Eden

Trecuţi sunt anii toţi pe neştiute
Ca norii trişti ai toamnei duşi de vânturi
Ş-au fost ascunşi în terne labirinturi,
Cu ei s-au dus şi visele ţesute.

Edenul este împânzit de cânturi
Ş-acolo nu-s orgolii şi dispute,
Priveşti vrăjit grădinile lui mute
Şi nu te mai frământă negre gânduri.

Invidia şi ranchiuna tu o lasă,
Întreaga viaţă binele să-l faci,
O pâine dă-i săracului pe masă,
Nicicând avut străin să nu înşfaci.

De-ar fi ca să păşeşti în altă viaţă
Al lumii rost Creaţia te învaţă.

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celui deprimat

Multe gânduri îl frământă,
Neputând scăpa de ele
Se roagă la icoana sfântă,
Că-i vrăjit de pieze rele.

Se teme amarnic de belele,
Tot ce mişcă-l înspăimântă,
Că multe gânduri îl frământă
Neputând scăpa de ele...

La ferestre a pus zăbrele,
De uşă a proptit o stâncă,
Noaptea-i speriat de stele,
De umbrele ce nu cuvântă.

Multe gânduri îl frământă.

rondel de Ioan Friciu (2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DE VEI VISA URÂT CÂND NEGRE GÂNDURI TE FRĂMÂNTĂ
De vei visa urât când negre gânduri te frământă
Şi când nimic ce vezi frumos în jur nu te încântă,
Îngenunchează-n rugă cu privirea către soare
Ca prima rază caldă să-ţi aducă pacea sfântă.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe eşti...

Copil ce pribegeşti în altă ţară
Mereu purtat în gândurile mele,
Departe eşti, ca dincolo de stele,
Dar sper a e vedea măcar la vară.

Vei fi avut acolo patimi grele
Când nostalgiile te apăsară,
Al tău noroc începe să răsară
Ş-apoi urmează toate să se spele.

Ascult cum vânturi bat în cercevele
Şi mă gândesc că vei răzbi în viaţă;
Pe casa mea nu cântă cucuvele
Atâta timp cât anii nu-mi îngheaţă.

Tu, străduieşte-te şi mai învaţă,
Să fii întodeauna tot în faţă!

sonet de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ÎN CREAŢIA LUMII MAI ÎNTÂI A FOST IDEEA-Rubaiat
În creaţia lumii mai întâi a fost ideea,
Demiurgul, în tot ce a urmat a dat scânteia
Ca din haos materia să s-aşeze-n univers
Şi luminătorul să se nască cu planeta Gea.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Ce este viaţa? O nebunie. Ce este viaţa? O iluzie, o umbră, o ficţiune. Şi binele suprem e trivial; pentru că întreaga viaţă e un vis şi toate visele nu sunt altceva decât vise.

definiţie de Pedro Calderon de la Barca
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii-ape curgătoare

Trecut-au anii - ape curgătoare!
Au dus cu ei atât de multe visuri
Născute-n ale inimii abisuri
Să fie de speranţe dătătoare.

Profesori nu-s! Plutesc în paradisuri!
Ne-au însuflat idei înălţătore
S-avem în viaţă veşnic sărbătoare;
Ei n-au făcut vreodată compromisuri.

Aniversăm cu cinste întâlnirea,
Iubiţi colegi veniţi de pretutindeni,
Sperând că toţi ne-am împlinit menirea

Şi Alma Mater ne-a chemat să mergem
La sărbătoarea noastră cu Armindeni,
Ca tot ce fost-a rău în noi să-l ştergem!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet

... Şi s-au dus şi bard şi cânturi
Cum s-au dus şi-n alte rânduri:
Opera în patru vânturi,
Autoru-n patru scânduri.

epigramă de Ghiocel Constantinescu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celui ce s-a dus

S-a dus în altă lume,
Unde-s oamenii egali.
Acolo nu mai sunt cutume,
Nici prieteni şi rivali.

Ca el poart-acelaşi nume,
Trei copii ai lui, legali.
S-a dus în altă lume,
Unde-s oamenii egali.

