Oprește norul și ia-i ploaia
bucură-te când căldura soarelui te copleșește cu sărutări
și lacrima norului te strânge la piept cu drag
cerul meu e negru. de supărare. sau poate de furie
și nici măcar nori nu sunt. e o stare, o angoasă, o așteptare
o uitată apocalipsă. o chemare.
cuvintele se uită jur-împrejur neliniștite
noaptea minții și-a plantat filtre și nimeni nu trece fără certificat
două lucruri se verifică: pașaportul și limba. coloana a fost decretată inviolabilă
din preaplinul vorbirii, mă înalț cu toate cuvintele
strânse în versuri... nefrecventabile
dar numai așa devin nor pe cerul meu întunecat. și plâng...
norii au fost identificați ca dușmani.
comanda la mine! a zis...
foc!
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nori
- poezii despre întuneric
- poezii despre vorbire
- poezii despre versuri
- poezii despre sărut
- poezii despre supărare
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
Citate similare
Pur și simplu știam
și fugeam de mine însumi, ajungându-mă întotdeauna
Bach, cine îl mai ascultă? a ajuns echivalentul injuriei și al depresiei
berea. acum e panaceu. a scos din ring majoritatea adversarilor
și cerul. cerul e altul când ai timp de el. altminteri, e la fel
da. lumea se schimbă. și prioritățile
chiar și cuvintele ies slăbite
din această schimbare
înghite și taci!
sau dacă nu accepți
poți să te ascunzi în pădure.
încet, încet, nu mai avem nimic. ne destrămăm
și ne topim în uitare
și nici măcar cuvintele nu-și mai aduc aminte ce vor
sau ce putere au
dintr-un afund de ecou mă strig
și pornesc în căutarea mea
aș vrea să mă regăsesc
mi-e dor de trecut.
de mine.
așa cum eram cândva
știam că mă voi pierde. pur și simplu știam.
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre schimbare
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre păduri
- poezii despre priorități
- poezii despre dor
- poezii despre cuvinte
Cuvânt de îmbărbătare
hei! ai văzut? iubirea încă îmi tot dă târcoale.
dar cum poate un orb să vadă ceea ce e pur și simplu îți sare în ochi
și te lasă fără cuvinte? pare ciudat să aștepți confirmarea din partea unui orb
dar nici viața nu e mai brează. nici nu se uită pe unde calcă
cineva și-a pierdut sentimentele în stradă
nici măcar nu a observant. a dispărut după primul colț.
m-am aplecat și le-am ridicat: o amestecătură incredibilă de iubire, ură și abandon
totul umezit de roua fină a lacrimilor tăcute
avem atât de puțin să ne mai spunem
încât cuvintele par rușinate de tăcerea noastră
atât de bine ne cunoaștem încât tăcerile sunt uverturi la opere neterminate
pe când diminețile se strecoară în pat lângă noi.
va fi și-o zi când nu voi mai fi. soarele se va arăta iar urmându-și drumul
poate că va ploua puțin, poate că va fi arșiță sau poate că va fi iarnă
măcar iarna țurțurii nu plâng. și nici păsările nu se ceartă
cred că va ninge liniștit, albind toate amintirile, ștergând toate urmele
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre iarnă, poezii despre țurțuri, poezii despre viață, poezii despre rușine, poezii despre rouă, poezii despre păsări sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Până nu mai sunt
Știi ce-mi șoptește
Noaptea
Când apari pe cerul meu
Din umbră?
Proptește-ți somnul
De umărul meu,
Iubito,
Să împărțim stelele
Până nu mai sunt...
Știi ce-mi îngână
Ziua
Când rămâi pe cerul meu
În lumină?
Ascunde-ți genele
În razele mele,
Iubito,
Să alunge norii
Până nu mai sunt...
Știi ce-mi spune
Seara
Când adormi pe cerul meu,
În apusuri?
Aprinde-ți dorul
Din roșul soarelui,
Iubito,
Să ardă temeri,
Până nu mai sunt...
poezie de Gabriela Chișcari (25 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre somn, poezii despre stele, poezii despre seară, poezii despre roșu, poezii despre noapte, poezii despre lumină sau poezii despre frică
Mai lung îmi pare drumul, acum la-ntors acasă
cât de bucuros am fost când am evadat de pe tărâmul tăcerilor
simțeam că trăiesc, că pot face ce vreau, că mă reprezint prin vorbe nu numai prin fapte
dar am aflat că de cele mai multe ori, cuvintele rănesc
și în jurul vorbitorilor se naște un gol dureros
am alergat de colo-colo, dar fiecare era ocupat cu sinele
își căuta cuvintele și spera la o nouă viață
hei! chiar nu mai vrea nimeni să mă asculte? devin plictisitor?
