Celor care ştiu, celei care află

De-un galben vestejit de milenii
răzleţe sunt frunze rămase
vrând iernii să-i facă în ciudă.
Printre lăstari se vede o căruţă şi-un Jeep
peisaj arhaic îmbinat cu modernism desuet
ea şi el, de data asta invers
la volan e ea şi de căruţă el.
Se iubesc
perechi eterne, ciudate
ea rea, înaltă, cu mantilă încreţită
sclipitoare
elegantă, mănuşi lungi acoperind destine
el blând, neputincios
bătrân, hăituit
ar refuza-o
dar nu se cade să-i faci asta eternităţii.
Cu ultimele tresăriri îl cucereşte
nu mai răsuflă
l-a deconectat de la legăturile supreme
Pleacă mai departe în căutarea căruţei
care i-a tulburat inexistenţa
fără căruţaş, fără cai, numai cu oiştea.
Căruţa o va urma pretutindeni
Jeepul zvâcneşte nervos.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antirăzboinică

În munţi
pieile roşii ale cerbilor
au ieşit pe potecile razboiului

Păsări de iarnă
la poala pădurii
s-au strâns

Prin ceaţă
merge o căruţă
fără cal

Calul cu siguranţă
e în căruţă
se odihneşte-n cojoc

Iar căruţa e trasă
de multiseculara obişnuinţă.

poezie clasică de Jerzy Harasymowicz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasăre oarbă

rătăcesc într-un scenariu
cu buget redus

tema
un clişeu flexografic
pentru abstractizări

recuzita e ieftină
un copac în flăcări
o căruţă nomadă
şi distanţa dintre ele

prospectul pilulei roz
l-am făcut cornet
pentru seminţele de dovleac
primite în schimbul unui adevăr
vândut pe jumătate
(butaforie împrumutată)

în căruţă am un ghioc mincinos
şi cuţitul care taie
rădăcini

înţelesul sângerează
prin fracturi
o pasăre oarbă
îmi pleacă din umăr

între mine şi copac
stă căruţa
între căruţă şi copac
zboară pasărea

eu
unde sunt

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoană

N-am să uit, pe-un şes podit cu pai,
câte zile-or fi să-mi mai rămână:
o căruţă trasă de doi cai
şi în ea - o femeie bătrână.

Carul scârţâia din osii, sfânt,
şi-nlemnii, văzând, lângă-o răscruce.
că bătrâna duce - sau aduce?
o căruţă plină de pământ.

Ea stătea deasupra, -ngenuncheată,
parcă se ruga, cu ochii duşi;
prinse-atunci, blând, lanul să se zbată
şi lumina prinsă în ţăruşi.

Ea stătea ca-n strană, cuvioasă
şi privea tot timpul înainte:
poate-şi aducea strămoşii-acasă,
poate-şi avea carul cu morminte?

Şi am vrut să-i strig o întrebare:
Spune, unde duci acel pământ?

E ţărână scoasă de vânzare?
sau ţărâna propriului mormânt?!

Pentru pomi îl duci sau pentru oale?
Ori, poate, -i pământ răscumpărat
de pe la străbunii dumitale
care îl vândură altui sat?

Şi o urmării, fără de grai,
până se topi cu tot cu cai
în ţărâna şesului acel.

... Cea icoană o mai văd şi-acum
fără-asemănare-n univers:
o femeie şi doi cai pe drum
şi-o căruţă-mbătrânind din mers.

poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm 2

Mă doare umărul de sfera în care,
Albine sau furnici lucrăm cu disperare,
Duc oiştea căruţei chiar fără de resteu,
Mă împinge de la urmă Dumnezeu...
Mă doare umărul de cubul stabil,
Ce are în colţuri un aer mizerabil!
E plin de mâzgă, de noroi, guzgani,
Se infiltrează zilnic şobolani,
Iar eu le mişc căruţa, o împing cu silă
Şi-o dau de-a dura fără nici-o milă!
Dar Doamne, dacă eu mai fac păcate,
Cum de mai ai atâta bunătate,
Ca să mă ierţi, când eu întrec măsura
Şi dau cu mizerabilii de-a dura!?

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui "progresist"

Şi-a vândut precum samsarii:
Cai, căruţă, boi, purcel...
A păstrat doar ochelarii
Cailor, să-i poarte el.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea filozofiei ar fi să ajungă să dezlege căile misterioase ce-i slujesc providenţei întru atingerea ţelurilor privitoare la om, după asta să alcătuiască un anume plan de comportare în viaţă, iar cu ajutorul lui să-i arate nefericitului biped, veşnic hăituit de toanele celei care, aşa cum se spune, îi comandă fără milă, în ce fel trebuie să-i desluşească uneltirile, drumul pe care s-o apuce pentru a zădărnici pornirile ciudate ale fatalităţii cu douăzeci de nume felurite, căreia însă nu i s-a putut găsi până acum o definiţie.

