Singurătate
Între patru ziduri groase,
Din beton turnate-n rame,
Este camera ce-ascunde
Ale sufletului drame.
Pe peretele din față,
Orologiul bate-ntruna,
Cu el dorm, el mă trezește
Singuratec precum luna.
Răvășit dar cu speranțe,
Gândul meu zboară în zare,
Încercând să-l țin în brațe
Cum vine așa dispare.
Vreau să-l prind să-l iau cu mine,
În luntrea ce mai plutește,
Dar nu pot că e vremelnic
Și din nou mă părăsește.
Peste timp apare iarăși
Cu speranțe mult mai sumbre
Că voi reuși vreodată
Să ies din conul de umbre.
Dar în dreapta, de pe rafturi,
Niște cărți mai învechite
Îmi inspiră alte gânduri,
Mai bune, mai limpezite.
Ce mă fac să uit o vreme,
Un trecut îndepărtat
Și să văd ceea ce vine
Dar, rămân cu un oftat.
Mă întorc și văd prin geamul
Așezat spre miazăzi,
Luminița și speranța
Timpului ce va sosi.
Răul din trecut se iartă,
Dar se uită rareori,
Când îți răscolește-n suflet
Zeci și sute de fiori.
Doar nucul mă potolește,
Ce-a crescut sub geamul meu
Și adesea mă trezește
Când îl bate vântul greu.
Trece o zi și altă noapte,
Gânduri și speranțe vin,
Să-mi duc crucea pân-la capăt,
Cum mi-e dat al meu destin,
Dacă adesea ori mă bucur
C-am purtat tone de greu,
Ce va fi? Este-o enigmă,
Știută doar de Dumnezeu.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre gânduri
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre somn
- poezii despre singurătate
- poezii despre religie
- poezii despre noapte
Citate similare
![Daniel Vișan-Dimitriu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/daniel_visan_dimitriu.jpg)
Plasa de gânduri
Un gând, un singur gând aș vrea să prind
în mâna ce se sprijină pe frunte
și îl așteaptă, nu ca să-l înfrunte,
ci pentru ca, în suflet, să-l cuprind.
Nu vreau mai multe, unul mi-e de-ajuns,
ori, dacă e cel așteptat, se poate
să îmi doresc mai multe gânduri, toate
ce vor veni la gândul meu răspuns.
Dar cum să prind un gând? Cu ochii-nchiși?
Cu mâna-ntinsă, degetele-plasă?
Cu alte gânduri? Cum se face? Lasă!
Îmi țin, mai bine, ochii larg deschiși,
mă mai ajut cu gândul "Nu îmi pasă!"
ori uit de tot ce, astăzi, mă apasă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi poezii despre prezent, poezii despre ochi, poezii despre mâini, poezii despre dorințe sau poezii despre ajutor
Visele sunt totuși - vise
În visele-mi nocturne adesea ori apari,
Te chem să vii aproape dar repede dispari,
Când mă trezesc din somnul, ce n-a fost liniștit,
Văd luna cum dispare, plecând spre infinit,
După perdeaua neagră a norilor mai reci
Și umbra ta dispare, Tu razele-i petreci.
Încerc să-mi întind mâna dar nu pot să te prind,
Căci brațele-mi sunt scurte și nu pot să le-ntind.
Apari în altă noapte, dar... altfel precum ești
Și-mi răscolești în suflet cu totul alte vești,
Știute sau uitate în anii ce-au venit,
Căci eu cu ei alături, am mai îmbătrânit.
Apari ca o « Nălucă », te joci ca un Nătâng
Și dispărând în noapte eu mă trezesc și plâng.
