A înmugurit tăcerea
Parcă și tăcerea-n noi a-nmugurit...
Plouă peste oameni, plouă-n noapte peste
Ploaie de tăcere, ploaie de granit...
Plouă în neștire, frunze la ferestre.
Scârțâie fântâna imn de neputință
În tăcerea nopții șubredă și grea.
Cumpăna se-apleacă iar, întru căință
Și-ngenunche-n noapte, ca o boală grea.
Se cutremur ramuri... Plâng cu stele-n noapte,
Toamnă ni-i în suflet, frunze arămii...
Trec, sobor de clipe, zile lungi, deșarte,
Pe un cer de sticlă, pe alei pustii...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre zile
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre muguri
Citate similare
Ploi
Ploi de toamnă lungi și grele,
Ploi de toamnă, plâns de stele,
Ploi de frunze pe cărare...
Ploi în inimi și pe vale...
Vânturi reci, pustie toamnă!
Ne-aduci ploaie de aramă
Și gutui împarfumate...
Ne aduci tăcere, noapte...
Foc în sobă, plâns pe drumuri,
Aripi de vrăjite fumuri,
Umbre de dureri și șoapte,
Noapte, noapte, noapte, noapte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre văi, poezii despre vânt, poezii despre inimă sau poezii despre gutui
Noapte de toamnă
Tăcere... e toamnă în cetate...
Plouă... și numai ploaia dă cuvânt
E pace de plumb, e vânt, și pe vânt
Grăbite, trec frunze liberate.
Deschide, dă drumu, - adorato,
Cu crengi și foi uscate am venit,
În târg, o fată tristă a murit,
Și-au dus-o pe ploaie, și-au îngropat-o...
Dă drumu, e toamnă în cetate -
Întreg pământul pare un mormânt...
Plouă... și peste târg, duse de vânt,
Grăbite, trec frunze liberate.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tristețe, poezii despre plumb, poezii despre pace sau poezii despre frunze
Seară de vară
Se strâng rotocoale de nori peste cer
Și tună-n mânia-i, salbaticul jder...
Alunecă râuri de fulgere-n noapte...
Se-aud în tăcere doar ramuri de șoapte...
Și plouă... Și plouă... Se strâng la picioare
-În șuvoi de săruturi, amare izvoare...
Simțim fierbințeala în clopot de sânge
Și plouă întruna... Și plouă... Ajunge!...
Cad bulgări de sticlă sub clopote grave...
Se sfarmă pedeapsa naturii bolnave...
Noi plângem cu lacrimi de ploaie... Potopul
Ne-a luat prunci și case, speranța, norocul...
Sub grinzi sfărâmate de dalta pieirii,
Ne ducem pedeapsa, cerșind omenirii,
Fărâme de suflet... Pe cer, iese luna...
Se termină ziua, sfârșește furtuna...
Sub cerul speranței, altar vieții suntem...
Mai plouă cu vise... Adesea, mai plângem,
Dar veșnic credința ne e scut și faclă,
Cu Domnul vom trece prin foc și prin apă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre sărut, poezii despre sânge sau poezii despre seară
Toamna asta
Miroasea rod bogat și-a must de stele...
Dau iar în pârg aducerile-aminte...
Cad frunze peste gândurile mele,
Pe tălpi s-au prins speranțe nămolite...
S-a scris pe cer o nouă partitură...
Miroase a gutuie, în cuptor...
Ne-acoperă o pătură de brumă.
Copacii dezveliți de vis, ne dor.
Trăim în universuri paralele,
Într-un uitat și veșnic celibat,
Când între noi tăcerea se așterne...
Și plouă, plouă, plouă rod bogat.
Vezi?! Plouă-n noi atâta amintire...
La gura sobei, coapsele-și arată,
Oh altă toamnă... Toamă în iubire...
O toamnă parfumată și bogată...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bogăție, poezii despre stele, poezii despre iubire, poezii despre gânduri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pustiu de vânt
Azi un pustiu de vânt răzbate
Un vultur dinspre miazănoapte,
E frig, plouă mărunt și des.
Toamna și frunzele mi-a șters...
Și mi-au rămas copacii goi.
De-o vreme, s-a mutat în noi.
Bruma în suflet mi-a căzut,
Eu plâng cu ploaia, plâng tăcut...
Plouă cu frunze arămii
Și drumurile-mi sunt pustii,
Un foc îmi arde-n suflet iar
O toamnă fără de hotar...
Și bate-n mine-un vânt pustiu...
Ce sunt și ce am vrut să fiu?!
O toamnă fără de hotar,
Un vânt hoinar... un vânt hoinar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi sau poezii despre prezent
Toamnă...
