Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Să ne închinăm la crucea lor

Sub iarba ce-a crescut, pe dâmburi de morminte,
In mrejele uitării zac mii de oseminte,
A celor ce-au căzut, pe câmpuri de bătaie,
Sub ciuruit de gloanțe și bombe cu văpaie.

Cu vuietul pe buze și sânge prin tranșei,
Ei au murit la Oarba, pe Someș, la Carei,
Să-și apere menirea și scumpa noastră glie,
Să-și re-ntrejească țara. «O… Dulce Românie!»

Ai fost mereu râvnită de Est și din Apus,
De marile imperii ce biruri ți-au impus.
La buciumul ce sună și astăzi din Carpați,
Români-și iau aminte de marii lor bărbați,

De Mircea și de Ștefan, de marele Mihai,
De cei ce dorm în pace pe românescul plai.
Trecut-au fără milă, puhoi de tăvăluce,
Potop trimis din ceruri, pedepse mai năluce,

Dar n-au trecut urgia și ura omenească,
Nici chinurile aprigi sub flacăra cerească.
De-aceea s-avem grijă de tainice mormânturi
«Pe care sfânta cruce se leagănă de vânturi».

Sosi-va oare timpul, un drum mai mlădios,
S-avem stindard în față, cuvântul lui Cristos?
S-apară printre oameni, iubirea, armonia,
Si să dispară veșnic, ura și dușmănia?

O, Doamne, fie-ți milă și fă din noapte zi
Și scutură-i din ceruri, până se vor trezi
Pe cei bolnavi la minte că nu mai simt ce doare.
Dreptate! Libertate! Fă pace-intre popoare!

«O, taină a Providenței! »... Unealtă de urgii,
Ce-ai îngrășat pământul cu oseminte, mii.
Din moarte fă viață, din negură un soare,
Iar pe morminte crească, în loc de spini, o floare.

poezie de din Zalmoxes gratia, ab Romania condita (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Să ne închinăm la crucea lor

Sub iarba ce-a crescut, pe dâmburi de morminte,
In mreajăle uitării zac mii de osăminte,
A celor ce-au căzut, pe câmpuri de bătaie,
Sub ciuruit de gloante și bombe cu văpaie.

Cu vuietul pe buze și sânge prin tranșei,
Ei au murit la Oarba, pe Someș, la Carei,
Să-și apere menirea și scumpa noastră glie,
Să-și re-întrejească țara. « O… Dulce Românie ! »
Ai fost mereu râvnită de Est și din Apus,
De marile imperii ce biruri ți-au impus.

La buciumul ce sună și astăzi din Carpați,
Români-și iau aminte de marii lor bărbați,
De Mircea și de Ștefan, de marele Mihai,
De cei ce dorm în pace pe românescul plai.

Trecut-au fără milă, puhoi de tăvăluce,
Potop trimis din ceruri, pedepse mai năluce,
Dar n-au trecut urgia și ura omenească,
Nici chinurile aprigi sub flacăra cerească.
De-aceea s-avem grijă de tainice mormânturi
« Pe care sfânta cruce se leagănă de vânturi ».

Sosi-va oare timpul, un drum mai mlădios,
S-avem stindard în față, cuvântul lui Cristos ?
S-apară printre oameni, iubirea, armonia,
Si să dispară veșnic, ura și dușmănia ?

O, Doamne, fie-ți milă și fă din noapte zi
Și scutură-i din ceruri, până se vor trezi
Pe cei bolnavi la minte că nu mai simt ce doare.
Draptate ! Libertate ! Fă pace-intre popoare !

« O, taină a Providenței ! »...Unealtă de urgii,
Ce-ai îngrășat pământul cu oseminte, mii.
Din moarte fă viață, din negură un soare,
Iar pe morminte crească, în loc de spini, o floare.-

Corneliu 19.10.2007

poezie de
Adăugat de Corneliu Zegrean - NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Odă… Eroilor neamului

„Un fir de iarbă verde, din lutul lor să crească,
Pe dâmburi de morminte, un crin înflorească.
La crucea lor urmașii, lase-un jurământ:
Decât umili în lanțuri, mai bine… În mormânt”
Corneliu

Cu vuietul pe buze și sânge prin tranșei,
Ei au murit la Oarba, pe Someș, la Carei,
Să-și apere menirea și scumpa noastră glie,
Să-și re-întrejească țara. «O… Dulce Românie
Ai fost mereu râvnită de Est și din Apus,
De marile imperii ce biruri ți-au impus.