conversație sau comunicare, dialog sau monolog
târziu, când m-am așezat ostenit
am început să ascult
și tăcerea mea avea gust bun
în jur se strângeau alți oameni care ascultau
apoi, jur-împrejur lume tăcută, ascultând
departe de lumea dezlănțuită
departe de cuvântul vorbit
și cuvântul creștea în mine, dar nu mai era dureros
era înțelept. și tăcut. și îmi plăcea
și am zis că e timpul să mă întorc acasă
dar tăcerea cu greu își mai făcea loc
printre interjecții
și drumul devenea o rană
un om tăcere într-o mare de oameni cuvinte
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre început, poezii despre promisiuni sau poezii despre naștere
Lazăre, vino afară!
poruncă este rugămintea ta, și n-am pricină să mă fac că-s surd
te aud și simt cum lăcrimează ochiul sfânt
dar Doamne, nimeni de pe-acest pământ nu vrea ca să mă vadă viu.
poate că sora mea oftează, poate că maica plânge-n pumni
poate că cei câțiva prieteni se-întreabă de ce eu, de ce așa curând
dar Doamne cum pot să ies din mormânt și să îți văd pe față suferința?
trecut-am pân' la moarte printre toți așa cum soarele își face drum pe cer
dar nimeni nu s-a dat în lături să îmi facă loc și norii au fost pe cerul meu
mai bine mort căci aș muri din nou văzându-ți chinul tipărit în trup
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre tipografie, poezii despre suferință, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre prietenie, poezii despre ochi sau poezii despre Soare
Am ținut cerul în palmă
Nu-mi venea să cred
un om împingea cerul mai sus
cu demnitate
și
cu o delicatețe totuși bărbătească
Nu vă supărați
că sunt așa de mare
Nu vreau să deranjez
pe nimeni
dar
vă pot pune pe masă
toate stelele
Se știe
printre nori mă simt acasă
Totuși totuși
Dragii mei
sufletul îmi rămâne aici cu voi
Deci
nu vă spun
nici măcar la revedere
Am fost Sunt și Voi fi
aici
în inimile voastre
care
bat
ca
o
lacrimă
în
pleoapa
închisă
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (3 martie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre inimă, poezii despre delicatețe, poezii despre bărbați sau poezii despre acasă
Vremea și vremurile
trebuie să înflorești mi s-a spus, dar eu visam să devin nor
și pentru că rădăcinile mă țineau prizonier
mi-am aruncat brațele în aer și florile înmiresmau cerul
mi-au arestat fructele și toată truda mea a fost în van
nimeni nu se va putea bucura de gustul feciorelnic
cu care mă îmbrăcam în moarte
duce-mă-voi și m-oi duce, când mi-o fi miezul mai dulce
buzele să le sărut, focul răului să-l uit
m-oi tot duce cătinel către colțul meu din cer...
să vă plâng ca să v-ajung...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fructe, poezii despre foc, poezii despre flori, poezii despre devenire, poezii despre bucurie sau poezii despre aer
Furtuna
Când cerul pare-a răsturna din el neantul e un semn
pe care am uitat să 'l înțeleg și numai Dumnezeu
mi 'l poate arăta.
În fața Lui și 'n fața ta nu sunt nimic, nici hierofantul,
nici preotul, nici mag sau semizeu.
Sunt doar iubirea ta.
Când în lumină umbrele din tobe răbufnesc și mug
mai multă strălucire 'mi dai când mă iubești
și simt în mine fulgerul.
Când se frământă crengile să rupă din pământ
precum tu mă alinți și clopote 'ngerești aud
sunt însetat și nesătul.
Când noaptea plânge dup' un iluzoriu trup
văd norii ce-au trecut fără picături de ploaie
iar eu de dor sunt ud.
Aș fi dorit să înțeleg țărâna în nevoia ei de sânge,
să 'ți dărui, dor al meu, pe piele apa în șiroaie
și-abisul dezbrăcat și vântul nud.
Când pentru tine însă adevărul se strânge 'n sufletul avid
așa cum e mișcarea din nori să năpustească locul
în care ne răsare luna,
mi-e pieptul jale că nu dărui pe cât pot magia dintre flori
așa cum vreau și știu spre tine 'n zbucium să deschid
năvalnică furtuna.
poezie de Liviu Pendefunda din Ros ucis (2009)
Adăugat de Liviu Pendefunda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre nuditate, poezii despre vânt sau poezii despre trup și suflet
În urma mea va înflori grădină
să faci o casă, să sapi o fântână și să sădești un pom acestea erau reperele trecutului
iubirea nu trebuia povestită sau dovedită, ea trăia și respira alături de noi
desparte-mă-n cuvinte și-n silabe, adună-mă din spaime și tăceri
și vei descoperii ceea ce nici eu n-am știut
nu am făcut lucruri deosebite, nu am fost nici erou în pijamale
am încercat să trăiesc, așa cum m-am priceput
și cred că nu toate cuvintele au căzut în pământ sterp
și multe încă hibernează. sunt în așteptare
când eu va fi trecut de la sămânța la floare, și de la floare la sămânța
iar câmpul de maci îmi va-îmbrăca-n uitare urmele-ostenite
voi reveni ploaie-potop ștergându-mă de tot din în
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă sau poezii despre hibernare
Lecții de viață V
Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăți;
mă iartă toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!
