Conştiinţă

gândul e-un complicat misterios poem
ce-ncearcă psihologii să-l deşire
dar fuge, se complică în numărate fire
ieşind un colorat şi criticat blestem
ivindu-se din încurcata fire a omului
stăpân pe toate, dar nu pe gândul lui.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu a existat, nu există şi nici nu va exista, un alt infern mai complicat în om decât gândul, iar mama lui sterilă mintea este apogeul oricărei încâlceli. Cu toate acestea, omul încearcă de veacuri să înţeleagă ceva ce este extrem de simplu, precum Viaţa, Dumnezeu, cu ceva ce este extrem de complicat, mintea. Rezultatul final fireşte că este eşec după eşec, ca în final gândul să ajungă la concluzia că Sinele, Viaţa, Dumnezeu, e mult prea complicat pentru el.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broderia a fost pornită. Aici e începutul - o revărsare de flori şi clopote, de verighete şi panglici. Acum luăm primele fire de fericire şi le coasem la locul lor. Nu există model de urmat. Timpul vă va da fire de mătase şi bumbac de toate culorile, fire de aur şi argint, noduri de întuneric. Trebuie să le primiţi pe toate - şi împreună să ţeseţi din ele o minune, o forţă, o frumuseţe numai a voastră.

citat din Pam Brown
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul

Sunt stăpânit de un gând de bine,
Extras dintr-o eră ce vine.

Gândul din mine ştiut,
Îl înalţ dialectic până la stele,
Ca să-l confrunt
Cu gândul din ele.

Din gândul din mine,
Şi din gândul din stele,
Realizez întregul meu gând, universala Devenire,
Cu care voi lumina Pământ şi ere.

poezie de Gheorghe Alionte (20 martie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trece mult şi, venind o slujnică să ia apă, cum vede o femeie necunoscută şi furca cea minunată torcând singură fire de aur, de mii de ori mai subţiri decât părul din cap, fuga la stăpână-sa şi-i dă de veste! Stăpâna acestei slujnice era viespea care înălbise pe dracul, îngrijitoarea de la palatul lui Făt-Frumos, o vrăjitoare straşnică, care închega apa şi care ştia toate drăcăriile de pe lume. Dar numai un lucru nu ştia hârca: gândul omului. Talpaiadului, cum aude despre această minunăţie, trimite slujnica degrabă, să-i cheme femeia cea străină la palat.

Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea speranţei

O floare este ţara toată,
Un trandafir sau o lalea,
Iar unii spun că-i o muşcată,
Văzând câţi au muşcat din ea.

Un trandafir sau o lalea,
O fi, dar parcă-ţi ieşi din fire,
Văzând câţi au muşcat din ea,
Ne poartă gândul spre unire.

O fi, dar parcă-ţi ieşi din fire,
Gândind spre vechile hotare
Ne poartă gândul spre unire,
Să ştim de România Mare.

Gândind spre vechile hotare
S-or drege iţele-ncurcate,
Să ştim de România Mare
Şi că în lume e dreptate.

S-or drege iţele-ncurcate,
Vedea-vom soare peste ţară
Şi că în lume e dreptate,
Doar nu suntem popor de ceară.

Vedea-vom soare peste ţară,
Precum a fost şi altădată,
Doar nu suntem popor de ceară...
O floare este ţara toată.

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul, pe furiş...

Stropii de ploaie
Cad grei, prin acoperiş
Peste scrisul din foaie...
Doar gândul, pe furiş,
Fuge afară din odaie...

poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (24 iunie 1986)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Are-o fire

Are-o fire minunată
Strălucitul meu amic
Nu refuză niciodată,
Însă nici nu dă nimic...

epigramă de Tudor Arghezi
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există nicio compensaţie pentru libertate; libertatea, prestigiul cel mai preţios al omului, elimină întunericul fără fund din gândul lui neobosit; ea are aripi, dar care trebuie învăţate să zboare prin considerentul că libertatea e dreptul inalienabil al omului.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Florina Popescu - Blaju
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să vă las şi ultimul cuvânt

Hrăneşte-te cu versul şi nu-ntreba de mine,
Nu are importanţă; nici ce sunt eu, nici cine.
Primeşte-n dar cuvântul aşa cum ţi-l dau eu,
El este strop tăcut... al sufletului meu.

