Despre copiii care muşcă

prin naşterea mea absolut întâmplătoare
am evitat o bună perioadă
în care toţi şopteau pe stradă
ori pe la colţuri, în tramvaie

nefericiţii mei părinţi
se-obişnuiau printre gunoaie
n-aveau ce face

bună-ar fi o ploaie!

cu ochii-nchişi încerc să muşc din timp
sau să împuşc acest nemernic

pesemne nişte văduve
au amintit despre copilul care rânjeşte-n sinea mea
într-un pomelnic

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ape rămase în ochii ei

Se crapă iar de dimineaţă
Pe buza ta, pe care-o muşc:
Schimbarea apelor la faţă
În ziua-n care mă împuşc.

Se urcă soarele bătrân
Pe coapsa ta, când eu cobor,
Şi nu mai vreau să mai amân,
Iubito, vreau să mă omor!

Acum, cu mâinile-amândouă,
Deschid priveliştea spre mine
Şi-n picătura ta de rouă
Dărâm capelele sixtine.

Dacă nu ştiu a mă ruga,
M-ajută un diavol chior;
În ziua când vei fi a mea,
Iubito, vreau să mă omor!

E linişte. Un cormoran
Se spânzură de stuful ud,
Eu îmi găsesc un bolovan,
Sub care pun trupul tău crud.

Canicula m-a istovit,
Iar puşca mea e lustruită;
Iubito, taci! Eu am murit
Şi tu... aproape fericită.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bucur că v-aţi amintit

Sunteţi un fulger dureros.
Ce nu-nţelegeţi dumneavoastră
Este pădurea mea albastră
Cu râul verde pân' la os.

Era odată un haiduc,
Cu traista plină ochi de mere
Şi în opinci de conifere
Mă alerga ca un năuc.

Şi-avea în teacă trandafiri
Şi bidiviu ca o nălucă
Şi jur că aş fi fost haiducă
De la atâtea potriviri.

Vai, fiica mea, nu sunt haiduci
Pe albăstruile poteci;
E urma ta, pe unde treci
Şi până unde te mai duci.

Şi până unde să mă duc?
Tu, mamă, n-ai să înţelegi,
Din spinii lor aproape-ntregi
Se naşte veşnic alt haiduc.

Când curge sânge-n asfinţit
Din rotocoalele de fum,
Poteca mea se face drum.
Mă bucur că v-aţi amintit.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu m-am născut într-un mormânt despre care
cei din jur mi-au spus că se numeşte viaţă.
Pe marginea vieţii mele stau nişte fiinţe numite
părinţi, rude, iubiţi, copii, străini.
Fiecare are în mâini câte o lopată, cu nume şi mărime
şi culoare diferite.
De câte ori îmi pun capacul sau podul sau placa,
se face întuneric. Asta se numeşte noapte.
Când le ridică, e dimineaţă. Eu trebuie să spun
bună dimineaţa, la revedere, te iubesc, adio etc.
Şi asta e tot
Ba, cică ar mai fi şi-un Dumnezeu, pe care trebuie
să-l chemi cu D mare, un diavol, cu d mic,
alte câteva nimicuri şi Tu. Pe tine te-am inventat
pentru a da un sens acestei ceremonii absurde, iubirea mea.

poezie de Marius Robu din Degeaba (9 decembrie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cămile şi cai

sunt un om vesel
şi tăcut

prin geamul trenului
văd cămile şchiopătând

în sinea mea
se cunună nopţile

caii mei cu fruntea lată
ies din gloată

unde mă duci,
macaz nenorocit?

înainte de primul mai
îţi băteam câte-un cui
în tandem cu roua

acum
în pustiul ăsta de pretutindeni
unde mă duci?

mâine stau slugă morţii

azi
azi mă uit prin geamul trenului
să văd
cămile şi cai

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A imigra goală alături de golemi

toţi se plâng de faptul că naşterea
în vremuri întoarse pe dos
nu ar fi posibilă fără
anotimpul ploios al unei alte planete
strivită de cine ştie ce perete
şi vândută la licitaţie
unei analiste bete
care confundă sicriele cu sarcofagul suprem

"Noi pentru asta bem!"

ne spune ea
în timp ce îşi cară planeta strivită
într-o cameră pipernicită
de care îşi aduce aminte doar atunci
când cineva îi ghiceşte-n cafea

se uită la ceas
şi trasează un sicriu prin care se trece
nu când se moare
ci între nouă şi zece
atunci când vă plângeţi că naşterea
nu s-a-ntâmplat