Marchizul de Sade în Justine - Nenorocirile virtuţii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Claviatura (Keyboard)

Iubita mea e o himeră
cu chip învăluit în ceaţă,
dar nu îmi pasă
mă ştie şi mă vrea
chiar dacă sunt bătrân şi hâd,
chiar dacă îmi târăsc piciorul
iar mâna nu pot să o-întind.
Eu, îi vorbesc în şoaptă
ea mă ascultă, surâde,
reflectă şi acceptă
chiar dac-o apăs cu nerozii
Mă lasă-ntotdeauna
să-i ating gândul tainic,
îmi dă speranţă
şi mă învăluie c-o muzică divină
din veacuri viitoare.
Ei nu-i trebuie frumuseţe, nici violenţă,
ci numai clipe fericite,
mă roagă-întruna fremătând
să n-o reped, să nu fiu crud
c-atâta îşi doreşte-n schimb:
să-i mângâi clapele mai blând.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau aici toată ziua încercând să-i conving pe oameni să facă lucrurile pe care ar trebui să le facă singuri, fără să-i conving eu. La asta se rezumă toată puterea preşedintelui.

citat din Harry Truman
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă sunt

sunt doar o călătoare
ce vede un pic mai departe
tributul iernii sub cerul de lapte
şi sufletul alunecând în dungă
printre mesteceni albi
sunt doar o copilandră
în strâmba lume-a vântului ce uită
că legea e grăunte şi virtute
chiar dacă urma i se şterge
printre păduri din ce în ce mai rare
rămâne patima şi visul
de-a îndrepta tot ce e strâmb
în lumea asta ca o lumânare
rămân ce sunt, şi cred
în saltul suprem
spre nemurire

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faurul-pământului deschise uşa făuriştei, ieşi afară şi se veseliră trei zile şi trei nopţi de aşa mare izbândă. El mai cu seamă era nebun de bucurie pentru muntele de fier. Atunci porunci călfilor să facă lui Greuceanu o căruţă cu trei cai cu totul şi cu totul de fier. După ce fură gata, suflă asupra lor şi le dete duh de viaţă. Luându-şi ziua bună de la frate-său de cruce, Faurul-pământului, Greuceanu se urcă în trăsură cu frate-său cel bun şi porni la Roşu-împărat ca să-şi priimească răsplata. Merse, merse, până ce li se înfurci calea. Aci se opriră şi poposiră. Apoi, Greuceanu desprinse de la căruţă un cal şi-l dete fratelui său, ca să ducă împăratului Roşu vestea cea bună a sosirii lui Greuceanu cu izbânda săvârşită; iară el rămase mai în urmă. Înaintând el alene, răsturnat în căruţă, trecu pre lângă un diavol şchiop carele ţinea calea drumeţilor ca să le facă neajunsuri. Acestuia îi fu frică să dea piept cu Greuceanu, dară, ca să nu scape nici el neatins de răutatea lui cea drăcească, îi scoase cuiul din capul osiei de dindărăt şi-l aruncă departe în urmă.

Petre Ispirescu în Greuceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colectivizare

Comuniştii mi-au luat
Cai, căruţă şi-un curcan;
Şi-napoi, la schimb, mi-au dat
O seceră şi-un ciocan.

epigramă de Florentina Loredana Dalian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără noroc

Zilele de aprilie sunt cele mai bune
Zilele de octombrie sunt cele mai bune
chiar mai bune decât cele din aprilie
Doi cai trag o căruţă
transportând la spital
o boala nenorocită şi pe mine

Un colţ de stâncă verde se prăbuşeşte-n braţele păstorului
Doi cai
zboară peste munte

Doi cai
unul alb şi unul roşu
norul cumulus înzăpezit şi frunza de arţar
sunt ca două surori
sunt ca florile
a două boli

poezie clasică de Hai Zi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

Doamne, Tu eşti blând şi bun,
Fă să ningă de Crăciun:
Un Crăciun fără zăpadă
E ca vulpea fără coadă,
E ca puşca fără glonţ
Şi ca barza fără clonţ,
E ca ţuica fără grade,
Ca mândruţa fără bade,
Ca un bal fără toasturi,
Ca Fuego fără nasturi,
Ca stejarul fără ghinde,
Hruşcă fără de colinde,
Ca nisipul fără dune
Şi ca prunul fără prune,
Cum e cerul fără stele,
Guţă fără de manele,
Ca maşina fără roţi
Şi ca banca fără hoţi,
Ca pisica fără mâţ,
Ca Johannis fără câţ,
Cum e, fără roade, sacu,
PSD fără Ciolacu,
Cum e porcul fără troacă,
RTV fără Şoşoacă,
E ca strada fără stop
Şi ca Leşe fără clop,
Ca turistul fără ghid,
Orban fără de partid,
Calul fără de căruţă,
Badea fără de măsuţă,
E ca starul fără fani
Şi ca omul fără bani...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade

cade zăpadă multă să ne-ajungă...

nici nu ştiu dacă te mai iubesc
nici nu ştiu dacă mai am nevoie de mine
în toiul iernii cad mă rătăcesc
sunt şi pădure şi izvor dar şi tăciune

să cazi e simplu să te ridici e greu
caut un prieten să îmi fie aproape
nu ştiu unde mai sunt cine sunt eu
ştiu totuşi că nu pot să calc pe ape

iarna e mai tăcută ca nicicând
fulgii tot cad şi cad ca o perdea
frigul când e tăios când e mai blând
pe-afară nu se-arată nimenea

doar oamenii de nea au mai rămas
să ne aducă aminte că sunt vii
au gânduri multe chiar dacă n-au glas
îi înţeleg doar cei ce sunt copii

mi-a picat aşa ciudă pe iarnă
că vrea să-mi intre-n casă şi în suflet
în loc să stea afară şi să cearnă
iar inima să-mi bată fără sunet

nu mai cădea zăpadă, ne-a ajuns...

poezie de Mihai Chira
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambiţia

Nici visul nu-l crede cum s-a întrupat
şi poate fi văzut cu ochii
de cel care l-a urmat
până ce lumina i-a vestit capătul,

fără eforturi sprâncenate
pentru cel ce şi l-a promis.

Când alte forme nu-s de atins ţinta
şi-n tine sălăsluieşte ambiţia
de n-o mai poţi opri
fără să-i vezi rodul.

Pui pe picioare întregul arsenal
cu rezerve cu tot
şi pornesti cu ce ai mai bun
pe drumul rămas fără alternative.

Dă semne că pragul poate fi atins
şi trecut mai departe.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România

O văd ades ca pe-o căruţă
Cu cai mânaţi de-un găgăuţă,
Împinsă-n deal de truditori
Şi-n vale de... investitori.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mititelule

unde eşti? mititelule
ai plecat spre o lume
mai bună mai omenoasă?
nu plâng din cauza asta
de ce să plâng
dacă tu ai s-o duci mai bine
fără foame fără frig
fără să fii bolnav
fără să cerşeşti o mângâiere
o firimitură de mâncare
o gură de apă clocită
un trai mai bun
plâng puţin recunosc plâng
sunt lacrimi de durere
nici nu mai ştiu ce mă doare
nu-i nimic de data asta
o să-mi treacă cu timpul
fraţii tăi încă trăiesc
mai plâng în seara asta
şi de mâine o să mă gândesc la altceva

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andie: I-ai spus ce simţi pentru ea?
Pacey: Andie, deja ştie asta.
Andie: I-ai spus ce simţi cu adevărat, Pacey? Nu poţi să pleci fără să-i spui. Nu îţi stă în fire să faci asta. Nu poţi să stai şi să aştepţi ca ceva să se întâmple. Şi nici să fugi. Trebuie să-i spui că o iubeşti şi trebuie să încerci să o recucereşti pentru că, dacă nu faci asta, crede-mă, o să regreţi.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dascălul, care stătuse ca pe ghimpi la biserică, cum ieşi, veni numaidecât să se puie la masă. Numai gândindu-se la găină, îi lăsa gura apă. Dară se supără cât un lucru mare când văzu că i se aduse găina fără cap, fără pipotă şi fără inimă. Se cătrăni de ciudă şi de necaz dascălul, încât p-aci, p-aci era să'nebunească. Atunci răcni ca un leu la bucătăreasă, întrebând-o cum a făcut de i-a călcat porunca. Biata bucătăreasă spuse lucrul cum se întâmplase, zicându-i că nu credea să se facă atâta tevatură pentru nimicul ăsta de măruntaie. Văzu că nu mai are încotro şi se stăpâni, gustă câte ceva din masă, se sculă foarte amărât şi se hotărî să poarte sâmbetele copiilor. Femeia, de unde se aştepta să vază pe dascăl mulţumit pentru că se jertfise să-i facă plăcerea, rămase uimită auzindu-l că este atâta de mâhnit. Se duse dară pe lângă dânsul şi cu fel de fel de vorbe dulci voi să-l înveselească.

Petre Ispirescu în Cei trei fraţi împăraţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să faci un milion

De zeci, de sute, mii de ani,
Se vrea răspuns la o-ntrebare:
Cinstit, corect, un sac de bani,
Cum poţi să faci fără sudoare?

Cel mai uşor, cum unii zic,
Ar fi să-i faci cu o maşină(!?)
Permiteţi-mi să-i contrazic:
De-i manuală, te leşină;

Alţii gândesc, mai slabi de mulă,
Că poţi să-i iei cu-n revolver....
Nici asta nu e o formulă
Pentru un om de caracter,

Atuncea cum? V-o spun chiar eu!
Sunt om cu ani de experienţă,
Secretu-l vând doar pe-un leu,
(E chestie de concurenţă)

Poftiţi la mine la biro'!
Este doar la doi paşi de gară,
V-aştept oricând, fără mişto,
Chiar personal, în colţ afară,

Să vă ajut, io sunt decis,
Şi nu primesc bani de hârtie,
Ca semn, să mă găsiţi precis:
În faţă am... o pălărie.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!