Gelozie
Când mă iubește piatra
care mă izbește
absurd abisul vine din adâncuri,
ceața mată hoinărește pe străzi;
coborâm răsfățați în profunzimi,
umbrele își caută singurătatea
se află, se regăsesc, se împlinesc.
Pândim să se reverse cerul.
Ce odios e timpul care ne răsfiră!
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Dorul care ne ucide
Am închis ochii
Ca să te pot vedea
Aud ecoul mării
Ceața cade ca o perdea
Te acoperă cu rouă
Chipul ți -l desenez
Unesc picături două
Sânge în ele drenez
Mișcări simple drepte
Mână mea te caută
Dau ceața la oparte
Ochii minții te sărută
Ca-ntr-un vis adevărat
Cerul porțile deschide
Lacrimi cerul a vărsat
Știe dorul care ne ucide
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
Ceea ce se află în cuvânt
se află și în carne,
în ferocitatea lupului,
în respirația după amiezii.
Ceea ce se află în vin
în seara asta se află și în vine,
o încrengătură care ține
molia, cuibul și lâna împreună.
Este râsetul pe care
îl scoate apa râului,
este în abisul care-l uimește
pe Narcis, privirea lui.
Cuvintele dau formă reticenței
zorilor și tuturor ruinelor acestora,
dansează pe rune străvechi și prin noroi,
prin foc și pulbere,
destin și sânge.
poezie de Salgado Maranhăo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceva din mine caută ceva
Ceva din mine caută singurătatea, ceva caută oamenii.
Bine că am ce alege.
Ceva din mine caută lumina, ceva caută întunericul.
Bine că pot arde, bine că mă pot stinge.
Ceva din mine caută liniștea, ceva caută larma.
Bine că există cuvântul.
Ceva din mine caută moartea, ceva caută nemurirea.
Bine că există cerul.
Ceva din mine caută ceva din tine.
Bine că există iubirea.
Ceva din mine caută adevărul, ceva caută minciuna.
Bine că există cugetul.
Ceva din mine caută totul, ceva caută nimicul.
Bine că există ceva care caută ceva.
Ceva din mine caută suferința, ceva caută alinarea.
Bine că există lacrima.
Ceva din mine caută fericirea.
Bine că există speranța.
Ceva din mine caută agonia, ceva caută extazul.
Bine că mai pot să respir.
Ceva din mine îl caută pe Dumnezeu, ceva îl caută pe diavol.
Bine că am în cine să cred și de cine să mă lovesc.
Ceva din mine caută uitarea, ceva caută amintirea.
Bine că mai există visele.
Ceva din mine caută o secundă, ceva caută un minut,
Ceva caută o oră, ceva caută o zi, ceva caută o lună,
Ceva caută un an, ceva caută o viață,
Ceva caută mereu ceva.
poezie de Ionuț Caragea din Absența a ceea ce suntem (27 decembrie 2009)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Cel care se luptă cu monștrii, să ia aminte, să nu devină el însuși un monstru. Iar de privești îndelung abisul, află că și abisul îți scrutează străfundul sufletului.
aforism celebru de Friedrich Nietzsche din Dincolo de bine și de rău, Aforisme și interludii
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Cartea "Basic Writings of Nietzsche Paperback" de Friedrich Nietzsche este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Încercarea toamnei
Îmi curge toamna prin bărbie
și tremură tăinuindu-ți pașii
foșnind prin praful sur.
E vântul zgomotos
sau valul ce te izbește în adâncuri
și-se întoarce fremătând amarnic
sau poate numai gândul răscolit năstrușnic
venirea iernii încurcând?
O inimă... ce te prelingi în spuză
și te descarci cu trosnet de jeratic
de ce mai șovăi?
Un fulger dinspre răsărit învinge colbul
iar tu îți verși licoarea din văile adânci
pictate-n neguri
și-întinzi pocalul viselor tumult.
O inimă... de ce vuiești atât de aprig?