Spre un destin mai nobil am porțile închise,
Căci zilele sunt fapte iar visele sunt... - vise
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi și poezii despre visare, poezii despre zile, poezii despre uitare, poezii despre plâns sau poezii despre nori
Asta mi-e crucea! O duc cum pot
De ziua TA, din an în an,
Eu îți transmit un «gând» răzleț,
Ce are un «simbol și un preț»,
A unei «taine» de amor
Ce o păstrez cu prea mult dor,
Ca «Baciul» doina din folclor,
Cu ea în suflet am să mor
Dar... și cu al tău dispreț.
Am încercat, dat tu n-ai vrut
Să-ți mângâi părul despletit,
De-un timp, prea des m-ai ocolit,
Să nu-ți mai tulbur traiul plin,
De rătăcire și declin
Și să-ți respect al tău destin
Ce ti-a fost dat, chiar de-i hain,
Să-l duci pân-la sfârșit.
- Asta mi-e «Crucea», tu o știi,
Și vreau s-o car, așa socot,
Credința-mi spume c-am să pot
Chiar dacă-i grea, mai am puteri
Și, sper, destule primăveri,
De-aceia te rog să nu-mi ceri
Să-mi schimb părerile de «ieri»
Că n-o s-o fac. Și... asta-i tot.
Dispreț? E un cuvânt prea dur,
Mi-ai fost și-mi ești un om de «crez»,
De-aceia-n suflet te păstrez
Ca prieten bun. Sincer, loial
Și mi-ai rămas fără egal
In toate. Un OM rațional,
Așa cum este ideal,
Dar... Lasă-mă să meditez.
Poate... cu timpul vei afla
Prin ce-am trecut, și, încă trec,
Cu lacrimi zilele-mi petrec,
Ți-o spun și ție și, oricui,
Că nu cer « mila » nimănui,
O să mă zbat și sper să «sui»
Până în vârful muntelui,
Pe mal n-o să mă-nec.
Îți mulțumesc totuși că vrei
Să mă ajuți, așa cum poți,
Din rătăcire să mă scoți,
Dar... Am și eu destinul meu,
Ușor, sau dacă este greu
Eu îl urmez, îl «car» mereu,
Așa cum o vrea Dumnezeu,
Să merg cu ale mele «roți».
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre sinceritate, poezii despre simbolistică, poezii despre sfârșit, poezii despre schimbare, poezii despre respect sau poezii despre păr
Și nucul plânge
Privind pe fereastra ce duce spre sud,
Văd nucul bătrân ce-a rămas fără frunze,
Pozând melancolic cu crengile: nud,
Așteaptă o toamnă cu pământul mai ud,
O iarnă mai aspră și vântul mai crud,
Pregătit să reziste și: Nu vreau s-aud
Al nimănui scuze.
În fieșce an îmi este mai greu,
Când văd « nemiloșii » ce-mi adună povara,
Unul se urcă în vârf, parcă-i zmeu,
Altul.... O creangă îmi rupe, fără tupeu,
Așa-mi petrec anii, plângând tot mereu,
Dar cine să audă? Că ei, n-au Dumnezeu,
Degeaba-i ocara.
Când toamna va trece și iarna ce vine,
Sosi-va iar timpul să rodesc mai... bogat,
Voi plânge din vreme să mă apere: Cine?
Corneliu ce are un geam, cu ochiul spre mine,
El vede ușor « făcătorii de bine »,
C-o voce mai aspră și, mai de rușine,
Cei răi vor fugii de « legat ».
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre iarnă, poezii despre crengi, poezii despre voce sau poezii despre rușine
![Corneliu Neagu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/corneliu_neagu.jpg)
Scrisoare din exil
Pe fața ta văd întristare și teamă
ce gânduri străine te macină, mamă?
Ți-am scris de curând o scrisoare mai lungă,
socotesc c-ar fi trebuit să ajungă...
Vei afla ce voiai să știi despre mine
că sunt sănătos și o duc foarte bine...!
Vei înțelege, desigur, printre cuvinte,
că nu mai sunt la fel cum eram înainte.
