Imagini-n montaj
îți pierdeam iluziile pe sub coloane
și imperii de frunze analfabete,
defrișate de omizi.
mila se urca în pomii ce nu mai vor
să treacă strada exfoliată
de lucrările rapid proaste.
într-un golf de păsări mărginit
iarba clonată dădea în ploi verzi
de jos în sus udând utopii
și verbul prin aer necomun împrăștiat.
în noaptea pumnului tău
se montau perspective
și o contaminare centrifugă a izolării.
tot ce era înstelat se dădea deoparte
cuvântul să poată trece nejenat,
cu umerii încărcați de acolade și curbe.
după atâta mișcare,
o frică curajoasă se apropie
din valurile rochiei tale ce-și reped
mușcături-n celula mea inutilă,
chiar de doream să pun alb pas
pe începuturi și gravitație de gânduri
spre dreapta de lună lungite.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre viteză
- poezii despre verde
- poezii despre verb
- poezii despre timp
- poezii despre rochii
- poezii despre păsări
- poezii despre prostie
- poezii despre ploaie
Citate similare
Voiam să știu
voiam să știu câte ceva
de materialitatea suspinului tău;
de felul cum îți mai funcționează
soarele pe umerii tăi oarecum dezveliți,
în ce retorică aprinsă tu răsuni
pe sub noaptea frunzelor.
cum în limita trupului meu te adaugi
și afluenții de risipă ți-i aduni...
ce candori și ce negație înmiresmată ai abandonat
în singurătatea ta pe scurgeri triste de anotimp
sau în ceasul prezent
ce mișcare dușmană se arată.
chiar nu știu ce variantă de fascinație să-ncerc,
hazardului disperare să nu dispar,
plăcere doar ochiului tău fasung de realitate
să cad lentă pradă
spre dreapta și pe mine el să mă tot strângă
aproape, tot mai aproape, lui seism de lumină.
apoi oare în ce toleranță ajutătoare să cobor,
tencuiala gestului tău s-o miros până când ea mă înfruntă
și momelii tale de lut să mă inventariez?
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre toleranță
- poezii despre singurătate
- poezii despre realitate
- poezii despre prezent
- poezii despre plăcere
- poezii despre oratorie
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
Dialog de toamnă
- Mă simt călătorind... - un val...
Un val mustind sub ploi de frunze,
Într-un decor autumnal...
Am gloss tomnatic iar, pe buze.
- Sunt vals de ploi de frunze reci,
Zălog brumatelor săruturi...
Încununată-n gânduri, treci,
Peste aceleași începuturi...
Pe gâtul alb de catifea,
Dantele dulci chihlimbării...
Un voal rămas, iubita mea,
Ca semn al nopților târzii.
Te-ai îmbrăcat în fructe coapte...
Mustești de vis și necuprins...
Te caut! Pentru înc-o noapte,
Cu ramuri, iată, te-am atins!
Gondola nopților cu lună...
Catapeteasmă sângerie,
În tine toamna se adună...
Și toamna-i parcă mai pustie!
- Rămân a nimănui deodată!
Mi-e cerul pustiit de ploi,
Dar toamna-i mult mai minunată
Atunci când suntem amândoi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre toamnă, poezii despre visare, poezii despre vals, poezii despre sărut, poezii despre roșu sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ca și ieri
o clonare nereușită:
noul gând e cu mult mai zburdalnic
prin ifosele tale agitate
în comparație cu cel dinainte;
și cu privirea mi s-a întâmplat ceva...
cred că dinadins se curbează pe buzele tale
țârâite de un sânge anapoda, chiar rotund,
de când în așteptare speriată te-am cunoscut
ori în taina-mi perfidă și inestetică.
tot am devenit adeptul nopților lungi
așezate pe pirostrii de meditații
alungând sentința freamătului târziu,
eu cerului returnând stele din fântâni,
din dreapta dorului
și din rochia ta colectoare de vânturi.
mișcare înfocată și definitorie
crezut-am că te voi învăța
pentru o izgonire în potențial de artă.
că vom trece prin măruntaie de singurătate
prin locul gestului speriat și-n profil ieșit
îmbrânciți investiților de mângâieri
azi, mâine, oricând, ca și ieri.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sperieturi, poezii despre învățătură, poezii despre vânt, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre sânge sau poezii despre stele
Regăsirea de primăvară
Zburdase vântul o zi întreagă sărutând florile pe petale
Pe seară se cuibărise obosit pe brațele tale
Își sprijinea capul pe sâni respirându-le mirosul de tămâioare
Cochetă îți prinseseși în păr câteva raze de soare.