Toamnă, treci la braț cu umbre stranii,
Cu furtuni la geamuri bați... Și plângi...
Plâng la geamul casei, iar, castanii,
Și cu vâturi pacea mi-o alungi.
Versuri aurii, în îmbulzeala
Ce se-ascunde-n mustul călimării,
Curg în râuri tumultoase sera
Și-n tăcere îmi inundă zorii.
Transformată într-o vrăjitoare,
Cu urgie timpul ni-l săruți
Și-ai să lași pustiu în călimară,
Frunze rupte și copaci desculți.
Arămii gutui lucesc în geamuri,
Sunt poteci pustii sub tălpi de vis...
Lacrimă pe gene, blonde voaluri,
Vânt, singurătate, suflet trist...
Plâng în noi chihlimbării poeme
Și sobor de gri ne învelește.
Un tic-tac absurd în vremuri grele
Și povești de viață spuse bătrânește.
Foc la gura sobei, plângere de noapte,
Plângere de versuri și de amintiri,
Un sobor de lacrimi, un sobor de șoapte,
Toate în poemul marilor iubiri.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre versuri
Note de toamnă
(Tăcere... e toamnă în cetate...)
Tăcere... e toamnă în cetate...
Plouă... și numai ploaia dă cuvânt-
E pace de plumb, e vânt, și pe vânt
Grăbite, trec frunze liberate.
Deschide, dă drumu, -adorato,
Cu crengi și foi uscate am venit;
În târg, o fată tristă a murit, -
Și-au dus-o pe ploaie, și-au îngropat-o...
Dă drumu, e toamnă în cetate-
Întreg pământul pare un mormânt...
Plouă... și peste târg, duse de vânt,
Grăbite, trec frunze liberate.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi
Toamnă-doamnă
Toamnă-doamnă, nimb de ploaie
Și de vânt ni se arată,
Cu secundele greoaie
Și gutuie-mparfumată.
Pus-ai colier de frunze
Și-n condurii de tăcere,
Treci înspăimântându-mi, toamnă,
Liniștea ferestrei mele.
Ai furat sobor de frunze
Și alai de spice, maci,
Iar acum pătrunnzi în suflet,
Scormonești... și plângi... și taci.
Oh, de teamă de furtună
Și de iarna ce-o veni,
Te-ai ascuns în mine, toamnă
Și în versuri sidefii.
Nu mai am acum nici verbe...
Toate, toamnă mi le-ai luat.
Ai venit cu frig și ploaie
Și pustie m-ai lăsat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb sau poezii despre secunde
Toamnă parfumată...
E-o toamnă parfumată în fructe și cuvânt...
Îi simt poemul parcă în mine-alunecând...
Adulmecată umbră cu rochie de mătasă,
Mă-mbracă în tăcere... Azi sunt cea mai frumoasă!
În valuri foșnitoare de frunze arămii,
Te-aștept! Te-aștept de-o viață, iubtul meu, să vii!
Să alergăm în noapte ca doi fugari nebuni!
De frunze și de ramuri, să-mi pui pe cap, cununi!
Și să ne plângă ploaia la creștet până-n zori
În toamna parfumată și plină de culori...
Să evadăm, iubite, noi doi și veșnicia,
Să nu sfârșim vreodată, (vezi tu?!), călătoria...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative sau poezii despre rochii
Doliu de toamnă
E doliu în noapte și-n golul privirii
Și plânge-n adâncuri și astrul Luminii.
Miroase a toamnă, cad frunze de ploi
În gânduri, în suflet, ades peste noi.
Miroase a rânced, a nuci și-a sarmale,
Miroase a ploaie în gânduri... și doare
Sub pleoapele-n neguri ascunsa durere,
Când vântul zvâcnește, în lanțuri, spre stele.
Cărări de tăcere, sub stropi sidefii,
Își plimbă sub ramuri, etern simfonii.
Se-nvârte umbrela în cercuri de vis
E doliu în noapte... lumina s-a stins.
Mai trec tufănele pe strada de jar...
Sculptată în răni de uitat chihlimbar,
Rămâne-n memorii, în numele meu
Și toamna aceasta zăcând pe traseu.
Cuptorul și pâinea făcând juământ,
Sub crucea plecată de-al toamnei cuvânt,
Rămân plecăciune în nopțile reci...
Miroase a pâine pe-a toamnei poteci...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre pâine
Glossa ploilor de toamnă
De-azi noapte plouă liniștit...
Bate ploaie mocănească,
Frunze bat la geam șoptit,
Timpuri vechi m-așteaptă-acasă.
Râu de lacrimi șipotind,
Dans de ramuri, plâns și teamă
A gutuie mirosind...
Vii din nou, iubită toamnă!
De-azi noapte plouă liniștit...