La buciumul ce sună și astăzi din Carpați,
Români-și iau aminte de marii lor bărbați,
De Mircea și de Ștefan, de marele Mihai,
De cei ce dorm în pace pe românescul plai.

Înfrânt-au cu credință, puhoi de tăvăluce,
Potop trimis din ceruri, pedepse mai năluce,
Dar n-au trecut urgia și ura omenească,
Nici chinurile aprigi sub flacăra cerească,
Iar pentru toate acestea ne cinstim eroii,
Așa cum am jurat, prin fapte și prin glorii,
ducem mai departe făclia veșnic vie,
Aprinsă de milenii și scrisă-n “Liturghie”.
Și… veșnic s-avem grijă de tainice mormânturi
«Pe care sfânta cruce se leagănă de vânturi».

Sosi-va oare timpul, un drum mai mlădios,
S-avem stindard în față, cuvântul lui Cristos?
S-apară printre oameni, iubirea, armonia,
Si să dispară veșnic, ura și dușmănia?

O, Doamne… Fie-ți milă și fă din noapte zi
Și scutură-i din ceruri, până se vor trezi
Pe cei bolnavi la minte că nu mai simt ce doare.
Dreptate! Libertate! Fă pace-intre popoare!

«Tu! Taină a Providenței! »... Unealtă de urgii,
Ce-ai îngrășat pământul cu oseminte, mii.
Din moarte fă viață, din negură un soare,
Iar pe morminte crească, în loc de spini, o floare.

Istoria ne-e “mam㔠și munții ne sunt “tați”,
Iar Mureșul si Oltul ne vor rămâne frați.
Trecutul ne e leagăn, prezentul o “Cetate”,
Ce s-a născut, trăiește, prosperă-n LIBERTATE.-

De ziua Eroilor neamului

Corneliu 05.06.2008

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (5 iunie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Maci la margine de drum

Cresc din vise și din scrum
Maci la margine de drum,
Visul e macii toți
Sunt dacii și-a lor nepoți,
Scrumu-i trupul lor căzut
Chiar în oalele de lut,
Lut de glie românească -
Sânge-amestecat cu iască
Și cu flori de din Carpați
Cu ochi ageri de bărbați
Preaslăviți de codrul frate
În războaiele purtate
Pentru sfânta ne-atârnare
S-avem liniște și soare.

Cresc din vise și din scrum
Maci la margine de drum
Și-or mai crește roșii, zei
Cât pe cer sunt porumbei,
Cât țara-i plină cu nepoți,
Viața-i demnă pentru toți
Și știu veșnic să trăiască
Cu virtute românească,
Fără picături de sânge,
Fără lacrimi a mai plânge,
De vom fi cu-nseninare
Ne-om tămădui cu soare
Înălțând calea-redută
Macilor ce ne salută!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Cei din... "Cizmă"

Ne urăsc, românașii
se descurcă, așa cum pot,
dar o să-și găsească nașii
pân-la urmă, așa socot.

Unii latră să nu tacă,
îi privești, apoi înjuri,
te privesc, rânjesc și pleacă,
dând din cap, parcă-s mahmuri.

Alții își urăsc și neamul,
uită de unde-s plecați,
scriu prostii, să-și umple tomul,
cum au fost ei blasfemați.

Doamne fă-i să înțeleagă,
Că zânzania din ei,
Îi despart în multe cete
De zănateci și de mișei.

Peste tot sunt buni și rele,
nimeni nu-i zeu pe pământ,
când visez cu niște Iele
mă consider cel mai sfânt.