Era timpul unei primăveri prunc, făurea natura un nou început,
Prin care abis rătăceai, îți căutam gura cu foame de tine, de al tău sărut
Totul părea șters și-n aer plutea acea nevoie de iubire
Copacii nu-și reveniseră încă la viață, nu-și venise nici câmpia în fire.
Dansau norii vălătuci purtați de un vânt ce le dădea formă de fuioare
Țeseau potecile păpădii să ți le-aștearnă ție la picioare
Pasul tău se lăsa așteptat, cerșit, invocat, implorat,
Din alte primăveri veneai, din primăverile în care te-am lăsat.
Natura amenința pământul cu explozii de verde, de ninsori cu petale
Mă chinuise o foame nebună, de tine, de parfumul tău, de buzele tale;
Te așteptasem în gând, la masa vieții pân' ce explodase cerul roșu în chindii
Speram, simțeam, știam că în același timp cu primăvara ai să vii.
Așteptările zadarnice deveniseră nesfârșite, sâcâitoare,
Îmi rătăcisem privirea într-un părinte magnoliu ce tocmai dădea în floare,
Îmi prevestise un vis că am să te găsesc timidă printre suratele flori rătăcită,
Întind mâna a rugă, o mână caldă ce-și dorește să te simtă, tremurândă.
poezie de Daniela Vîlceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre flori sau poezii despre viață
Îți dau eu apă curată din rezeva mea de ploi... (gând pentru infatuați)
Peste fruntea-ngândurată, stropi de ploaie furibundă
Mai lovesc și azi, ca toamna, deși-i primăvară-n noi;
Dar nu-s ploi obișnuite, care-adapă, ci inundă
Chiar și stropul de lumină, și-l îneacă în noroi.
E o ploaie de cuvinte, care dau dureri ascunse,
În orgolii sunt pitite, ca la pânda de vânat.
În cartușiere grele, gloanțele sunt bine unse,
Să alunece spre moarte, într-un hohot desfrânat.
Nu e fală, e-o dorință de-a suci cuvântu-n rană,
Când, o ultimă suflare se mai zbate-ntr-un poem.
De a smulge din aripă, chiar și ultima ei pană-
Vânător, orbit de-orgolii, nu simți slovele cum gem?
Înarmat cu nonșalanță, nepăsare,-n zale grele,
Mă privești de sus, dar mică ți-e statura de poet.
Scoate-ți versul de pe deget, obosit printre inele!
Nu-i trofeu de vânătoare, doar un simplu tabiet,
De-a te-mpăuna cu lauri, când nu-i nimeni să te cânte
Și tot scormonești în tine după tot ce ai mai rău,
Să ne otrăvești cu-amarul uneltirilor mărunte,
Dar nu vezi cât ești de singur și uitat în golul tău?
Mai privește-te-n oglindă, cât oglinda te primește
Și descuie-ți ușa-aceea unde-agonizează-un Om!
În genunchi, ți-e rămășița, printre lacrimi te privește-
Pune-i ploi la rădăcină, însetat e ca și-un pom.
Și te vei simți mai bine, de privești în jos la tine-
Uită-te în stânga,-n dreapta, și-nainte, și-napoi,
Spală-ți gura și obrajii de păcat și de rușine,
Nu mai pângări cuvântul și purifică-l de zoi!
Îți dau eu apă curată din rezerva mea de ploi...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre poezie, poezii despre cuvinte, poezii despre versuri, poezii despre uitare sau poezii despre rușine
Îți dau eu apă curată din rezeva mea de ploi...
(gând pentru infatuați)
Peste fruntea-ngândurată, stropi de ploaie furibundă
Mai lovesc și azi, ca toamna, deși-i primăvară-n noi;
Dar nu-s ploi obișnuite, care-adapă, ci inundă
Chiar și stropul de lumină și-l îneacă în noroi.
E o ploaie de cuvinte, care dau dureri ascunse,
În orgolii sunt pitite ca la pânda de vânat.
În cartușiere grele gloanțele sunt bine unse,
Să alunece spre moarte într-un hohot desfrânat.
Nu e fală, e-o dorință de-a suci cuvântu-n rană,
Când o ultimă suflare se mai zbate-ntr-un poem.