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătatea este piatra care apasă atât de profund și dureros omul, îl constrânge și îl reduce la un spațiu foarte îngust, până la sufocare: îl izbește de pământ, făcându-l să respire greu și cu mânie. Trăiește în spatele barierelor interioare. Această stare îi dă senzația că nu mai are dreptul la nimic. Urcă înălțimile mari cu mirosul de pământ în nări, pierzându-și momentul de reflecție. Imediatul imaginar îi dă senzația că se află atât de sus și că trebuie să plesnească din cauza preaplinului din interior. În fapt, e mai jos de firescul jos: atât de jos este că aude cum trosnesc pietrele la limita întunericului. Omul recurge la singurătate din nevoia de spațiu, dar procesul se desfășoară invers. Este clar că singurătatea trebuie redusă la momente de scurtă durată pentru a medita cu maximă luciditate... și atât.
Camelia Oprița în Dragostea, o stare pe care n-o poți controla din lipsă de rațiune (24 februarie 2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă regăsesc în ochii tăi
Mă regăsesc în ochii tăi ca marea,
În diamantul lacrimilor reci,
Când scapă din tipare depărtarea
Și ninge ca o vrajă pe poteci.
Mă regăsesc în ochii tăi de rouă,
În nerăbdarea buzelor de foc,
Când peste clipe orizontul plouă
Și fulgeră cu fluturi și noroc.
Mă regăsesc în ochii tăi, fierbinte,
În cutezanța magicei dorinți,
Când te ridici lasciv dintre cuvinte
Și așteptările le scoți din minți.
Mă regăsesc în ochii tăi, femeie,
În șoaptele ca un eteric dor
Când se deschide cerul în nedeie
Și infinitu-ți urcă pe picior.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă regăsesc în ochii
Mă regăsesc în ochii tăi ca marea,
În diamantul lacrimilor reci,
Când scapă din tipare depărtarea
Și ninge ca o vrajă pe poteci.
Mă regăsesc în ochii tăi de rouă,
În nerăbdarea buzelor de foc,
Când peste clipe orizontul plouă
Și fulgeră cu fluturi și noroc.
Mă regăsesc în ochii tăi fierbinte,
În cutezanța magicei dorinți,
Când te ridici lasciv dintre cuvinte
Și așteptările le scoți din minți.
Mă regăsesc în ochii tăi, femeie,
În șoaptele ca un eteric dor,
Când se deschide cerul în nedeie
Și infinitu-ți urcă pe picior.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tensiune
Radu, o păpușă mică, rea
dar care mă iubește
a venit la mine aseară
pornit să mă necăjească hotărât, chitit
cu tensiometrul pus
pe post de bandulieră
și... cu scandal că vrea
să îl 'tensionez'' puțin
c-a făcut temperatură
Și e foarte necăjit
că n-a mers la grădiniță!
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tensiune sau temperatură?
Radu o păpușă mică, rea
Dar care mă iubește,
A venit la mine aseară
Voit să mă necăjească
Cu tensiometrul pus,
Pe post de banduliera
Și... cu scandal că vrea,
Să îl tensionez puțin
C-a făcut temperatură!
Și e foarte necăjit,
Că n-a mers la grădiniță!
poezie de Aurel Avram Stănescu (2008)
Adăugat de Aurel Avram Stănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piatra
Material ca piatra nu-i
Și-o coborâm din vârf de munți,
Să facem celor mari statui...
Ori s-aruncăm în cei mărunți.
epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Depresie nocturnă
Împlânt cuvântul în îmbinarea secretă,
tresar când surp viața
care... sigur valsează surd, jubilând.
În rest aud aceleași incantații sonore
fără umbrele de ploaie
fără umbrele iubite
sub acoperământul zilelor de mucava.
Încerc să pătrund rânduri din involuția spre copilărie
adesea mă învingi în discuții
mă prefac un timp că opun rezistență
Dar știi... un timp indestructibil se zbate amarnic
iar peticul acela de cer hărăzit numai mie se extinde
jocul minții se ascute în molatece unde
ori aleargă în vrie. Îl opresc...
o iarnă mutilată meciului decriptat, dezvăluie
în pictograme mentale, mărunte de Kirk sau Cabanel
ce nu mai vor să învie în detaliu.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnuri
Au albit cireșii-n zările-absolute,
Cerul în retină își scrie-n memorii,
Absoarbe privirea basme nevăzute
Când se-aștern în noapte roadele visării.