Oare? Sfinți mai sunt?
Poate în Ceruri,
Dar... Nu se știe, nici acolo.

poezie de din Freamăt de gânduri, lacrimi de dor (15 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A noastră istorie amputată

Suntem un neam care a scris istoria
Am apărut pe-acest pământ de mult
Pentru a cunoaște gloria
Venim din tracii ce prin Troia au trecut

Noi suntem cei ce s-au împotrivit Imperiului roman
Cu prețul vieții am luptat întemeiem un neam
Și am avut un Mircea, un Ștefan sau Mihai zis și Viteazul
Dușmanii l-au ucis pe el dar nu și crezul

Și jertfa lor ne face pe toți a plânge
Pentru un neam cu o istorie scăldată-n sânge
În sânge de copii și mame
Și-am suferit de boli și de foame

Am renăscut în secolul douăzeci
Întru credință am jurat pe veci
Să fie bine pentru noi și țară
Așa a apărut o generație rară

A fost o închinăciune a nației
În astă lume de dor și certuri
La Dumnezeu și bunul de Cristos
Sperând ca țării să-i fie de folos

Atunci au apărut ai noștri oameni mari
Oameni de știință dar și cărturari
Cioran, Eliade, Paulescu sau Brâncuși,
A fost un Noica, Tuțea, și un Aron Cotruș

Asupra țării noastre nu de demult
Nori negri plini de sânge și ură au apărut
Puhoi de bolșevici pe tancuri sau călare
I-au omorât pe cei mai buni din răzbunare

Murit-au fără cruce cu inimile frânte
Românii fără nume, scris pe-a lor morminte
Țărâna le fie ușoară celor ce nu mai sunt
Celor ce țara și-au iubit-o sub sfântul legământ

Azi m-am uitat în cartea de istorie
Am căutat cu disperare, chiar cu furie
văd ce scrie despre cei ce nu mai sunt
Nu era scris nici măcar un rând de
A noastră istorie amputată

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ordon! Să treceți Prutul!

- Ordon! treceți Prutul, căci Patria vă cheamă,
Să re-ntregiți o Țară, ce-i leagăn de la Daci,
Râvnită de milenii, cei Mari doresc piară,
S-o aibă sub călcâie, un Pașalâc de „Raci”.

- Trompeta dă semnalul, fiorul mă cuprinde,
Când vocea bărbătească, a unui brav Ostaș,
Ce-i comandantul nostru. El strigă: - Înainteee!
Credința este sfântă, -nfrângem pe vrăjmaș.

Cu strigătul de: Uraaa! Totul părea sinistru,
Când am sărit din șanțuri, pe un plai pârjolit,
In salturi lungi sau scurte, râvnind trecem Nistru
Mulți au pierit sub gloanțe, iar eu… Am fost rănit.

Nu pot uita urgia, trăiesc și azi momentul,
Din clipele de groază, prin care am trecut,
Nici vocea tremurân-dă, când mă ruga sergentul,
Să-i duc vestea, Acasă, să-i spun… Cum a căzut.

Dar Soarta mi-a fost crudă, lupt pe mai departe,
La Kursk, Orel, Odesa, sau cotul unui Don,
Ce spumega de ură și sângera a moarte,
Parcă-mi vestea sfârșitul, căci…Nu sunt rusofon

Și După multe chinuri, Donul avertizează:
- Nu-mi încercați adâncul, nici malurile moi,
Căci Iadul vă așteaptă! Chiar pe această oază
O să aveți sfârșitul, înecul în mocirlă și duhul, în noroi.

Pe-aicea nu se trece! Ținutul nu-i al vostru,
Sunteți dușmani de moarte. Dacă doriți război?
Întoarceți baioneta, plecați la Prut, la Nistru,
Acolo-i țara voastră, un leagăn de eroi.

- Da! Poate ai dreptate. Dar ați uitat cutuma,
Ce-o folosiți de veacuri, fără temei legal?
Cum ne-ați ciuntit Moldova și toată Bucovina?
Dacă sunteți puternici! Credeți e normal?

Voi ne-ați împins la luptă reîntregim o țară
Făcând atâtea jertfe și morți nevinovați.
Blestemul vă cuprindă, mereu să fiți ocară,
Mormintelor din oase, a celor bravi soldați.

- O lacrimă-am scăpat, de fiecare dată,
Când am citit sau scris un vers despre eroi,
Cei ce-au murit în chinuri, să apere o vatră,
Ce-i binecuvântată de-a pururi… Pentru noi.

