Germinare

Magnolia în parc e înflorită
Şi adieri vernale se strecoară
Prin geamuri ce-s deschise-ntâia oară
De dragul primăverii ce-i sosită.

Magie este tot ce mă-mpresoară,
În suflet pacea mi-e nemărginită,
Furat de-a frumuseţilor ispită
Dragi amintiri încep ca să mă doară.

Pământul ud sămânţa o aşteaptă
Să o clocească până la-ncolţire,
Din ea să crească planta verde, aptă
Să pot avea un dram de mulţumire.

O toamnă care vine-ntârziată,
Întotdeauna cred că e bogată!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară sublimă

Primăvara este anotimp sublim,
Adieri de vânt se-opresc în ramuri,
Soarele pătrunde sfânt prin geamuri;
E concert în crâng, urechile ciulim...

Briza nopţii încălzeşte ţărmuri,
Călduroasele veşminte le-azvârlim,
De răceli rebele n-o să mai bolim,
Beţi suntem de-a florilor parfumuri.

Iarna alungată-i de pe drumuri
De un soare cu vernale raze,
Dispărută-i pâcla cea de fumuri
Şi grădinile sunt iarăşi oaze.

Vara se coboară de pe steiuri,
Aşteptată e c-avem temeiuri!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În baltă cercuri-
sub ploaia primăverii
pământul mustind.
*
Mai ronţăie coji
veveriţa în alun-
sfârşit de toamnă.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragul ţării mele

De dragul ţării mele,
întotdeauna cânt.
De dragul ţării mele,
când este cazul, plâng.

Mi-e drag pământul ţării,
că-i leagănul meu sfânt.
Mi-e drag pământul ţării,
că-mi e aşezământ.

Din morminte de eroi
răzbat cuvinte care spun:
Fiţi şi voi la fel ca noi!
Păstraţi mândria de român!

Fie binecuvântată
ţara în care trăim!
Nu vom uita niciodată
neamul din care venim.

poezie de Dumitru Delcă (30 noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darurile Primăverii

DARURILE PRIMĂVERII

La fete, mame şi doamne
Vine zâna Primăvară
Cu salcie la icoane
Şi coşuri de tămâioară.

Vin obiceiuri străbune
Şi "babe capricioase",
Mucenicii să adune
Oaspeţi la mese gustoase.

Sănătate şi iubire
De primim cu prisosinţă,
Domnului spun mulţumire
În poeme de credinţă.

Spre a fi viaţa frumoasă,
Dragă şi îmbelşugată,
Când staţi cu cei dragi la masă,
S-aveţi inima curată!

Amintiri să se reverse
Dintr-un car de mărţişoare,
Ce din gând nu pot fi şterse
Pe-a primăverii cărare!

Mereu să purtaţi în suflet,
Sentimente de candoare
Şi fericirea în zâmbet,
Sfidând vremea trecătoare!

Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu (2 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis cu înger

O noapte-ntreagă, treaz sub o răchită
Ascult cum firul ierbii încolţeşte
Şi simt pământul cum se zvârcoleşte
C-a primăverii sevă e pornită.

Pe cer nocturn un astru licăreşte,
Iar luna e prin hăuri adormită,
Cu plapuma de nori acoperită
Nimic din raza ei nu se zăreşte.

A tinereţii vlagă e secată
De anii ce s-au dus de-a rostogolul,
Dar nu vor fi regrete niciodată,

În al meu suflet s-a umplut tot golul
Şi conştiinţa-mi este fără pată,
În vis un înger alb mi se arată.

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PE-NTINS DE APE SE PRĂVALE STELE-N NOAPTEA CARE MĂ-MPRESOARĂ VISURI
Pe-ntins de ape se prăvale stele-n noaptea care mă-mpresoară visuri,
Din care nu mai vreau să ies în dimineţile ce par ca reci abisuri.
Îl caut pe Oniris, ca-n somnul meu adânc alăturea să-mi fie,
Să hoinărim în doi prin univers şi luxuriante paradisuri.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magnolia în floare

Să vezi magnolia în floare
Ce îţi răpeste a ta privire
Cupole strălucind în soare
Ce te îndeamnă la iubire.

În vântul cald care adie
Acum, când primăvara a venit
Tu, simţi natura cum învie,
Magnolia ce a înflorit!

Pe ramuri florile sunt pline
În soare parcă scânteiază
Şi stau alăturea, ciorchine
Viaţa însăşi luminează...

Şi în suava gingăşie
Magnoliile te vrăjesc,
Natura pare veşnic vie
Lăsată ca un dar ceresc.