Te rog însă nu-mi căuta vreo pricină,
gândesc prea mult într-o limbă străină,
în minte îmi vin doar cuvinte ciudate
ce-mi zic adevărul pe jumătate.
Nici obiectele nu sunt ca acasă
oglinda-i mai strâmbă și masa mai joasă,
patul se plimbă, când dorm, prin odaie,
iar geamul ferestrei adesea se-ndoaie.
Pereții curbați se-adună-n oglindă,
ar vrea în ghiocul lor să mă prindă,
iar ușa crăpată ducând înspre hol
cu sunete sumbre se zbate în gol.
Dar somnul? - nu-i somnul meu de acasă,
sosește prea greu..., cu doruri m-apasă!
se bate la marginea nopții, de-a rândul,
cu cugetul plâns, cu visul, cu gândul...
Târziu, către ziuă, când totuși mă frânge,
prin minte-mi aleargă doar vise nătânge
cu umbre vrăjite ce-n suflet se lasă,
venind peste somn cu mirajul de-acasă.
Dar chipul tău, mamă, dispare deodată
la margini de doruri rămâne o pată...!
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sănătate, poezii despre sunet, poezii despre scrisori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
![Corneliu Neagu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/corneliu_neagu.jpg)
Scrisoare din exil
Pe fața ta văd întristare și teamă
ce gânduri amare te macină, mamă?
Ți-am scris de curând o scrisoare mai lungă,
ar fi trebuit mai demult să ajungă...
Vei afla ce voiai să știi despre mine
sunt sănătos, muncesc și o duc foarte bine...!
Vei înțelege, desigur, printre cuvinte,
că nu mai sunt la fel cum eram înainte.
Te rog însă nu-mi căuta vreo pricină,
gândesc, uneori, într-o limbă străină,
în minte îmi vin doar cuvinte ciudate
ce-mi zic adevărul pe jumătate.
Nici obiectele nu sunt ca acasă
oglinda-i mai strâmbă și masa mai joasă,
patul se plimbă, când dorm, prin odaie,
iar geamul ferestrei adesea se-ndoaie.
Pereții curbați se-adună-n oglindă,
ar vrea în ghiocul lor să mă prindă,
iar ușa crăpată ducând înspre hol
cu sunete sumbre se zbate în gol.
Dar somnul? - nu-i somnul meu de acasă,
sosește prea greu - cu doruri m-apasă!
se bate la marginea nopții, de-a rândul,
cu cugetul plâns, cu visul, cu gândul...
Târziu, către ziuă, când totuși mă frânge,
prin minte-mi aleargă doar vise nătânge
cu umbre vrăjite ce-n suflet se lasă,
venind peste somn cu mirajul de-acasă.
Dar chipul tău, mamă, dispare deodată
la margini de doruri rămâne o pată...!
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Drumul e lung și... foarte greu
Pe drumul meu ce este lung,
la capăt... sigur o s-ajung
chiar dacă munți o să străpung.
Dar... Nu știu când.
Căci are prea mulți bolovani
ce din păcate-mi sunt dușmani.
Pe ici pe acolo sunt... golani
cu coarne-n frunte, ce împung.
Eu nu pricep de ce sunt răi,
neisprăviți și tăntălăi,
dar latră ca niște dulăi
și... mușcă foarte rău.
Am încercat cu-n "băț" mai mic
să-i potolesc măcar un pic,
ca... pân-la urmă să le zic:
Dracul vă ia pe toți!
Eu! O să merg pe drumul meu
chiar dacă-i lung și foarte greu,
sper, să-mi ajute Dumnezeu,
cu crucea-n spate. Așa cum pot.
Poate îmi spui Tu, prieten drag:
De ce e lumea atât de rea?
Și... nu te-ajută nimenea?
Ba... chiar te scuipă și-ți dă-n cap
C-o rangă grea.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri, lacrimi de dor (14 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre prieteni și dușmani, poezii despre munți, poezii despre dușmănie, poezii despre draci, poezii despre câini sau poezii despre Dumnezeu
Meditație
Stau...