Ce-aș mai putea să-ți ofer...
ce-aș mai da din mine pentru tine întotdeauna;
uite îți ofer sufletul meu în palmă;
mă iartă mai mult decât atât ce să-ți spun?!
Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăți;
mă iartă toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!
Mă iartă! și îngerii coboară din cer...
ți-aș dărui viața mea, sufletul, inima, sângele meu..
Mă iartă nu ți-am dăruit nimic atunci
când tu aveai nevoi doar de lacrima mea; mă iartă!
Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăți;
mă iartă toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre îngeri, poezii despre tristețe, poezii despre sânge, poezii despre lecții sau lecții de engleză
Sonetul 20
Mi-a fost prezis că voi iubi cu foc
Pe-acel cu chip frumos ca o durere
Așa mi-au spus și-a fost o înviere
L-am îndrăgit cu-adâncul meu noroc.
Ardea în tot: iubire mândru joc!
Și suferea și-mi dăruia putere
Să ard și eu cu-a firii mele-avere
Sfințind, în doi, al fericirii loc.
Ah, cum să crezi că va cădea în tină
Ceea ce soarta cerul au zidit?
Ci nori nebuni îmi pregăteau ruină
Și vânt spăimos, furtună ne-nțeleasă
Nu cerul meu, ci iadul a-ndrăznit
Din răul rău pierzania să-mi țeasă...
sonet de Louise Labe din Sonete (1957), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc, poezii despre nebunie, poezii despre mândrie, poezii despre jocuri sau poezii despre iad
Doină
Nu, nu plâng, mi-a răspuns
Măicuța bătrână,
Cu brâul de lână.
Numai uneori simt că obrazul meu
E pământul
Pe care s-a prăbușit Meșterul Manole
Și-atunci, după obiceiul din vechime
Trebuie să-l însemn
Cu două izvoare.
Așa a fost într-o zi
Când l-am trimis la oaste
Pe fiul meu Tudor,
Primenindu-l, că era duminică dimineața,
Cu cămașa morții.
Așa a fost când
A căzut de pe mănăstirea lui
Aurel Vlaicu,
Dragul de el, o nimerise atât de frumoasă
Că și zburase!
Și așa a fost
De multe ori,
N-am istoria acum la mine
Să-ți povestesc.
Nu, nu plâng numai că simt uneori
Că obrazul meu e pământul
Și trebuie să-l însemn după obiceiul din vechime
Cu două izvoare.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre meșteri, poezii despre lână, poezii despre istorie, poezii despre frumusețe, poezii despre dimineață, poezii despre bătrânețe sau poezii despre armată
Cerul ne oferă cel mai bun exemplu... că după fiecare furtună, soarele ne va mângâia din nou și că, dincolo de nori, este lumină, este căldură, este speranță. Toate grijile noastre, toate temerile și toate dezamăgirile sunt doar niste nori trecători pe cerul nostru. Soarele, lumina și căldura nu ni le poate lua nimeni.
citat din Irina Binder
Adăugat de L. V
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre superlative, citate de Irina Binder despre superlative, citate despre nori, citate despre frică, citate de Irina Binder despre frică, citate despre Soare sau citate de Irina Binder despre Soare
Așa e viața
Așa e viața
Un copil râde,
Un bătrân plânge!
O mamă cu drag
Pruncul la piept își strânge.
Frate trădează
Pe frate,
Pentru bogăție și libertate,
Ca să aibă el de toate!
O floare înflorește, alta se ofilește,
Una moare, alta trăiește,
Dar nimeni nu se bucură
Și nimeni nu le jelește.
Căci așa e viața dată de Dumnezeu,
Și nimeni nu o poate schimba!
