Cercul erfect, divin-omenesc
Din coama-i albastră, vântu-o șuviță a trimis,
gândurile-mi făr' de culoare oprite-n abis
să le mângâie, de durere să le lepede,
pacea să pătrundă inima-mi naufragiată într-un vârf de cremene...
Din Ochiul Cerului o lacrimă a căzut peste mine,
semn că Dumnezeu suferă și-mi vrea atât de mult bine,
că-mparte suferința la doi
căci noi suntem El și El e în noi.
Cu dragoste imensă mă privește
și cu glas diafan îmi șoptește
că suflețelul necuvântător ce-am crescut
ca pe copilul mult dorit ce nu l-am avut,
în mâna sa părintească a luat
și-n loc cu verdeață eternă a purtat...
De-acolo de Sus, din Raiul creat pentru el,
mă veghează și-mi trimite iubirea cuprinsă-n magia unui inel.
Cu brațe de mamă, de unii așa zis "pârâtă",
cuprind Universul și-i mulțumesc smerită,
că-i perfecta armonie neîntâlnită
pe Pământul unde suntem în trecere volută
percum clipa pe veci pierdută.
Menirea ne e să-nvățăm a iubi în mod firesc,
în Cercul perfect, Divin-Omenesc!
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre religie
- poezii despre suferință
- poezii despre smerenie
- poezii despre rai
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre pace
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Nu-ți renega iubirea
Nu mă îndurera,
în mine ca și-n tine
trăiește Dumnezeu,
coroană de iubire.
Ca El noi pătimim
căci poate e firesc,
așa mai mult să știm
iubirea, din pocale de cristal, să o sorbim.
Nu-ți renega iubirea,
nu o închide în cămări obscure
căci sufletul rămâne
inert fără de hrana din prescure.
Că nu mai poți iubi,
să spui, e nedreptate,
ești însăși tu iubirea,
acum și peste moarte.
El e mereu în tine
n-ai dreptul a-l nega,
trăiești căci El e si va exista
neancetat în inima ta.
Dezamăgiți,
de lacrimi și dureri înfrânți,
acolo unde iubire nu e
ci doar rațiune probăm,
în imaginar ne refugiem.
Dezleagă iubirea,
primește-o, împarte-o,
nu uita că și El
pe cruce iertarea noastră a dat,
pe bolta cerului lumină a purtat
căci doar iubirea,
destinul lumii a salvat.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre înfrângere, poezii despre suflet, poezii despre salvare, poezii despre moarte, poezii despre lumină sau poezii despre inimă
O clipă obosită a căzut
Din geana cerului, o clipă obosită a căzut
Pe floarea de cireș s-a oprit și-o lacrimă a născut.
Timpu-i strivit acum de durere și nu mai are rost
Caută disperat, pe cărări neștiute, adăpost.
E clipa ce moare-n suspine pe altarul de spine
Cu jale plânge spirala timpului ce-i aparține.
Oftând dureros că a trăit doar un moment cu folos,
Privește tăcută un ceremonial fastitios.
Nu plânge clipa ce a murit căci și ea are un sens
În tunelul timpului toate clipele sunt în consens.
O atingere, o geană de cer și-o floare de cireș
Sunt timplul din noi și noi suntem timp în continuu iureș.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre flori, poezii despre durere, poezii despre tăcere, poezii despre plâns, poezii despre naștere sau poezii despre cireșe
Miraj
Suntem florile, frunzele cerului
în noi, bucuroase își fac cuib mierlele
iar ploaia-și ascunde trupul diform.
Prin grădini străvezii, ne trăim nepăsarea
pe creștet, pe tâmple ne mângâie un înger
fermecător, iarba împarte cu noi
clipa solemnă.
Trup mincinos, te-ncântă tot mai des
amețitoare depărtări
și-n tine, poate chiar azi
cuvântă o roză a vânturilor.
Suntem florile, frunzele cerului
oprite-n întâmplarea
de-a putea iubi...
