Florile grădinii mele

Florile grădinii mele
Se întrec în frumuseţe,
Când mă uit cu drag la ele
Uit de necaz şi tristeţe.

GHIOCELUL şi ZAMBILA
Au făcut deschiderea,
Mă cuprinse de ei mila
Tremurând aşijderea.

Apăru apoi în scenă
TOPORAŞII, VIOREAUA,
A trecut marea problemă,
Îi cam speriase neaua.

Tufă-naltă şi stufoasă
Cu aspect de mic copac,
Se-ncărcă mândră, făloasă
Cu ciorchini de LILIAC.

Chipeşă floare, LALEAUA,
S-a uitat la cer mirată,
Acum i-a venit safteaua:
Îşi deschise cupa toată.

Firul de MĂRGĂRITAR
Îşi invită toţi amicii
Să priveasc-o clipă doar
Sub ROCHIŢA RÂNDUNICII.

Puf uşor de PĂPĂDIE
Din înaltul cerului
Se-aşeză fără să ştie
Chiar în GURA LEULUI.

TRANDAFIRII se-ntrecură
În concurs de frumuseţe
La ţinută, la alură
Şi la aer de nobleţe.

Declaraţi învingători,
Cu aspectul lor cochet
Au plecat trumfători
Adunaţi într-un buchet.

S-a trezit REGINA NOPŢII:
-Fără mine nu se poate,
S-au culcat acum cu toţii,
Eu lucrez în schimb de noapte!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile grădinii mele

Florile grădinii mele
Se întrec în frumuseţe,
Când mă uit cu drag la ele
Uit de necaz şi tristeţe.

Ghiocelul şi zambila
Au făcut deschiderea,
Mă cuprinse de ei mila
Tremurând aşijderea.

Apărură-apoi în scenă
Toporaşii, vioreaua,
Au trecut marea problemă,
Îi cam speriase neaua.

Tufă-naltă şi frunzoasă,
Cu aspect de mic copac,
Se-ncărcă, mândră, făloasă
Cu ciorchini de liliac.

Chipeşă floare, laleaua,
S-a uitat spre cer mirată,
Acum i-a venit safteaua:
Îşi deschise cupa toată.

Firul de mărgăritar
Îşi invită toţi amicii
Să priveasc-o clipă doar
Sub rochiţa rândunicii.

Puf uşor de păpădie
Din înaltul cerului
Se-aşeză fără ştie
Chiar în gura leului.

Trandafirii se-ntrecură
În concurs de frumuseţe
La ţinută, la alură
Şi la aer de nobleţe.

Declaraţi învingători,
Cu aspectul lor cochet,
Au plecat triumfători,
Adunaţi într-un buchet.

Se trezi regina nopţii:
-Fără mine nu se poate,
S-au culcat acum cu toţii,
Eu lucrez în schimb de noapte!

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă vara...

Zbenguie vara încinsă,
Din tălpi scapără scântei,
De tristeţe e cuprinsă
Că se duce vremea ei.

Lanurile-ngălbenite
Îşi arată roadele,
Livezile pârguite
Aprind lampadarele.

Vântu-aduce adiere
Hoinărind în deal la vie,
Strugurele-a prins putere,
Plină-i vena sângerie.

Florile din grădiniţă
Cu răbdare suferă,
Cad uşor în neputinţă
Şi petale-şi scutură.

Pe-o floare de busuioc
Ce-ar vrea să se scuture
S-a oprit o clipă-n loc
Minune de fluture.

Puf uşor de păpădie
Din înaltul cerului
A căzut fără să ştie
Chiar în gura leului.

Seara umbre negre-adună
Deschizând zăvorul porţii,
Veghează sub clar de lună
Singură regina nopţii.

Vine toamna răvăşită
Dinspre ruginite zări,
Pleacă vara ostenită
Pe-ale timpului cărări.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine toamna

Zbenguie vara încinsă,
Din tălpi scapără scântei,
De tristeţe e cuprinsă
Că se duce vremea ei.