De a smulge din aripă chiar și ultima ei pană-
Vânător orbit de-orgolii nu simți slovele cum gem?
Înarmat cu nonșalanță, nepăsare,-n zale grele,
Mă privești de sus, dar mică ți-e statura de poet.
Scoate-ți versul de pe deget, obosit printre inele!
Nu-i trofeu de vânătoare, doar un simplu tabiet,
De-a te-mpăuna cu lauri, când nu-i nimeni să te cânte
Și tot scormonești în tine după tot ce ai mai rău,
Să ne otrăvești cu-amarul uneltirilor mărunte,
Dar nu vezi cât ești de singur și uitat în golul tău?
Mai privește-te-n oglindă, cât oglinda te primește
Și descuie-ți ușa-aceea unde-agonizează-un Om!
În genunchi ți-e rămășița, printre lacrimi te privește-
Pune-i ploi la rădăcină, însetat e ca și-un pom.
Și te vei simți mai bine, de privești în jos la tine-
Uită-te în stânga,-n dreapta, și-nainte, și-napoi,
Spală-ți gura și obrajii de păcat și de rușine,
Nu mai pângări cuvântul și purifică-l de zoi!
Îți dau eu apă curată din rezerva mea de ploi...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zgârcitul rămas burlac
Chiar de iubea o fată faină,
Se comporta ca hăbăucii:
Când ea-și dorea o scumpă haină,
Rapid, el îi "dădea papucii".
epigramă de Mihai Haivas din Hașmișuri umoristice (2010)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre zgârcenie, epigrame despre viteză, epigrame despre vestimentație sau epigrame despre dorințe
Timpul
văd timpul cum se uită-n oglindă
după ce-și pierde umbra
și-și desenează trupul în alb.
apoi, cum își duce degetul grăbit
pe itinerarul nimicului,
căutând un ireal și o depărtare de tăcut.
cu expansiuni vizionare viață pândind
și nimic nu-i în stare să înțeleagă,
cum se smulg finale gânduri
din memoria întoarsă din drum
numai de dragul să treacă
dincoace de uitarea horcăind.
fără un scop anume,
el mereu se azvârle înainte...
cu spații de singurătăți la piept dorite
și nicicând înapoi în sentința unui exercițiu
de repetiții.
mereu își prelucrează neliniștita uzură
cu romanticele visuri din străzi culese,
apoi se ascunde în ceasuri și absențe...
participă la diferite mixturi de vieți,
subtilizează efemere
și chiar trece în imagini uneori,
lăsând dâre pe lucruri și-n fragedele clipe,
ce se hârjonesc prin fluturi.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viziune, poezii despre tăcere, poezii despre romantism sau poezii despre imagine
Bătrân de-atâta lună
Am scris în tinerețea mea nebună,
Ceva ce se întâmplă-abia acum,
Că voi ieși pe cel din urmă drum,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Era făcut din calcar și furtună
Orașu-n care am visat să fug,
Purtând în păr cenușa mea de rug,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Vai, podurile peste râu răsună,
De-atâta alb halucinant din cer,
Și simt că mă topesc în ierbi și pier,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Și noaptea mea cu moartea mă cunună,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre tinerețe, poezii despre râuri, poezii despre păr, poezii despre poduri sau poezii despre moarte
Sărutul tău
În decolteul buzelor mele, se ascudea sărutul tău pasional.
Rupt de realitate... inundați de pasiuni nocturne.
Doream să-ți sfâșii pielea cu o dorință nebună!
Savuram răsfățul privirii tale, ce nu se oprea la un singur sărut...
Te doream mai mult... mai mult era un infinit de săruturi.
Trupurile noastre se potriveau perfect;
Celula cu celulă, ne-am contopit în universul divin!
poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre răsfăț, poezii despre perfecțiune sau poezii despre infinit
N-a mai rămas
n-a mai rămas nimic
din nuanțele ce-mpodobeau lumina.
lucrurile s-au camuflat în galbenul pereților,
cuvintele s-au topit într-o rotire altfel,
în golul tot mai mare au coborât iluziile fără gravitație.
târziul umflat cu minute false
a stors lacrimi neputând să vorbească,
sunetele libere au plecat dincolo de ziduri.
