Primăvara a venit

Ferecată-n iarna rece,
Pasageră şi sprinţară,
Acu' naşte, acu' trece,
Vis frumos de primăvară!

Zilele-s năbădăioase,
Acu' ninge, acu-i soare,
Cinci femei capricioase,
Parcă le-ar fii profesoare.

În rigole colmatate,
Susur dau, abia-ncropite,
Pârâiaşe-alimentate,
Din zăpezile topite.

Prin pădure se arată,
Ici-colo câte-un crâmpei,
De ţărână dezgheţată,
Şi alai de ghiocei.

Populaţii adormite,
Prin stupini şi muşuroaie,
Fac din trupuri dezmorţite
Mari comunităţi vioaie.

Prin coclauri plini de soare,
Într-un unanim acord,
Păsările migratoare,
Pun compas pe Polul Nord.

Pe străduţe şi prin parcuri,
Prin licee şi cămine,
Cupidoni ţintesc, cu arcuri,
Inimi adolescentine!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DOINĂ DE PE CEGLĂU

Frunză verde măr bălan,
Ehei, TEO LAUREAN,
Cum erai acu' mai an,
Înger, demon diafan!

Cum erai acum treizeci
Prin crâşme şi prin bodegi,
Prin birturi şi restaurante?
Umblai ţanţoş ca un fante—

Cu iubite şi amante,
Cu fecioare şi muieri—
Lume, parcă fost-ai ieri!

Da-s şaizeci de primăveri,
Sună roadele prin meri—
Ce mai ai tu să oferi?!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arpegiu de vară

se răcoreşte vara în izvoare limpezi
şi se strecoară prin susur de argint
soarele încălzeşte recile lespezi
linişte presară cu stări de alint.

pădurea răsună de cântece repezi
trec şi prin mine în şiruri succint
se răcoreşte vara în izvoare limpezi
şi se strecoară prin susur de argint.

greierii în scenă spectaculoşi arpezi
acordează viori cu trup de hiacint
departe e iarna cu alai de zăpezi
şi timpul vesel are aromă de absint.

se răcoreşte vara în izvoare limpezi
şi se strecoară prin susur de argint.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Susur de vis

Eu nu ştiu, de tine, ce faci ori de eşti
O floare crescută de iarnă pe geam,
Sau flacăra blândă pe care-o aveam
Ascunsă prin visuri şi-n gânduri lumeşti.

Nici iarna de ninge prin sufletul tău
Ori flacăra-ceea de-i vie şi-acum
În altă privire, în altfel parfum,
C-o altă poveste în licărul său.

Îmi vii, uneori, într-un vis de alint,
Cu paşi ca un susur de şoapte de dor
Ce-mi picură-n sânge al vieţii izvor
Spre noi începuturi... dar visele mint

Şi nu ştiu, de tine, ce faci ori de-mi eşti
Aceeaşi din timpul cu lungul sărut,
Icoana din visul pierdut în trecut,
Ori tristul final de prin foste poveşti.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomii

Au frunze şi rod,
Aşteaptă blând soare,
În taină se coc,
Sub semn de mirare!

Stau locului fix,
Dau umbră pe vară,
Umbrelă când plouă
Şi nu fug din ţară!

Nu suntem ca ei;
Stafii abătute,
Ne căutăm zarea
Prin ceţuri tăcute!

Şi totuşi în lume
Aleşi suntem toţi,
Prin toamne, prin brume
Cu vreme, de poţi...

Iubeşte, trăieşte,
Vibrând maiestos,
Fii pomul cu fructe,
Fii omul frumos!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În geografie, o localitate de pe Pământ se măsoară cu ajutorul unor cercuri mari cari împart sfera pământească, numite cercuri de longitudine şi de latitudine. Pentru longitudini, măsurătoarea se face pe cercul ecuatorial, cari e împărţit în 360 de grade. Un anume, cerc mare, cari trece prin polul nord, întretaie ecuatorul şi trece prin polul sud, a fost luat ca punt de origine. Acest cerc e cel cari trece prin locul unde se află observatorul Greenwich. Locul unde acest cerc întretaie ecuatorul a fost însemnat cu 0 grade.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regrete albe

Păcat că toamna-i petrecută
şi vara a rămas pierdută
păcat că ninge iarna mată
pe câmpuri fără de verdeaţă

Păcat că ninge prin pădure
şi fulgii cad şi-s albi pe mure
şi murele sunt prea uscate
şi vântul rece mă răzbate

Ninge de ieri şi flori de gheaţă
au răsărit de dimineaţă
păcat că iarna-i viscoloasă
şi tu nu vii prin alba-i ceaţă

Sunt frunze albe pe cărare
şi îngheţate lăcrămioare
şi tu nu eşti mângâitoare
şi tu nu eşti s-apară soare

Păcat că timpul nu aşteaptă
să mă mai chemi ca altădată
păcat ca ora e târzie
şi tu nu eşti ca să îmi fie...