Lanurile-ngălbenite
Îşi arată roadele,
Livezile pârguite
Aprind lampadarele.

Vântu-aduce adiere
Hoinărind în deal la vie,
Strugurele-a prins putere,
Plină-i vena sângerie.

Florile din grădiniţă
Cu răbdare suferă,
Cad uşor în neputinţă
Şi petale-şi scutură.

Pe-o floare de busuioc
Ce-ar vrea să se scuture
S-a oprit o clipă-n loc
Minune de fluture.

Puf uşor de păpădie
Din înaltul cerului
A căzut fără să ştie
Chiar în gura leului.

Seara negre umbre-adună,
Deschizând zăvorul porţii,
Veghează sub clar de lună
Singură regina nopţii.

Vine toamna dinspre munte
Cu năframa-ngălbenită,
Franjurii îi curg pe frunte
Din marama-i zdrenţuită.

Coboară-n linişte spre noi
Şi soarelui îi fur-o rază,
Vor veni zile reci şi ploi,
Domnul să ne aibe-n pază.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori, flori, flori

Când vremea se încălzeşte
Toate plantele-nfloresc.
Atunci natura ne zâmbeşte
Cum oare să n-o iubesc?
Prima floare ce-nfloreşte
Este ghiocelul.
Când zăpada se topeşte
Îşi arată clopoţelul.
În culoarea cerului senin,
Viorelele-nfloresc.
E semn că păsările vin
Din nou pe plaiul românesc.
Apoi, zambila albastră
Cu laleaua se întrece,
Care, cum să stea în glastră
Şi să bea din apa rece.
Când mijeşte soarele
Regina nopţii se închide.
Desfăcând petalele
Altă floare se deschide.
Trandafirul dă în floare
În alb, roşu sau gălbui.
Te-ndeamnă să rupi o floare
La ureche să o pui.
Crinii-s ultimi din toate
Florile care-nfloresc.
Fără ei, zău, nu se poate,
Doar sunt din neamul regesc.
Cu gladiola împreună
Şi crizantema de toamnă
Într-un covor se adună
Şi la viaţă te îndeamnă.
În straturi multicolore,
Cu parfumuri diferite,
Toate cu nume sonore,
La femei sunt oferite.
Şi copacii înfloresc,
Unul câte unul.
Liliacul cel domnesc
Este totdeauna primul.
Apoi ceilalţi pe rând,
Flori frumoase îşi desfac.
Printre ei te plimbi cântând
Cu omul care ţi-e drag.
Ultimul este salcâmul,
Pomul care înfloreşte.
Zboară în văzduh lăstunul,
Vara lungă o vesteşte.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tremurând de frumuseţe...

Pân-a nu-nvăţa să caut
Te credeam ascunsă-n flaut,
Ori înaltă şi subţire
După struna unei lire.
Mi te bănuiam ascunsă
Sub o floare, sub o frunză;
Ghemuită sub mireasmă
Ca un vis, ca o fantasmă;
Transparentă ca o boare
Lângă fiece culoare...
M-aşteptai, iubita mea,
Lângă lacul fără stea;
La răspântia de drumuri
Fără cântec şi parfumuri;
Lângă cele pământeşti
Numai tu aşa cum eşti
Fără vis, fără tristeţe,
Tremurând de frumuseţe.

poezie de Nicolae Ţaţomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimb

O crenguţă de cais,
M-a trezit în zori din vis
Şi, deşi-mi bătea în geam,
Vă spun sincer, n-o ştiam.

Mai deunăzi, spre seară,
Era doar o creangă goală
Şi acum, după cum pare,
Este plină de petale.

Mă apropii s-o privesc,
Are strai împărătesc
Şi de jur în jur e plină,
De bobiţe de lumină.

Într-o altă zi i-am zis:
"N-ai vrea floare de cais,
Să-ţi dau eu rochiţa mea
Şi tu să mi-o dai pe-a ta"?

Şi ce credeţi c-a făcut,
S-a plecat pân'la pământ,
Mulţumind de poezie
Şi mi-a dat rochiţa mie.

poezie pentru copii de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirii tai!