Pe scaun, într-un birou cam strâmt
Privesc cum timpul trece leneș
Și-aștept să văd cum e să stai... mai mult...
Zâmbesc...
Când mă gândesc că voi pleca acasă
Și nu voi mai privi nici timpul,
Și voi avea o altă ocupație... să trândăvesc...
Gândesc...
Ca un copil ce-și uită jucăria
Și nu mai știe cine e
Aș vrea să mă gândesc la tine... dar nu mai pot...
Pierdut...
În amintiri ce zilnic mă-nconjoară
Îmi dau târcoale și mă-ndeamnă
Să nu te uit, să vin la tine... dar nu știu unde...
Privesc...
Din scaunul meu cel confortabil
Cum cei din jur se chinuiesc
Mă-ntreb: "Oare... de unde vin?"... sau lasă...
Adorm...
Cu gândul la o zi de mâine
Și totul va fi ca și nou
Iarăși de la-nceput pornesc... ca să ajung la tine.
poezie de Daniel Murariu
Adăugat de Daniel Murariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre lene, poezii despre zâmbet, poezii despre viitor, poezii despre promisiuni, poezii despre jucării sau poezii despre copilărie
Multe, multe, mici mărunte
Poate că dacă aș avea
gânduri
câte fire de nisip se nasc
sub buzele mării,
aș reuși să îmi cumpăr
o viață
în care să fiu
doar rege, nu și cerșetor.
La poarta mea
nu mai trece gândul zâmbind.
L-am strigat de sute de ori,
dar se vede însă
că a îmbătrânit
și nu mă aude
cum inima mea îl cheamă
să-mi fie el primul surâs.
Plouă cu gânduri tot mai vechi,
tot mai triste.
Mi-e greu sub ele,
mă scufund sub apa lor
din care, rupându-se, mirii
s-au îndepărtat, albi, de lume
și-au furat cu ei raza de zâmbet.
Pe acoperișurile lumii
au crescut lacrimi
care poartă pe buze
numele drumurilor ce ne-au
obosit singurătatea.
Depărtarea, vine ca o soră a ta,
cel plecat din inima mea
cu acoperiș de lacrimă.
Sunt lângă tine zilnic, dar
m-au umbrit gândurile tale
tot mai negre
și nu mai pot să pășesc
spre lumină iar.
poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre ploaie, poezii despre nuntă sau poezii despre nisip
![George Topîrceanu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/george_topirceanu.jpg)
Fata tristă
Firul gândului frumos
Un suspin mi-l taie,
Că de-atâta vreme cos
Singură-n odaie.
Și doar mâna mea, cu greu,
Flori de fir împarte.
Flori aleg, dar gândul meu,
Gândul mi-e departe!
Uneori, când țin la piept
Strânsă cusătura,
Închid ochii și-l aștept
Să-mi sărute gura.
Iar când umbra serii vine
Dorul crește-n mine
Și tristețea mă doboară
Grea, ca o povară...
O, știu bine că-n zadar
Dragostea mă mână
Să-l aștept cu lacrimi iar
Noaptea, la fântână.
Nu mai vine să-i șoptesc
Dorurile toate
Și la sân să-i încălzesc
Mâinile-nghețate!
Ci doar vântul nopții rece
Fruntea mi-o sărută,
Peste codri luna trece
Galbenă și mută.
Lung suspină-n freamăt greu
Fagii de pe coaste...
Noapte dulce, dragul meu
A plecat în oaste.