Se lovesc adâncuri, ne-oglindim în ele,
Vorbele respiră pe străzi părăsite,
Secunde veghează printre gene grele,
Răbufnesc în gânduri focuri chinuite.
Tâmplele zvâgnesc în palmele lunii,
În străfund cuvinte se privesc perechi,
Văzduhul sihastru e-n strânsorea mâinii,
Ploi mai cad pe suflet peste lacrimi vechi.
Curg încet petale pe-arcuș de vioară
Și-n mirosul verde rapsodia zboară!
sonet de Aurel Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adâncuri
tăcerea s-a culcat între șoapte
timpul coboară agale în vale
nimeni în cale
se scutură în zare petale de floare
stele-n fântâni
umbre se scurg în oglindă
pășesc peste ape
cu măști de oțel între pleoape
în palme adun lut milenar
focul arde în vatră
se coace și timpul rămas
mă așez între râuri
din care sorb cu sete
cerul uitat între ape
mă voi trezi în zori
când clipa se-ntoarce stele
și voi vâsli
spre țărmul umbrei mele
voi pleca în neființă
în dansul ploilor în noapte
și din adâncuri
mă reîntorc în ape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În această lună ianuarie (când împlinesc 58 de ani) mi se pare realmente că primesc un mare cadou din partea tinerilor când mă "descoperă" sau când se regăsesc în piesele mele.
Matei Vișniec în Ziarul "Adevărul" (ianuarie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Tara lui Gufi" de Matei Vișniec este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Visele care se împlinesc pot aduce cu ele la fel de multă neliniște precum cele care nu se împlinesc niciodată.
citat din Brett Butler
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Subit
Se izbucnise piatra în praf și pulberi fine
iar cerul se tăiase în două înspre jos
și soarele din infinit spre infinime
răgea - umbros
Salut, murim!
În timpul ăsta scurt
cât eu te strig, cât tu mă strigi
și încă ne mai răsucim,
atâta-ți spun, atâta-mi zici:
Salut, murim!
poezie celebră de Nichita Stănescu din "Scânteia tineretului", supliment literar-artistic, nr. 47 din 15 august 1982
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Nu mă regăsesc
Calc strâmb încercând să merg drept,
Rumeg la adevăruri și minciuni
Cu ochii obosiți și taciturni
Aștept fără să știu ce mai aștept.
În vânzoleala lumii nu mă regăsesc
Să știu ce loc îmi este destinat,
Sunt unii care tot și-au aranjat
Lor nu le pasă dacă obosesc.
Privesc în jur și băncile sunt ocupate,
Stau peste ele întinși nerozi necopți,
Se scoală câte unul ofilit de nopți
Își lasă locul rădăcinilor necoapte.
De când mă știu e totul inversat,
Doar cerul își păstrează sigur locul
Și sub pământ când vine trist sorocul
Ești ambalat la margine de sat.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
Singurătatea mea e catedrala
Ce-am plăsmuit-o plămădindu-mi lutul
Și-am ridicat-o pe diagonala
Ce mi-a trasat-o însuși Absolutul
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
Singurătatea mea e genialul
Sorbit tăcut din cupa nebuniei
Și eu care credeam că sorb nectarul
Din sobrul Absolut al veșniciei
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
Singurătatea mea-i o blasfemie
Sortită să-și găsească alinare-n lutul
Acestui colț de Rai și Românie
Mai singur decât însăși Absolutul
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie...
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
îl dorim
acest sărut atât de mult
ne dorim asta (!?)
este sărutul care sparge zidul
provoacă furtuna din larg
este picamerul care străpunge piatra
muntele care-și caută diamantul ex
tras de mineri din adâncuri
sărutul nostru are magia în el
luna ne mângâie pe creștet fascinată
de unirea buzelor noastre albastre
de pasiune, câtă pasiune hrănește
trandafirul crescut din noi
născut de tine, iubita mea
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!