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Data: Lal e copilul meu. Întrebi dacă aş renunţa la el de bună voie. Nu pot. Aş încălca toate lecţiile pe care le-am învăţat despre a fi un părinte. Am adus pe lume o nouă făptură şi este de datoria mea şi nu a Federaţiei să o ghideze prin dificila perioadă până la maturitate. Să o susţin în timp ce învaţă. Să o pregătesc să devină un membru responsabil al societăţii. Nimeni nu poate să-mi uşureze această obligaţie. Iar eu nu pot s-o ignor. Sunt... tatăl ei.

replică din filmul serial Star Trek: Generaţia următoare
Adăugat de Cerchez Elena-Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul absolut

rugăciunea voastră
cuvintele păcătoşilor
luptă pentru pace
pace mânjită cu sânge
pace mânjită cu viaţă

deţinem adevărul absolut
până unul începe să mintă
apoi minţim pe rând
până devine obicei
şi adevăr absolut

rugăciunea mea
cuvintele tuturor
mai puţin sfinţi
mai puţin aici
mai puţin dincolo

rugăciunea lor
cuvintele unuia singur
care a minţit din datoria
adevărului absolut

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcere la viaţa normală

Am călcat pe sinea mea cu greutatea gândului,
Conştiinţa a ţipat din profunde, trecute istorii,
Mi-a amintit că Decebal a fost Regele Pământului
Şi că urmaşii lui au dovedit măreţie de glorii.

Am călcat pe demnitatea mea acceptând prezentul
Purtător de speranţă şi bună înţelegere, bună
Mărire în zarea lumii unde se pune accentul
Pe pace şi lumină înmugurind din inima străbună.

Porumbeii s-au speriat şi-au zburat la-ntuneric,
Copiii au adunat fulgi şi-au împărţit lalele,
Jandarmii-au mulţumit, la zidul lor puternic
Au îngenuncheat, momentan, hoardele rebele.

Cine-i însetat de sângele, de puterea poporului
Încredinţată prin vot printr-o alegere legală?
Am călcat pe sinea mea, prin vadul izvorului,
Strivindu-mi cu ştiinţă coloana vertebrală.

Urmaşii mei vor afla măreţia prezentului mofluz
Ţipând după dreptate, după linişte, speranţă?
Coloana visului mă doare, deşi nu sunt confuz,
Mă-ntreb: cine-ntoarce ţara la normala viaţă?

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre stropii de ploaie

sunt nume rătăcit
pe un ţărm, nu ştiu care
visare, privire, uitare
în colţuri de mare

stau, printre alge şi scoici
eu, un om fără nume
mai trece un timp, o secundă
eu scrijelesc pereţii de humă

în vale, iarba tresare
verde-crud
miros nud
de flori şi petale

am crescut în gunoaie
păşesc printre stropii de ploaie
în suflet noroaie
noaptea plânge şiroaie

plouă în mine
în zare nu'i nimeni
sunt lacrimi sau plouă
în întunericul lumii

femeia ghemuită în mine
iar ploaia bântuie iară
a câta oară
mi-e teamă şi ţip a chemare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi cădeam din câte-un catalog

Îţi mai aminteşti acu-ntr-o doară
Cum schimbam bilete pe sub bănci?
Răzbăteau din geamuri de afară
Strigăte-n ghiocuri la ţigănci

Toţi cădeam din câte-un catalog
Ca nişte recruţi în banca-ntâi
Afară m-aştepta un timp olog
Tu mă rugai cu lacrimi: mai rămâi!

O trăsură, singura din sat
A trecut prin viaţa mea fugară
Cui îi pasă c-a abandonat
Copilăria mea, la gară?!

Parcă te mai văd şi-acum în bancă
Ochii tăi senini şi visători
Oricât i-aş invoca, e-n van, că
M-au vegheat în somn de-atâtea ori

Ne primise viaţa într-un cerc
Copii naivi cu feţele candide
Fluturii ieşiţi din crisalide
Lacrimi ce şi azi le mai încerc

poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiicei mele

micuţa mea
cu ochii prinşi în catarame

lâncezeala pescăruşilor morţi
limpede ca perla din scoică
limpede ca puiul din ou
limpede ca miezul de nucă

te va îmbrăca
până în primul abis
în care vei zăbovi
preţ de o infinitate

tu încă nu ai habar
de animalele bipede
ori de păsările liniştite

micuţa mea
cu ochii storşi în ghiocei

aşteaptă-mă pe buza prăpăstiilor
săpate de mine
cu linguriţa
primei împărtăşanii

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bucur enorm de toţi cei pe care-i iubesc, de soţia mea, de copiii mei, de părinţii mei, de prietenii mei. Mă bucur de muzica mea, de cărţile din biblioteca mea, de computerul meu, de casa mea plină de flori. Da, toate astea mă calmează, mă ajută să traversez locurile rele care îmi provoacă vertijuri.

citat din Mircea Cărtărescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către nicăieri

Dezgheaţă coapsa câmpului sălbatic,
Fii liniştită, mamă, cum erai,
Toţi îngerii cu sângele corai
Apasă peste crucea mea apatic.