S-a dus şi a lăsat renume
Urmaşilor săi loiali,
Binecrescuţi şi sociali,
Dar nu poate să-i îndrume,

Că s-a dus în altă lume.

rondel de Ioan Friciu (28 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DEGEABA DUPĂ ANII DUŞI ALERGI - N-AI SĂ-I MAI PRINZI
Degeaba după anii duşi alergi - n-ai să-i mai prinzi
Nici dacă ar fi fost de vremuri pironiţi în grinzi,
Iar de nu crezi şi încă-n tinereţe tu mai speri,
Convins vei fi, mirat, privindu-ţi chipul în oglinzi.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul pădurii desfrunzite

Prin pădurea desfrunzită
De-ale toamnei vânturi reci,
Frunza zace- ngălbenită
Pe neumblatele poteci.

E multă frunză răvăşită,
I-auzi foşnetul când treci
Prin pădurea desfrunzită
De- ale toamnei vânturi reci.

Noaptea de va fi să pleci
Că te poartă vreo ispită,
Lasă calea ocolită,
Fă-ţi curaj şi ai să treci

Prin pădurea desfrunzită.

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa de pe deal

Toţi sunt risipiţi în lume, toţi s-au dus,
Casa e-închisă şi tăcută:
Nu mai e nimic de spus.

Prin peretele ruinat, distrus,
Un vânt rece şi neprietenos strănută:
Toţi sunt risipiţi în lume, toţi s-au dus.

Nu-i nimeni pe-aici, dispus sau indispus,
Să-ţi spună ceva cumplit sau de Doamne-ajută;
Nu mai e nimic de spus.

De ce-am mai rămâne noi, un biet surplus,
În ţinutul amar al florii de cucută?
Toţi sunt risipiţi în lume, toţi s-au dus.

Suspinele noastre nu se-aud şi parcă nu-s,
Iar pentru ei sunt o necunoscută:
Nu mai e nimic de spus.

E jale, ruină, toate-s la apus
În casa de pe deal, cândva plăcută –
Toţi sunt risipiţi în lume, toţi s-au dus:
Nu mai e nimic de spus.

poezie de Edwin Arlington Robinson,1869–1935, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevinovată, Toamna

Îşi mişcă toamna şoldul ei de fată
Şi-şi scutură cu gest de alintată,
şuviţele-n obraz alunecate...
Îşi scutură şi pletele pe spate
Cum trece-aşaa, săltat şi avântată
Nu-i încă vina ei, nu-i a ei toată
Că lumea-n urmă scrie de suspine,
Poeţi se-ntreabă toţi, de unde vine!?
Şi... încă mult se-ntreabă, cum aşa
De lasă doar căderi în urma sa,
Iar din plămânii ei de dulce fată
Când te respiră ea, e vinovata!
... Nici frunzele nu mor, nici ea nu-i rea
Ooo, dulce fată, dulce fata mea...
De te-ar vedea cu ochi trecuţi prin gând,
De-ar înţelege ei şi rost şi vânt,
De-ar înnopta mai des în ploi de stele
De-ar sta mai mult în inimă şi-n cele
Ce prea statornice-s în firea ta,
Alt sens în Toamnă, sigur, ar vedea:
În pasul ei elastic este viaţă
Şi-n frunzele desprinse şi în ceaţă...
Culorile le-aşterne-n alt tablou,
Nimic din ce pictează nu e nou,
Şi totusi...! vechiul lumii -cel ce moare-
Aduce Viaţă.... viaţă viitoare
Din care tu şi eu, poeţi de vreme,
S-aşternem lumii ăsteia, poeme;
Spui... vals de frunze plânse peste tot?!?
Ah, te-aş opri, nu spune iar, nu pot...
Că-n frunza-i scuturată ce o poartă,
Dumnezeieşte-i de... nevinovată!

poezie de Shanti Nilaya
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

DIN FLOAREA ALBĂ DE SALCÂM A CURS NECTARUL-Rubaiat
Din floarea albă de salcâm a curs nectarul,
S-au dus miresmele ce-mbălsămau hotarul,
Albine l-au cules ş-au mulţumit pădurii
Că stupului din nou îi este plin hambarul.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CREAŢIA LUMII O SIMŢIM CA PE UN FAPT PALPABIL
Creaţia lumii o simţim ca pe un fapt palpabil
Ce pentru mintea omenească pare totuşi inefabil,
Dar ce savanţi şcoliţi sub soare ar putea ca să dezlege
Acest mister ascuns de demiurg în confundabil?