Așa a fost,
Și așa va fi mereu.
poezie de Vladimir Potlog (14 decembrie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre copilărie sau poezii despre trădare
Cel care așteaptă
soarele trece, luna trece
ploaia trece, vântul trece
și în tot acest timp cerul așteaptă
soarele trece, luna trece
ploaia trece, vântul trece
și în tot acest timp pământul așteaptă
soarele strălucește cu sau fără mine
luna tremură cu sau fără mine
ploaia trece cu sau fără mine
vântul cade cu sau fără mine
eu sunt timpul, așteptarea, tăcerea
eu sunt...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Pământ
Când Cerneala Sufletului Meu Se Usucă
Uneori, când cerneala sufletului meu se usucă,
când inima mea este prea rănită pentru a cânta,
cuvintele prea dureroase pentru a fi spuse,
atunci tăcerea este vocea mea, cerul albastru este speranța mea,
oceanul este lacrima mea,
stelele sunt visele mele,
florile îmi sunt zâmbet, iar păsările libertate.
Pacea Ta se revarsă.
Frumusețea fiecărei zile mă copleșește.
poezie de Marius Alexandru (ianuarie 2023)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre voce sau poezii despre visare
Mângâiere
Mai mângâie-mi gândul
Să-mi fii necuvântul
Din clipele dulci și rebele
De vină e vântul
Ce-aduce cuvântul
În mine cu lacrimi din stele.
Mai mângâie-mi tâmpla
Să-mi fii crunt răscol
Din nopțile reci și târzii
De vină e Luna
Că eu te Ador
În versuri cu mine când vii.
Mai mângâie-mi ochii
Să-mi fii pe retină
Când plâng și mă sfâșii de dor
De vină sunt norii
Că nu vor să țină
În Ceruri poemul de-amor.
Mai mângâie-mi versul
Să-mi fii necuprinsul
Din cartea cu foi de cașmir
De vină e visul
Că Tu ești alesul
Cu inima plină de mir.
Mai mângâie-mi noaptea
Să fii Cerul meu
Când somnul mai uită de mine
De vină e soarta
De vină sunt Eu
Că sunt o parte din tine.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție
Cântec prieteniei
prieten drag plâng pe umărul tău
și nu mă lași să fac alegeri greșite
mă mângâi cu grije cînd îmi e rău
și împreună facem lucruri reușite.
prieten drag dar de la Dumnezeu
faci timpul să-mi pară sacru aliat
suflet înțelept ca al unui tezeu
pari mai puternic decât Golliat.
în preajma ta cuvintele zboară
spre cerul sufletului însorit
prieten drag ești ca o primăvară
gândurile toate parcă au înflorit.
dragostea pentru ține crește sporește
și în ochiul minții se limpezește.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre primăvară
Norii
Norii sunt apă plutitoare,
Sunt când negri de supărare,
Sunt când gri, de îmbufnare,
Sau, sunt albi, strălucind în Soare.
Norii te îndeamnă la visare,
Te învață, că orice stare este trecătoare,
Îți găzduiesc iubirea cea mare,
Te umplu de frumos și de relaxare.
Norii sunt Dumnezeiască binecuvântare,
Sunt plasă de asigurare,
Când esti cu capul în nori
Și înveți cu dragostea ta, să zbori.
Uneori, norii se supără, precum valurile vuiesc,
Cu forță fulgere zămislesc,
Cu tunet, văzdul îl trosnesc,
Apoi, se risipesc și de sub razele Soarelui, zâmbesc.
Norii, ce mult îi iubesc!
poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură sau poezii despre relaxare
Ce au făcut din mine? Ce am făcut din ei?
poate un pește din acvariu să privească de la depărtare ce se întâmplă în acvariu?
atâta timp cât viața e o cușcă și eu sunt maimuța care își ia porția zilnică de mâncare lăsată
cum pot să spun cum e afară, în junglă, în libertate deplină?
chiar dacă ne naștem liberi, suntem învățați să ne spălam, să ne tundem, să vorbim frumos
suntem învățați să respectăm toate interdicțiile și să atacăm cu pietre orice abatere
astfel încât să ieșim din viață obosiți și înstrăinați, alienați, abandonați
ca să știu ce au făcut din mine tabuurile și interdicțiile
ar trebui să-mi amintesc ce făceam într-o viață anterioară când eram leneș
și mă întindeam pe câte o creangă în căutarea mâncării
dar nu știu ce simte un leneș, nici măcar un vierme sau o albină nu știu
cred că mi s-a spus că omida trebuie să moară în pupa ei pentru ca fluturele să trăiască o zi
dar nu-mi amintesc nici de stadiul de omidă și cu atât mai puțin cel de fluture
piciorul meu a călcat pe urmele altora străbătând același pământ
și frământând poate aceleași gânduri
dar cu siguranță că strigătul meu în deșert nu a fost auzit
umbra mea s-a intersectat cu o mulțime de umbre
cuvintele mele s-au tăvălit printr-o mulțime de guri și speranțe
așa că nu știu dacă cineva a simțit atingerea mea
nu. nu suntem ingeri... dar cred că ne-am fi dorit...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pești, poezii despre mâncare, poezii despre libertate, poezii despre fluturi sau poezii despre viermi