Un fir de iarbă verde, din lutul lor să crească,
Urmașii să nu-i uite, le cer sub jurământ.
Ei ne-au lăsat credința, în Țara Românească,
Un leagăn de milenii, acest Pământ ce-i Sfânt.

Corneliu l2.06.2008

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (12 iunie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și nucul plânge

Privind pe fereastra ce duce spre sud,
Văd nucul bătrân ce-a rămas fără frunze,
Pozând melancolic cu crengile: nud,
Așteaptă o toamnă cu pământul mai ud,

O iarnă mai aspră și vântul mai crud,
Pregătit reziste și: Nu vreau s-aud
Al nimănui scuze.

În fieșce an îmi este mai greu,
Când văd « nemiloșii » ce-mi adună povara,
Unul se urcă în vârf, parcă-i zmeu,
Altul.... O creangă îmi rupe, fără tupeu,
Așa-mi petrec anii, plângând tot mereu,
Dar cine audă? Că ei, n-au Dumnezeu,
Degeaba-i ocara.

Când toamna va trece și iarna ce vine,
Sosi-va iar timpul să rodesc mai... bogat,
Voi plânge din vreme apere: Cine?
Corneliu ce are un geam, cu ochiul spre mine,
El vede ușor « făcătorii de bine »,
C-o voce mai aspră și, mai de rușine,
Cei răi vor fugii de « legat ».

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Bucuria mântuirii

Cumpără-se Doamne sfinte
Totul, totul pentru bani:
Cimitire, oseminte
Și prieteni și dușmani

Cumpără-se viață, moarte
Și înfrângeri și victorii
Că sminteala se împarte
În delicte provizorii

Noi trăim adâncă noapte
nu ne-a plăcut lumina
Fructele mâniei coapte
Ne-au înscris în ceruri vina

Copleșiți suntem de rele
Ce ne-mprejmuie cetatea
Dacă ne-am făcut din ele
Scutul, platoșa, dreptatea

Nu mai este cel drept. Nu e
Nimeni s-audă Cuvântul
De când Te-am bătut în cuie
Noi uitat-am Legământul

Unde-i mila și iubirea?
Ca o plantă fără apă
Seceta și pustiirea
Rădăcinile ne sapă

Am uitat de mult cerul
Ne-a-nfiat prin sacrificiu
Urgisitu-Ți-am tot clerul
Noi, cei ahtiați de viciu

Scrie-ni-se iar trecutul
În istoria uitării
Între frați de sânge, Prutul
Plânge malu-nstrăinării

Au sosit maeștrii fricii
Zilnic printre noi sunt. Și e,
Că pândesc iar veneticii
Trupul țării -l sfâșie

Și tot caută protecții
Cum o fac de-atâția ani
La stăpânii lumii, lecții
Oferindu-le pe bani

Și tot caută zâzanii
Dacă asta li-i menirea
Că-ntâi cer drepturi și danii
Să-și lucreze rătăcirea

Rătăcire care doare
Că ne-a rupt de Tine, Doamne
Cum smulgi din ram, o floare
Când dau brume și vin toamne?

Și mlădița nu dă roadă
Dac-o-ndepărtezi de trunchi
Scopul viermelui: roadă
Lujerele din mănunchi

Ne rugăm la Tine: - Iartă
Noi păcătuim și veșnic
Cu blândețea Ta ne ceartă,
Lasă-ne lumina-n sfeșnic!

Nu ne pierde pân-la urmă
L-ai iertat și pe Manase
Milă dacă biata turmă
Fără de Păstor rămase!

Bate-ne cu îndurare
Nu cum ne bătură zbirii
Fiul rătăcit își are,
Bucuria mântuirii!

poezie de din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vorbe deșucheate

- Ai auzit, dragă! Ce-a spus… Ăla… Aseară?
Că lume-ai o „catastrof㔠și că…. O să dispară?
- Da! Am auzit, dar sunt…Niște vorbe deșucheate,
Ca cei cu limba lată, de care-au fost lansate.

Sunt uni ce înșiră, astfel de vorbe goale,
Ce sunt ușor ascunse, sub lungile lor poale,
Unii chiar din prostie, alții… Vor mizilicuri,
Să-și mai lungească pașii din astfel de nimicuri.

