Cuvintele dor în gât

Ca şi cum
ar creşte din gât.
E ca şi cum
rădăcinile lor
ţi-ar străpunge pieptul.

Din voci,
încolţesc tăceri
dese
şi umbroase.

Vor fi zile însorite
şi săptămâni înnorate.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul din privire erodează tablourile contemplate la fel cum o face umezeala. Lacrimile din ochii noştri macină.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

E sezonul de încrucişare a rimelor
prin împerechere.
E vremea pentru noi poeme.

Femelele-Metafore
saltă să-şi depună icrele
pe foi de carte,
ca nişte frunze aplecate.

Ajunse la maturitate,
sensurile
vor concreşte,
subântelesurile
vor creşte,

alunecoase,
ca solzii

pe cuvinte-peşte.

poezie de Doina Postolachi din volumul de versuri Nostalgia Neîntoarcerii (2013)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este o stare de spirit. O stare permanentă. O stare de febrilitate. Iar scrisul trebuie să fie exploziv. A scrie într-un ritm lent e ca şi cum ai scrie din neavând ce face altceva. A scrie poezie din când în când şi, până trec doi ani, să aduni de-o carte e ca şi cum ai scrie din lipsă de ocupaţie.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să scrii, ca şi cum ţi-ai purta, la altar, poalele albe cu grijă şi ca şi cum ar fi ultima nuntă, din lume. Să cinsteşti fiecare literă, cuvânt, fiecare pagină, până la ultimul rând. Niciun cuvânt să nu fie de prisos. Şi nici o emoţie, lipsă.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până când?

Lehamitea ne-a prins,
Ne-a ajuns disperarea,
Sărăcia ne-a-nvins,
Deznădejde-ntristarea.

Bieţi bătrâni părăsiţi
Parcă nu mai au loc,
Unii, vai, scoşi din minţi
Îşi fac singuri soroc.

Spre o lume de veci
Poate mai primitoare,
Toate clipele reci
Vor scăpa din strânsoare.

Fiii lor necăjiţi
Prin străini îşi dau foc
De dureri copleşiţi
Şi de mult nenoroc.

Visul lor de-a trăi
Printre cei din elită,
Moare-ncet zi de zi,
E-o himeră rănită.

Pieptul lor sângerează,
Ar striga, dar n-au unde,
Cel bogat îi sfidează,
Glasul lor nu-l aude.

N-a simţit niciodată
Foamea-n el cum pătrunde,
Frigu-n jur cum dă roată,
Boala-n trup cum se-ascunde.

Până când vor putea
Să suporte tortura,
În picioare să stea,
Să nu-i macine ura?

poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vieţi şi destine

De-ar fi să vii, din nou, în altă viaţă,
aş vrea să fii aşa cum eşti acum,
iar eu voi fi pe-al căutării drum,
în zile însorite sau prin ceaţă.

Şi te-aş găsi, când ceasul sau destinul
vor fi, pe lumea asta, în acord,
şi vor dori ca, într-un singur cord,
iubirea noastră să-şi găsească -alinul.

Nu te-aş lăsa nicicum să pleci din mine,
ţi-aş fi ocrotitor, ţi-aş fi erou,
ai fi, în viaţa-ceea bibelou.

Doar timpul va putea să ne dezbine
şi, într-un alt destin, cel scris din nou,
în orice viaţă-aş vrea să fiu cu tine.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te laudă un critic, te simţi ca şi cum călăul ţi-ar spune că ai un gât frumos.

citat din Eli Wallach
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nevastă gâlcevitoare este ca şi cum cineva ţi-ar băga, zilnic, pe gât o broască râioasă.

aforism de George Voica din 1100 de aforisme (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai sunt nopţi

Mai sunt nopţi, mai sunt şi zile,
Săptămâni de chihlimbar,
Pulbere, amnar, fitile
Şi dăm foc iubirii, iar.

Strâng în palmă, încă, sânul
Şi din sfârcuri sorb plăceri,
Răvăşind sălbatici, fânul,
Cu adâncuri de tăceri.

