Lasă urmă
Lasă urmă-mi zice viața, oriunde-ai să pui călcâiul,
Numai vise și răbdare, fie-ți mereu căpătâiul
Și cât brațele pot strânge, tu cu ele înconjoară,
Să iubești și să trăiești, clipele, ca-ntâia oară.
Lasă, lasă lumea să se mire și să facă mii de cruci
Nimeni, nimeni, niciodată să nu știe unde-apuci
Peste toate vin uitări și uitarea vom fi poate,
Urmele, de-ți sunt adânci, vântu-n față nu le bate
C-or fi mulți ce stau atenți, pasul cum ți-l potrivești,
Dar nicicum din drumul tău, curios să nu te oprești
A trăi e-un privilegiu, ce ni-e dat fără întrebare
Are omul cât e viu zilele cu nor și soare
Lasă semn, unde nu calcă decât îngerii, în rai,
Căci acolo-i locul unde, mâine la odihnă stai.
Lasă-n urmă amintirea, unui om plin de dreptate
Și din cele dăruite, cerul sfânt îți face parte
Ești un bob ce odrăslește și cu grijă face spic,
Vine secera și taie, până n-a rămas nimic
Și porți tolba suferinței, cântând lumii partituri,
Ești un suflet rătăcit, lângă trunchiuri din păduri
Și-n hățiș de griji mărunte, mintea ți se poticnește
Lasă urmă, om frumos și cu dragoste trăiește
Că nu-i cerul cenușiu și nici lumea nu-i albastră
Tot ce faci, aici rămâne, gândul e salvarea voastră,
Că străbate mii de veacuri și nu-și află un răspuns
Lasă urmă și dorește, nu ține nimic ascuns,
Că trec vremurile-n grabă și doar visele te-aline
Lasă urme, spune viața că și zilele-s puține!
poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cimitire plutind
Mă lasă carnea
ce să zic!!?
Mă lasă ciorbă de om
Mă lasă umbră de umbră
de pom
mă lasă
ce sa zic!?
Mă lasă inima în drum
cu buzele noi
mă lasă
trupul mamei
mă lasă
tata lângă casă
mă lasă
și nu-i pasă.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am obosit
exact asta cred că își doresc și ei. norii când ostenesc își lasă ploile pe unde îi apucă
și mor. lacrimile duc ultima picătură cu ele. rămâne doar un abur ușor
iar cerul pare că nu știe nimic. nici măcar nu se încruntă
seceta a ucis orice urmă de normalitate din suflet. privești igrasia soioasă
și consideri că numai zăbrelele mai pot opri degradarea totală
dar și rugina roade pe tăcute. și-atunci clachezi.
realizezi că morbul distrugerii face parte integrantă din ciclul vieții
Doamne, lasă-mi cerul să plâng și pământul să mă soarbă, dar Doamne
lasă și un bob de dreptate pe pământul asta pustiit, că poate
reușesc să înverzesc ca să nu-mi pară rău c-am pătimit...
căutând locul în care de sufletul tău ești mai aproape...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul de casă...
Oraș frumos, București,
Capitala țării ești.
Dar în fiecare zi, tu
Bucăți, îmi faci sufletu'.
Și când seara se lasă,
Îmi e dor de casă.
Nu prea am bănuit eu,
Cât o să-mi fie de greu.
Aici, nu ești ca acasă,
Când stai cu ai tăi la masă.
Dar singură mă consolez
În viață, ceva să realizez.
De părinți, mi se face dor
Și atunci simt că mor.
Asta se întâmplă cam mereu,
În rest, sunt bine eu...
Galați, de tine nu am uitat,
Te port în suflet, necondiționat.
Niciodată nu mă lasă
Dorul, de-a mea casă.
Pentru mulți, nu însemni nimic,
Te văd doar un oraș mic.