Vorbele se-aud și… Se-nțeleg, adesea deformate,
Și tot așa dispar cum ele-au fost lansate,
De nu au conținut, sunt puf de păpădie,
Dispar și lasă-n urm doar…. Zvon și gălăgie.

Corneliu 25.05.2008

poezie de din Zalmoxes gratia, ab Romania condita (25 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ruga cea din urmă

Viața mea? Un bun pierdut
Căci n-am trăit-o cum am vrut.
Nevoile, anii mai grei,
Săraci au fost părinții mei,
Iar eu... Apoi copiii mei,
De toate n-au avut.

De-aceea gândul m-a-ndemnat
mă-nrolez și... Înarmat,
lupt pe frontul din Irak,
In țara unui fost « Prusak »,
Ce n-a fost înger, doar un drac,
Dar.... Rău m-am înșelat.

Știam că nu va fi ușor
Pe acest pământ pustiitor.
Cu dune de nisip hoinar,
Un soare arzător, un jar,
Dușmani ce peste tot apar
Că, doar... E țara lor.

Deși eram bine feriți,
Cu « zale » dure poleiți,
Capcanele veneau din vânt,
Din aer și chiar din pământ,
Iar vorba lor era un cânt:
Alah!... Alah!... Să-i nimiciți!

Blestemul, iată ne-a cuprins,
« Tancheta » noastră s-a aprins,
Când sângele-mi curgea, părău,
Am ars de viu, îmi pare rău,
n-am murit în « patul » meu,
-Si.... Astfel el s-a stins.

Eu nu mai am nimic de spus,
Căci gândurile mi-au apus.
Acum... Puterea este-n voi
-mi duceți trupul înapoi
În țara mea. Nu vreau fiu printre eroi,
Pe acest pământ « distrus ».

Dar... Spune-ți-le ălor mici,
o să-i plâng, de sus, de-aici.
Iar soaței, un mic jurământ,
aibă grijă de mormânt
Si de « bătrâna » mea... plângând....
Să crească trei voinici.

O lacrimă fierbinte pentru cei ce s-au gerfit pe fronturile « nedreptății »
în: Irak, Afganistan, Angola, Kosovo etc. Pentru ce?
Pentru triumful unor politici bolnave și a ideilor celor ce le promovează.

poezie de (18 octombrie 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Nebunul secolului XXI

Candela arde tristă în perete,
Peste noi cad bombe, gloanțe de război,
Prostia lui Putin fără de regrete
Ne aduce moartea aproape de noi.

Mor atâția oameni fără nici o vină
Pentru paranoia... pentru un nebun,
Nu credeam că astăzi în secol lumină
S-avem omenirea iar carne de tun.

Doamne pe Terra iubire și pace,
Ura să dispară, cearta dintre noi,
Că această boală nocivă ce zace
Se numește Putin, se cheamă gunoi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și totuși. . . . . Destinul

Te văd și-acum frumoasă, ești chiar încântătoare,
Deși trecut-au anii, ești mândră ca o floare.
De când te știu fetiță, ți-am urmărit cărarea,
Mersul ca o cadână, tristețea sau durerea,
Viața-ți tumultoasă de multe doruri plină,
Mândria-ți mai aparte și izul de regină.

Din frunza ta roșcată emani tumult de lavă
Iar cu petala-ți albă ești tot mereu suavă.
Cu zelul de femeie tu ți-ai clădit o faimă,
Trezind dorul din mine te iubesc în taină,
Fără să-ți cer vreodată măcar o sărutare,
Lăsând treacă anii și timpul la-ntâmplare.

Dar iată destinul revine din neanturi
Și adunând iubirea în diferite salturi
O face mai solidă și trainică o face
Și-mi dă floarea în brațe, el știe îmi place.
Eu nu mai stau pe gânduri, o-mbrățișez agale
Și o sărut cu patos petale cu petale.

Îi simt dulceața-n suflet și dorul plin de lavă,
Aud apoi în șoapte: -Mă dau toată pe tavă.
-Demult aștept o clipă și un semnal din scenă
-mi spui direct în față și fără nici o genă
Că mă iubești și sincer, vrei dragoste curată,
Să-ți fiu mereu aproape, mai mult ca niciodată.