L-am îmbrăcat în lacrimi şi-n fire omenească.
Să nu te temi de el, nu ştie să rănească.
Ascultă-i vorba sfântă... rostită cu tăcerea
Şi-n liniştea din el să-ţi înveleşti durerea.

Adună-i mângâierea şi-o pune peste rană
Şi dă un bob din el... şi sufletului, hrană.
Stai în lumina lui să vezi cât e de vie
Şi lasă-i gândul, pradă, să-l pună-n armonie.

Când Dumnezeu ne-a dat şi cerul şi pământul,
Prin toate câte-au fost... nu a uitat cuvântul.
În drumul meu, vremelnic, trecut pe-acest pământ,
Din tot ce-am strâns, vă las... şi ultimul cuvânt.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de Marin Bunget
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lalaşinţ

Pomi condamnaţi la tăcere
Stau aliniaţi aşteptându-şi sentinţa.
Peste ei ţipă tăcerea spartă de zgomot de păsări,
ţipăt de bătaie, durere şi pustiu.
Raţe, gâşte se bat pe putere
iar viermii pământului tremură de cutremurul vrajbei ascunse.
Pe la colţuri se aud bârfe,
şoapte tăcute ce zboară din pasăre-n pasăre,
din ramură-n ramură.
M-am încurcat în zile ca într-o pânză şi nu mai ştiu să mă desprind.
Mi-e teamă de acul de paianjen,
de lipiciul firelor lui rotunde,
simetrice, frumoase.
Tăcerea domneşte pe străzi,
printre fire de iarbă, în porii pământului,
şi ţâşneşte spre stele printre culori de alb şi albastru, pe cer…
Şi ce cer imens, îmbălsămat de culoare.
Şi ce vânt tăcut, aiurind se învârte ca un om beat de semeţia înălţimii.
Printre fire de piatră, alte fire de apă se pierd.
Printre fire de fum, norii coboară pe case prin fire de ploaie.
Fire creată de Dumnezeu!
Fire rea, fire bună.
Tăcerea coboară în sufletul meu,
Tăcere nebună!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-nume

de la o vreme se-ntreabă
când a-nume ne-am tras
de şireturile din ochii-ncălţaţi
cu pururi cauciucuri de iarbă
şi se întreabă
când şi cum a trecut timpul de când
ea nu-şi aminteşte (?!) să fi
citit a
nume vreo instrucţiune de folosire
a programului pilot de plivit
fire şi fire şi fire
albite cu totul. din barbă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul...

de dincolo de fire vă salut
sunt dus să văd cum dincolo de fire
stă castitatea boţului de lut
cu raţiunea bântuită de neştire

la un pahar de vorbă somnolent
cu linişte la fund în unduire
şi veşnicii curgând adiacent
cu efemer de dincoace de fire...

poezie de Iurie Osoianu (11 iulie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întârziatul

A fost criticat în plen...
Dar tot fuge... după "tren"...

distih de Constantin Enescu (30 ianuarie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau gândul tău să-l citesc

Ce bine ar fi să ştiu ce gândeşti,
Că uneori mă întreb unde eşti?
Îmi place când ochii tăi strălucesc,
Dar vreau gândul tău să-l citesc.

Vreau să nu fii o dilemă pentru mine,
Că uneori am întrebări despre tine
Şi vreau să descifrez din tainele tale,
Că inima mea vrea să fii în a mea cale.

Fluturi din stomac încă nu au zburat,
Dar ştiu că poate fi adevărat,
Să-mi închipui că eşti lângă mine
Şi că mă-ntorc mereu la tine.