Ninge mai des de data asta
şi iarna smăltuieşte viaţa
şi albul ei s-a pus pe mine
şi încă îmi e dor de tine

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, cum această primăvară a dragostei se aseamănă, Splendorii nesigure a unei zile de aprilie, Ce nu-şi arată frumuseţea prin soare, Ci prin norii care-o întunecă.

William Shakespeare în Doi tineri din Verona
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zarzărul a nins

Astăzi zarzărul a nins
Covor gros a aşternut
Petale albe de vis
Lacrimile cad mărunt

A trecut încă un an
Doru-îi de primăvară
Peste arborul bătrân
Liniştea acu' coboară

Lângă priveste-n van
Pomul cel mai tinerel
Vesel fâmnicul platan
Muguri are acu' şi el

Astăzi zarzărul a nins
Pământul e ca zăpada
Ciripesc păsări în cais
A înveselit ograda

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Problema nu e nici intestinul gros, nici rinichiul, ci viaţa şi moartea. Da, viaţa a fost şi acum uite, se duce, se duce şi eu nu pot să o opresc. Da. De ce să mă amăgesc? Doar este evident pentru toată lumea în afară de mine că mor şi că totul nu e decât o chestiune de săptămâni, de zile, - poate chiar acum. Acu' era lumină, acu' e întuneric. Acu' eram aici, acu' dincolo! Unde?... Eu n-o să mai fiu; atunci ce-o să fie? N-o să mai fie nimic. Şi unde o să fiu când n-o să mai fiu? Oare mor? Nu, nu vreau!

Lev Tolstoi în Moartea lui Ivan Ilici (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

Suflet al meu, ce faci acu,
Pierdut prin lucrurile toate?
Lăsându-şi soarele-n bucate,
Vara, catarg de foc, trecu.

Un greier ţârâie mărunt
Prin câmpul unde am umblat
Şi ca un mort din somn sculat,
În toate pier şi-n toate sunt.

Prin vântul serii, glasul tău
Îl mai pândesc, poate, şi-acum;
O stea sclipind prin nori de fum
Târziilor păreri de rău.

Mai jos cad toate, până când,
Singur rămas la ceas târziu,
Nu te mai văd, nu te mai ştiu
Prin timpul ce-l aud sunând.

O, suflete al meu, învie
În lunga toamnă, grea de rod,
Să vezi crescând într-alt norod
Nestinsa ta copilărie!

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Laude şi alte poeme (1959)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desculţă prin primăvară

Am mers desculţă prin primăvară
ca prin cuvinte
Ochii pierduţi au clipit
sub lacul supraomenesc al cerului
când floarea de cireşi
mi-a aşezat grămezi de umbre pe gene
jucându-se de-a îngerii
prin risipirile mele...
Am mers desculţă prin primăvară
ca prin ţărâna de stele...
Tăişul lunii întemniţat în noapte
mi-a luminat umerii
prinşi sub povara iubirii tale...
Am mers desculţă prin primăvară
ca prin lumi paralele
să nu trezesc umbra fructului
lumină zidită
în plâns de vioară....
Am mers desculţă prin primăvară..

poezie de Valentina Ştefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margine de sat

Mă înconoară ploaia şi furtuna rece
Simt în mine dorul ce nicicând nu trece
E ascuns în suflet mă încearcă iară
În aer pluteşte parfum de primăvară.

Privesc printre stropi mari, în zare
Curg imagini din bătrâne felinare
Încerc să mă ascund de furtună
La margine de sat, în casa străbună.

Razele lunii coboară prin lanul de grâu
Visez iar la tine cum mă aperi de rău,
Prin lumina aprinsă din sufletul meu
De trei zile plouă şi udă pământul

Sub divina credinţă, cresc recolte noi
La geam se arată un zâmbet de soare
Se face dimineaţă în cântec de alint
Câmpul plin de flori se unduieşte-n vânt.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul prin pădure

Au închis drumeagul prin pădure
Acum şaptezeci de ani şi mai bine.
Vremea şi ploile l-au măcinat
Azi nu mai poţi, printre hârtoape şi rovine,
Ghici unde-a fost drumeagul prin pădure
Înainte ca ei să fi replantat copacii.

E-ascuns sub lăstăriş, sub muşchiul moale,
Sub covor de păştiţe şi de coada vacii.
Numai păstrătorii tainelor pot desluşi c-acolo
Unde-şi fac cuibar guguştiuci cu pene sure
Şi-unde bursucii se simt la ei acasă
A fost odată drumeagul prin pădure.