Acesta-i un miracol, ca după atâta vreme
ne unim iubirea iar dorul ne cheme,
In ceruri printre aștrii sau poate în Bermude,
Dar. . . Suntem prea departe și. . .Nimeni nu ne-aude.
Corneliu 15.01.2007

poezie de
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La mormântul eroilor revoluției din 1989

Un singur semn mi-a fost de-ajuns
Căci rana-n piept mi-a și pătruns.
De uiți ușos, ce ești, ce-ai fost,
Laș trăiești? Nu are rost,
Viața pe ascuns.

Un zbucium rănile-mi deschid,
Ce dor, de-a purururea și-n vid.
Gândul îmi zboară dragi eroi,
Era fiu și eu cu voi,
Dar pieptul mi-a fost zid.

Fie-vă dorul din mormânt,
Pentru cei vii un legământ.
poarte stegul triumfal,
-ndeplinească-un ideal
Căci ați murit cântând.

Cu pieptul gol printre vrăjmași,
Marșul acelor bravi ostași,
Ce-au respectat un jurământ
Să-și apere pământul sfânt,
Să nu moar㠓 ocnași”.

Si gândul vostru-a triumfat…
Mă-nchin plângând și cu-n oftat…
O rugă, Doamne-ți adresez,
Căci nopți de-a rândul îi visez,
De ce ni i-ai luat?

Apoi…. Mă plec la crucea lor,
Trei lacrimi curg pe obrăjor.
Eu n-am uitat cum ați căzut,
Vă las piosul meu salut,
In glastră…. Un bujor.

poezie de
Adăugat de Corneliu Zegrean - NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Apocaliptică

de Rodica Nicoleta Ion Rodica
Ieșiți voi morți, spre a intra noi, vii,
ne stăpânească, frica, mormântul.
Dușmani de temut spre noi vor veni.
Va arde în flăcări pământul...
Sub crucea Ta, Doamne, cerșim adăpost,
Dar dă-ne pedeapsă-n dreptate!
Nimic nu mai e, nimic din ce-a fost,
În suflete-i ură și noapte.
În lume, vulcanii de sânge-or spăla
Prunci cu privirea-mpietrită
Și mamele care vor alăpta
Cu lacrimi de dor și ispită
Vor plânge, în foame, copiii ce mor.
Ce aspră pedeapsă! Cumplită!
Și-ar da și la moarte, din apa-n urcior,
Doar viață, la prunci, promită.
Iar diavolul morții, spre noi va urla,
Cerând adevărului mită.
Atâta durere pătrunde-n adânc
Și forfote ziua de moarte,
Că viața rămasă o strângem cu sârg
Și-o ținem și-o ducem departe.
În noi nu mai curge nici sânge, nici dor,
Și ușa speranței e-nchisă,
Doar timpul rămâne prin noi trecător.
Nici viață, nimic nu există!
Mai sunt adevăruri ce-n lanțuri s-au prins,
Biserici și vieți ruinate.
Și totul în jur e haotic și trist.
Se spală pe față cu moarte...
Adună-ne, Doamne! Precum ne e zis
Și du-ne în cer, mai departe,
Refă paradisul de veacuri promis
Și fă-ne, Părinte, dreptate!
Pământul e clopot vuind ne-ncetat,
De teamă și plâns, de durere.
De azi ne plecăm, dar noi știm, ne-ai iertat,
Căci scrise sunt toate în stele.
Se-amestecă munții cu ape, de dor,
Câmpii cu morminte și șoapte,
Nimic pe pământ, nimic nu-i ușor
E viața continuă noapte.
Sunt vești care vin din tăceri, ferecând,
Iubirea și pacea deodată.
Văd oameni bolnavi și copiii plângând,
Și viața e parcă plecată.
Ce sumbru e-n noi, dar ce nobil sfârșit!
Își clatină pacea realul,
Și parcă aud printre șoapte de ploi,
Că, ah, a murit și groparul.
Atea necazuri, atâtea nevoi...
Dar Doamne, oprește-ți mânia!
Că plânge o lume, plângem și noi,
Că plânge tăcut România.
Și-n negura nopții, ades ne-ntrebăm:
Putea-vom răbda și la anul?!
Căci zis de ne este, noi, Doamne, răbdăm.
Chiar dac-avem griji cu toptanul.
Nici gropari nu mai sunt,
Nici măcar n-au săpat,
Pământul bolnav -l îngroape
Și viermii se plimbă în negrul păcat,
De noi sunt mereu mai aproape.
În loc de copaci, pandemii înfrunzesc
Și moartea pândește rapace.
Atacă, distruge-ntr-un joc fără sens
Și n-avem iubire și pace.
.................................................
Pe semne asta îi place!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Livia Mătușa