Eu de aici, departe am plecat,
Totul în urmă, am lăsat.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 ianuarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O oră de tristețe lasă urme adânci, o zi senină și liniștită nu lasă nicio urmă.
citat clasic din Luigi Pirandello
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pacatul" de Luigi Pirandello este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Mulți ziariști tineri mă întreabă deseori: "Merită să faci ziaristică?" Eu le răspund: "Merită!" În măsura în care ceilalți oameni trec prin viață și nu lasă nicio urmă, ca peștele care trece prin apă și nu lasă nicio urmă, ziaristul este cel care lasă câte o urmă prin zilele trăite, prin intermediul articolelor pe care le scrie, prin intermediul unei imagini, prin intermediul unei atitudini. De aceea, ziaristica este poate una din cele mai frumoase meserii...
Nicolae Dabija în ziarul Everyday Journalism, interviu (17 decembrie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Manifest de unire" de Nicolae Dabija este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Dificilul
DIFICILUL
Deseori el te întreabă,
Ai făcut cutare treaba?,
Desi nu ți-a spus s-o faci,
Uita ca zis, de te baga iute-n draci.
Zice, hai să facem treaba aia,
Nestabilind clar linia,
Spune una, face alta,
Pleacă iute ca săgeată.
Mereu zice, stai un pic nu te grăbi,
Asta mereu mă scârbi,
Las', c-o facem altădată,
Și o lasă suspendata.
Zice, de ce n-ai făcut așa?,
Te lasă și-n închide ușa,
Nu-n înțelegi ce vrea să spună,
Parca are prune-n gura.
Greu e să lucrezi cu el,
Nu-l poți avea de model,
De fapt este un ciufut,
Fară pic de conținut.
Daca-i ceri o lămurire,
Începe să gangure,
Și îi suna telefonul,
Vorbește un ceas, pan' se strica microfonul.
La el, nu-ți vine să te duci,
Mai bine-ți faci zece cruci,
Lași pe mai tărziu când poți,
O lămurire să-i scoți.
Meticulos, de nu se poate,
Vrea să fie ca la carte,
De fapt e delăsător,
Și deloc încântător.
Ce faci, nimic nu e bun,
Lasă!, nu-i acuma oportun,
Nu-și asuma, ce greșește,
Dar pe altul îl pedepsește.
Vrea ca totul să se facă,
Mai repede și mai degrabă,
Trebuie să faci ca el,
Că se supară de-altfel.
Inițiativă, nu poți avea,
Tot ce faci, poate cădea,
De-ai făcut, de ce-ai făcut,
Te pune la desfăcut.
Ori ce faci, nimic nu-i place,
Caută să te provoace,
Tot ce face el e bine,
Să faci așa, cum dispune.
Te lasă vorbind și pleacă,
Lasă timpul ca să treacă,
Și când intra în impas,
Atunci, cam avem de tras.
Greu, lucrezi cu dificiliul,
N-ai ce face asta-i stilul,
De vrei, îl abandonezi,
Dar cu cu cine mai lucrezi?.
Nu știe a explica,
La el nu-n înțelegi nimica,
De vrei să-n înțelegi ce vrea,
Te-apuca nervii și sudoarea.
Zice des, ai răbdare, stai un pic,
Pleacă și nu zice nimic,
Ramai singur și vorbești,
De ajungi, să te scârbești.
Oare la șapte luni s-a născut?,
De parca-i în spatiu pierdut,
Ori ce-ai zice, ori ce-ai face,
Toate faptele-i displace.
Mai bine-n viață, trage chilul,
Nu lucra cu dificilul,
El păru-n cap ți-l albește,
Moartea încet, el ți-o grăbește.
Angelin Leru
23.10 2018
poezie de Angelin Leru din compozitie proprie (23 octombrie 2018)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!
CUM MĂ IUBEȘTI TU
Nu mă întreba nimic... am cuvinte prea puține,
Și tăceri împrumutate de pe tâmpla unui monstru.
Sunt copila din povestea ce se ascundea în tine,
Știi că nimeni nu m-atinge, cum mă atingi tu?
Iar îmi trec fiori prin piele când te-apropii ca un gând,
Căci prezența ta mă-ntreabă de îmi ești doar tu bărbatu
Ce m-a preschimbat în mov și mă lasă tremurând...
