Punct final
Zarea ține orizontul
Pe oase nevăzute.
Dealuri călătoare
Prin ochiul meu trec.
Tu porți cobilița
La fântâna trăiniciei
Din care curcubeul
Își soarbe culorile.
La cascada inimii
Orizontul se întreabă
Până unde ține
Imaginația mea
Definită ca un
Punct final
Sprijinit
Pe oase nevăzute!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Oase la Târgul de Sare
Am pus oasele
Pe taraba
Târgului de Sare
Să vindec
Magma lor stelară.
În mugurii cuvintelor
Putrezește inima
Precupeților.
Oasele îndoaie
Genunchii umbrei
Semănate
În Târgul Inimii
Izvodește iubirea
Lăsând praf de oase
Pe vatra încinsă
A târguielii.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări, gând pe rând
Păsării căreia orizontul
I-a tăiat zborul,
Aripile nu i se mai văd,
Rămâne-n amintire dorul
Și dragostea ascunsă în omăt.
Păsării căreia curcubeul
I-a furat culorile,
Penele s-au făcut fulgi
Pe toate cărările
Semne de cruci și năluci.
Întrebările vin fiecăruia
Gând pe rând:
Cine-am fost,
Ce-am rămas,
Cine sunt?
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Columna românească
În umerii mei, pe umerii mei
Crește orizontul copilului ideal,
El are viziunile stelei candorii
Răsărind pe-o felie de deal.
Privește viața în ceafă și merge
Ca vântul în pulberi de țară,
Torsul trupului cu oase vânjoase
Raze multiple de soare măsoară.
Își cuibărește munții în dor,
Și marea, și câmpia, și frații,
Istoria o scrie cu aur de sânge
În tricolorul ce-nfășură Carpații.
Prin umerii lui, prin umerii mei
Trece țara, limba strămoșească,
Copilul acesta azi sărbătorește
Columna de-nscrisuri, românească!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Tu, devii floare în fiecare seară,
Aduni pumni de miere în sân,
Vârcolacii rup bucăți din lună
Punându-mi în suflet o mână.
Rămân!
Ochii mângâie filmul cu oase,
Coxatroza apare sub bec,
Eu o simt la mine în șolduri,
Tu unde ascunzi secretul?
Te-ntrec?
Punem ochelarii să se iubească,
Prin ei trec ochii și limba șarpelui,
Trec vârcolacii cu miere și luna
Și tu cu iubirea mie dăruită.
Întotdeauna!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orizontul cu porți de piatră
Gândul meu dând contur zilei de mâine,
iubirii îi pune nume
și rodește în ploi
zămislind ființa din lutul sterp.
Atunci se naște lumina,
aura de botez a capului meu
primește duhul
și se înalță cu el în picioare.
Sorbind cu ochii întinderea
până se deschide orizontul
cu porți de piatră,
Drumuri prin gânduri trecând...
De înalț mânile
să prind de frânghii norii
ploaia în care mă scald
pe brațele tale,
Semne de pământ se desfac.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (6 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urnire
Apocaliptic vița de vie îmi intră în casă,
Se-ntinde în suflet, s-așează la masă,
ÎMI BEA SÂNGELE ȘI-I BEAU LICOAREA
Străbunul din oale îmi soarbe răbdarea.
Tu, înger, cu aripi de piatră și lut,
Magistru-n lumina din ochiul pierdut,
Mai spune-mi de clipa adâncă, brăzdată,
Cu plete de vie, cu sânge de fată.
Alunec în mine prin calul troian,
Albirea cu brumă devine noian
Și-n ruga adâncă, în clipele noi,
Sunt lacrima viei depusă-n butoi.
Timpul mă fură, fărâme de vis -
Privesc orizontul de semne cuprins,
Mirificul zbor prin clipe trăiesc,
Pun statorniciei aripi s-o urnesc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor amânat
Felul în care traversăm zebra vieții,
Pe la semaforul umbrelor albastre,
Ține de respirația pașilor șovăielnici
Rostuiți în custodia elipselor noastre.
Necesitatea valurilor întortocheate
De a se stropi cu spumă autoexilată,
Arată pustiului unde infinitul ciuntit
Sapă ecou la o iubire nefinalizată.
Pe culmea răbdării de gânduri târzii
Felul în care traversăm ne întreabă:
Unde-i cădelnița pașilor vânați
De albeața insistenței cea oarbă?