Să vezi magnolia în floare,
E vis de dulce primăvară
E o supremă desfătare
Care în suflet se strecoară.

poezie de Ştefan Sitaru din Efemeride
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde

verde
pământul e brun
verde
pământul e scump
verde
pământul e moale
verde
pământul e greu
verde
pământul e ieftin
verde
pământul e gol
verde
pământul e praf
pământu-i noroi
verde
pământul
verde
pământul

poezie de Alexandru Vlad
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magnolia în care aşez visurile

Când am plantat magnolia în curte,
Cerul se apleca mirosul să-i sărute
Şi irişi se roteau în palma mea
Ca o cămaşă înflorită dintr-o stea.
Lângă magnolia înaltă şi bogată
Am repetat o moarte vinovată,
Şi dintr-odată în apus m-am risipit
Cu lumea de cuvinte ajunsă la zenit,
De parcă viile de grauri părăsite
Ar fi cuvinte vii şi răstignite.

În dimineţi mi-am potrivit prescura
Să pot cu mierea limbii a-mi atinge gura,
Iar pragul casei în umbră de magnolii
A devenit altarul cu îngerii, frivolii!
De-acuma lumea, fremătând ca un arţar,
Va fi amvon, postire şi altar,
Aşa m-am pus să făuresc la visuri
Şi în magnolie să le aşez, surâsuri,
Îndumnezeite de al gliei glas
Sau de al meu prea omenesc popas!

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe de toamnă

lasă-mi toamnă strugurii dulci
şi arome de castane coapte
lasă-mi florile în văi şi lunci
nori ruginii se strecoară în şoapte.

lasă-mi toamnă frunzele verzi
în codri ce adăpostesc atâtea basme
te-ai legat de mine ca să nu te pierzi
prin lumea înţesată cu marasme.

lasă-mi toamnă iubirea mireană
visul cu care pot zbura la stele
lasă-mi cântecul viu de soprană
să se cuibărească în gândurile mele.

lasă-mi lumina să mă mai iubească
soarele iubirii în mine să crească.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştii vreun anotimp?

Se joacă blânde raze prin frunzele pictate
De-nmiresmata toamnă cu dulcele ei rod,
Dansează crizanteme în câmpuri parfumate,
Eu te sărut cu vara plecată în exod!

Port jar de stele tandre îmbobocite-n gând,
Te-mbrac cu pacea frunzei să nu te doară ploaia,
E noaptea mai senină când visului mă vând,
Îţi sunt atât de-aproape! Nu simţi tu vâlvătaia?

Zadarnic te prefaci că rătăceşti cărarea,
Ce duce înspre mine prin iarba necosită,
Absenţa mea te doare, botez ţi-e neuitarea
Cu lacrimi de culoarea brânduşei înflorită!

Opreşte-mă puţin până se-ntorc lăstunii,
Prea multă toamnă tristă a poposit în tine
Şi scrie-mă-n solstiţii cu cioburile lunii,
Nicicând să nu mai sece fântânile din mine!

Dacă din tot ce-am fost şi-ai îndrăznit să-mi fii,
Năframa neputinţei ar răvaşi iubirea,
Nu ştii vreun anotimp, în plus, de bucurii,
Din care să rămânem nu doar cu amintirea?

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăgostitul Dragobete

Îndrăgostitul Dragobete

Îndrăgostitul Dragobete
Din legende vechi transpare
Cu dorul de-a săruta fete,
În tineri cu chip de Soare.

Vreme vitregă traversează
Prin troienele ninsorii,
Şi năvalnicul dor revarsă
Pe inimi, vrăjind feciorii.

De dor, din ochii lui răsare
Iubirea-n flori de ghiocei,
Ce-n clopoţei sună urare,
Pe-ale primăverii alei.

Cu braţe pline de petale
Şi cu dragostea în suflet,
Fetelor mari le iese-n cale,
Cu inel de flori pe deget.

Fete iubind întâia oară,
Aşteaptă pe Dragobete,
Cu florile de primăvară,
Cunună să-i prindă-n plete.

Tinerii ce-şi unesc destine,
De Dragobete logodiţi,
Vor avea doar zile senine,
Că veşnic sunt îndrăgostiţi!

Maria Filipoiu - Legendele Primăverii

poezie de Maria Filipoiu (24 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea

se strecoară prin frunze,
prin linişti,
prin înserări,
ca un trecut presărat
cu anotimpuri de cenuşă
ale unei ţigări în
descompunere.
mă cuprinde
fantoma nemuririi
prin greşeală,
lăsaţi-mă să omor blestemul acelui alter-ego
năruit
pentru a cincea oară,
lumina mijeşte din crepuscul,
iubirea mea primară
cu instincte de domnişoară târzie,
puncte de vedere ale pendulei negre sculptate în ceară,
când iubirea asta albastră mi-e seară,
îmi strâmb canin dinţii roşii de opal efervescent
care nu vreau (vrei, vor) să mai doară…

~ prin lumina sublimă a candelei,
legenda somnului,
Ea devine ea, tu eşti axioma,
iar ei spun că Ea (ea) e vie,
în timp ce-i privesc orb sicriul…
şi privirea pustie…

poezie de Diana Cosma
Adăugat de Sanddy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia seama cum spre primăvară vechea ceapă-ncepe să-ncolţească,
Ca din putregăirea ei fetidă frunza verde să îi crească
Ş-atunci putea-vei înţelege, că viaţa este un perpetuum
Ce-ţi dă speranţă de-nviere când Thanatos vrea să te răpească.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PĂMÂNTUL NE SUPORTĂ, SUNTEM DIN PĂMÂNT-Rubaiat-
Pământul ne suportă, suntem din pământ,
Cu spiritul divin, impus printr-un cuvânt
Rostit de Zeul ce-i întâiul demiurg,
Cu care toată viaţa ţinem legământ.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de anii ce-au trecut

Mi-e dor de timpul petrecut
Cu tine-n zi, cu tine-n noapte,
O! Doamne, repede a trecut..!
Mi-e dor de tot, mi-e dor de toate....!