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vânt, poezii despre trandafiri, poezii despre roz, poezii despre prezent, poezii despre minciună sau poezii despre frunze
Străini
Străini suntem la noi în țară
În casă curte sau pe stradă
Suntem străini și pe afară
Ca într-un cântec de baladă
Străini suntem și între noi
Prin astă lume anonimi
Suntem străini doi câte doi
Rătăcitori dar și nostimi
Străini suntem debusolați
Pe drumul vieții pe trasee
Suntem străini și printre frați
Aicea prin Calea Lactee
Străini suntem din tată-n fiu
Căci așa ne-ar fi menirea
Suntem străini ca prin pustiu
Și foarte schimbători cu firea
Străini suntem de când ne știm
Aici și-n alte universuri
Suntem străini și când iubim
În rime albe sau în versuri.
poezie de David Boia (18 februarie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- citate de David Boia despre poezie
- citate de David Boia despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre muzică
- citate de David Boia despre iubire
- poezii despre alb
- poezii despre Calea Lactee
Dorința de noi
Nevoia de mine, e chiar nevoia de tine
Nevoia de noi, nevoia de sine
Nevoi, nu cred că-i cuvântul cel mai potrivit
Dorința de noi, cuvântul din tine.
Dependența mea e acum independență
Și cerul mi-e martor discret la cafea
Nu vreau să văd ceața dintre dorințele neîmplinite din noi
Suntem acele lumini ce veghează
Prin mâna ce scrie subit amintiri.
Suntem paginile goale din suflete în căutare
Ce nu ostenim să risipim în noi
Minunile pe care le văd cei aleși de Dumnezeu.
Frumosul și iubitul Tată, ce ne veghează mereu.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre tată, poezii despre superlative, poezii despre mâini sau poezii despre independență
Și-atâta toamnă-i peste noi
Și bate-atâta toamnă-n geamuri și-atâta toamnă-i peste noi,
Și tu îmi ești atât de dragă... frumoasa mea cu ochi de vară.
Și-atâta-i de-mbrăcat pământul... cu cât copacii sunt mai goi...
Și cât de dor și dor îmi este... și cât mi-e dorul de povară!
Și ce trăiri în vis de-aramă... ce nostalgie-i peste toate,
Și cum foșnesc apuse frunze, ce mări de frunze ruginite!
Și cât de mult îi infinitul... ce apogeu de nuditate,
Și-atâta-i de-amețit și vântul... de-atâtea gânduri amețite!
Și-n ce culori mi te închipui și-n ce culoare te-aș iubi...
Și-mi vreau o clipă stacojie, într-un cupeu... spre paradis.
Și câte șoapte dulci ți-aș spune și cât de tandru ți-aș vorbi,
Și câte altele ti-aș zice... cum nimeni altul nu ți-a zis!
Și-atâta-i de-mbrăcat pământul... cu cât copacii sunt mai goi,
Și bate-atâta toamnă-n geamuri și-atâta toamnă-i peste noi...
poezie de Ion Apostu (16 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre vorbire, poezii despre visare, poezii despre nuditate, poezii despre infinit sau poezii despre gânduri
Sus, pe bolta cerului
Sus, pe bolta cerului, doi ochi albaștri strălucesc
Și în inima-mi rănită, amintiri îmi răscolesc.
Sunt ochii mamei mele, ochii care m-au vegheat,
Zile-întregi și nopți dea-rândul, mama grijă mi-a purtat.
Și acum,
Din înaltul cerului,
din grădina raiului,
și seara și dimineața,
mama îmi veghează viața.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre seară, poezii despre ochi albaștri, poezii despre noapte, poezii despre dimineață sau poezii despre amintiri
Să fiu ca tine
Unde ai fost când ai venit
Căci casa-i goală si pustie
În ce loc unde tu te-ai rătăcit
Simțiri si sentimente se-mprăștie
Si sufletul mi-e ciuruit
Scăldat în lacrimi cu credință
Din dragoste si suferță
Din bunătatea ta a fost rănit
Ridică te priveste-n tine
Si-n gânduri acum esti rătăcit
Te îmbrățișez vino spre mine
Căci cu nimic tu n-ai greșit
Nu suntem suflet de azi de mâine
Iubirea noi mereu s-o prețuim
Suntem plămădiți ca si o pâine
Cuptorul cel fierbinte noi nu-l părăsim
Cu căldura din noi iubirea hrănim
Să crească flacăra dorinței
Să ne salvăm să nu murim
Să punem inima in dreptul conștiinței
Tu sterge ți lacrima din barbă
Si vezi cum soarele a răsărit
Privește verdele din iarbă
Acesta e destinul si el s a împlinit
Iuiește iartă dăruiește iubire
Cu aceeasi dragoste de sine
Un suflet cu iubire e plin de fericire
Eu îmi doresc să fiu ca tine
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre verde sau poezii despre pâine
Stai mamă lângă mine
După tine, mamă, sufletul îmi plânge.
