Deșertul negru
Ți-am căutat prin deșert inima-încinsă,
pe-întinderi de nea am găsit-o defrișată
plină cu drumuri nevăzute
Unde duc pașii de la-nceputuri?
nu știm și nu vrem să știm
ce se va-întâmpla
viitorul e numai o închipuire
trăită repetabil de mii și mii de ori
fugind în necunoscutul tainic
- sufletul -
l-am hrănit cu smirnă și-au răsărit chiparoși
ai alergat împotrivă ca s-ajungi lângă mine,
sunt mai bogat cu o zi lumina
împrăștiată-n văzduhul cerat.
Când curge marea vine furtuna,
fug peștii în larg
dar cântecul, plânsetul, râsul violei
netezește vuietul și nu-l poți evita.
Acum sunt peste tot și nicăieri
știu că exiști, e suficient... și nu e.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre deșert
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre râs
- poezii despre plâns
- poezii despre pești
- poezii despre negru
Citate similare
Cascada unui suflet
Pe unde curge vântul și valul se încheagă,
Acolo-mi zboară gândul... cu mii de întrebări...
Spre mine alunecă chemare pribeagă
Și mă aprind culorile în mii și mii de stări.
Mă arunc în valuri ce vreau să mă lovească,
În focuri ce mocnesc până la stele...
Mă predau și vântului, să-mi crească
Aripi ascunse, puternice și grele.
Pe unde am fost... mi-e parcă dor să fiu...
Povestea inimii îmi cântă locuri calde;
Să strălucesc din nou din ruginiu,
Să mă înalțe lumina din cascade.
Cutreier universul prin pașii multor timpuri,
Am învățat să-l las liber să zboare...
Și l-am trecut prin sacadate ritmuri
Înțelegându-i misterioasa sa ardoare.
Și l-am hrănit cu multă suferință...
I-am dăruit doar haine cu poveri,
I-am înțeles scopul de referință
Vorbind cu el în tot mai multe seri.
Pe unde curge vântul și valul se încheagă,
De-acolo începea a-mi povesti...
Fire de istorie, care se tot leagă,
Pentru ca eu să pot a mă-ntregi.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Vezi poezii despre vânt, poezii despre învățătură, poezii despre zbor, poezii despre vestimentație, poezii despre suferință, poezii despre stele sau poezii despre seară
Nu știm de ce
Nu ști de ce ne treci adesea
prin fier și oțet și fier,
dar știm că tot ce nu știm astăzi
vom ști odat-acolo-n cer.
Nu știm de ce suntem adesea
prea slabi, prea reci și prea săraci,
dar știm că Tu vrei mai datornici
și mai puternici să ne faci.
Nu știm de ce ne dai adesea
dureri și lacrimi și amar,
dar știm că-n toate de-orice dată
se-ascunde-un nou și dulce har.
Nu știm de ce ne ceri adesea
slujiri și jertfe și poveri,
dar știm c-o binecuvîntare
ne dai prin tot ce Tu ne ceri.
Nu știm de ce ne duci adesea
în loc de chin ori de noroi,
dar știm că-n orice loc e-o slujbă
pe care Tu o ceri de la noi.
Nu știm de ce ne-oprești adesea
să nu ne ducem unde vrem,
dar știm că drumul fără Tine
ajunge cel mai greu blestem.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărăcie
- citate de Traian Dorz despre sărăcie
- poezii despre superlative
- citate de Traian Dorz despre superlative
- poezii despre prezent
- citate de Traian Dorz despre prezent
- poezii despre oțet
- poezii despre jertfă
- citate de Traian Dorz despre jertfă
- poezii despre fier
- poezii despre durere
- citate de Traian Dorz despre durere
Altă matematică
Noi știm că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu știm cât face.
Știm că cinci fără patru fac unu
dar un nor fără o corabie
nu știm cât face.
Știm, noi știm că opt
împărțit la opt fac unu,
dar un munte împărțit la o capră
nu știm cât face.
Știm că unu plus unu fac doi
dar eu și cu tine,
nu știm, vai, nu știm cât facem.
Ah, dar o plapumă
înmulțită cu un iepure
face o roșcovană, desigur,
o varză împărțită la un steag
face un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...
Numai tu și cu mine
înmulțiți și împărțiți
adunați și scăzuți
rămânem aceiași...
Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre matematică, poezii despre îngeri, poezii despre unicorni, poezii despre tramvaie, poezii despre porci, poezii despre munți, poezii despre marină, poezii despre inimă sau poezii despre iepuri
Altă matematică
Noi știm că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu știm cât face.