am strâns neliniștea ce bântuia prin spațiu
și am clădit-o în muntele meu alb
îndurerându-mi tălpile
să nu poată găsi drumul ce duce spre tine.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre vorbire, poezii despre sunet, poezii despre munți, poezii despre minute, poezii despre libertate, poezii despre gravitație sau poezii despre galben
Idilă de primăvară
îți aud trecerea de miraj prin meul adânc...
pare-se că-n gânduri înfășurați stăm acum
când păsări pe piept de anotimp se strâng
și sentimente de-a valma strigă spre alun.
peste joaca gravitației, fluturii zbor mimează,
veniți de pretutindeni spre blândețea de odaie.
oricum părerea mea pe a ta ușor visează
ca o esență de privire urcată-n vârf de claie.
efemerului captivi privim aceeași chemare
suferinzi de abateri reușim urcare în Si bemol;
gustăm din infinitul fără destin, aici lângă zare
și tangaje de amintiri eternizăm în formol.
în intenție se duce cumsecade al tău picior;
o cădere niertătoare de cer acum peste noi
cu răsaduri de îngeri albi până în alb fior
și speranțele pe jos și desculț fug în zăvoi.
iubește-mi uscăciunea măcar acum în treacăt...
scuză-mă, nu mai știu să mă reîntorc din poem,
aici unde gândul e umblet încins și freamăt,
ori furia oarbă și imediată, insistentului blestem.
acum de limite înfrânt lângă umărul tău -
port iluzia că el e prea sosită albă minune;
alteori nu știu, parcă-i prea un pieziș călău
că restanțe-n gânduri apar și curaju-mi apune.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre gânduri, poezii despre îngeri sau poezii despre înfrângere
Ninge alb, iubita mea...
Ninge alb, iubita mea, din cer,
cu lacrimi înghețate, uneori pufoase,
și norii plâng, iubita mea, dar sper,
c-o să le treacă starea lacrimilor stoarse
e-atât de alb pe jos și împrejur,
nu văd nimic de strălucirea albă a iernii,
până și pomii fură albul, mult, prea pur,
se-ascund sub mantia de pufuri a zăpezii
privesc tăcut spre cerul plini de nori,
și mă gândesc cu dragoste la tine,
de-ai fi aici ți-aș prinde multe zări,
te-aș îmbrăca în brațe, te-aș reține
ninge și fulgii în căderea lor dansează,
un dans nebun de vrajă, amețitor,
ți-aș face flori din ei, iubita mea cea dragă,
să ți le-aștern în fața ta ca un covor
e-atât de alb și albul fură noaptea,
pe jos albeața caută, surdă pașii tăi,
din negura de noapte fuge tristă moartea,
de-atâta alb de stele o dor ochii săi
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre iubire, poezii despre dans sau poezii despre zăpadă
Apre Stele
Luna dă acea lumină dar ferestrele închise
Călătorind prin Galaxy îngândurat de mii de vise
Se apropie sfârșitul gândului și existenței
Te apropii tot mai mult de pragul ne existenței.
Și chiar să fiu acea lumină sus pe cer strălucitor
Mă vor vedea aceia doară cu ferestrele deschise
După ferestrele închise vă va apuca un dor
Care-l veți simții doar noaptea rar în acele triste vise
Sute mii de ani vor trece și de sus vă voi privi
Cum din viață faceți moarte și din vii faceți stafii
ne vom lua mînă de mînă într-un cerc de stele noi
Și vom fi mulți pe acel cer eu și tu și voi și noi
poezie de Robert Botsch
Adăugat de Robert Botsch
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit
Obișnuințe
eu peregrin înaltelor tremuri
și aspiraților ce vieții nu mai contenesc,
nu mai cruț pomii ce nu trec strada
când îi strig din spatele timpului degradat
și pe gol înfășurat.
și nici nu renunț la fugă pe orbita ochiului tău
până ce ideea nu se miră și ea
chiar de este admiratoarea mele singurătăți.
îmbrâncesc caii în vânzoleala fluturilor
nelegați de nimic
și nimeni n-aș vrea să mă vadă că fac asta;
gândesc că numai așa pot salva iarba
de sub boturile cailor amorțiți de amintiri
ori de potcoavele grele de scântei.
mai pe urmă voi curăța
grădina de lătratul câinelui lateral
asigurând liniștea cireșului de elită
spre hazardul ce ne face din mână alene.
cu odaia păzită de salcâmi m-am obișnuit,
știu că cerului nu-i mai permite cădere de niciun soi,
doar numai c-o programare anume
trecând prin articulații de paradis.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre rai, poezii despre fluturi, poezii despre câini sau poezii despre curățenie
Acolo
de curbura glasului tău încercuit
mi se pare că aud turma mugurilor
de primăvară spre ființă-mi tropăind.
