femeia, când e plină de mister,
Dar cel mai mult îmi place epigrama
Când are multă sare şi piper.

epigramă de Marius Coge (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mă doare...

şi mă doare seninul din ziua de luni
şi mă doare-ngheţata cu gust de căpşuni

şi mă doare ninsoarea ce cade pe deal
şi mă doare un ritm de copite de cal

şi mă doare un susur şoptit de pârâu
şi mă doare un verde din lanul de grâu

şi mă doare un cântec din zeci de viori
şi mă doare polenul din galbene flori

şi mă doare un zâmbet rămas pe o poză
şi mă doare romanul citit la veioză

şi mă doare un vin demisec de Cornari
şi mă doare mireasma de tei seculari

şi mă doare căldura din zilele lungi
şi mă doare cămaşa cea neagră cu dungi

şi mă doare un zumzet cu gust de prisacă
şi mă doare ecoul de paşi care pleacă

şi mă doare apusul din seara de joi
şi mă dor kilometrii ce stau între noi.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce gust o fi avut laptele mamei

Ce gust o fi avut laptele mamei
Şi ce cântec de leagăn mi-a cântat
Atunci când braţele-i m-au leganat
Şi-au şters lacrimi cu franjurii năframei?

Şi om şi vulturul din vârful coamei,
Pădurea, apele, am întrebat:
Ce gust o fi avut laptele mamei
Şi ce cântec de leagăn mi-a cântat?

Că m-a ferit de foc, tăişu' lamei,
Cu nume sfânt m-a binecuvântat,
Azi, floare-i pun în părul argintat
Şi fruntea îi sărut şi dosul palmei...

Ce gust o fi avut laptele mamei?

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate cărţile sunt cărţi de bucate. Depind de gusturile şi foamea cititorilor.

aforism de Cornel Stelian Popa (18 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gusturile se discută, altminteri orice nătărău s-ar pricepe la artă. Doar în materie de culori şi alimente nu se discută gusturile. De aici încolo, există prost-gust şi bun-gust. Sensibilitate faţă de frumos şi... nesimţire.

citat clasic din George Pruteanu (2004)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De azi

am decis
să trăiesc viaţa mea
voi săpa o groapă adâncă
în piept
şi voi ascunde toate iluziile
fie că vor
fie că nu
viaţa mea
e viaţa mea
şi îmi sunt datoare
să gust până la capăt
ce mi-a fost dat
nu să mă încarc cu poveşti banale
trăite de oameni
ce aleg drumul spre nicăieri

de azi
am decis să mă despart
de trecut
ca de o stare febrilă
brusc
şi fără alte explicaţii
pentru că
viaţa mea
e viaţa mea
şi îmi sunt datoare
să gust până la capăt
ce mi-a fost dat
că drumul meu
nu e un drum de sare şi apă
e un drum al cuvintelor
tăiate din carnea
unor soldaţi
ce nu se târăsc în faţa vieţii
şi nici a morţii

de azi
am decis
să trăiesc viaţa mea

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cramă pentru toate gusturile şi plăcerile: vin alb de producător, vin negru de... reproducător.

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare...

Mă doare să văd oameni plângând
Mă doare să văd pe cineva suferind,
Mă doare când nu eşti lângă mine
Mă doare să ştiu că nu-ţi este bine.
Mă doare atunci când nu mă iubeşti,
Mă doare atunci când mă umileşti
Mă doare când ştiu cât te iubesc
Mă doare să văd că nu te recunosc...
Mă doare tăcerea rece şi grea,
Mă doare durerea din inima mea
Mă doare ş-o lacrimă ce curge pe obraz
Mă doare când ştiu de-al tău necaz.
Mă doare de-o frunză ce se leagănă-n vânt
Mă doare de oricine şi orice cuvânt,
Mă doare că TU nu poţi să-nţelegi
Mă doare... dar tu ai vrut să alegi.

poezie de Mariana Simionescu (25 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea mea…

ce gust are
speranţa, ce gust are
aşteptarea când un capăt
înseamnă îndrăzneala să iei
de brâu libertatea
şi să-i arăţi toate visele tale
cele puse la uscat
precum peştii la coardă pe prispă
precum strugurii în podul casei…
celelalte moi, jilave, gata-gata
să-ţi cadă frunţii brumă rea
celelalte tainice
la care tu ajungi doar
cu inima în căuşul palmelor

ce gust are speranţa când
afli că ea munceşte în schimburi
pentru cea din schimbul trei plângi
apoi dimineaţa
nici nu te mai gândeşti că va fi
o altă dimineaţă, îţi ajunge aceasta
întreagă
ce gust are ochiul
celui care priveşte din ce în ce
mai departe sau doar departe
ce gust are strângerea de mână
la hora celor care trudesc
fără să te fi cunoscut vreodată
ca tu să crezi că speranţa
mai are speranţă!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Raiul şi Iadul sunt aşa cum cei mai mulţi creştini cred, atunci nu pot să nu mă întreb ce diferenţă va mai fi între cele două... locuri atunci când în primul se va instala... plictiseala iar în cel de-al doilea – obişnuinţa.