Știm că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu știm cât face.
Știm, noi știm că opt
împărțit la opt fac unu,
dar un munte împărțit la o capră
nu știm cât face.
Știm că unu plus unu fac doi,
dar eu și cu tine,
nu Știm, vai, nu știm cât facem.
Ah, dar o plapumă
înmulțită cu un iepure
face o roscovană, desigur,
o varză împărțită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...
Numai tu și cu mine
înmultiți și împărțiți
adunați și scăzuți
rămânem aceiași...
Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!
poezie clasică de Nichita Stănescu din volumul: Măreția frigului (1972)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De unde vine seara?...
De unde vine seara,
cu întunericul ei străveziu,
vestind groasa smoală a nopții?
Poate că vine, ca și vântul,
de dincolo de marginile pământului.
Poale că vine mai deaproape, din câmpuri.
Poate că vine din pădurea de peste râu,
ca o ciudată pasăre
cu mii și mii de aripi.
Poate că vine de pretutindeni și de nicăieri.
Poate că vine de acolo de unde vine moartea...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre râuri, poezii despre păsări, poezii despre păduri, poezii despre noapte, poezii despre moarte sau poezii despre aripi
Drumul către nicăieri
Sunt drumul către nicăieri!
Un drum cu flori și plin de rouă,
Te-ncânt cu-a mele dulci cărări
Și îți promit o lume nouă.
Vând doar iluzii pe nimic
Și de mă ninge ori mă plouă,
Când visul lumii e prea mic
Eu îi ofer o haină nouă.
Sunt drumul către nicăieri,
Ușor de străbătut și poate,
Ce ție-ți pare azi ca ieri
Eu văd lumina după noapte.
Sunt doar un drum ce n-a știut
Să se pietrifice cu moarte
Și-arar pustiu, și-ades tăcut.
A mers cu viața mai departe.
Din mii de drumuri numai eu
Mai știu ce-nseamnă și odihna
Am timp să dorm, dar somnul meu
În veci n-o să-și găsească tihna.
poezie de Luiza-Adriana Grama din Risipitor de albastru
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre rouă sau poezii despre promisiuni
Răspuns la o idee
Sunt suficient, sunt mulțumit cu viața?
Totul a fost planificat, timpul a stat la picioarele mele?
Toate bătăliile le-am încheiat victorios. Ce mai aștept?
Să fug la Histria!?
Unde ziduri albe prăbușite,
Umbre, chipuri din alte milenii se amestecă
Cu cimentul și chirpicul?
Unde picioarele elefanților sunt suporți de sticlă și lemn
În temple bine măsurate,
Și-n cotloanele neștiute ale ogorului meu,
De unde bine văd,
Ungherele gândurilor tale ascunse.
Unde toate converg la marea, veșnic mare albastră,
Iar spotul de lumini își marturisește teama în fascicule,
Unde ideile se învălmășesc în etape, că totul
Un tot... zero, unul, zero, unul, unul, zero
Ca într-o cartelă matematică, este peren.
Numai prieteniile se duc și vin.
Și iubirea difuză în orice ipostază!
poezie de Aurel Avram Stănescu
Adăugat de Aurel Avram Stănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre război, poezii despre prietenie, poezii despre picioare, poezii despre mulțumire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Răspuns la o idee
Sunt suficient, sunt mulțumit cu viața?
Totul a fost planificat.
Timpul a stat la picioarele mele?
Toate bătăliile le-am încheiat victorios.
Ce mai aștept să fug la Histria!?
Unde ziduri albe, prăbușite
umbre, chipuri din alte milenii se amestecă
cu cimentul și chirpicul.
Unde picioarele elefanților sunt suporturi din sticlă și lemn
în temple bine măsurate
și-n cotloanele neștiute ale ogorului meu
de unde bine văd
ungherele gândurilor tale ascunse.
Unde toate converg la marea, veșnic mare albastră
iar spotul de lumini își marturisește teama în fascicule.
Unde ideile se învălmășesc în etape, că totul
un tot... zero, unul, zero, unul, unul, zero
ca într-o cartelă matematică, este peren.
numai prieteniile se duc și vin,
și iubirea difuză... în orice ipostază!
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii amintirilor
E-același loc. Ce faci, te-ntorci, acum?
Nu, nu-i același! Iarăși mi se pare
c-apusul este răsărit de soare
iar pașii tăi se-aud pe vechiul drum.