Mâna-ntrebată ține pasări sub lună,
În aripa rănită zborul se amână!
sonet de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești curcubeul sufletului meu
Din povești cu un final duios
Mi-am ales culorile iubirii,
Un curcubeu cu sufletul frumos
Ce vopsește ceru-ntineririi.
Îl port la gât și îl mângâi în vis,
Îi sărut fundalul dintre nori,
Închipuindu-mi că tu ești în dânsul
Și mă ridici prin ploaie uneori.
Blândețea lui este blândețea ta
În clipele astrale dintre nopți,
Mă plimbi în cer cu Caru-i Mare
Ungându-i cu iubire spițele la roți.
Ești curcubeul sufletului meu,
Sămânța-i ce zvâcnește-n univers,
Seamăn-o să prindă nemurire
Chiar prin sărutul dăruit ca vers!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne vom iubi o viață și o noapte
Sentimentele urcă pe semafoare invizibile,
Puncte încărcate cu prelungiri carnale,
Avansez adulmecând linia verde
Definită între două aripi cardinale.
Un nod de grâu îmi ține suflu-n mâini,
Lunec ușor prin noua lui culoare,
Sunt îndrăgostit nebunește de maci,
Depărtarea de tine, iubito, mă doare.
Culorile vieții pun zebrele sub roți,
Semaforu-i în inimi cu sensuri brodate,
Ți-am promis de la primele săruturi
Că sub el ne vom iubi o viață și-o noapte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecerea anilor
Gândurile-mi trec printre cuvinte,
își caută întruparea în poemele inimii,
se grăbesc să bată la porți ca un an nou
primit cu speranța împlinirii de suflet
și jocuri de artifiicii brodate pe cer.
Sunt precum un copil cu ochii spre cer,
înțeleg miracolul bucuriei depline,
dar nu înțeleg propria mea trecere
cu fiecare an spre finalul vieții
decât ca o bucurie sprimată de timp.
Dragostea mea se stinge odată cu mine
și nicio umbră nu ține de cald,
mă prinde răcoarea florilor de gheață
de pe geamul prin care privesc departe
și acest departe nu este ca orizontul,
ci se apropie cu fiecare zi
și singurătatea își are sălaș în el
ca o lacrimă în fundul ochiului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Războinicii
Războinicii de piatră și pământ
Moaștele eroilor trimit solie
Prin voinici cu orizontu-n vânt
Păcii ca simbol și omenie.
Vedeți și ascultați cum umbre trec
Mărșăluind prin cioburi și prin oase,
Eu prin sânge, Doamne, îi petrec
În statui cu rafturi mătăsoase.
Avem cumva și rafturi chibzuite
În prezentul care ne-nconjoară?
Războinici statuați pe căi neavenite
De gâtul nostru-s pietrele de moară!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oftând în ochiul meu de fericire
Ochii florilor privesc ochii mei
Răsăriți în piept de porumbei,
Ochii tăi în oase de mister
Citesc zborul rostuit în cer.
În hohote luminile s-ascund
În zăpada prundului de fund,
Unde rubine roase de altare
Îneacă scoicile în val de mare.
La urechi sunt drumuri de inele
Unde vorbele agață stele,
M-așez la umbra lor să îmi sărut
În plecare ultimul cuvânt.
Încărunțit de vraja înecării
Luminii în petala încercării,
Pun foamea doar în sânul tău
Trecând-o pe-o buză de leu.
Rânjesc la ochii ce privesc
Din ochiul tău dumnezeiesc
Apoi intru oftând de fericire
În ochiul meu plin de iubire!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cal înhămat la sănii de stele
Oaspete frumos,
Gândul tău, se plimbă
În inima mea,
Îmi arată calul
Înhămat
La sania stelelor,
Îmi pune
Ramuri pe brațe
Orga lor cântă
Pe-nțelesul
În care
Colțuroase perfecțiuni
Trec iubirea
În glorii.
Rafturi încercate
Deschid
Sentimente
Văzute și nevăzute,
Un cal înhămat
La sănii de stele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem cu stele orbitoare
Noblețea încă se mai năpustește-n mine,
întotdeauna caut să vindec orgolii,
de la o vreme mă luminez la față
când cineva-mi spune o vorbă înțeleaptă
și tu vezi,
ridici capul și speri la mai mult.