Pentru tine, mamă, inima-mi se frânge.
O lacrimă curge pe obrazul stâng,
Semn că mi se stinge viața în curând.
Ceva negru m-apasă, lumina mi se stinge:
Rămâi mamă acasă, în brațe tu mă strânge!
O ultimă lacrimă se scurge pentru tine.
Te strigă din inimă: Stai mamă lângă mine!
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru sau poezii despre acasă
Dreptul la Drept Divin (pentru Isus...)
m-am întrebat de mii de ori, de mă iubeai la infinit,
dacă mă chemi, sau mă ignori, dacă iubirea i-a sfârșit.
cum Te aud, mă întrebam... și cum știam mereu ce vine...
mii de-ntrebări poveri căram, dorind răspunsuri de la Tine.
m-am întrebat "de ce" adesea... și rămânea mai mult secret...
deși, mi se dusese vestea, că sunt un suflet mult discret.
cum auzeam îndemnul Tău... toată mă frământam în perne...
mi-era și bine, dar și rău... fiind atentă mult la semne!
m-am întrebat de ironie... de ce o folosești prea des...
și am găsit melancolodie, în descifrări ce nu au sens.
mă uit în sus... Îți caut fața... un semn divin de ai să-mi dai...
și poate așa, schimbăm prefața... dintr-un destin ce adorai...
ce-am scris a fost mai mult de Tine... acum să spun și ce-am trăit...
chemări și-atingeri... doar suspine... dar mult am dat din ce-am primit.
cum este oare a Ta iubire... de atât doare și umbrește...
la duh ce caută împlinire... și mântuirea și-o dorește...?
fost-am copil și mi-ai vorbit... de la-nceputuri m-ai chemat...
atât de mult Tu m-ai dorit... nu m-ai lăsat, n-ai renunțat!
m-am întrebat de mii de ori... de ce iubirea Ta mă arde...
mă-mpotriveam să nu m-adori... dar mă trăgeai sus, spre arcade.
este atât de complicat... să povestesc despre noi doi...
să schimb din frază un predicat... sau să conjug verbul la oi...!
e mult prea vast și ireal... faptul că noi vorbim la fel...
că mă-nțelegi și-mi dai ce ai... și mă iubești cum sunt: rebel!
este cu-atât mai complicat, să crezi ce nimeni nu-nțelege...
sau să explic ce am aflat... legea din inimă și Rege!
și imposibil de crezut, că noi suntem de la-nceputuri...
aceiași toți, ce-am tot avut... lecții prin repetate cicluri.
că totul este doar ce-a fost... și numai fața-i e schimbată...
că-i adevăr, cu un mare rost... când conștiința nu-i ratată!
și totul este mult mai mare... gigantic, profund și colosal...
în existența noastră-n floare... ce se tot chinuie spre mal.
dar întrebările există... ca și răspunsuri, care vin...
când mintea nu îți stă înfiptă... și-ai căpătat Dreptul Divin!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre existență, poezii despre verb, poezii despre sfârșit sau lecții de engleză
Doar pământul are viață
Cât pământul se-învârtește
Noi vom scrie poezii.
Vom spune că ne hrănește
Cu roadele din câmpii.
El e habitatul nostru.
Jurăm să-l păstrăm curat.
Noi aici ne-am aflat rostul
De când Domnul ne-a creat.
În Universul infinit
Doar pământul are viață.
Dumnezeu ne-a dăruit
O planetă cu verdeață.
Pământul e casa noastră.
Este locul ce-am ales.
O planetă mai albastră
Nu găsești în Univers.
În fiecare an, pământul
Are sărbătoarea lui.
Omul, ținând-și cuvântul,
Se-închină pământului.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre promisiuni, poezii despre planete, poezii despre cuvinte sau poezii despre curățenie
Noi suntem lumea. Lumea este tu și cu mine, lumea nu este separată de tine și de mine. Noi am creat această lume - lumea violentă, lumea războaielor, lumea diviziunilor religioase, sexului, a anxietății, a lipsei totale de comunicare dintre noi, cu nici un simț al compasiunii, sau al considerației pentru un altul. Oriunde ai merge, în orice țară din această lume ființele umane, adică tu și ceilalți, suferiți. Suntem anxioși, suntem nesiguri, nu știm ce urmează să se întâmple. Totul a devenit nesigur. Peste tot prin lume noi ca ființe umane suntem îndurerate, speriate, anxioase, violente, nesigure pe tot, instabile. Există o relație comună între noi toți. Noi suntem lumea în esență, practic și în mod fundamental. Lumea este tu și tu ești lumea. Realizând asta într-un mod fundamental, profund, nu într-un mod romantic, nu într-un mod intelectual vom înțelege că problema noastră este de fapt o problemă globală. Nu este problema mea sau problema ta personală, este o problemă umană.
citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre violență, citate despre sperieturi, citate despre sex, citate despre război, citate despre romantism, citate despre religie, citate despre informații, citate despre existență sau citate despre durerea sufletească
Omul când e singur, suferă suferința omului singur. Când e într-o relație, suferă suferința omului din relație. Când e despărțit, suferă suferința despărțirii. Suntem atât de disperați cu relațiile încât atunci când apare cineva și spune că e fericit indiferent de statutul relațional îl bănuim de probleme psihice grave și l-am prefera legat într-un ospiciu ca nu cumva să existe riscul să ne molipsim de la el și să rămânem fără întregul sens al existenței noastre, singurul motivator real ce ne animă fiecare respirație: ALTCINEVA. Oricine, numai să nu rămân eu cu mine și să îmi văd sufletul așa cum e el, cu lumina și întunericul din el, cu toți demonii și slăbiciunile care îmi cer o muncă interioară titanică.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre întuneric, citate despre suflet, citate despre suferință, citate despre muncă sau citate despre fericire
Noi și ploaia
Când ploaia scrie versuri, mă contopesc cu ea
Și-mi place să o simt cum se prelinge lin,
Este atât de blândă, în mângâiere sa
Și-n versul ce îl scrie, prea dulce și divin!
Mă las cuprinsă-n brațe, de picături purtată
In valsul lin al ploii ce cade pe pământ,
Mă simt ca o regină iubită, adorată
Atât îmi e de bine, și-mi place să mă alint.
Și dacă se întâmplă cu ploaia să te întorci,
La tine-n brațe atunci m-aș cuibări, timidă
Alintă-mă și spune-mi că nu o să mai pleci
Că ți-a fost dor și că nu port eu vină!
Că vom dansa cu ploaia, și nimeni niciodată
Să poată să despartă ce noi vom reclădi,
Vom fi din nou iubiți, cum am fost altădată
De-a pururi fericiți, și ploaia va zâmbi!
poezie de Elena Bulancea (2017)
Adăugat de AÈunel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre dans, poezii despre zâmbet, poezii despre vinovăție, poezii despre vals sau poezii despre monarhie
Nicicând nu-i prea târziu
N-am să contest c-ajungi târziu... La mine-n suflet s-a-nnoptat
Și primitivă de-am să fiu, e pentru că te-am așteptat.
Definitiv te voi iubi și-n brațe am să te cuprind,
Același trup vom deveni și dragostea am s-o aprind.
Voi fi scânteia de lumină un vreasc de dragoste cerească.
Noi amândoi am fost de vină, că n-am numit un loc "acasă".
Să rupem de trecut tăcerea, îmbrățișării să-i dăm glas,
Căci vine noaptea bătrâneții și... uite! Singuri am rămas.
Un zâmbet cald să ne-nvelească, s-avem același așternut,
Și a lavandă să miroase în fiecare început.
Acelaș vis fără urmări, fără sărut și garanții,
Ne mai alungă uneori în toamna-n care ai să vii.
Nu vrem! N-ar fi de contestat decât tăcerea unei vieți,
Din care, uite-am evadat înspre apus de tinereți!
Și plânge Dumnezeu cu noi și cumpăna-n extaz ne e,
Iar noi suntem atât de goi de trupuri și de dragoste...
Suntem acum un singur gând, "avem o singură privire",
Un râu spre nicăieri curgând și un crâmpei de nemurire.
Eu, tu, suntem și vom mai fi, exemplul dragostei supreme,
Spre care îngeri vor nunti în ierni uitate și rebele.
Până și strângerea de mână ne este semn de întrebare...
E doar un vis uitat sub umbre pe-a infinitului cărare.
Că sunt doar eu, c-ai fost doar tu, sublimul clipei ne convoacă.