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

TOŢI TRĂITORII PĂMÂNTENI DIN ACTUALA CLIPĂ
Toţi trăitorii pământeni din actuala clipă,
Trecuţi prin moara vremii fi-vor munte de risipă
În amalgamul de materie primordială,
Din care timpul o viaţă nouă înfiripă.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri aiurea

Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Cutreieră pădurea
După adăpost.

Aiurea sau încotro,
Nici ele nu ştiu unde.
Sau poate... apropo:
Ecoul, le răspunde?

Nici el, nici eu, nici tu,
Nu le vedem, nu le-auzim.
Da. Nici pădurea, nu.
De gânduri negre, toţi fugim.

Temeri urâte nasc în noi.
Vin toamne triste şi vin ploi.
Ne năpădesc noi amintiri,
Din vechile noastre iubiri.
Doar cu-atâta ne mândrim
În viaţa care-o mai trăim.
Bolnavi de cât ne-am amintit,
Când vom intra în asfinţit;
Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Vor părăsi pădurea
De parcă nici n-au fost.
Se vor risipi în vânt,
Nu vor mai zbura nicicând.

poezie de Dumitru Delcă (24 iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpuri

Trec anii peste noi şi peste lume,
Părem coborâtori din alt timpuri,
Cu alte obiceiuri şi tipicuri
Ce altora le par că sunt doar glume,

Dar celor mai bătrâni le par nimicuri
Că se conduc ş-acum după cutume,
Iar unii ş-au făcut înalt renume,
Că au uzat din plin de şiretlicuri.

Clepsidra e ticsită cu nisipuri
Scurgându-se, ca vremea s-o însume,
Spre infinit o viaţă trece-n picuri
Si cade-n valuri dantelate-n spume.

Va fi o entitate să ne-ndrume
Cui să lăsăm credinţele antume?

sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DE ZECI DE ANI STĂ NEUDAT, BĂTUT DE VÂNTURI ÎN PUSTIU
De zeci de ani stă neudat, băut de vânturi în pustiu,
Un Trandafir de Jerihon mai este încă totuşi viu?
Acel arbust ce creşte-n locurile sfinte din deşert,
Mai are încă o viaţă să-nflorească mai târziu.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare

A fost în anii cei trecuţi
O viaţă plină de nevoi,
Acum părem ca nou-născuţi...
Nu mai avem nimic pe noi!

epigramă de Vasile Larco din În aşteptarea luminării (2006)
Adăugat de Vasile Larco
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că v-am greşit, vă cer iertare!

Ah, am păcate omeneşti
Cât nici cu gândul nu gândeşti,
Păcate multe, fără număr,
N-am dus o viaţă de călugăr.

Mai multe ca nisipul mării,
Ca frunze-n codrii toţi ai ţării,
Cât nu-s de mulţi în mare peşti,
Că de le numeri te-ngrozeşti.

La Judecata de Apoi,
Chiar Dumnezeu va da-napoi,
Văzând că sunt atât de multe
Şi-atât de grave şi oculte.

Ades trufaş cu voi am fost
Şi fără rost v-am luat la rost;
Am fost obraznic de nespus
Şi v-am privit semeţ, de sus.

Fiindcă-am fost trufaş şi prost,
V-am reproşat ce n-avea rost,
De multe ori v-am indispus
Şi voia mea eu v-am impus.

De multe ori v-am insultat
Şi v-am jignit nemotivat.
Azi sunt cuprins de remuşcare,
Că v-am greşit, vă cer iertare!

poezie de George Budoi din Păcatele şi Păcătoşii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (20 iunie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!