Ce dimineaţă neagră şi sticloasă
S-a înşeuat pe coamele de munţi!

Eram şi tineri şi eram cărunţi
Şi ne-ndreptam cu toţii către casă.

Din vârful pasului însângerat
Copiii mei se-ncumetă să fie
Copii născuţi de ieri pe datorie.

Atât le-am fost şi-atât au meritat.

Slăbită şi cuminte, fiica mea
Se urcă pe copitele de brazi.

Din vârfurile paşilor nomazi,
Dezgheaţă coapsa câmpului de nea
Şi plângi pentru miimile de ani
În care n-am trăit îndeajuns.

Copiii mei, pe unde v-aţi ascuns,
În gâtul nopţii strâns de bolovani?

Copiii mei, pe unde aţi murit?

Vă plânge noaptea asta înmiit.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eden reprobat cu bucurie

pe drumul iernii mele
este toamnă
încrengăturile de brad neputincioase
îmi seamănă a case
ori a ninsori ca o chemare ancestrală
spre muchia unde
singură şi goală
îmi stă la căpătâi o siluetă care
mă-nvaţă despre zborul de egretă

ce dacă-mbătrânesc
îmi spune-o piatră

am timpul necesar pentru a desprinde
copilul de o mamă ce se vinde

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O întâmplare soră cu mama

când ai însemnat
pe giurgiuveaua la care
se închină toţi trecătorii

m-am apropiat cu buzele
de ciutură

două narcise agonizau pe apa sfinţită

mi-am făcut bagajele
am trecut podul
am dat bir cu fugiţii
şi vrabia din mână

erai ochioasă
ca mătuşa mea
care te blagosloveşte în bibliile satanice
pe care nu le mai înţeleg
de la o vreme

acum ce rost are
să pui cărămida sub capul nopţii?

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii se nasc copaci şi au rădăcini adevărate. Alţii se nasc buruieni în vânt şi se fixează agăţâdu-se prin gunoi şi cioate sau prin colţuri întunecate, temporar. A treia categorie se nasc, nici copac, nici buruiană, ci nişte ciudăţenii atemporale, ciudăţenii care nu sunt dotate cu niciun fel de coloană, ciudăţenii care nu-şi ştiu rostul pe lume decăt prin, ori a fura ori prin a cere, ciudăţenii într-un final chiar pentru ele, o pagubă şi-o dezamăgire.

Viorel Muha (noiembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haos în repaos

oceanele lumii se despart
într-o apă de ploaie
în ciuda furtunii
un gând se îndoaie

te caut prin case de sticlă
dar pereţii de fier se ridică

potrivnic îmi eşti
eu senilă
mă-ntorc la privirea dintâi

să rămâi
într-un gest inventat
de-o copilă

pe care cu grijă niciunde
s-o pui

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt

O Tu, Poezie,
Eli, Eli!
Visul meu care mă ţii în viaţă
fără ploaie,
fără vânt,
cu oasele pe pământ...

Nu mă alunga dintre ai mei
Nu lăsa să se împută hainele pe mine
Nu m-azvârli la colţuri de stradă cerşind
... ce nu aparţine de fapt nimănui!

Şi Tu şi eu suntem ai lor.
Şi toţi suntem ai noştri.

Da?

poezie de Şerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paralel(isme)

pronunţi copac
şi se face frig ca şi cum
universul ar găzdui sine die
o pădure de semne cu înţelesuri în jos

cuprinzi dimineaţa aceasta într-un enunţ
prin care oamenii umblă ca şi cum ar fi urmăriţi
din când în când tramvaie galbene le iau în posesie privirile:
prin geamuri: nişte păsări surghiunite

rupi o silabă în două... în trei... în nimic

te situezi centrifug
şi vulturii se reped
să prindă bucata cea mai bună

cu ultima resursă de vigilenţă mă faci atentă
cum de luni în şir îmi vorbeşti
despre iubire

cu toate strădaniile mele
aud numai sin/gu/ră/ta/te

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii pe care îi petrecem în existenţa terestră sunt secunde în comparaţie cu eonii care preced naşterea noastră sau cu incomensurabila perioadă de timp care va veni după ce vom părăsi această lume.

citat din Paramahamsa Yogananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!