Un….Cerşetor

Daţi-mi şi mie un ban!
Sunt un biet copil orfan,
N-am părinţi şi nici bunici,
Am în schimb trei fraţi mai mici,
Să le pot lua o pâine
Ca să-i cresc de azi pe mâine.

Daţi-mi şi mie un ban!
Nu vreau să cerşesc şuhan,
Vreau s-adun câţiva leuţi,
Hai…Domnilor fiţi drăguţi,
S-aveţi parte de iubire
Sănătate şi mărire.

Daţi-mi şi mie un ban!
Sunt sleit, nimic nu am,
Să-mi pot face un ungheţ,
Că la iarnă o să-ngheţ,
Să-mi cumpăr nădragi mai groşi,
Hai dom’le... Fiţi miloşi.

Daţi-mi şi mie un ban!
Ca să-mi cumpăr şi duhan,
E mai ieftin, linişteşte,
Foamea mi-o potoleşte.
Când mai mare o să cresc
Vă promit, o să muncesc.

Daţi-mi şi mie un pol!
Ca să-mi pot lua un ţol,
Noaptea să-i mai învelesc
Pe cei mici. Până mai cresc.
Hai doamnă fi mai docilă,
Crede-mă! Cerşesc de silă.

Daţi-mi şi mie un pol!
Oameni buni! Coşul mi-e gol,
Iar cei mici plâng şi mă cheamă
Să le duc măcar de-o zeamă.
Să cumpăr vre-o doi covrigi,
Pentru-o zi să scap de griji.

Daţi-mi şi mie un leu!
Să-mi cumpăr un copârşeu.
Cred că mi-am ieşit din minţi
De când nu mai am părinţi.
Decât hoţ şi cerşetor
Mai bine cinstit să… mor.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măcar un pas

Daţi-mi putere să-mi mişc genunchii,
pentru a putea semna condica pasului!

Mai încet! Vorbiţi prea tare.
Dezmorţiţi,
se pot speria de singularul mersului.

Daţi-mi putere
să-mi prind paşii din urmă,
trecându-i înainte de prăbuşire!

În dansul acesta
biruitoare e aşteptarea.
Eu,
rezervă pentru un alt tangou.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul unei femei

...

Daţi-mi copilul,
daţi-mi copilu-oricum,
daţi-mi copilul, orice fel de chip
ar fi să aibă...

Stau în dulap hăinuţele
şi-aşteaptă...

Îi vor rămâne mici...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul afaceristului pe caniculă

Trebuie să îmi cumpăr o banchiză,-
Cu-aşa călduri nu mai e de trăit.
O să-mi sporesc venitul cu-o franciză;
Găsesc eu unii buni de aburit.

Aud că şi la Polul Nord e criză,
De când, global, planeta s-a-ncălzit,
Dar tot vreau să îmi cumpăr o banchiză,-
Cu-aşa călduri nu mai e de trăit.

Mă-ntreb de statul o să-mi ia acciză
Şi dacă o să scap nedijmuit?!
Mai am un hop, îmi trebuie şi viză,
Să pot pleca la pol nestingherit,
Că trebuie să-mi cumpăr o banchiză.

rondel de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restitutio

Daţi-mi doamnă cărţile-napoi
Ca să punem punct la partitură
Că eu ştiu: frumoasa voastră gură,
A mai dus cu mine un război

Nu le veţi găsi interesante:
Nici măcar nu pomenesc de modă
Şi-am să vă rămân dator o odă,
Pentru desfătările galante

Mai aveţi din cărţile de şcoală
Şi în plus atâtea almanahuri
Abundenţa naşte-ntruna crahuri,
Iar mania e curată boală!

Degetele voastre sunt prea fine
Pentru-o carte ce nu mai e nouă
Când se-mparte riscul pe din două,
Nu-i aşa că schimbul vă convine?

Daţi-mi doamnă cărţile-napoi
Plânge raftul gol rămas sub grindă
Şi planeta este suferindă
N-ar mai suporta un nou război:
Daţi-mi doamnă, cărţile-napoi!