Nu uit mi-ai dat odata
Un buchet si un sarut
Inima tulburata
In iubire a crezut
Trandafirii plini de soare
Imi zambeau din buchet
Parfumarea lor chemare
Azi e doar un regret

Trandafirii tai,
S-au vestejit in glastra
Vremea a trecut
Tu m-ai uitat de mult

Petalele cazute
Fara viata acum
Stau de nimeni vazute
Intre pagini de-album
Si cum stau in nestire
Rece scrum fara jar
Ardeti vorbe de iubire
Spuse odata-n zadar
Vremea a trecut
Tu m-ai uïtat de mult.

cântec, versuri de Margareta Pâslaru
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un poem naiv care trecea şi el pe-acolo

Eu sunt un copac care nu ştie să înflorească
Nici măcar frunzele mele nu stau cum trebuie
Întotdeauna m-am temut că poate sunt un copac defect
sau, mai rău, că nu sunt copac deloc
În jurul meu toată specia lemnoasă ştie exact ce are de făcut
se propteşte bine în rădăcini şi: puf! scoate floare după floare
la fel de firesc cum mă mir eu de ele...
"Străduieşte-te şi tu puţin", mi se spune.
Eu mă uit cu ciudă la toţi ceilalţi copaci înfloriţi şi mă străduiesc din toate crengile
degeaba.
- "Te străduieşti prea mult", zice careva
Şi atunci mă străduiesc să nu mă mai străduiesc atât
Dar tot un copac fără flori sunt
Şi nici măcar frunzele mele nu stau cum trebuie...

Toate acestea s-au schimbat în ziua în care te-ai oprit sub ramurile mele.
Ai cerut o floare şi ţi-am întins-o fără să-mi dau seama de unde a răsărit.
Ce minune!
Floarea mea tremura atât de tare în mâinile tale
ar fi cântat din toate puterile de bucurie,
Dar era prima şi încă nu ştia cum, săraca.
Pe urmă mi-a fost uşor să înfloresc
Plănuiam să fac un buchet imens pe care să ţi-l întind când te întorci
Florile mele erau, e drept, aiurea
aveau, nu ştiu cum, o formă scandaloasă,
alergau pe stradă după toţi oamenii care semănau cu tine
şi cântau din toate puterile
O haită de flori roşii şi fierbinţi.
Se ţineau de mână şi dansau în jurul meu în pielea goală,
cu neruşinarea unor fete mari înnebunite de atâta aşteptare.

Ai trecut din nou pe lângă mine şi nu m-ai cunoscut
Şi atunci florile mele, arzoaicele, te-au strigat pe nume.
- "E nepermis să faci asemenea flori", mi-ai spus,
Dar eu eram sigură că e o provocare
că aştepţi să fac floarea perfectă
ŞTIAM că numai eu pot face floarea perfectă!
trebuia numai să mai încerc
să încerc până iese
Oricum, nu mă mai puteam opri din înflorit
Florile mele se năşteau una după alta
ciudate şi roşii
În toate zilele în care te vedeam
Şi mai ales în cele în care nu te vedeam
În toate zilele cu soare şi în toate nopţile fără soare
"Încetează cu florile astea!" Ai strigat..."Încetează!
Încetează încetează!"

E drept, sunt un copac care nu prea ştie să înflorească
Nici măcar frunzele mele nu stau cum trebuie...
Şi nu vreau să mă revolt împotriva primăverii,
doar că durează nedrept de puţin
absurd de puţin
şi nu ştiu dacă întreg mormanul ăsta de flori uscate
îmi va putea ţine de cald toată iarna...

poezie de Crista Bilciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţe fragilă

S-au ofilit demult florile pe care mi le-ai dăruit
N-ai ştiut să opreşti fericirea în palmele tale.
Frumuseţea lor a fost prea fragilă pentru mine.
Am pierdut petalele.