Regim totalitar

Cu cât amar și ah, cu câtă trudă
Am îndurat regimul de tortură,
Regimu-acela crud și blestemat
Ce-o țară-ntreagă a îngenunchiat.
În lagărele de tortură deportați,
Pușcariași în temniți exilați,
Sunt condamnați la ani de suferință,
nu s-au lepădat de-a lor credință.
Fost-au averi cu forța confiscate
Și oameni torturați până la moarte.
Foamea și frigul pătrundea la os,
Cei ce-au venit acasă, câți au fost?!
Martiri ce-au dus o viață de calvar
La Periprava,-n temniți, la Canal,
Munceau din greu, ofrandă pe altar...
Cu litere de sânge, azi stau scrise,
Ororile și chinurile comuniste.
Cu litere de aur s-au înscris,
Eroii noștri, duși în paradis.
Dar unde oare sunt acei șacali,
Acei netrebnici oameni, criminali?
Și ei cu viața sunt datori scrie,
Să-și lase lacrima, pe zid, simbrie.
Din cupa ce-au sorbit venin străbunii,
soarbă, ca pe vin, acum, stăpânii.
Ce-au îndurat, urgii și chin, simtă
Și cei ce veșnic au știut mintă.
Ani grei de pușcărie-au dus în spate
Acei ce azi se odihnesc în moarte.
Și zid din trupul lor a fost făcut
Și noi ne vom zidi în zidul lut...

(dedic acest poem în memoria bunicului meu, deținut politic la Periprova)

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unui poet-filozof

Gândirea ta poesiferă,
Diversă ca floarea din seră,
Cuvintele-ți filosofate,
Alese, mai sofisticate
Și din exces metaforate,
Iar vorbele-ți mai elevate.

Îmi lași un iz de: "Unicat".

Tu ești poet sau filozof?
Te-ntreb: C-adesea-mi lași un Of.
Când scrii versuri mai delirate,
Greu de-nțeles, pe apucate.
Te crezi un visător pribeag,
Iar eu… Polemolog beteag.

Părerile mi-ai: „Confirmat”.

Cuvintele fie-ți o: „Muză”,
Iar versul tău o… călăuză.
scrii poeme mai „directe”
Pentru cei mulți, căci au efecte.
Astfel te vor citi mereu,
În mintea lor vei fi un „Zeu”.

Prin versuri… „Agreat”

poezie de din Dragoste, patimă și blestem (26 septembrie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întoarce-te « Bujor » singuratic

Din estul « pustiu », prin « vestul » sălbatic.
Alergi zi și noapte ca luna prin nori,
De și ești mai vesel te simți singuratic,
« Bujor » ce răsare în poiana cu flori.

Acasă-i « Narcisa » ce crește-n grădină.
O floare mai rară, cu frunze crestate,
Tulpina subțire dar nu se înclină
Când ploaia e rece și vântul o bate.

Rădăcina ta lungă înfiptă-n adâncuri,
În estul mai firav huiduit de apus,
Aici va rămâne pe câmpii și pe dealuri
Apelând să se întoarcă și cei ce s-au « dus ».

umple pustiul, roditor ni-l facă
Căci are-n el seva mai bună ca-n vest,
Făcând astfel « Boșii » din gură tacă,
vadă cum « raza » răsare din est.

poezie de din Zalmoxes gratia, ab Romania condita (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Sânge și os de român

Născut în urbe sau cătun
Sunt mândru, Doamne, că-s român,
În oase port romani și daci,
În sânge cântecele dragi.

Port curcubeu-n trei culori,
Pun pe morminte mii de flori,
Mă-nalț pe munții plini de soare,
Înot pe valurile din mare.