Știi că nimeni nu sărută, cum mă săruți tu?
Am făcut contract cu moartea, i-am dat de la mine vise,
Am plătit pentru iubire, dar și pentru tot oftatu,
Ce ți l-am furat credulă din sertarele închise,
Fiindcă nimeni nu iubește, cum mă iubești tu.
Mă topesc de așteptări, și mă scurg în absolut
Tac în fața unui înger, nu-i spun că ești adoratu
Din povestea indecentă cu statuile de lut
Unde toți făceau amor, dar nici unul cum faci tu!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urma
Trecători suntem prin viață și cu noi nimic nu luăm...
importantă-i amintirea ce în urmă o lăsăm.
Deci ai grijă cum pășești ca atunci când n-ai mai fi,
urma ta să-ți facă cinste printre cei ce vor veni!
Calcă drept și fără teamă, fruntea reazem-o de cer,
adevărul fie-ți vamă, nu te-ncrede în mister!
Lasă cerul să se cearnă în privirile-ți cuminți,
norii negri de minciună spală-i în lacrimi fierbinți.
Și de cumva îți e teamă și ți-e pasul tremurat
saltă ochii către cerul ce veșnic este curat.
Cu privirile dă roată către munții ce stau drept
și-ai să știi cum să faci pasul cu-ncredere și-nțelept.
Calcă-n viață curajos și stai drept precum un pom,
și păstrează-ți demnitatea și fii-ntotdeauna OM!
rondel de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Respect
Toți în jurul tău aleargă după bani
Mertzul și gagica îți atrag mulți fani
Luptă să ajungi și tu acolo, sus
Vremea hipioților a cam apus
E mișto să-ți faci vacanța în Dubai
E la modă să fii mai tot timpul high
Nu contează câtă carte-ai învățat
Fă pe șmecherul să nu pari un ratat
Mai bine stai la mal
Nu te lasă luat de val
Rămâi pe drumul drept
Dacă vrei, dacă vrei, dacă vrei
Respect
Toată ziua nu știi decât să muncești
Ești ca un robot și o să ruginești
Poate într-o zi o să-nțelegi că nu
Timpul nu se-nvârte după cum vrei tu
Doar o viață ai și dacă nu ești prost
Totul are sens și totul are rost
Știi că numai tu o vei putea schimba
Nu-i lasă pe alții să facă mișto de ea
Mai bine stai la mal
Nu te lasă luat de val
Rămâi pe drumul drept
Dacă vrei, dacă vrei, dacă vrei respect
Dacă vrei, dacă vrei
Și de ai vrea să mai știi...
Nu, nu, nu-i timp pentru prostii
Mai bine stai la mal
Nu te lasă luat de val
Rămâi pe drumul drept
Dacă vrei respect
cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăminte către Dumnezeu
Doamne,
lasă norii să plângă peste noi,
lasă viața să curgă-înapoi!
Eu să mă mai nasc încă odată,
că vreau să băiat, nu fată.
Doamne,
redă-mi copilăria
dar redă-mi și bucuria,
de-a trăi doar tinerețe
până-n adânci bătrânețe.
Doamne,
lasă timpul să curgă-înapoi,
de sus, Tu să veghezi la noi!
Dacă toate acestea le primim,
cu credință-n suflet,
adânc îți mulțumim.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Se lasă amurgul peste sat
Se lasă amurgul peste sat,
Peste păduri, câmpii, izvoare.
Satul pare un colț de rai,
Unde veșnic soarele răsare.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste casa părintească.
Bătrâna mamă stă cu Dumnezeu la sfat
Și cu ochii la fereastră.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste salcâmi și tei în floare.
Apare un țăran pe o cărare,
Părând că duce soarele-n spinare.
Se lasă amurgul peste satul meu natal,
Peste câmpii și turme de mioare.
Apare luna după deal.