Mă întorc la drumurile drepte,
le parcurg până la rezultatul așteptat,
socotesc totul ca o moștenire cuvenită
și nu mă opresc,
pun umărul acolo unde Dumnezeu a pus ochiul,
să văd cum i se înfăptuiește darul
într-o lume în care mulți mai visează
să fie prinți de carton ai timpului prezent.
Abia acum lumina se revarsă norocoasă
peste ținutul în care înalț porți
prin care oamenii trec liberi,
numai gândul capătă aripi nebănuite
și păsările din mine străbat cerul
prins cu frânghii nevăzute de stele orbitoare.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sângele visului
Sângele meu doarme în vertebrele visurilor tale,
Cuiele Coloanei Infinite privesc din palmele învierilor,
Izvorul Tămăduirii adună la Cina de Taină culorile
Pentru clipa supusă dumnezeirii și încercărilor.
Bem o cafea cu ochii cât zațul de soare în hubloul din noi,
Aburul tăcerii, ceașca totemurilor se sparge-n curcubeu,
Răsună orizontul în trecerea din vertebră în vertebră
Prin zborul îngerilor ce au spațiul timpului, sângelui meu.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A șaptezecea oară...
Din palme de pământ curge o cascadă,
Iarna înghețată, țurțuri, vrea s-o vadă,
Să urce peste dânsa în papucei de vată,
Să cuprindă lumea în veșnicii brodată.
Cascada nu ascultă, palma-i de pământ,
Adună în suflarea-i foalele de vânt,
Scoate ghioceii din coarnele de melc,
Pune curcubeul pe frunți în semicerc.
Râd munți-nalți, cu fălcile în soare,
Aruncă-a iernii cușmă spre păsări călătoare,
În inima-mi zglobie, a șaptezecea oară,
Se instalează sigur o nouă primăvară.
Îmi iau papuci poetici, deretic printre rime,
Rămân precum cascada, mai verde în iubire,
Tu-mi întreții prezentul cu farmec și plăcere,
Urcăm în spațiul nostru cu vârsta în mistere.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cantecul sferelor
Ca sub un clopot ne înlănțuim trupurile,
Ne vedem și nu ne vedem,
ne auzim și nu ne auzim,
sângele ne picură prin vene
ca un balsam țintuind
peceți nevăzute.
Străjerul timpului ne ține
disperat,
atârnați deasupra norilor;
nu mai plouă, nu mai ninge,
toate anotimpurile s-au perindat
într-o singură zi
ca-ntr-un carnaval de Rio.
Un cântec al sferelor
ne ține înlănțuiți
în clepsidra
fulgerată de timp,
..................
tu și eu,
ca un vis colorat,
iubindu-ne.
poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am obișnuit
M-am obișnuit să dorm cu ochii deschiși,
De spaimă să nu fiu luat prin surprindere,
Să am controlul meu asupra lumii
Până în ultimul moment.
Ca un far care nu vrea să se stingă ziua
Ține orizontul mării mereu
În magia unei priviri disperate.
Te rog să-mi închizi ușor
Pleoapele atunci,
Ce-a fost de văzut am văzut!
Să tragi cu grijă aceste obloane fine
Peste ochii mei obosiți.
Sper să fie cât mai târziu
Cândva, într-o noapte cu multe stele
Și cu salcâmi înfloriți.
poezie celebră de Marin Sorescu din Puntea (Ultimele) (1997)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Cântec rotund
ploaia cade peste mine, peste pietre, pe asfalt.
orizontul e o dungă. tocul meu mult mai înalt
decât limba unui clopot, decât ritmul cardiac.
noaptea rece mă trezește ca un zbor de liliac.
ploaia cade peste mine, peste iarbă, pe pământ.
orizontul e o sfoară, zarea lumii un veșmânt.
gândurile mele cercuri pe a lacului oglindă,
ostenite în privire păsările se perindă.
ploaia cade peste oameni. cerul este un bijoi.
e duminică, e vineri sau o altă zi de joi.
orizontul? puncte... puncte... zarea lumii un popas.
gândurile cercuri-cercuri. eu sunt vârful de compas!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul e mic, dar în el e cuprins omul; creierul e strâmt, dar el adăpostește gândirea; ochiul nu este decât un punct, dar el cuprinde în privirea sa orizontul.
Alexandre Dumas fiul în Dama cu camelii
Adăugat de Nicole
Comentează! | Votează! | Copiază!