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Phoebe (după ce cântă un cântec în cafenea): Dacă vreţi să primiţi e-mail-uri despre spectacole viitoare de-ale mele, atunci, daţi-mi, vă rog, bani ca să pot să-mi cumpăr un calculator.

replică din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastila mea de dor

Daţi-mi pastila mea de dor,
De dor de mamă şi pridvor,
De dor de ţară şi de flori,
Al gliei strămoşeşti ogor.

Daţi-mi pastila mea de dor
Să nu uit frate şi popor,
Să nu-mi uit neamul românesc
Şi vatra satului copilăresc.

Daţi-mi pastila mea de dor
Să vizitez Carpaţii-n zbor,
Să văd din nou pământul sfânt,
Al inimii, frumos avut.

Daţi-mi pastila mea de dor
Să văd al ţării viitor,
Să văd copiii fericiţi,
Să văd bunicii liniştiţi.

Daţi-mi pastila mea de dor
Să simt că mai trăiesc din nou,
Să simt miros de iasomie,
Să văd feciorii în câmpie.

Daţi-mi pastila mea de dor
Să nu regret în veci al meu popor
Şi-n clipa ce va fi să mor
Să mă îngropaţi în cimitirul gol.

Vasile Şerban în Nostalgii de toamnă (2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt şerpi peste tot

Sunt şerpi peste tot.
Daţi-mi un trup gol de femeie vulgară
Să-mi şterg lacrimile uşuratice,
Să-mi ascut cuţitele tocite de praful
Ce mi se scurge dintre buze,
Să lovesc viorile la care nu ştiu să cânt.

Daţi-mi o carte cu pagini albe
Din care să citesc filosofie şi poezie proastă
Noaptea, cu lumina stinsă,
Din care să-mi fac ţigări cu gust transparent de iute,
Al căror fum să mă dezbrace de starea solidă
Şi să-mi violeze când brutal
Când în fugă spre mângâiere simţul tactil,
Cotoarele degetelor ce-mi ies din palme
Şi se îndreaptă fierbând
Să-mi smulgă centrul de greutate.
Căci doar aşa biologia mi-ar accepta zborul.

Sunt şerpi peste tot.
Daţi-mi o lumânare aprinsă pentru cei vii şi pentru cei morţi
Să dau foc unei biserici,
Să sfidez bezna în care preoţii ascund măcelării
Cu numele sfinţilor încrustate pe uşi la vestiar,
Să scriu seara, arogantă şi fecundă,
Despre fetişuri şi despre păpuşi ruseşti,
Să-mi văd iubitul în penumbră barocă.

Daţi-mi un pieptăn din oase de păianjen
Să descurc din şuviţele de roşu
Doar merele veninoase
Spre a le mânca gurmandă
Cu ura virginilor sacrificaţi inocenţei urâte a lumii,
Să-mi tulbur sexualitatea,
Pieptănându-i impozanţa artistică până la flagelare.

Daţi-mi un ac placat cu aur
Şi un mosor de sârmă ghimpată,
Să-mi cos buzele pe direcţia sucului gastric al cuvintelor,
Pe solitudinea înnăscută şi ruinată de înmulţirea cu zerouri.

Daţi-mi o pâine veche de 2000 de ani.
Îmi place să feliez, aproape lasciv, aproape agresiv,
capitole biblice, şi cu falsa compasiune provincială,
să-ntind bucaţi din ea la cerşetori pe stradă
Şi-apoi să le explic de ce le-a plăcut basmul.
Sânt şerpi peste tot.

Daţi-mi o frunză de astă toamnă...
Daţi-mi sfaturi inutile,
Daţi-mi o eşarfă de pionier plină de molii,
Daţi-mi crezare!
Daţi-mi premiul special pentru competiţia depravaţilor
Ce iubesc furios...
Daţi-mi drumul
Căci eu sunt Şarpe
Iar voi sunteţi Hrană.

poezie de Natalia Primejdie (2008)
Adăugat de Natalia Primejdie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acord 23

Mai daţi-mi o minge
mai daţi-mi ceva rotund
nu de alta
dar veşnicia
se măsoară în raza
pătratului
profund...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde e casa?

Din fiecare casă sunt gata să plec
sub al oglinzilor tainic înec,
pot pleca oriunde, dar mai ales nicăieri
ori, poate sub arcada zilei de ieri.
Gol, zvârlit în frigul cumplit
Daţi-mi măcar poeziile cu care-am venit,
desperecheate, purtate, oricum,
daţi-mi sonetele mele de fum!
Daţi-mi măcar de pe margini de farfurii,
rimele ultimei poezii
şi daţi-i poetului, din blidul de prânz,
fructele ce pentru voi le-a plâns!
Unde e casa
cu paşii din urmă şi cu mireasa,
gata din drum să mă-ntoarne?
O simt şi de lacrimi
mi se albeşte
Scheletul, sub carne...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luaţi voi leul greu, mie daţi-mi dolarul uşor.

aforism celebru de Corneliu Vadim Tudor din Cele mai frumoase aforisme (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul unei femei

Daţi-mi copilul
--- orişicum ar fi ---
de-ar fi să fie
cu chipul de fiară,
oricum ar fi să fie ---
daţi-mi copilul
orişicum ar fi,
de nu se poate pentru-ntreaga viaţă
( pentru această păcătoasa viaţă
şi-atât de scurtă, chiar de-ar fi de-un veac ),
măcar pentru o zi,
pentru o zi,
atâta cât să vie
spre mine, cum venea,
cu braţele întinse, ca de orb,
cu degetele pale,
de petale.

Daţi-mi copilul,
chiar de-ar fi să fie
cu chipul ca de fiară:
îi voi ieşi în cale
şi-mi va surâde...
îmi va surâde...
de-ar fi la chip ca fiara chiar,
îmi va surâde,
şi-i voi deschide uşa,
de-ar fi să-i fie chipul
oricum...

Daţi-mi copilul,
daţi-mi copilu-oricum,
dar nu cenuşa,
daţi-mi copilu-oricum,
dar nu nisipul...

Ştiu, s-ar putea
să-i fie altă faţa,
dar când va plânge
îl voi recunoaşte,
şi ca să nu mai plângă,
voi stinge luna
( în întuneric chipul nu se vede ),
şi dacă va zâmbi,
un zâmbet cât de mic,
îmi va preface lacrimile toate
în cerul înstelat...
Dar nu-mi daţi cerul fără el,
albastrul cer de-oţel neîndurat,
nu, nu mi-l daţi...

Daţi-mi copilul...
fără de el sînt stelele nisip,
fără de el sînt stelele cenuşă:
o pleavă-nşelătoare ce se scurge
fără de rost
de mii de ani
din sacul destrămat al nopţii...

Daţi-mi copilul,
daţi-mi copilu-oricum,
daţi-mi copilul, orice fel de chip
ar fi să aibă...

Stau în dulap hăinuţele
şi-aşteaptă...

Îi vor rămâne mici...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinerilor, daţi-mi mie tinereţea voastră dacă nu ştiţi ce să faceţi cu ea!

Arsenie Papacioc în conferinţă (2002)
Adăugat de Marilena Faier
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-mi arpă de aramă

Daţi-mi arpă de aramă
Dar cu strunele de fier
Căci să cânt acuma cer
Ca un vânt ce se sfaramă
Printre stânci de-ngheţ şi ger.

Daţi-mi arpă de aramă
Pe-a mea frunte crengi de brad
Voi să cânt ca largul vad
Sau c-a lumei sântă dramă
Sau ca răcnetul din iad.

Daţi-mi cupa cea de piatră
Dar umpleţi cu sânge roşi
Din duşmanii fioroşi.
...

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-mi un grăunte de uitare

Daţi-mi un grăunte de uitare
Să nu mai simt că viaţa-i grea,
Divinului să-i cer iertare,
Şi-apoi poate să mă ia!

Daţi-mi apa vie a fericirii,
Însetat fiind, să sorb din ea,
Şi în clipa despărţirii,
Să adorm lângă cişmea.

Extazul iubirii să-mi curgă prin creştet,
Universul să-l inunde neîncetat,
Ruginitul covor de frunze veşted,
Să danseze pe pământul îngheţat.

Cerbii să se plimbe lin pe poteci,
În zori de zi, înspre izvoare,
Stejarii să nu mai aibă ghinde seci,
Când ramurile cern raze de soare.

Iar vântul să şuiere pe creste,
Cântând printre brazi valsul iubit,
Ciripitul păsărelelor s-ateste,
Euforia naturii, în mod subit!