Numai tabloul mereu înfloreşte pe pânza inimii mele.
Cupa palmelor tale, mereu plină
Şi trandafirii însetaţi.

poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Apă Gri

S-au întâlnit doi oameni, s-au întâlnit doi oameni
Care poate nu se vor mai întâlni niciodată –
Două firişoare de nisip, două fire de iarbă,
Două iţe trecute prin aceeaşi spată –
Lângă Marea Apă Gri.

Două mâini s-au strâns, două inimi s-au atins;
Iar noi, adunaţi aici în această seară
Nu vom uita, poate nu vom uita,
Unde ne-am întâlnit toţi trei ultima oară –
Dincolo de Marea Apă Gri.

Două pahare pline, două pipe cu tutun –
"Înălţăm pentru norocul nostru, frate, cupa!"
Şi, după ce ciocnim, noi bem
Urându-ne voiaj bun şi vânt din pupa
Pentru a traversa Marea Apă Gri.

Trei oameni au plecat, unul a rămas pe mare,
Păcatele lui şi-ale noastre-s acum cu el,
Dumnezeu să-i odihnească sufletul!
Cinci oceane şi-l revendică-n salinul lor castel.
O, Doamne! A Ta-i Marea Apă Gri!

Dar eu sunt încă viu, şi tu eşti încă viu,
Şi destinul ne-a aruncat aici pe amândoi
Tovarăşi adevăraţi, dar odinioară... am fost trei,
Iar unul nu mai este azi cu noi
Lângă Marea Apă Gri.

Un spaţiu pentru respirat, un pat pentru odihnă,
Lumini blânde, potir plin de dus la buze;
Apoi, iarăşi şi iarăşi,
Fără griji şi fără călăuze
Pornim pe Marea Apă Gri.

S-au întâlnit doar doi acolo unde se-ntâlneau trei
Cu înjurături şi râsete răsunătoare;
Şi trece, trece Ziua noastră,
Urmată apoi de Noaptea mare –
Dar, oh, oh, Marea Apă Gri.

poezie de Edwin James Brady, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amicii şi bondarul

Amicii şi bondarul (fabulă)

Bufniţa, un licurici,
Pupăza şi 2 pitici,
Se-ntorceau de la servici,
Cu măşti puse peste cioc,
Fiindcă nu este un joc,
Nu erau infectaţi
Dar erau cu toţi speriaţi,
Că rata de infectare,
Prin pădure era mare.
Erau ascultători,
Şi atenţi la trecători,
Să nu-mprăştie vâlvoi
Tulpina de SAR COV-2.
Cum mergeau şi tot vorbeau,
Tare se mai amuzau:
Că pupăza şi piticii
Numai ziua munceau
Iar noaptea se odihneau,
Şi veneau doar licuricii
Să îşi vadă toţi amicii,
Să le lumineze calea
Ca să nu-i apuce jalea.
Bufniţa, mai omenoasă,
Ȋi poftea pe toţi în casă,
Apoi roata se-nvârteşte,
Munceşte cine voieşte:
Când licuriciul străluceşte,
Bufniţa se odihneşte.
Pe cărare-n fuga mare,
Vine bondarul hapsân
-Aş munci, nu am stăpân! Şi mă doare.
- Lenea e cucoană mare!
- Ȋmi daţi ceva de mâncare?
Pupăza, l-a luat la rost:
- Vai, cât eşti de prost! Du-te acum şi munceşte, iar apoi te odihneşte. Stăpânul voi fi chiar eu, dar e vai de capul tău.
- Văd, că masca nu o porţi. Vrei să-i infectezi pe toţi?
- Nu îmi pasă de COVID. Voi mă credeţi chiar tâmpit?
Bondarul îi privi scârbit şi puţin cam sictirit, plecând tot zburând pe sus nu-nainte a le fi spus:
- Sunteţi proşti şi-atât! N-aveţi cap mai sus de gât. Auzi: doctori renumiţi şi de fapt aţi fost prostiţi. Aţi pus ciocul la vrăjeală în loc s-aveţi mutra goală staţi cu măşti şi distanţare şi aveţi o teamă mare, COVID-ul e infectare. Fraierilor, am plecat!
Când au auzit cei 5 amici, cât de urât le-a vorbit,
Toţi pe loc s-au grăbit,
L-au luat la bătaie,
Ca să-l lecuie,
De a face haz
Să nu le-aducă necaz.
Şi aşa uniţi cu toţii,
Au mai prins chiar şi hoţii,
Pe bondar l-au învăţat, lumea i-a aplaudat;
Să muncească la stăpân
Fără să fie hapsân.