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![cumpărături](http://www.citatepedia.ro/g/32cart.png)
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre dor, poezii despre seară, poezii despre păduri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
![Doina Bonescu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/doina_bonescu.jpg)
La geamul meu
la geamul meu nu bate nimeni..
doar noaptea-n somn pare s-aud
același glas venit din vremuri
de demult
la geamul meu nu bate nimeni
se scutur crengile de nuc
când vântul este prea puternic
și-l ascult
la geamul meu nu bate nimeni..
doar razele de lună reci
îmi spun acum... că niciodată
nu mai treci.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![Doina Bonescu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/doina_bonescu.jpg)
În drumul meu
Mă voi ruga la Dumnezeu
Să te aducă-n drumul meu
Să-ți văd făptura minunată
Cu ochii tăi de altădată
Priveau zâmbind la mine des
Dar pare că n-au înțeles
Cât îi iubesc și cât mi-e dor
Când seara genele cobor
Și noaptea mi se pare tristă
În dimineți nu mai există
Speranța zilei care vine
Să pot a fi din nou cu tine
Mai mult ce aș putea să spun?
Te chem și-n gânduri te adun
În cioburile de iubire
Văd chipul tău, o amintire...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre iubire sau poezii despre existență
Ești cel mai mare dar
În stele, în noapte tu ești partea bună,
Mă bucur, cănd nu e furtună.
Ești ceva bun pentru sufletul meu,
Ești gândul în iarnă ce nu mă lasă la greu.
Ești liniștea ce-mi dă aripi în patima nebună,
Albastrul nesfârșit într-un amurg din strună.
Ești etenul răsărit, când viața m-a înfrânt
Și mă minunez de-am început să cânt.
Tu cu felul tău, eu vreau să-ți mulțumesc
Și nu te las să pleci, simt că din nou trăiesc.
Simt din nou bucuria și o simt din plin,
Că din ninsoare și vânt eu văd doar senin.
Văd așa cum ești, ca cel mai mare dar
Și vreau să nu fie viața în zadar.
poezie de Eugenia Calancea (4 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre înfrângere, poezii despre început, poezii despre superlative sau poezii despre stele
Refugiul
REFUGIU
Refugiul meu nu e aici, printre litere... Aici eu trăiesc,
Refugiul imi este, sămânța mea de copil, în tine!
Ce-aș fi?.. Că nu aș mai ști, de atâta dor, de foșnesc
Brazi... Prinși în sol omenesc, cu aripi de leagăn se-mbină-
Eu, muma ta, când vin din mine, când vin din mine.
Nici o umbră de ceață nu e pe lume alături de noi,
În spate, simt sufletul stă statuat, refugiul lui e absent,
O noapte și aceea e clară pentru el, e gata de război-
Eu nu am refugiu, puiul meu, mai cald, decât cel împăcat -
Eu, muma ta, când vin din noi, când vin din noi.
Și atât cât voi fi, veștile sunt între noi, ca un greu hotar,
Cu aceste sulițe, toți anii, care mai rămân, se rămolesc,
Eu, însă, la candela aprinsă aș țese zi și noapte la ițar,
Numai tu să vii la mine, gânduri peste tine să-ți tămăduiesc...
Eu, muma ta, cât te iubesc, cât te iubesc...
Aici eu trăiesc, dar pentru voi pot iubi, de dor să contenesc,
Ochiul, care plânge să-l închid, să-l las să mi-l vezi, cum e-
Așa umezit, vei ști, cum am avut curajul să te-ndulcesc
Cu un cânt de- al meu, de mamă, când frunza pare uneori pustie,
Eu, muma ta, când voi să fiu vie, când voi să fiu vie...
poezie de Lilia Manole din volumul "Cuvinte nestinse" (2014)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre mamă
Se stinge cerul
Îmi bate soarele în geam de dimineață
Și totu-n jurul meu lacrimează trist,
Mi se-alintă-ncet o lacrimă pe față
Și am senzația că nu am să rezist.
Troian de gânduri cad pe fruntea mea
Ce-s viscolite de-o aprigă furtună,
Că eu am fost și am trăit cândva,
Dar azi doar amintirea mi se-adună.