Marian Pătraşcu (21 octombrie 2021)
Adăugat de Marian Pătraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulcahy: Bună dimineaţa! Iată-ne din nou aici. Este iarăşi duminică. Sunt sigur că toţi aţi venit aici aşteptându-vă să auziţi o predică. Ei bine, trebuie să recunosc că nu sunt la fel de pregătit pe cât mi-aş dori. De fapt, nici măcar nu sunt îmbrăcat aşa cum mi-aş dori. Vedeţi, îmi pregăteam predica, despre care speram să fie una deosebit de emoţionantă în onoarea cardinalului Reardon, dar am fost chemat în altă parte şi, ca să fiu cinstit, nu m-am mai reapucat de ea. Aşa că, dacă aveţi răbdarea să mă ascultaţi, aş vrea să vă spun de ce nu am mai continuat-o. Aş vrea să vă povestesc despre doi bărbaţi, fiecare luptându-se cu propria sa criză personală. Pe primul dintre ei îl cunoaşteţi destul de bine. Al doilea este un pacient aici. Ei bine, primul bărbat credea că se confruntă cu o criză, dar de fapt el doar încerca să impresioneze pe cineva. Voia să i se recunoască meritele, să fie încurajat, să fie apreciat. Când aceste merite erau ameninţate, reacţiona de-a dreptul copilăreşte. Dar cel de-al doilea bărbat se confrunta cu cea mai mare criză în care se poate afla omul muritor, pierderea propriei vieţi. Cred că sunteţi de acord că cel de-al doilea bărbat avea tot dreptul să fie egoist. În schimb, acesta a ales nu să se gândească la persoana sa, ci la cea a unui frate de-al său. La un frate. Şi când primul dintre ei a observat demnitatea şi altruismul celui de-al doilea şi-a dat seama cât de meschin şi de egoist a... am... am... am fost. M-a făcut să văd lucrurile mai clar decât le-am văzut vreodată. Dumnezeu nu ne-a lăsat aici pentru a primi acea mângâiere de apreciere. Ne-a creat ca să poată fi aici El însuşi, pentru ca El să poată exista în vieţile celor pe care i-a creat după chipul şi asemănarea Sa.

replică din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Huzlău Alina Cristina, Mttlc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva, am fost şi eu în marginea unui deşert. Am înţeles atunci că nimic nu se poate clădi pe nisipul care a curs din clepsidră. Toate păcatele pe care nu le-am săvârşit sunt elanuri ratate şi dacă trebuie să mă mustru pentru ceva, în primul rând trebuie să mă mustru fiindcă destule prejudecăţi m-au împiedicat să beau când mi-a fost sete, să muşc dintr-un fruct când mi-a fost foame, să fac mărturisiri când am iubit. Şi ce virtute e aceea de a spune "nu"? Ce înţelepciune e aceea de a porunci inimii să tacă?

Octavian Paler în Polemici cordiale (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracterul unui om poate fi judecat după gusturile sale muzicale.

citat celebru din Platon
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Posibilitate 2

sunt zile în care lehamitea destituie
orice sens al tragicului / al spaimei
atunci mergi pe stradă:
marele suveran
ai servitorii proprii
toate cuvintele se adună
să-ţi slujească

te enervează
mascarada plină de solicitudine
printre dinţi tragi câte o înjurătură
o prinde copacul de care până atunci erai sigur
că nu aude

nu te doare nicio grimasă
nici seva otrăvită prelingându-se
pe suprafeţe amorţite / pe rană
îţi place să calci pe cer
pe inimi / pe narcise / pe ţipăt
să amesteci băuturile şi gusturile
să fii de acord cu unul... cu celălalt...
deodată împotriva tuturor
împotriva ta însuţi

ai o ameţeală / un vertij / un sindrom...
şi pământul se pune cu capul în jos
îşi varsă măruntaiele / blestemele cu mucegai
pe caietul tău de curat / în sanctuarul propriei imaginaţii

ai o bubă mare de tot / hidoşenia pământului / pecinginea
cancerul care creşte... creşte... creşte...
se face univers

stai pe linia ferată
o să te calce un tren... o să te... o să...:
"de unde ştii tu
că nu sunt eu trenul?!!"

şi atunci

Ea o să se aşeze
la capătul unei scări
în josul fiinţei mele
o să mă implore... o să mă implore
fie-ţi milă... fie-ţi milă... fie-ţi odată
frică!!

şi eu... eu...

EU o să-i iau totul.

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti tu...

Te văd, dar nu te pot distinge,
te-aud, dar glasul ţi se stinge,
te pipăi, nu te pot atinge,
te gust, amarul mă respinge,
miros, doar mirtul mă convinge.

Privesc, trecutul se dilată,
eram flăcău şi erai fată,
cântam iubirea-ncununată,
nedreptăţită câteodată,
nedespărţită niciodată.

Aud, dar glasul ţi se pierde
când pasu-ţi calcă iarbă verde,
speram iubirea n-o vom pierde
când ne spuneam în faţă verde
că-n fericire ne vom pierde.

Îţi simt vibraţia plăpândă
când inima-ţi e tremurândă
şi ochi străini ne stau la pândă,
din umbră vor ca să ne vândă
că-n noi purtăm, smeriţi, osândă.

Că gusturile se dispută,
naivii între ei discută,
de sunt în clar sau în derută,
cum viaţa noastră e cernută,
dreptatea pentru noi pierdută.

Te văd cu multă claritate,
te-aud timpane destupate,
te simt cu pipăiri oftate,
te gust papile desfundate,
miros cu nări larg dilatate.

Eşti tu fiinţa-mi destinată,
eşti tu iubirea mea curată,
eşti tu cea binecuvântată,
eşti tu credinţă-n viaţa toată,
eşti tu cea care-ai fost odată.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!