Morala: Doar uniţi cu toţii, zi şi noapte, vom putea învinge răul.

fabulă de Jumolea Alina
Adăugat de Jumolea Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de August floral

florile iubirii înfloresc pentru noi
zâmbetele lor sunt valuri de parfum
fluturi se îmbată adunaţi în roi
eu imortalizez clipele de acum.

cântă florile la fereastra mea
toată dragostea se împarte la doi
cântă fericirea cum ştie doar ea
să scoată din lume amaruri, nevoi.

timpul mă iubeşte eu îi sunt datoare
cu o viaţă demnă cu un suflet bun
mă înfăşoară în lumini încântătoare
în spiritul meu doar minuni să adun.

marea mă cheamă pe ţărm de opal
să simt mângâierea fiecărui val.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În armonia iubirii

Noaptea a trecut ş-acum soarele ne calcă-n prag,
aş vrea să fii lângă mine să mă mângâi cu drag,
dar degetele tale au plecat la lucru şi eu mângâi un pluş,
mă ridic cu gândul la tine şi de-abia aştept să vii ca un spiriduş,
să mă cuprinzi în braţe, iar eu să te cuprind cu dor,
şi-ncet în armonia iubirii suntem purtaţi de-amor.
Uşor mă-ntinzi, să-mi poţi vedea ochii şi a mea privire,
îmi mângâi părul şi ochii mi-i săruţi cu iubire,
iar gândurile şi emoţiile cresc în iubirea ce am,
închid apoi ochii şi te simt încet,
iar lacrimile mele se scurg uşor pe-al meu piept,
iar tu lacrimile-mi săruţi cuprins de al meu dor,
dar lasă-mă o clipă încă, să pot şi eu să te ador,
că vreau a mea privire ochii tăi să-i pătrundă,
căci te-am strigat profund atunci când m-am trezit,
aveam lacrimi în ochi şi doar pluşul m-a auzit,
dar tu acum cu dragoste-n suflet ai venit,
te strâng în braţe şi speranţa iubirii noastre a revenit.

poezie de Eugenia Calancea (13 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spic de grâu

(Cameliei Rogojinaru)

Spic de grâu cu bobul mare,
Să vedeţi ce întâmplare!
Mi-am dorit să am băiat,
Dumnezeu fată mi-a dat –
Floare de mărgăritar.

Şi din râuri de pe ie,
Mi-a dat lacrimă şi mie,
Lacrimă de mulţumire
Pentru marea fericire –
Floare de mărgăritar.

Şi-am plesnit în zări cu biciul,
De pe fotă-am luat arniciul...
L-am pus foc, să ardă-n stele,
Semn al mulţumirii mele –
Floare de mărgăritar.

Şi-n oglindă de izvor,
Fata mea de ajutor,
Ţese haină de lumină
Pentru-a mamei rădăcină –
Floare de mărgăritar.

Câte-n viaţă s-au ivit,
Fata sprijin a venit
Doamne, Tu mi-ai dat în dar
Al iubirilor altar –
Floare de mărgăritar.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O primăvară plină de frumuseţe! La mulţi ani!

A mai trecut o iarnă prinsă în a vremii grindă,
Soarele îmbujorat discu-ncepe să-şi aprindă,
Ochii umeziţi tresar mânaţi la viaţă insistent,
La apelul primăverii ghiocelul e prezent.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu vor înflori toţi trandafirii

În ziua când te-am revăzut
Au înflorit toţi trandafirii.
Te-am aşteptat atât de mult
Să reaprinzi focul iubirii.

Noapte de noapte te-am visat
Cum alergai să vii la mine.
Acum e vis adevărat.
De-acuma trăiesc o minune.