Și-n noi lumina se ascunde...
Toamna-n tufișuri s-a pitit
Și bat la geamuri ramuri ude.
Altele-n viață scormonesc,
În a-ntunericului plasă.
Eu, ca un prunc mă rătăcesc
Și nu știu unde sunt acasă.
Bate ploaie mocănească,
Zboară-n vaiete de vânt
Frunza cu lucirea arsă,
Peste pietre de mormânt.
Cad grei stropi pe caldarâmul
Gri și-n nenutite ploi,
Plânge-n liniște românul...
Plânge lacrima din noi.
Frunze bat la geam șoptit
O aleasă sindrofie...
Ploi de versuri s-au ivit
Pe o coală de hârtie.
Dorm cuvinte-n palma mea
Un surâs de trandafir,
Cad petale de peltea
Peste frunțile cu mir.
Timpuri vechi m-așteaptă-acasă,
Azi sunt tot mai obosit,
Amitirea, ca o mască,
Timpul vieții mi-a cernit.
Merg cuvintele în șiruri,
Cartea vieții s-a deschis,
Bate vântul frunza triluri...
Viața este doar un vis.
Râu de lacrimi șipotind,
Râu de verbe și de temeri,
Ne trezim îmbătrânind,
Râu de plângeri printre semeni.
Bate inimă de clopot,
Toamna-n noi s-a deșteptat,
Trec secundele în ropot
Peste ceru-ndoliat.
Dans de ramuri, plâns și teamă,
Chipuri triste, umeri goi,
Doar o cruce de aramă
Și-o mulțime de nevoi.
Fruze,-n verbe clătinate,
Ploi de vis în călimară,
Toamnă dincolo de moarte,
Toamnă-n noi, toamnă-n afară.
A gutuie mirosind,
Toamna o fecioară-n gri,
Se aude iar foșnind...
În papucii aurii,
Trece-n grabă pe cărări...
Stau bătrânii la fereastră,
Plâng, cu gândul, uneori,
La întoarcerea acasă.
Vi din nou iubită toamnă...
S-a răcit cafeaua-n ceașcă!
Pe sub muguri de aramă
Trece iute o caleașcă.
Fragezi pași troznesc pe stradă...
Picuri duși pe umeri dragi...
Se aude o baladă,
Plânge ramură de fagi.
Vi din nou iubită toamnă,
A gutuie mirosind,
Dans de ramuri, plâns și teamă,
Râu de lacrimi șipotind.
Timpuri vechi m-așteaptă-acasă,
Frunze bat la geam șoptit,
Bate ploaie mocănească...
De-azi noapte, plouă liniștit.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hârtie
Și plouă-n suflet...
S-au stins stele-n noapte,
Printre umbre de leneși nori,
Cu adieri de vânt, ramuri de gheață
Ne mângâie trupul,
Și rece-i piatra noastră de mormânt
Am fost, vom fi, trecut-au peste toate
Doar cu un preț, de-o fi iertat păcatul
Dar am rămas tăcuți, străini, în noapte...
Cu ochii-n lacrimi, sprijinind înaltul.
S-a stins și lumânarea de o vreme
Și plouă-n suflet... Doliul peste noi
S-a așezat să ne subjuge trupul
Impresionat cu griji și cu nevoi.
Umile, plecat-am... Ce-am lăsat în urmă,
Căci cine ne-a iubit cu-adevărat?
Cei ce-au rămas cu amintirea noastră
Cel, ce cu ani în urmă m-a creat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre nori, poezii despre lumânări sau poezii despre lene
Plouă octombrie...
o ploaie rece se cerne
peste îmbătrânite frunze
din zborul efemer
vântul le așterne
covor multicolor
dumnezeiesc
eu rătăcesc pe cărări arămii
cu pasul usor
frunzele-abia să le-ating
să nu le strivesc
plouă octombrie în ore târzii
și timpul simt cum mă cerne
anoste clipe
printre degete parcă
mi se preling...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre ore sau poezii despre degete
Toamna asta
Miroase-a rod bogat și-a must de stele
Și dau în pârg aducerile-aminte...
Cad frunze și mătănii de mărgele
Pe tălpile speranței nămolite.
Am început o nouă partitură...
Miroase a gutuie în cuptor...
Ne-acoperim cu mantie de brumă...
Copacii dezveliți de vis ne dor...
Trăim în universuri paralele,
Într-un tacit și veșnic celibat,
Iar între noi tăcerea se așterne
Și plouă!... Plouă!... Plouă rod bogat...
Și plouă-n noi... Atâta amintire
La gura sobei, coapsele-și arată,
De parcă, toamna asta, de departe,
Ar fi cea mai frumoasă și bogată.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început
Ploaia primăverii
Plouă!-n geamuri bate ploaia...