Pășesc încet cărarea hopuroasă
Și din nou o lacrimă trezesc:
Puteam avea o viață mai frumoasă,
Dar n-am știut pe unde să pășesc!
Am mers și eu, am mers încet prin viață
Crezând că fac un pas și-i cel mai dept,
Viața mi-a trecut... e-absurd să am speranță,
Dar oricum în sinea-mi am să o aștept.
Privesc la ceas și tremur deprimată.
Ma înfioara gândul că mi-e greu.
Secunda zboară și simt că sunt chemată
De pe pământ în cer la Dumnezeu.
- Mă rog, Ție, Doamne, și mă-nchin
Cu jurământ de fapte sclipitoare,
Nu opri aici al meu destin,
Ci dă-mi puteri să nu simt ce mă doare,
Mai dă-mi o viață dacă-ți stă-n putere,
Recunoscătoare-s dacă poți s-o faci,
Că voi trăi nu pentru avere,
Dar pentru-ngrijirea celor mai săraci!
E liniște adâncă înspre zare...
Dar eu mă-ntreb: În viață ce-am făcut?
Și chiar de am o clipă ce mă doare
O strig cu glas în universul mut.
Parcă ecoul îmi vine mai aproape
Și îmi răspunde ce am întrebat.
Se stinge cerul în orele de noapte
Și soarele apune-ndurerat.
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre sărăcie sau poezii despre secunde
Singurătate
Este rece afară, cum n-a fost vreodată.
Un aer de metal gânduri mătură
Iar liniștea din jur este puțin ciudată.
Lacrimi scurte mi se alatură.
Pe banca unui câmp străin
Privesc în jur și văd crunta imagine
A unui baiețel sfâșiat de al său chin
Și lipsit de multă afecțiune.
Stă acolo de când îmi amintesc,
Și nimeni nu îl vede...
Să mă duc la el să îi vorbesc?
Dar cum o conversație eu pot aprinde?
Să stau, să merg, să stau...
Să privesc în continuare
Cum se zbate cu al său rău?
Să continui cu o amănare?
În timp ce eu mă simt nehotărât,
Gânditor la ce voi face,
Văd acest copil mai amărât
Cum din loc el vrea să plece
Ce pot face? Ce pot eu oare face?
Să stau? să merg la el?
Mai bine mă ridic să vad ce gând îl bate
Iar de pot cu răul lui să fac duel.
Mă uit la el, îmi fac curaj și cu bucurie
Spre el înaintez usor...
Inima îmi bate cu putere, plina de mândrie.
Mă duc să ofer un ajutor.
Mă uit la el, sub acel puternic tei
Și mă doare în ochii lui să văd
O poveste trista, spusă de un condei.
Lângă el pe gânduri cad...
Cu ai săi ochi mari, în suflet mă privește.
Îmi cunoaște fiecare cuget...
Vrea atât de mult să-mi spună o poveste
Să fim precum un minunat duet.
poezie de Costel Obadă (20 aprilie 2012)
Adăugat de Costel Obadă
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre bine și rău, poezii despre vorbire, poezii despre tei sau poezii despre mândrie
![Corneliu Neagu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/corneliu_neagu.jpg)
Ultimul sărut
Iubite mai demult plecate
în suflet se întorc pe rând
din locul cel mai tainic, stând,
cu plânsete defragmentate
se tânguie la mine-n gând.
Îmi cer să le primesc în casă,
cu-ntregul lor trecut ocult,
cum o făceam cândva, demult,
dar azi de ele nu îmi pasă,
n-aș mai putea să le ascult...!
De-aceea le îndemn să iasă
și câte una-, n mod discret,
din gândul meu să plece-ncet
că-n mine ele oricum lasă
nescrisul lor trecut secret.
Dar ele sunt nehotărâte,
tot zăbovesc la mine-n gând
și nu le văd nicicum plecând
ci-n locul lor, mai abătute,
rămân în inimă-mi plângând.