Frumoasă ca o fată mare.
poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce vine...
pe fața mea
a ta
și-n noi
nu simțim
corzi de strune
vibrații în ramificații
ea lasă
pe față obraji
la colțuri de gene
înăuntru adânc în tine
în mine și-n el
secunde pune prin ore și zile
pune ani
ia din frăgezime
din roz face cenușiu
crapă buze
cioplește cute adânci
ia din toate
încet
îndoaie oase
degete strâmbă
lacrimi pe ochi lasă să curgă
pune ceață
ia culoare voiciune
când vine dacă mai este trezire
vine în zori de zi
sau...
spre lăsat de seară
nu știi
ea stă mereu de pază
atenție
nu ești atent o clipă
o secundă
și...
nu mai ești
dispari ca o nălucă
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către tine, cel ce locuiești la cer
Am ridicat ochii mei
Cine nu ar da măcar o dată
Timpul înapoi!!!
Eu voi continua să vă iubesc si dincolo
de viață.
Oamenii mor doar atunci
când sunt uitați!!!
CE URMĂ LASĂ ȘOIMI-N ZBOR
CE URMĂ LASĂ PEȘTII-N APA LOR
SĂ FII CÂT MUNȚII DE VOINIC
SAU CÂT UN PUMN SĂ FII DE MIC
CĂRAREA NOASTRĂ A TUTUROR
E TOT NIMIC
citat din Diana Peica (26 aprilie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă totul în urmă
Lasă totul în urmă
Și vino după mine.
Uită fosta ta iubire
Și iubește -mă doar pe mine.
Sărută-mă pe buze,
Pe ochii mei albaștri.
Iubite, strânge-mă la piept.
Ca mai bine să ne cunoaștem.
Și ținânâdu-ne de mâini
Să pornim spre un nou viitor.
Și să uităm trecutul,
Căci trecutul este muritor.
Să-mi spui că sunt regină
Să -mi spui că mă dorești.
Să-mi aduci luceafărul
Și toate astrele cerești!
Lasă totul în urmă
Și vino după mine.
Căci dragostea mea e dulce
Și doar ție îți aparține.
poezie de Vladimir Potlog (12 iunie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Nimeni nu se lasă mințit
A căzut o boare de adevăr peste cuvinte,
vorbele spuse nu se mai pot retrage,
rămâne tot mai puțin spațiu de întoarcere.
Se impune totul printr-o lege nescrisă,
dar neîncrederea sporește tot mai mult,
nimeni nu se lasă mințit.
Ziua se urcă cu lumina pe schele,
ferestrele se deschid tot mai larg,
o neîncredere se ridică încet din genunchi.
Cine va sta în umbră să judece,
va ști să lase la urmă răspunsul
mult mai subțire decât se așteaptă
și mai străin decât noi, de întrebare.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă!
(cântec de neiarnă)
Lasă iarna, să te ducă pe-o ninsoare amețită
sau în miezul dintr-o nucă pe-o batistă de prelat,
fluturată la plecare peste drum de stepa scită
ori în valurile-n care parcă ieri ne-am aruncat!
Lasă nordul fără vină, pe-a lui punte cardinală,
peste ape să te-ațină în lacustrul absolut,
iar în cuiburi părăsite de penajele de gală,
povestește-mi, pe șoptite, ce anume n-am făcut!
Lasă-mă să-ți cânt o mie una doine deocheate,
despre ce-ar fi fost să fie, chiar și dacă tu nici n-ai
mai fi vrut decât feeric să treci, lună peste sate,
luminând prin întuneric cu picioarele de rai!
Lasă clipa să ne ardă până-n scrum de veșnicie,
lasă lumea cea retardă să-l slujească pe bau-bau,
lasă curtea veche-n pace, craii ei în grijă mie,
lasă-mă, să văd ce-oi face, lasă-te, ca să te iau...
poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeții sunt ca niște florării
moto: Domnu' doctor pune-i stetoscopul
Zi-i să nu mai dea cu stângu-n dreptul
Dacă prostul face pe deșteptul,
Nu-ș atinge niciodată scopul
---------
Mă' inchizitorule, ruleta
Joacă destine și averi
Aceasta e doar amuleta
Unei pierdute primăveri
Și n-am nici bani și, n-am nici timp
Să-ți spun cum o să-ți spargi tu capul;
Cine vrea să intre în olimp,
Își lasă la intrare țapul
N-o să bați tu lumea peste gură
Nu ești măscărici, nici ventriloc
Asta-i cea din urmă aventură
Care mai poate avea loc
Nu te mai hrăni cu vise
Clopotele se trag doar de funii
Morții când ajung în paraclise
Și iese luna, râd numai nebunii
Nu mai plânge de melancolie
Arde-ți toate cărțile de școală
Averea ta e doar o colivie
Și când plouă, îți rămâne goală
Lasă fluturii în pace
Ne-am umplut vederea de culori
Cupola e o carapace
Dincolo de care, n-ai să zbori
Puține pene, multe pălării
Orice avion e o fofează
Poeții sunt ca niște florării,
De care nimeni nu se mai interesează!
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se lasă seara
Se lasă seara.
Umbre lungi ne acoperă ca o mantie de catifea,
Ferindu-ne de privirile indiscrete ale trecătorilor,
În timp ce vântul sprințar îți răvășește părul despletit,
Ce cade în valuri pe umerii tăi de marmură albă.
Se lasă seara.
Dunărea se târăște molcom la picioarele noastre,
Ostenită de această peregrinare fără sfârșit,
Iar gândurile tale curg odată cu ea spre zările infinite,
Unde cerul albastru sărută marea întunecată.
Se lasă seara.
E pace și liniște pretutindeni în jurul nostru,
Căci lumea a obosit de atâta frământare zadarnică,
De atâta trudă, de atâta chin, de atâta speranță,
Și se pregătește de odihna cea sfântă și binemeritată.
Se lasă seara.
Inima ta începe să bată dintr-o dată mai tare,
Poate de teamă, poate de uimire, poate de încântare,
Iar eu stau și o ascult împietrit de emoție,
Temându-mă ca nu cumva să îți iasă din piept.
Acum e noapte.
Noi am rămas în același loc, unul lângă altul,
Țintuiți de pământ ca niște copaci cu rădăcini adânci,
Dar sufletele noastre pure și pline de fericire
Se îmbrățișează năvalnic și se înalță grăbite spre stele.
poezie de Octavian Cocoș (6 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imensitate
Taci și lasă tăcerea să te... conducă,
Taci... și lasă vremea, timpul să curgă
Cum curge un râu învolburat de munte,
Taci și ascultă cum cântă-n cascade!
Privește uimirea din mine prin timpul...
Timpul ce vine, ce mi te aduce în cale,
Lasă fiorii, fiorii să-ți freamăte-n... sânge,
Fierbe și pierde-te-n doar în privirea mea!
Trăiește clipa, trăiește doar pentru mine,
Uită de ieri și de zile trecute, rămâi cu...
Rămâi cu mine-n eternitate... Minune,
Împarte infinitul la doi, împarte-l la Noi!
Lasă tot cerul să ne zâmbească acum,
Toți norii lasă-i să curgă picuri pe Noi,
Pășește în viață prin roua de dimineață,
Uită și lasă uitarea să moară, să... piară!
Cuprinde tot imposibilul, cuprinde... Tot,
Cuprinde visul, visul din noaptea uitată,
Alege o Stea, fii doar steaua, steaua mea
Aici aievea, aici cuprinde... imensitatea!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă
Lasă-mă
inima să închin
sufletului tău.
Lasă-mă să șoptesc nopții
să te încălzească.
Lasă-mă să spun văilor
răcoare să-ți dea.
Lasă-mă
să depun rugăciune
la catedrala vieții tale.
Lasă genunchii mei
să pipăie pașii tăi.
Lasă
genele tale să-mi fie
umbră.
Lasă fulgii de nea
să-ți sărute genele.
Lasă
printre raze de lumină
să vină iubire.
Lasă buzele mele
să sărute suflarea ta.
Lasă
uitarea să plece și
lasă-mă să fiu
Tu.
Te rog
...
lasă-mă!
poezie de Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!