Am luat în grabă Teraflu, crezând că dragostea-i o joacă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre început
Simț
Te simt când te gândești la mine
Și din mândrie nu mă chemi
Te simt când îți e rău și bine
Te simt când dormi și când te temi
Să fie totul din iubire
Să fie semn din cerul Sfânt
Ce mult doresc să fii cu mine
Și cum te chem din gând în gând
De te lovești cumva odată
Îți simt durerea pe-acel loc
Și încordat mă simt deodată
Și-mi simt același loc în foc
Te simt când te gândești la mine
Când tu nu dormi, nici eu, nu dorm
Vreo lacrimă curgându-ți ție
O simt curgându-mi și în somn
Să fie cerul legătura
O ață dură între noi
Să fie simțul o frântură
Să fie scris să fim în doi
Te simt mereu și-n toate cele
Te simt plângând, te simt râzând
Te simt uitându-te la stele
Și te visez în nopți la rând
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre încordare, poezii despre stele, poezii despre simțuri, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre mândrie
Salvator
Am luat în palme-ntreg Pacific
l-am răsturnat pe Everest...
Astăzi sunt Guliver Magnific;
Mesie sunt și-mi sunteți test!
Am luat ghețari la subsuori,
I-am prăvălit peste deșerturi;
Dau lumii gust de-nviorări...
Divinității-am plătit drepturi.
O Africă-am amestecat
Cu nordicii cu păr bălai;
Planeta am făcut-o rai...
Suntem egali cu toți, un leat.
Am luat armatei tancuri mii
Pe câmpul Terei la arat.
Planeta v-o dau noapte, zi;
Cu praf din puști v-am luminat.
Sunt sol trimis, de sus, sunt Christ,
Pământul vi-l redau "remake"
În loc predestinat d-exist...
Parola este, "Give and take"!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr blond, poezii despre păr sau poezii despre plată
Când privesc din/ca ubicuitate divină noi toți suntem Casa lui Acasă. Când privesc în/ca și gând nici cea mai smerită dintre minți nu poate găsi calea către Acasă. Căci toate mințile acestei lumi puse la un loc nu valorează mai mult decât un gram de deșertăciune. Cât privește Calea care ne-ar aduce Aici, Preaiubitul spune: "Necunoscute sunt căile Domnului!" și așa vor rămâne în veci pentru că nu contează ce minte umană. Inima noastră este deja Acasă, doar gândul speră să găsească o cale pentru a ajunge la ea. Dar după ani de căutări de frământări de urmat o cale sau alta, abandonăm gândul și odată cu el și căutarea și atunci descoperim că dintotdeauna suntem Isihia, nu putem găsi Pacea Necreată a Inimii după cum nu o putem pierde, putem doar să nu o mai tulburăm cu gândul. E atât de simplu!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre inimă, citate despre gânduri, citate despre timp, citate despre superlative, citate despre smerenie, citate despre pace, citate despre minciună, citate despre metrologie sau citate despre greutate
Curcubeu
Ploile-lacrimile cerului;
uneori de bucurie,
binefăcătoare
din dragoste pentru noi.
Alteori- de tristețe;
curg năvalnic,
fără oprire
ca după o durere înabușită.
Durere provocată
de noi oamenii
prin nesupunere
și păcăt
înaintea Domnului.
Când apare curcubeul,
e semn de speranță,
iertare
și de împăcare
cu Dumnezeu.
Este puntea
între noi și El
și mâna ce ne-o întinde
spre vindecare,
îndreptare
și pocaință.
poezie de Angelina Nădejde (6 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curcubeu, poezii despre tristețe, poezii despre iertare, poezii despre bucurie sau poezii despre Dumnezeu
Eu sunt lupoaica fără pui
Eu sunt lupoica fără pui
prin lume bântui, merg hai-hui,
ului la lună și mă cert
mă simt pierdută în deșert.
Sunt floarea fără de pistil
sau lumânarea făr'fitil
sunt Eva ce-a mușcat din măr
sunt suflet mereu călător.
Îmi caut raza cercului
și-mi plâng laptele-cucului
căci în păcat eu am căzut,
nesăbuința mi-a fost scut.
Din tinerețe pân-acum
păcatul l-am purtat autum,
prin suferință-am învățat
și-o altă viață-am postfațat.
Să curăț al meu grav păcat
voi reveni purificat
fii voi naște și voi crește
în isaia-dănțuiește.
Am înțeles abia acum,
orcice păcat e scris postum,
aici venim ca să-nvățăm,
desăvârșirea nu furăm.
O treaptă nu-i ușor de-atins,
nimic nu e de neînvins
când din greșeli ai învățat
că nimeni nu-i nevinovat.
Păcatul poți înlocui
cu fapte bune ce vor fi
în viața ce va fi cândva
aicea sau altundeva.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre tinerețe sau poezii despre nevinovăție