Ah, nu mai plângeți dezolate,
c-o să vă-mpac ca în trecut,
vă dau întregul meu avut
iubiri din viața mea plecate,
mi-a mai rămas doar un sărut!
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre secrete
Și ieri și azi și poate mâine
Ieri, alergam hoinar pe miriști,
Desculți dar fără frică
Și nu-ntâlneam opreliști
Ieri, nu aveam gânduri prea multe,
Străin de toate cele,
Nici cine să mă asculte.
Ieri, harul nesecat din mine
I-mi răscolea dorința,
Să sper la mult mai bine.
Ieri, terminând cu școala,
Vroiam ca frământarea
Să-mi curme îndoiala.
Azi, cu capul sus pe umeri
Voi ști să aleg, doar una
Din multele alegeri.
Azi, este începutul
Unei cărări ce-aleargă
Spunând să uit trecutul.
Azi, razele de soare
Îmi luminează calea
Pașii să mi-i măsoare.
Azi, foșnetul din mine
Îmi spune încet, în șoapte,
Căci mâine va fi bine.
Azi, visele-mi nocturne
Îmi retrezesc speranța
Al zilelor diurne.
Azi, scriu mai multe rânduri
Și văd curgând cerneala
Spre multe alte gânduri.
Azi, nu știu ce-o fi mâine
Dar mi-am zidit cetatea
Și am în mâini, o
pâine.
Mâine e altă vreme
Sunt om cu sentimente
Și voi scrie poeme.
Să-mi povestesc viața
Celor ce cred în versuri
Să-mi rețină povața.
Căci viața este dură,
Război, o bătălie,
De nu-ți țeși o armură.
Viața te împinge
Să lupți mereu ca mine
Doar, astfel vei învinge.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre poezie, poezii despre școală sau poezii despre victorie
Lapovița
suflă vântul, suflă și suflă
toarnă ploaia, toarnă și toarnă
și răsuflă a greu și răsuflă
ploaia asta ce trece în iarnă
arde soarele, arde și arde
trece valul, trece și trece
și se rup ale inimii coarde
și ninsoarea-i mai rece, mai rece
mor speranțe, speranțe, speranțe
vreme vine și vine și vine
albul iernii cu mii de nuanțe-i
tot mai lung între tine și mine...
poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi și următoarele:
- citate de Iurie Osoianu despre iarnă
- citate de Iurie Osoianu despre vânt
- citate de Iurie Osoianu despre ploaie
- poezii despre moarte
- citate de Iurie Osoianu despre moarte
- poezii despre inimă
- citate de Iurie Osoianu despre inimă
- poezii despre alb
- citate de Iurie Osoianu despre alb
- poezii despre Soare
- citate de Iurie Osoianu despre Soare
Ce tăvălug de gânduri
Ce tăvălug de gânduri, noapte zbuciumată,
Eu, trupul tău, Zeiță, nu-l voi uita vreodată!
S-a spulberat iubirea ca și cum n-ar fi fost
Și nu mai am pe lume, de astăzi, niciun rost.
Ce tăvălug de gânduri, ce absurdă încercare
Să vezi iubirea vieții topindu-se în zare,
Povara-i mult prea mare, mă simt abandonat,
Dar știu, de astă dată, doar eu sunt vinovat.
Ce tăvălug de gânduri, mintea împresoară
Și-n depărtări, ce jalnic se-aude o vioară,
Dar marea fremătândă, cu al său rece val,
Parcă mă trezește din cel absurd coșmar.
Ce tăvălug de gânduri zac pe nisipul fin,
Cătând pe cerul nopții o urmă de destin
Pe care să-l invoc, în cel din urmă ceas,
Mă amăgesc, desigur, e tot ce mi-a rămas.
poezie de Alex Dospian (mai 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![în alte limbi](http://www.citatepedia.ro/g/32world.png)
Vezi mai multe poezii despre absurd, poezii despre vioară sau poezii despre vinovăție