Mă bucur că ai revenit,
C-au înflorit iar trandafirii,
Că visul meu s-a împlinit,
Din nou gust fructul fericirii.

Ai suflet alb, imaculat.
Ca trandafirul ce-ţi ofer.
La fel ca el de parfumat
Este sărutul ce îţi cer.

De-acuma,
Vom da uitări momentul despărţirii.
Vom retrăi din plin clipele iubirii.
Mereu vom sorbi din cupa fericirii,
Mereu vor înflori toţi trandafirii.

poezie de Dumitru Delcă (22 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonata Lunii

Luna veghetoare pleoapele-şi ridică
lumina solară îi încălzeşte chipul
sufletul meu un poem îi dedică
sub aripile nopţii visează şi Timpul.

un vis mă poartă până la Lună
în înaltul cerului împodobit cu stele
iubirea-i mă îndeamnă să fiu mai bună
aşează peste mine mătăsoase dantele.

străbate cerul printre vise măreţe
şterge lacrimi pe obraji de îngeri
este regina lumii plină de nobleţe
destramă abisuri a nopţii plângeri.

cerne peste mine înţelepte poveţe
electromagnetism să nu cred în înfrângeri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patul viselor

Patul viselor de-o noapte,
Poartă încă-n el fiorul...
Când întinsă printre şoapte
Sânii-ţi mângâiam... cu dorul.

Şi-am tot pus în pat petale,
Trandafiri şi crizanteme,
La-nceput târziu de cale...
Dintr-o margine de vreme.

Şi râdeai, râdeai iubire
Printre florile din pat,
Strălucind de fericire
Când în braţe te-am luat.

Sărutări pe buze, iată,
Apăsat şi-ncet îţi pun,
Iar în trupul tău de fată
Voi intra ca un stapân.

Eşti regina nopţii mele,
Visul meu uitat pe-o clipă,
Te ridic, uşor, spre stele,
Pe a dragostei aripă.

Şi în patul plin de vise
Şi de patimă şi dor,
Pun speranţele deschise
Pe al dragostei, zăvor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă-mi frumuseţea, iubite

iubite,
încă din zori mi-a -nflorit rochiţa rândunicii,
din pământ în ochii viorii seminţele păcatului
au încolţit
mi-a crescut şi pân ' la umeri dragostea,
până la zenit
din visul –corb, copilăria m-a slobozit acum un an
şi busuiocul joacă verde-n părul meu saturnian
şi nopţíle rotate s-au desfăcut în coadă de păun
tu, cântă-mă cât tânără mai sunt şi spune-mi:
împodobită cu frumuseţe eşti draga mea,
vărsatu-s-ar har pe buzele tale
mir, aloe şi santal pe coapsele-ţi tari,
ţi-am dăruit o insulă de mărgăritar,
în miezul verde al unui întins ocean.
şi, de-atunci, aud vocea îngerilor
şi armonia astrelor în vocea ta,
ţi-am cioplit o luntre, draga mea,
înr-un trunchi de copac de santal
ochii-ţi smaralde cereşti clipind într-o stea
trupu-ţi înveşmântat e în dantele diafane,
cristal curat este oceanul inimii tale.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vederea animalului

S-au bucurat cu toţii la vederea
animalului
au aprins focuri şi au dănţuit
şi s-au beţivit toată noaptea

şi nimeni nu s-a uitat mai îndeaproape
la uriaşul animal
nimeni nu s-a uitat la ochii săi sticloşi
şi la dinţii săi atât de albi
şi la fruntea sa uşor lovită într-o margine
au răcnit acolo toată noaptea şi s-au
destrăbălat şi nu s-au uitat deloc
la cele două braţe subţiri şi la coatele
însângerate şi la genunchii însângeraţi

ei doar s-au bulucit sub steaua nemuritoare
au adus daruri şi le-au presărat pe stânci
au răvăşi cerul cu privirile lor
şi la cele două aripi imense
nici o dată nu s-au uitat

poezie de Matei Vişniec din Oraşul cu un singur locuitor (2004)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!