Am și uitat de ce-ai plecat, dar știu
cum mergi și cum respiri, îți știu privirea,
deși ți-am șters, adesea, amintirea
din sufletul ce-a devenit pustiu.
Nu-s pașii tăi și, sigur, îi confund.
Sunt alții, mult mai siguri, hotărâți,
ce visurilor mele corespund.
Nu poți fi tu, nu-s pașii coborâți
din lumea-n care nu pot să pătrund.
Încerc, prin amintiri, să te ascund.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre uitare, poezii despre devenire sau poezii despre Soare
Sunt mii de eu
Sunt mii de munți care ar vrea să urle
Sunt mii de vânturi ce ar vrea să stea
Sunt mii de gânduri ce aleargă glasul
Sunt mii de Eu ce ies din Karma mea.
Căci noi trăim într-o enigmă
E primul rid pe fața ta
E doar sarcasmul ce îndrumă pașii
Doar o dorință de a te crea.
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Anabella Eliza Cotovanu despre viață, poezii despre sarcasm, poezii despre gânduri, citate de Anabella Eliza Cotovanu despre gânduri sau poezii despre dorințe
Nu știm cum va fi, dar știm unde dorim să ajungem și mai știm că n-o să ajungem nicăieri dacă nu încercăm.
Sandra Brown în Confruntarea
Adăugat de Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre dorințe
Umbra florilor de vis
Pașii tăi, prin visuri, și-au făcut cărare
Ce-mi străbate cerul nopților de dor
Ca o stea ce arde într-o căutare
A iubirii-ascunse-n suflet muritor.
Tălpile-ți sunt goale, calci ușor și-mi vii
Caldă și ferice-n brațele deschise
Pentru-a te cuprinde și a-ți aminti
Simfonia noastră-n mii și mii de vise.
Voalul tău se-așterne-n umbra unor șoapte
Ce se-nalță tainic printre flori de vis,
Atrăgând cu smirnă fluturii de noapte
Spre o nouă viață, c-un destin rescris.
Trupul tău îmi cântă, ochii tăi mă ard,
Vraja ta-mi îndeamnă sufletul să cânte
Și să-i ceară voie inimii de bard
Să îți iasă-n cale, gata să te-ncânte.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre flori, poezii despre trup și suflet sau poezii despre ochi
Cunoaștere
Mai întâi pământul, apoi plugul:
Astfel, cunoașterea vine din cunoaștere.
Știm, nu știm.
Nu știm că știm.
Știm că nu știm.
Gândim:
Aceasta arată așa
Această lămâie, acea portocală
Până când într-o zi simțim un gust amar.
poezie de Reesom Haile, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cunoaștere, poezii despre portocale, poezii despre arat sau poezii despre Pământ
Vis cu orhidee
Iubitul meu cu ochi ca marea
Cu fruntea limpede ca zarea
Cu mâinile țesute-n orhidee
Ești vis ce îl culeg din ape.
Cum mugurii crapă pe crengi
Și vor să iasă la lumină,
Parfum de viorea sublim
Sunt pașii tăi ca o grădină.
Și colțul ierbii e frumos
Ca un covor în verde
Miresmele de nostalgii
Te simt când stau de veghe.
Ca un buchet de ghiocei
Sunt anii tăi iubire,
Mă doare sufletul când văd
Că trec precum un fulger.
Ca un tablou ce-l țin în mână
Cu păsărele mii și mii,
Sunt gândurile tale-n stele
Ce numai tu le poți privi.
Dacă va fi o zi cu nori
Și ploaia chiar ar șterge
Pădurea plină de ninsori
Ai râde, făr' să-ți pese.
Îți las splendoarea zorilor
Cu frumusețea orhideei
Iubire prinde-ți visele
În sărbătoarea primăverii.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre orhidee, poezii despre iubire, poezii despre frumusețe, poezii despre verde sau poezii despre sărbători
* * *
Acum realizez cât de complicitate sunt relațiile umane!
Cât de dificile!
Cât de greu de păstrat!
Cât de puțin oferim!
Cât ne pierdem în Noi!
Cât de mult vrem!
Cât de mult nu știm ce vrem!
Cât de nehotărâți suntem!
Cât de neîncrezători!
Cât nu știm să iubim!
Cât și de câte ori nu vedem iubirea celuilalt!
Cât de imperfecți suntem pe drumul ce îl vrem perfect!
Chiar și cât ne pasă de Noi,
Suntem de multe ori,, orbi" și chiar,, goi"!
Cât și mai cât poate spune tăcerea!