Trece iar baba Vrâncioaia.
Se apleacă gânduri, ramuri,
Trece viața valuri-valuri.
Ceru-ndoliat se-arată.
Trec bătrâni sărmani prin sloată.
Floarea-i scuturată-n vânt,
Anii vieții numărând.
Trec prin viață și prin noapte
Anii un sobor de șoapte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară sau poezii despre bătrânețe
Povestea toamnei noastre
Cad ultimele frunze din ram,
Eu mă încăpățânez să te am,
Storul pleoapei m-ascunde în noapte,
Cu lacrimi și vise vrea să m-adape.
Se tânguie-n noapte copacii de sticlă,
Și dor... tăcerea și gândul
Fiorduri la ceas de durere,
Clepsidră ascunsă în noapte, de neagră tăcere...
Mai ninge și lacomi, trec vulturi la margini de dor,
Lumină și taină cușete în tristul poem,
Mi-e frig și mi-e teamă și cel mai adesea mi-e somn,
Căci viața îmi este de-a pururi, jar și blestem.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încăpățânare sau poezii despre somn
Toamnă-n afară și-n noi
Arcadă de frunze aurite și plânse
Ne-acoperă fruntea
Bătătorită de vise.
Speranțele ning la tâmple de gheață
În noi și-n afară de noi, este frig.
Bântuite de stele,
Privirile trec aceleași,
Gălăgioase și blânde
Peste arcușuri obosite și frânte.
Timpul copilariei,
Pudrat cu durerea prezentului,
A fuzionat
Într-un ritm lent și nealterat.
Ce toamnă! Ce noapte!
În blocul operator al universului minții
Asudează părinții...
Tic-tacul tăcerii se-aude
Scurgându-se în clepsidra dureri.
Răniți, pe un catafalc de petale,
Dorm copiii cuminți.
Candele vii, ard, trec, trec grăbite spre mâine,
Spre toamne târzii -
Grâul copt strâns în pâine.
Brățări de ramuri se prind de brațe,
În dansuri de suflete arse.
Părul croșetează povești
Cu gutui la ferștri.
Ne plimbam pe alei pustiite
Aducerile-aminte.
E toamnă... o toamnă cu temenele
De frunze și miere.
Mătănii cad în râuri de ploi...
E toamnă-n afară și-n noi!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre viitor sau poezii despre râuri
Zi și noapte (clasică)
Zi și noapte,
Stau pe trepte,
Clipe calde
Să aștepte.
Soare pe cer,
Plouă din el,
Vise-aurii,
Zi după zi.
Noapte și zi
Cât vei mai fi,
Frunză și vînt,
Pe galben pământ?
Noapte fără zi,
De n-ai mai fi,
Gânduri pustii
Pe albe câmpii?
poezie de Gheorghe Alionte (1 iulie 2023)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Gheorghe Alionte despre gânduri, poezii despre galben, poezii despre alb, citate de Gheorghe Alionte despre alb sau poezii despre Soare
Toamna din ochii mei
Se-ntoarce toamna-n ochii mei... și plouă...
Plouă cu lacrimi mari de chihlimbar.
Sunt ploi de frunze și sunt ploi de stele
Și nuca mai mustește gust amar.
Trosnesc în sobă ramuri frânte-n două...
Miroase a gutui și-a pâine coaptă,
E haina lumii plină de rugină,
Iar viața parcă-i mult mai degradată.
Din tălpi cresc râuri lungi de ne-cuvinte...
Și-n noi, adânc e-o toamnă de tăcere.
Mi-au mai rămas aducerile-aminte
Și-a vântului supusă mângâiere.
Ne înfioară lumea în schimbare,
Ne înfioară teama de a fi...
Îmbătrânim în ton cu anotimpul,
Stingheri și triști, pe băncile pustii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre schimbare
E toamnă, iată!
Copacii-s dezbrăcați de frunze...
Dantele arămii, în zare
Se unduiesc. Și stau ascunse
În nori, petalele de soare.
De-o vreme plouă mocănește,
Cum spun bătrânii... Și e frig!
Prin șerpuielnice ferestre,
Privesc născându-se alt chip.
Un anotimp ridat... Pomada
De brumă l-a îmbătrânit.
De vÎnt, iar scârțâie portița
Și-n sobă focul s-a-ntețit.
S-a-ntunecat, deși-i devreme...
Tristețea-n valuri se coboară
Și ploaia-n valuri reci își cerne
Putrede umbre de aramă.
E gol în jur! Și-n mine, golul,
Fuzionează, se dilată...
De-odată mă apucă somnul..
E toamnă, toamnă, toamnă... Iată!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre nuditate sau poezii despre foc