Inima ta bate pentru mine
Şi ştiu că şi eu am dor de tine,
Doar vântul mă trezeşte-n noapte,
Şi mă trezesc cu gândul plin de şoapte.

poezie de Eugenia Calancea (3 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este atât de rar, încât nici măcar nu există. Cine vrea să trăiască? Gândul, nu-i aşa? Dar gândul este limitat prin el însuşi şi vrea să trăiască, ce? Viaţa care este nelimitată, nu-i aşa? O atare utopie nici toate minţile la un loc nu o pot trăi. Când vedem că suntem Viaţa, gândul se stinge natural în ea, cu toată pretenţia trăirii şi se reîntoarce Acasă. A fi Viaţa este libertate. A fi gândul înseamnă a trăi un construct psihologic despre viaţă, şi nu Viaţa. Nu vedem că faptul de a exista este Dumnezeu însuşi şi nu vedem că majoritatea oamenilor nu există, ci gândesc că există şi această închisoare conceptuală le curmă existenţa. Un copac de Sequoia nu vrea să îşi "trăiască viaţa" dar există 5000 de ani. Un "păduche numit gând sau mintea omului" pretinde că o trăieşte, dar de abia atinge 100. Adevărul este uluitor de simplu.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte

Stăpân peste văgăuni ai insomnii tremurătoare
simţi privirea stinsă
picând într-o tomnatică durere,
destructivă situaţie.
Aparenţele derutează crocant, sufocant
dar nu mă iau după mirosul fetid al vieţii de dincolo;
mâine nu vei mai dori nimic
resemnat în spaţii,
pierdut într-un Chronos rătăcit lângă insolvabila sămânţă,
toceşti penelul scursorilor ambiţios
nu mai ai păr sau oase, doar spuză
de-a lungul covârşitoarelor ambiţii
de a învinge într-o maniacală înfrângere.
N-auzi cum şuieră gândul cunoaşterii
mereu mai obosit;
mişti doar împins de inerţia reflexiilor
aparţinând nimănui culpabil.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pare...

Se pare cum că Cerul
Ar fi voit cândva,
Şi nouă adevărul
Din milă a ni-l da,

Şi fericiţi din fire,
Am zămislit şi noi,
Născuţi într-o gândire
Spălată de gunoi.

Însă mai mult uitasem,
Ce preţ nu a avut!
Căci calea ce-o urmasem,
Demult am şi pierdut!

Prea îndoită-n fire,
Nimic nu-ţi este cert!
Tot cauţi omenire,
Cu gândul tău deşert!

Azi lutul trist, pragmatic,
Priveşte cu amar,
Cum arde pe jăratic,
Uitat de un olar.

Nimic nu garantează
Al timpului cuvânt
Ce întru noi viază,
Şi moare în pământ!

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

vârsta a treia

Vârsta a treia

Vârsta asta, dau de ştire,
Este, dacă-i vine rândul,
Când păcătuieşti, din fire,
Din păcate, doar cu... gândul!

definiţie epigramatică de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplu...

Nu încerc nimic din ce nu-mi stă în fire,
Nu încerc deloc să nu am remuşcare,
Dar încerca-voi totul doar pentru iubire,
Cu riscul de-a avea a morţii sărutare!...

Poate-mi vor spune unii că prea le înfloresc,
Nici cotul nu mă doare că-n versuri e admis,
Contează că am gândul la ceea ce iubesc
Şi ştiu eu diferenţa dintre real şi vis...

Să zicem că un lucru noi l-am clarificat
Şi nu mă-ntreabă nimeni ce, cum şi cât ador,
La sentimentul ăsta ce l-am zeificat
Eu am să-l ţin în viaţă şi după ce-am să mor!...

Din toată modestia, iubire, tu-mi oferi
O altă primăvară din multe primăveri!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (12 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul imperfect

Un clopoţel... scund, plăpând şi zgribulit
Sfidând norii şi-a lui soartă
vrea s-ofere caraghios
din puţinul care-l are
o aromă caldă
un miros ameţitor de verdeaţă
şi candoare albă
ca şi gândul păcătos
remarcându-ţi picioruşele înalte
ce păşesc victorios
prin zăpada afânată
peste noapte.

Astea-s vorbe azvârlite-n astre
şoapte stârnite în lună
când universul străbate
prima zi de primăvară!

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!