Sunt spuma crezului și-a vieții
Pe orizontul dimineții,
Sunt un simbol de libertate,
Dorință veșnic de dreptate.

Oricând sunt vatra de jeratic
Ce arde-n energie static,
Dar sunt o energie-n toi
Când țara-i zid făcut din noi.

Totul nu-s vorbe,-s mărturii
Pentru cei morți, pentru cei vii
Doamne-am crezu-nalt și bun
Că-s sânge și os de român!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Livia Mătușa

Iertare

Acum două mii de ani,
În grădina Ghetsimani,
Un Fiu mare de-mpărat
A fost aspru judecat,
Din porunca lui Pilat,
fim iertați de păcat.
În acea vreme de răscruce
El fu răstignit pe cruce.
Oh, Iisus Mântuitorul,
De greșeli izbăvitorul,
În grădina Ghetsimani,
Alături de doi tâlhari!
Iisus Sfânt și Varava,
Cereau mântuirea Ta.
Strigă Petru, strigă tare:
"Nu te cunosc, frățioare!"
Așa a zis Împăratul:
Spre a ne spăla păcatul,
uităm cearta și ura,
Să se-mplinească scriptura.
....................................................
Oameni buni, plata e-n ceruri,
Unde îngeri cântă-n coruri.
Aici nu e veșnicia!
E ura și dușmănia...
Ne certăm pentru avere,
Pentru-o clipă de plăcere
Și uităm de Dumnezeu,
De-aia-avem amar și greu.
Uităm de semenii noștri,
Și ne dușmănim ca proștii,
Oh, uităm de fapta bună,
Vorbe rele ies din gură.
Curg lacrimi de la icoane,
Pentru ura noastră, Doamne,
Tu trimiți dureri și semne,
Vremuri crude, vremuri grele.
Ape, înecuri, tornade,
Cutremure blestemate,
Boli și secetă, urgii,
Peste mulții tăi copii.
Trimiți multe semen sfinte,
Dar noi tot nu luăm aminte.
Iartă-ne Părinte, iartă,
Lumea asta-i vinovată...
N-au crezut nici cărturarii,
Nici poporul său evreu,
În Fiul lui Dumnezeu,
Până ce Duhul cel Sfânt,
Pe cruce s-a coborât.
Iartă-ne Sfinte Părinte,
Diavolul ne-a dus de minte.
Fie Doamne, voia Ta,
Cum ne spune Biblia.
Nu mai știm de decalog,
De respect de teolog.
Preoții nu-i ascultăm,
Mințim, dușmănim, furăm,
Facem fapte de ocară,
De-aia viața ni-i amară.
Violuri, fapte blestemate,
De la diavol sunt lăsate...
Slujiți oameni buni, luminii...
Fiți îngeri Dumnezeirii!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Blestemul ospitalității

De popoare migratoare
au ajuns și-n țara mea
n-am avut nicio scăpare
făr-de verbul a răbda

Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi hai dă din mâini
din mâini dă din picioare
la câini tot ce te doare

Doamne i-am primit pe toți
de la Ana la Caiafa
șefi de oști sau șefi de hoți
și-au umplut la noi carafa

Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi maidin mâini
din mâini dă din picioare
la câini tot ce te doare

Și am dat și am tot dat
din Mare pân-la Carpați
- Dacia nu fu bărbat-
vremea e și voi dați

Rabdă azi rabdă și mâini
să nu cazi hai dă din mâini
din mâini dă din picioare
la câini tot ce te doare

Care Doamne o fi leacul
am răbdat răbda-i-ar dracul
că de-atâta bună-voie
am ajuns Arca lui Noe

Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi maidin mâini
din mâini dă din picioare
la câini tot ce te doare

Vin se urcă ne mănâncă
nu cotează vrem-nu vrem
să crească iarba din stâncă
din dragoste și blestem

Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi maidin mâini
din mâini dă din picioare
la câini tot ce te doare

Doamne unde-i Țara Ta
unde-i pacea și aleanul
Te-am ruga Mări ruga
hai ne trezim la anul


C-am răbdat și azi și mâini
să nu cad am dat din mâini
și din mâini și din picioare
dar nu vi-i rușine oare

poezie de (4 iulie 2017)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook