Of primăvară, primăvară
Of primăvară!
pe unde umbli
s-a întors bătrâna iarnă
şi frigul iar a venit.
Pământul a albit
şi florile n-au înflorit.
Pe unde călătoreşti
căci parfumul tău
nu-l mai găseşti.
Te rog întoarce-te
din nou la noi
cu soare şi cu veselie,
te rog, natura reînvie.
poezie de Eugenia Calancea (22 martie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
O nouă primăvară a venit
O nouă primăvară a venit.
Dar tot ninge ca în miez de iarnă
Şi florile au înflorit,
Dar parfumul lor au miros de armă!
O nouă primăvară a venit.
Dar pământului parcă îi este teamă să înverzească,
Ca nu cumva să fie rânit.
De o armă rece omenească!
O nouă primăvară a venit.
Şi trebuie să fie frumos, cald şi bine,
Dar cineva pe pământ a hotărât!
Venirea primăverii s-o amâne.
poezie de Vladimir Potlog (9 martie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între flori...
Ce frumos e când natura îmi dă viaţă
şi mă aduce într-o mare de visare,
cu flori multicolore apoi mă răsfaţă,
ca să-mi lumineze ziua un nou răsărit de soare.
În fiecare zi viaţa frumos mi-aduce,
natura aproape ce o preţuieşte
şi florile înclinându-se la răscruce,
unde copacul din umbră mă priveşte.
Nu întotdeauna am această şansă,
să am florile cu culorile în palma mea,
dar înţeleg şi scurtez să nu fie distanţă,
prin grădina deasă cu flori mă plimb aşa.
poezie de Eugenia Calancea (2 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândindu-mă la iarbă
A înflorit iubito liliacul
În anul acesta, sigur, nu-l mai rup
În anul acesta nu îţi mai aduc..
Las florile să-mi înflorească iadul
Au înflorit florile lângă alei
Pe unde ne plimbăm sub clar de Lună
Pe unde, des, mă sărutai nebună
Ştii cum sună florile din clopoţei
Fac paşii rari că nu am nicio grabă
Iarba e bucuroasă că, eu, n-o calc
Trec întristat gândindu-mă la iarbă
A înflorit iubito liliacul
Mă cheamă aleile să le colind
Te chem din amintiri urmându-mi pasul
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum de primăvară
Un parfum de primăvară
Se simte peste dealuri şi câmpii.
Natura reînvie iară,
Copacii ne salută parcă sunt vii.
Sus pe un ram o ciocănitoare
Caută un vierme mic.
Soarele cât e de soare!
Parcă e ruşinos un pic.
Doi bătrâni stau pe o bancă
Şi privesc în zare.
Văd cum vin stoluri de păsări
Şi în sufletul lor e sărbătoare.
Parfumul acesta de primăvară
A pătruns şi în inima mea.
Lumea îmi pare o comoară
Viaţă o floare de nu-mă-uita.
poezie de Vladimir Potlog (9 februarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renaşte natura
Vin brize calde purtate de vânt
Şi apa intră în pământ,
Mă păcăleşti tu primăvară
Că sunt muguri din nou afară.
Ciripesc păsări în grădină
Stau şi ascult în surdină,
Florile sunt în reînviere
Şi vor ieşi în premiere.
Inima mea vrea primăvară,
Dar trebuie să fie şi flori afară,
Razele soarelui vin prin geam
Şi trec uşor printr-un ram.
Iese la iveală un suflet îngheţat,
E un ghiocel ce a renunţat
Şi cred că încă îi este frică
Pentru că are încă inima mică.
Mă rog de tine primăvară
Să fie frumos afară,
Să renaşti din nou natura,
Să vină din nou aventura.
poezie de Eugenia Calancea (23 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub gene văd flori
Unde eşti înflorită primăvară,
Vin-o încet cu miros de flori iară,
Adu pentru noi multă veselie,
Să fie pentru noi o nouă temelie.
Soarele arde acum departe,
Dar pe noi nimic nu ne mai desparte.
Lumina ochilor mei e o desfătare,
Sub gene văd flori cu o dulce aspirare,
La ziua caldă cu multă mişcare,
Iar noaptea pe cer vezi stele căzătoare.
Privirea din ochii tăi duioşi mă doboară,
E ca o rază ce pe pământ coboară,
Şi vii tiptil cu flori, dar eu îţi simt pasul,
Ca muzica de primăvară ce-mi îngână glasul.
Razele tale primăvară fac un mic contur
Ş-apoi mă uit în depărtare şi văd verde împrejur.
poezie de Eugenia Calancea (22 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magnolia cu florile ninse
te-am căutat să-ţi spun
că a înflorit magnolia
şi florile ei parcă sunt ninse
de o iarnă târzie
că rândunelele-au venit
şi îşi scutură aripile
de prea mult soare
şi prea mult azur
că stelele ard mult mai aprinse
şi luna ne cheamă pe banca
acum pustie
căci tu ai plecat
lăsând în urmă primăvara
şi magnolia cu florile ninse
şi rândunelele...
pe toate singur eu să le-ndur
chiar şi fărâma aceea de bucurie...
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magnolia în floare
Să vezi magnolia în floare
Ce îţi răpeste a ta privire
Cupole strălucind în soare
Ce te îndeamnă la iubire.
În vântul cald care adie
Acum, când primăvara a venit
Tu, simţi natura cum învie,
Magnolia ce a înflorit!
Pe ramuri florile sunt pline
În soare parcă scânteiază
Şi stau alăturea, ciorchine
Viaţa însăşi luminează...
Şi în suava gingăşie
Magnoliile te vrăjesc,
Natura pare veşnic vie
Lăsată ca un dar ceresc.
Să vezi magnolia în floare,
E vis de dulce primăvară
E o supremă desfătare
Care în suflet se strecoară.
poezie de Ştefan Sitaru din Efemeride
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia natură
Strigătul de disperare al pădurii
se pierde uneori în ecouri.
Oamenii n-au ecou în simţiri,
au nesimţirea de a distruge natura.
Natura se degradează pe zi ce trece,
dar se mai poate repara,
dacă o vom iubi,
ca pe cea mai frumoasă femeie.
poezie de Eugenia Calancea (4 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cădere-n viaţa anormală
Zile căzute
în tristeţi zăcute
nopţi căzătoare
vise cu soare
nu se cuvine
de cuviinţă dorinţe
zâmbete de case
retezate de şanse,
viaţă cutreierată-n
lung şi-n lat de cei care fură
sfâşiată-n lat şi-n lung
atracţie tristă de lut,
văd că-n creştetul zării
cum se zbuciumă frigul
şi se zdruncină totul
de pe bloc se prăvăleşte
pământul care este
cuibar cu părul vâlvoi
cârlionţi de noroi
pentru păsări strigoi
ce spintecă seara
cu răcnete noi,
în decor sunt şi eu,
dar nu ştiu unde!
că nu mă găsesc
nu mă regăsesc
şi am plecat să mă caut...
poezie de Eugenia Calancea (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe unde mai călătoreşti...
Pe unde mai călătoreşti,
Prin ce vitralii duci fior,
Prin ce colinde umblii-n carte,
Primind privirea viselor?
Prin ce grădină îţi duci crezul,
Îngândurată-n plâns ecou,
Şi-mi duci identitatea-n ochi,
Parfumul palid de tablou?
Ard negrele făclii în racle
Şi chihlimbare-n văi celeste,
Căci sufletul e călătorul
Înspre albastra sa poveste.
Peste cărări închipuite
Mor unduirile de seară,
Când crinii iernii păstoresc
La geamul tău, timizi, afară.
Tânjesc în facle foc de ceruri
Şi viaţa spre faguri de miere,
Priviri tânjesc după priviri
În roi de aur ars din stele.
Flori albe ies să te sărute,
Purtând mireasma-ţi de-anotimp,
Şi-ţi cânt colind, gustând obrajii,
Refrenul iernii peste câmp.
Pe unde mai călătoreşti,
Cu ochii scânteiaţi de îngeri?
Prin gene lungi se prăbuşesc
Cântarea florilor, când sângeri!
poezie de Aurel Petre (29 decembrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
A venit încântătoarea primăvară, iar atunci când Natura îşi reia frumuseţea, sufletul uman este şi el gata să reînvie.
citat din Harriet Ann Jacobs
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea bradului
Când eram eu mai mică
Pe bunic îl ascultam
Stăteam fără de frică
Şi poveştile gândeam.
Şi-mi spunea bunicul
Cum o pasăre rară
Cu pene ca nucul
A rămas în iarnă iară,
N-a avut unde să stea
Copacii cu frunza rară
N-au primit-o pe ea.
Când pasărea era să moară
Un înger a luat-o-n zbor
Într-un pom cu crengi, dară
Dese şi cu frunze-n cor.
Pe culme e bradul verde
Şi zăpada albicioasă
Pasărea nu se mai pierde
În iarna grea geroasă.
De-atunci bradul nu-i povară
Pe vânt şi pe ghiaţă
Fie vară şi chiar iarnă
El e verde pentru viaţă.
poezie de Eugenia Calancea (8 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor spre sufletul tău
Un zbor spre sufletul tău iar,
Mi-aduce gânduri în pahar,
Iar tu când bei e o plăcere
Şi pentru mine-o mângâiere.
Un zbor spre sufletul tău iar,
Cel mai frumos cadou mi-aduce-n dar,
Iar soarele-mi luminează chipul
Şi fuge de la noi sfârşitul.
Un zbor spre sufletul tău iar,
Îmi duce gândul meu hoinar,
În grădina ta cu soare şi flori
Şi unde timpul nu-l măsori.
poezie de Eugenia Calancea (10 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culoarea toamnei...
Iată toamna a venit cu sau fără viză,
Lăsăm visele şi ne regăsim pe noi
Tot ce-a fost frumos punem în valiză
Frigul vine şi noi evadăm prin ploi.
Ar fi bine să evadăm în soare
Cu culoarea unui alt anotimp
Să pictăm ca-ntr-o visare,
Am vrea să lăsăm timpul fără timp.
Pădurea cu mii de culori să-mi arate
Că eşti singur şi a nimănui,
Cad frunzele galbene ca în poveste
Şi poţi iubi din nou doi ochi căprui.
Vezi cărarea din culoare în culoare,
Iar ecoul ce răsună e acolo doar o muză.
Nud e copacul când natura moare
Şi pe jos ne ascundem într-o frunză.
poezie de Eugenia Calancea (24 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri
Scrutând cerul şi pământul
Se întreabă marinarul:
Încotro se duce vântul
Şi de unde vine valul?
Filozoful, blând cu firea,
Cugetă privind natura:
Unde zboară fericirea
Şi de unde vine ura?
Trec cu griji şi trudă anii
Şi se-ntreabă şi săracii:
Oare unde se duc banii
Şi de unde vin gândacii?
poezie de Octavian Cocoş (27 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ploaia dispare
Se plimbă şi ploaia îi udă uşor,
Sunt două suflete ce au acelaşi zbor,
Stau în ploaie şi se privesc
Sub o umbrelă, când stelele strălucesc.
Uneori frigul ia cuprins
Şi îmbrăţişarea e ceva de nedescris,
Ploaia nu stă şi îi atinge uşor,
Ar vrea să fie în bătaia frunzelor,
Dar vântul s-a stârnit îndată
Şi-a luat cu el umbrela udată.
Au fugit apoi în depărtare,
Unde cred că ploaia dispare.
Ei văd încă norii fumurii
Şi-aşteaptă soarele a răsări
Care aduce din depărtare
Mai multă fericire-n a lor stare.
poezie de Eugenia Calancea (31 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum mă doare
Astăzi când scriu mă doare,
când dorm aş vrea, dar nu pot,
să cânt versul pentru fiecare,
o melodie nouă pentru linişte suport.
Uneori citesc şi adorm târziu,
deşi aş vrea să văd frumosul
şi natura verde unde nu pot să fiu
şi-n florile ei să simt mirosul.
Se ştie că gândesc prea mult,
şi de durere iar nu pot zâmbi,
singură lângă tine aş vrea să uit,
durerea mea ca să pot trăi.
Uneori detest unele persoane,
şi mult aş vrea să mă izolez,
ca să pictez natura, dar nu am creioane
şi ce văd în zare să colorez...
Drag şi înţelept eşti tu aici,
şi poezia mea cu drag tu ai citit,
sper că durerea mea nu te-a făcut trist
şi mă rog pentru tine să fii fericit.
poezie de Eugenia Calancea (23 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă uit după tine în toamna vieţii
Acum îmi dau seama că ai plecat,
ca un copac ce e tăiat din viaţa lui
şi plâng că tu înapoi nu poţi să mai vii,
la locul nostru de amintiri,
sau să vii la mine să-mi dăruieşti un strop de soare,
cu o crizantemă în mână aducând un iz de toamnă,
să-mi umple inima de romanţe romantice,
cu care m-am obişnuit să trăiesc,
dar nu mai pot, te-ai dus acolo sus,
la judecata Domnului Isus,
ş-acum privesc la apus să văd unde te-ai dus.
Păşesc singură-n toamna vieţii,
p-alei înmiresmate cu parfumul tău
şi vreau să fii din nou lângă mine...
poezie de Eugenia Calancea (13 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liliacul a înflorit
A înflorit liliacul, floarea florilor,
Ea este leacul pentru cei
Care iubesc cu multă
Patimă, dragoste şi dor.
Liliacul, frumoasă floare
Care înfloreşte pe meleagul meu,
El este ca un soare,
Care luminează chipul tău.
Mirosul lui îmbătător
E ca un vânt cald de primăvară.
El e ca un dulce fior
Care îţi face viaţa mai uşoară.
Liliacul din nou a înflorit
Şi s-a îmbrăcat în alb,
Parfumul lui s-a răspândit
Peste frumosul meu meleag.
poezie de Vladimir Potlog (2 mai 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!