Totuşi, dacă pătrunzi în codru mai adânc
Într-o seară de vară târzie când cerul
E-aproape de pământ şi aerul e rece peste iezer,
La ora când fiecare suflet îşi strigă partenerul,

( Nu le e teamă de oameni în pădure,
Căci prin acele locuri au trecut puţini)

Vei auzi bătaia copitelor de cai
Şi foşnetul făcut de fuste-n roua de sub pini
Apropiindu-se din ce în ce mai mult de tine
Prin oglinda ceţii străvezii, prin rugi de mure,
Ca şi cum ar şti foarte, foarte bine
Drumeagul cel vechi, de demult, prin pădure.
Drumeagul care nu mai trece prin pădure.

poezie de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La unele legi fundamentale se ajunge prin inducţie, la altele prin cunoaştere senzorială, la altele prin deprinderi, iar la unele prin alte căi. Dar trebuie să le cercetăm pe fiecare prin mijloace specifice şi să le delimităm corect, pentru că ele au o mare importanţă în influenţarea consecinţelor. Deoarece aproape unanim se consideră că începutul înseamnă ceva mai mult de jumătate din întreg şi multe întrebări se clarifică prin el.

Aristotel în Etica nicomahică, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am zidit visul într-o temelie de piatră

să tacă să nu se mai repete
dar cu cât îi astup strigătul
parcă cu atât mai tare răsună ecoul
prin fiecare perete alb
prin fiecare tavan aurit
şi prin toate ferestrele zăbrelite
câteodată atât de lugrubu
de parcă aş fi zidit un monstru
şi uite aşa din cel mai frumos vis
m-am trezit într-un coşmar

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşite din pământ

Şi iarna asta curge prin râuri strălucind
Iar razele din soare sorb viaţa aburind...
Că primăvara orbeşte-n frig şi vânt
Cu ghiocei, cu suflet ieşite din pământ...

Trăim de ieri şi până mâine seară,
Urlăm la luna plină, minunaţi de umbre
Ne vom spăla în mare mai la vară
Şi vom uita de clipele destul de sumbre...

Nu scapă nici un om plin de rutină,
Nici umbrele nu-s colorate în lumină...
Trec zilele de ieri şi până mâine
Azi de-aş trăi, să muşc din pâine!

Prin apa bălţilor mă oglindesc cu talpa
Iar în noroi îmi las amprentele-mpietrite!
Voi servi în pofta prezentului supa
De mii de anotimpuri vii, nedefinite...

Şi iarna asta curge prin râuri strălucind
Iar razele din soare sorb viaţa aburind...
Că primăvara orbeşte-n frig şi vânt
Cu ghiocei, cu suflet ieşite din pământ...

poezie de Mihai-Paul Tinca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O frunză de toamnă ruginie se naşte în primăvară, trece prin vara vieţii, apoi toamna se desprinde încet din pomul vieţii şi parcă spune: "Ce frumos este să zbori pentru prima şi ultima oară!".

Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misiune

Stol de păsări călătoare a plecat de mult spre sud,
Frunze arămii şi roşii cad în roiuri pe pământ,
Spulberând a lor covor vântul năzdrăvan le zboară
Ca într-un joc fără sfârşit, rotocoale ma înconjoară.

Parcă ieri zâmbeai prin lanuri, soare blând şi liniştit!
Iar acum te ascunzi de mine, spune-mi cu ce ţi-am greşit?
Eşti isteţ şi ţii la glume! norii i-ai lăsat un pic
Peste lume sa se adune, să ne sperii din nimic!?

Să te arăţi după o vreme, amintindu-ne de tine,
Însă uiţi că noi trăim şi prin ploaia care vine!
Şi prin frigul ce se arată vrând să pară fioros!
Tu nu ştii că toamna este anotimpul meu frumos?

Lasă-ţi mantia să aştearnă mozaicuri pe pământ,
Să-mi fac drum până la tine prin frunzişuri cu descânt,
Cu un ghioc de frunze veştezi să-ţi ghicesc în viitor,
Într-un templu mitologic, în pădurea zimbrilor.

poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primavară

Miroşi a flori de primăvară,
A brânduşă, a tămâioară.
Căldură emani prin orice por,
Să-mi aline al meu dor:
Dor de copaci înfrunziţi,
Dor de ghiocei pitici,
Dor de păsări cântătoare,
Dor de ploi trecătoare,
Dor de soare strălucitor,
Dor de liliac mirositor,
Dor de râsete pe câmpii,
Dor de viaţă, copilării.

Miroşi a linişte, a iubire,
Gânduri bune şi fericire.
Emani prin pori doar bunătate,
Primăveri îndepărtate.
Privirea ţi-s copacii înfrunziţi,
Ghiocei abia înfloriţi
Zâmbetul străluceşte-n zare,
Mai ceva ca un dulce soare.
Glasu-i blând, liniştitor,
Peste văi el călător.
Tu eşti a mea primăvară,
Eu, a ta pitică floare!

poezie de Adriana Monica Burtea
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor. O frunză de toamnă ruginie se naşte în primăvară, trece prin vara vieţii, apoi toamna se desprinde încet din pomul vieţii şi parcă spune: "Ce frumos este să zbori pentru prima şi ultima oară!".

Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!