și din respect pentru însingurare
îmi răsfir păr spre marele plâns
și sărut umbrele din față contrare.
și voi striga ca de obicei spre cenușiu
și spre cele câteva stări de lună atacate
chiar spre conturul tău alint de târziu.
lângă tine simt o absență de moarte
gândul din catedrală mi-l alung,
sărutul ți-l aștept zală răcorită de dud.
dar acolo iubito, în închipuirea mea
freamătul tău îl găsesc loc îngeresc,
năvălirile toate acolo mi le întregesc.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre respect, poezii despre religie, poezii despre plâns sau poezii despre muguri
Cântec
Vedeam în ziua nunții tale
Cum chipul îți ardea-n neștire,
Extazul îți dădea târcoale
Aveai în față doar iubire.
Și-n ochi o flacără anume
(Sau cine știe ce-a fost oare)
Era tot ce zăream în Lume
Din Frumusețe, cu-ntristare.
Poate-ai roșit ca o fecioară
Așa părea, fără-ndoială
Dar, vai, ce flăcări se iscară
Și-n pieptul lui dădeau năvală!
Căci el în ziua nunții tale
Vedea pe chipul tău roșeață,
Chiar de-ți ieșea extazu-n cale
Și doar iubire-aveai în față.
poezie celebră de Edgar Allan Poe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre virginitate, citate de Edgar Allan Poe despre virginitate, poezii despre nuntă, citate de Edgar Allan Poe despre nuntă, poezii despre muzică, citate de Edgar Allan Poe despre iubire, poezii despre frumusețe sau citate de Edgar Allan Poe despre frumusețe
Cântecul unui iubit (Psalmul 7)
1. Iubito, știu: acum îmi cade părul, de viață destrăbălată, și trebuie să dorm pe piatră. Mă văd toți bând rachiul cel mai ieftin și mergând gol în vânt.
2. Dar a fost un timp, Iubito, când eram curat.
3. Aveam o femeie, mai tare decât mine, precum iarba e mai tare decât taurul: mereu se îndreaptă în sus.
4. Ea vedea că sunt rău, dar mă iubea.
5. Nu mă întreba încotro merge drumul, care era drumul ei, și poate că mergea în jos. Când îmi dădea trupul ei, spunea: asta e tot. Și se făcea trupul meu.
6. Acum nu mai e nicăieri, a dispărut ca norul după ploaie, am lăsat-o și s-a dus în jos, căci acesta era drumul ei.
7. Dar nopțile, câteodată, când mă vedeți că beau, văd chipul ei, palid în vânt, puternic și întors spre mine, și în vânt mă aplec.
poezie de Bertolt Brecht, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tauri, poezii despre superlative sau poezii despre somn
Neadormită fereastră
Cât de albastru zboară spre frumos
o pasăre cu aripi de lumină
prin veșnic neadormita fereastră
prin care se pândesc reciproc
polul de sus și polul de jos.
Prin nunți de zvonuri marea simfonie
alunecă pe-un povârniș de aer
și se-odihnește pe un glob de tină
îmbrățișând mișcarea în nesfârșit vaer.
Apoi mulțimi după mulțimi
tot urcă-n slăvi, coboară în morminte,
spre a zădărnici cuvântul să se-ascundă
și spre a toarce viața din nesfârșitul caer.
poezie de Aurel Ștefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre reciprocitate sau poezii despre mișcare
* * *
am visat că cineva
mi-a fărămițat trupul
l-a împrăștiat peste tot
ca pe niște litere de sânge
mi-au rămas doar ochii
care priveau de sus
la păsările ce ciuguleau
ultimele rămășițe
și parcă se auzea
o inimă bătând tare
ca un plâns de copil
îmbrățișând viața
pentru prima oară
ploua frumos
fără ca timpul
să mai treacă prin ceas
nu mai era nicio grabă
nimic din ce să te întoarcă
doar un aer
ce aștepta să înflorească
"cât de frumoasă e
lumina pe care o beau"
îmi șopti sufletul
șerpuind prin iarbă
(convinsă fiind că Dumnezeu
bate într-un cui
toate visele)
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre suflet