Şi nimeni să nu-ncalce armonia
Naturii mamă, care m-a vrăjit,
Zilnic s-aud simfonia
Frunzişului de aur veştejit!

poezie de Toth Arpad
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Variantă la amigdală

Când amigdala mi se umflă
(Şi am de tras cu dumneaei)
De-amar şi jalea vieţii mele
Că nu am nici măcar doi lei,

Când fac şi rinofaringită
Şi n-am de oase unguent,
Primesc şi eu câte-o pomană
Şi protestez la parlament.

Când fac o criză de hernie
Şi n-am un ban în buzunar
Şi n-am nici la W. C. hârtie,
Vă-ntreb: Ce dracu pot să am?!

Îmi arde mie de schimbare
Când viaţa e oricum la fel?!
Când n-am servici?! Mai am vreo şansă
Când n-am un ban în portofel?!

Cu toate astea,-n vremi de criză
Îmi duc durerea mai departe...
Alţii se plâng de carne moale,
Eu nici măcar de oase sparte.

Cu demnitate-mi duc pedeapsa
De-a fi săracă şi cinstită
Şi-oricare-ar fi aprecierea,
Vă spun un lucru: "Nu iau mită!"

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie mi-a plăcut mai mult să-mi cânt decât să cânt. Îmi cream prin muzică un univers al meu, unde convieţuiam foarte bine şi, care, la un moment dat, nu-mi mai făcea bine fiindcă mă izola, dar bucuria asta a rămas – să-mi cânt mie. Atunci când ajungeam în faţa publicului eram extrem de timidă, mă scotea din universul meu. În esenţă, eu sunt un om timid. Şi am luptat cu profesia mea, cu actoria, să scap de timiditate.

citat din Medeea Marinescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hainele nu fac decât să ne-amăgească

La naiba cu-albiturile şi cu mătăsurile grele,
Eu nu vreau draperii şi nu vreau nici perdele;
Mie, daţi-mi pe doamna mea, aşa cum este:
Simplitate nudă, atâta vreau drept zestre;
Pentru că ochiul meu (şi inima mea chiar)
Sunt cucerite de carne, pânzeturile-s în zadar.

poezie de Robert Herrick, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un politician (la o întrunire electorală): Adversarul meu v-a furat pe rupte timp de 4 ani. Daţi-mi şi mie o şansă!

replică
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furia oarbă

daţi-mi o bâtă să-i alung pe lupi
ucid căprioare gingaşe făpturi
dau iama la stână la mieii scumpi
sunt în păduri cei mai aprigi furi.

daţi-mi o puşcă să-i împuşc pe zei
au condus ţara până la marasm
fac orgii tot anul cu droguri şi femei
nu ştiu ce este furie sau fantasm?

pielea lor nu face nici doi bani
n-avem nevoie de zei şi de lupi
s-au împământenit demonici tirani
şi lumea se zbate în mocirlă şi gropi.

furia românilor se-ntinde peste ani
creşte sărăcia printre episcopi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să mor sperând

Încă o toamnă a trecut
Şi toate frunzele-au căzut,
Iar anii trec, se scurg mereu,
Cu ei odată „trec” şi eu,
Îmbătrânesc şi-mi pare rău
Că nu mai cunoscut.

De sărbători eu aşi fi vrut
Să vii să-mi dărui un sărut,
Să vii, un: „La mulţi ani” să-mi spui,
Că sunt „orfan” al nimănui,
Să nu mai rătăceşti „haihui”,
Dar „Tu”, n-ai vrut.

Nu vrei în suflet să-mi revii,
Deşi de zeci de ani o ştii,
Că te-am iubit şi te iubesc,
Să-mi fii aproape o doresc,
Speranţele mereu îmi cresc,
De ce nu vii, de ce nu vii ?

O…Vino iar iubirea mea,
Te-aştept şi te voi aştepta,
Să mă priveşti şi zâmbitor,
Să-mi spui cuvântul: - „Te ador”,
Nu pot scăpa de al tău dor
Şi nu te pot uita „.

Dar în zadar aştept plângând
Şi rugă-n „ceruri” adresând,
Destinul meu nu are „Zel”,
Nu are milă, e „mişel”,
Are în schimb un singur „Ţel”,
El vrea să mor sperând.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!