Cât, cât, și mai cât ne vom pierde!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune, poezii despre neîncredere sau poezii despre imperfecțiune
Ninsoarea
De prea multă vreme suntem în viață
ca să nu le știm pe toate ale vieții,
dar trece din când în când îngerul
și deodată le știm pe toate cele deodată
în timp ce le uităm deodată
pe toate cele deodată.
După aceea, cum e și buna cuviință
geometria fulgului de zăpadă se mai schimbă în mâl
în timp ce Nilul
curge, curge, curge.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre schimbare, poezii despre ninsoare, poezii despre geometrie sau poezii despre bunele maniere
Bucură-te de viață așa cum se întâmplă
Ne știm trecutul
Și starea prezentă,
Dar nu știm nimic despre
Viitorul nostru.
Știm unde-am fost născuți
Și unde trăim,
Dar nu știm
Unde vom muri.
De aceea, este înțelept
Să arunci cu zarurile
Și să te bucuri de viață
Așa cum se întâmplă.
poezie de Lucio Munoz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre zaruri, poezii despre naștere sau poezii despre bucurie
Eu sunt femeie
Eu sunt femeie, și-nseamnă că-s actriță.
Joc mii de roluri și am si mii de fețe,
Eu sunt femie, sunt cea mai rea ființă
Aleg drumurile scurte si istețe.
Eu sunt femeie, și mint fară să vreau
Și fac orice pentru a cuceri
Pot într-o clipă sufletul să-ți iau
Eu sunt femeie, iubesc și pot urî...
Eu sunt femeie, și sunt ca și pustiul
Pot să sufoc, și pot să-ți ard privirea,
Și pot sa fiu și apa, atunci când îți e sete
Dar să nu mă bei, de vrei să simți iubirea.
Eu sunt femie, mai pot și ajuta
Pot să gasesc răspuns, când cineva mă-ntreabă,
Fiind femeie multe aș putea...
Dar sunt femeie, și pot să fiu și slabă...
Eu sunt femeie, și multe ori bârfesc,
Și câteodată mă prefac că-s tristă,
Cu aceleași chip al meu cel îngeresc
Sunt atât de multe ori și egoistă.
Eu sunt femeie, sunt marea fericire
Pe care bărbații nu o prețuiesc
De-s dură sau sunt rea, toate-s din iubire
Și din iubire pot să și urăsc.
Puternică sunt azi, mâine răzbunătoare
Așa că fugi de mine când sunt ca o scânteie,
Și chiar de slabă sunt și plâng fără-ncetare
Eu sunt și voi rămâne tot femeie...
poezie de Anna Panovici (14 iulie 2008)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tristețe sau poezii despre minciună
Nicidecum
Nicidecum, nicăieri, niciodată
gândul meu altui domn nu-l aștern.
În Isus viața mea e bogată,
stea eternă în cerul etern!
Nicidecum, nicăieri, nici o clipă
nu pot fi fericit fără El.
Lâgă El, peste-a morții risipă,
voi zbura ca un alb porumbel!
Nicidecum, nici în foc, nici în moarte,
despărțire de Domnul meu nu-i.
Dacă inima nu mă desparte,
orice-ar fi, orice-ar fi, sunt al Lui!
Vom trăi veșnicii de iubire,
mii de ani, zeci de mii, mii de mii!
Când o clipă cu El e-o uimire,
ce va fi, ce va fi în vecii!
Va veni Prințul Păcii divine.
Hohotind Îi voi plânge la piept.
Cât mai bate-o inimă-n mine,
Îl doresc, Îl iubesc, Îl aștept.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre porumbei sau poezii despre pace
De ce?!
Azi știm tot. Știm de unde ai venit
știm unde te-ai dus,
știm și de ce.
Știm și ce trebuie sa facem.
Dar facem?
Am mîncat din trupul Tau,
am băut din sîngele Tau,
și ni s-a umplut gură
de o plăcere fara seamăn pe pamînt.
Dar ce am păstrat în noi,
în celulele trupului nostru
din proteinele divine?!
Duhul Tau plutește împrejur,
neîncetat ce e bine și ce e rău ne învață.
Ochii ni-i deschide cu blîndețe,
ne dojenește numai ca pe niște copii dragi.
Ce este somnul acesta de plumb
ce să-i închidem la loc ne-ademenește?
Știm tot, avem tot, te cunoaștem.
De ce ne e teamă totuși sa pășim pe apă?!
poezie de Dina Calin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre plăcere, poezii despre plumb, poezii despre gură sau poezii despre frică