Lăcrimează-n noapte, cerul,
Despletite stele... ard,
Neputinţa şi-austerul
Unui trai... şi-aşa... bastard.

Mai sunt ore... şi minute,
Clipe gri, nebuni şi zmei
Ce nu vor să se îmbete
Cu parfum din flori de tei

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi oamenii miros pericolul, aşa cum ogarii adulmecă hoiturile.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii au, ascunsă în ei, Divinitatea, aşa cum ascund, în ochi, culoarea albastră.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăirea e un dar de receptivitate, aşa cum povestirea trăirilor e un act de generozitate.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charlotte găsi, în vicii, un sens al vieţii. Ceva pentru care voi să se trezească mai devreme, la fel, cum voia să doarmă cât mai puţin sau deloc: pentru a se încărca de forţe noi, din insomnii. Era ca şi cum şi-ar fi hrănit copiii adoptaţi. Ea îşi hrănea viciile cu dragoste, iar ele o răsplăteau cu viaţă.

citat din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte fără pretenţia de a pricepe totul. Există lucruri pe care le vei înţelege mai bine din amănunte şi din tăceri decât din vorbe. Aşa cum există gânditori care pot fi înţeleşi mai bine din îndoielile lor decât din certitudinile lor.

Octavian Paler în Caminante
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E foarte important să te iubeşti aşa cum sufletul tău îţi iubeşte corpul.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu trebuie să fii puternic. Ca un copac uriaş. Dacă ţi s-ar jupui scoarţa, ţi-ar creşte alta, dacă ţi s-ar tăia ramurile, ţi-ar creşte altele.

Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur, Capitolul 1 (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gimnaştii cu breton

exerciţiile s-au terminat
cu aplauze, departe de
istovirea noastră cea de toate zilele,
de arena ochilor
ori zburătoarele, zburătoarele...
suprarealismul însuşi a răbufnit
înspre
- o tornadă de Bunuel şi Dali -
se vedeau paşii lui Breton
peste covorul din sala de gimnastică,
se murea în zile de antrenament,
eram exuberanţi...
purtam breton cum porţi tu
(cruci întoarse,
pentagrame,
miligrame de rădăcină
înviat din somn...
tot mai aproape de farul din port
unde mergi să vezi cum putrezesc...
rugina lor nu se spală,
sacii lor nu vor fi uitaţi...
acum pesemne că poţi să lupţi,
eşti antrenat,
eşti campion,
doreşti să ieşi în larg
şi se apropie un câine parcă
e real sau film(?)
evadarea umbrelor din tine
- o lume mai sigură,
o şansă de a vedea zorii...
doar să nu aplaude degeaba
toţi muşchii ăştia,
toată tornada asta,
înălţătorul vis...)
şi-l lăsăm peste pleoape
de ne intră ca rădăcinile în ochi,
se joacă cu ignoranţa noastră
în absurd într-un oraş muribund
unde ei sunt martori
exerciţiului perfect, sălii ovaţionând,
gropilor din asfalt, descompunerii
umbrelor tale sălbăticite
- imaginează-ţi copacii umblând cu rădăcinile
între ramuri şi plângând
cu frunze galbene de durere -
noi avem doar moda asta
până mâine vom fi fluturii
evadând dintre rădăcini
dintre ramuri
decepţionaţi că florile nu vor mai fi
şi frunzele au veştejit
prea exersând vise

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul cu noduri în gât

Printre dese sughiţuri
plânsul trece
cu noduri în gât
într-un somn ciudat de ademenitor
pentru un copil.

Mângâi cu ochii pe mama,
nu spune nimic,
timpul se-nghesuie-n mine
de uit dintr-o dată totul,
adorm.

Seara fuge pe cărări de munte,
cade în tăceri,
pe nesimţite îmbracă noaptea
în haine de întuneric.

Cresc în somn un făt frumos
şi mai departe
se derulează basmul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra e ca o mantie care-ţi şterge, de pe jos, păcatele, cum sunt şterse urmele paşilor, pe nisip.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare nu ar trebui lăsate, nedezgropate, lucrurile uitate, aşa cum nu e bine să dezgropi nici morţii?

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!