Mi-e dor de nopţile cu ploi,
Mi-e dor de nopţile de vară,
Mi-e dor de tine şi de noi
Când ne plimbam prin ploaie afară...!

Mi-e dor de paşii ce-i făceam
Prin parc, ţinîndu-ne de mână.
Şi cu ce foc ne sărutam
Pe bancă-n parc, sub clar de lună....!

De mijlocel eu te strîngeam,
Cu foc şi patimă fierbinte,
Când gura ta o sărutam
Uităm de trup, uităm de minte...!

Mi-e dor de anii tinereţii noastre,
Când prea departe ne era sfârşitul.
Te luam în braţe, te purtam spre astre
Eram noi doi şi-n zare, infinitul...!

Dar anii au trecut, ca ploaia şi ca vîntul
S-au dus frumoşii ani ai tinereţii.
Nu vom putea împăraţi pământul
Dar ne-om iubi, pân' la sfîrşitul vieţii...!!!

poezie de Florea Janţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiune electorală

Vom avea o ţară mai bogată,
Nu va merge într-o doară,
Eu vă promit prima dată
Pentru-a nu ştiu câta oară.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul căprioareî înspăimântate

Stă perfid, un braconier la pândă,
Deghizat, ca un verde boschet,
Îşi încarcă puşca-n mare secret,
Să nu-l vadă potera, să-l prindă.

El aşteaptă vânat spre osândă,
În foşnet de frunze-n făget...
Stă perfid, un braconier la pândă,
Deghizat, ca un verde boschet.

Cu spaima-n suflet crescândă,
Surzită de-a glonţului sunet,
O căprioară sveltă şi blândă,
Înalţă spre ceruri un muget...
Stă perfid, un braconier la pândă.

rondel de Ioan Friciu (8 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre-o dimineaţă de toamnă

e rece, vântul bate cu toamna dinspre iarnă
o uşă la un balcon se deschide, încetişor
un cearceaf alb iese şi se zbenguie
undeva o mână albă se întinde
mângâie un umăr
un zumzăit trezeşte aşezarea, de blocuri
o uşă trântită se aude dispre scară, metalic
doi câini sar pe iarba încă verde, aşteaptă
nu le pasă că-i frig afară
de sus cade o rază rece, după colţ de uşă
îmi este frig în mine, mă înfăşor prin geamuri
goale, fără perdele
singurul scaun din mine nu mă mai poate ţine
este prea bătrân
vorbesc cu umbrele, le spun trecutul
ele mă întrebă urlând, ce-ai făcut din tine?
urc dealul vieţii şi dau peste ceea ce-am fost
un trup golit de suflet
desupra mea este o gaură imensă, în cer
din ea coboară frânghii pe care se caţără oameni
încă prea tineri
alt căine urlă cu botul ridicat, strigă-a-moarte
a căzut o frunză din greanga cerului, nu-i verde nici uscată
este mată ca sticla mea de geam
prin ea nu pot să văd afară, trupul mi-a rămas fără suflet
o sonerie de ceas sună şi simt o mână caldă
cuprind trupul în braţe şi mă scufund în el
fericit mă gândesc
a fost un vis urât, spre-o dimineaţă de toamnă

poezie de Viorel Muha (octombrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţie divină

Magnolia în parcuri este înflorită,
Dar pentru cine? Cine să o vadă?
Ea n-are cui a-şi etala splendoarea,
Căci oameni nu-s ţipenie pe stradă...

Mulţimi de păsări ciripesc în ramuri,
Dar cine să le-asculte simfonia?
Avem demult "ferestrele închise"
Că peste omenire trece Pandemia!

Aşteaptă a ne desfăta nouă privirea
Covorul ierbi crude-n pajişti înflorite,
Dar visul se-mplineşte doar atunci
Când n-or mai fi " ferestre zăbrelite."

Ne-am depărtat..., dar am speranţa
Să nu apară-n societate-nstrăinarea,
S-avem puternică voinţa să luptăm,
Ca sănătoşi să fim şi să păstrăm răbdarea!

Ce azi în lume se întâmplă e o "lecţie divină",
Din care învăţăm să fim oneşti, mai buni!
Nimic nu va mai mai fi la fel ca înainte,
Divinul va trimite nevăzutele minuni!

poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!