Linia din palmă

la vita e bella, e un film remarcabil, o poveste de viaţă
dar viaţa este chintesenţa haosului, stăpâna aleatoriului,
spectaculosul în chiloţi de baie
de obicei poţi alege între varianta soft sau hard
dar viaţa nu are variante.
sau dacă vrei, e o împletire a incredibilului cu banalul
între stupid şi geniu nu e o simplă linie de demarcaţie, e un întreg areal
plin cu forme în mişcare, cu suflete drepte sau schiloade
viaţa e de fapt o întrepătundere de agonie şi extaz
în care orice răsuflare poate să-ţi dezvăluie raiul sau iadul
am căutat în cărţile de chiromanţie linia fericirii
am pus palma lângă desen şi am tăiat
carnea s-a înspăimântat
dar s-a închis la loc
fără să comenteze linia
apoi am aflat că destinul e scris în frunte nu în palmă
oameni buni, are cineva un desen al destinului?

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo

Femeia aceasta are pe cineva în baie.
Vorbeşte cu mine, mă iubeşte sincer,
Dar cineva se tot foieşte în sufletul ei,
Dincolo de mine.
Îi citesc în ochi, în păr, în linia vieţii din palmă
Că această casă n-are decât o singură intrare,
Că-mi ascunde pe cineva în baie.
Sau, mă rog, în casa vecină,
Sau într-o altă casă,
Undeva pe stradă,
Într-un alt oraş sau într-o pădure,
Ori pe fundul mării.
Cineva stă ascuns acolo,
Pândindu-mi gândurile,
Ascultând sentimentele mele eterne
Cu ochii pe ceas.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu s-a interpus ceva sau cineva între mine şi... viaţa mea!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn iubirii

Viaţa, pân' la urmă, e doar scrum,
E, mai mult, cădere şi-njosire...
Poţi trăi oriunde şi oricum –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Un copil priveşte-n viitor,
Un bătrân scrutează-n amintire...
Poţi trăi plenar – sau fără spor –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Anotimpurile-ţi pot fi reci,
Sau scăldate-n caldă strălucire...
Poţi trăi plângând, sau să petreci –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

În colibă viaţa poţi să-ţi duci,
Ca un câine, poţi lătra-n neştire...
Pe cărări greşite poţi s-apuci –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Cine-i, oare, în lume acel om
Să nu cadă, o dată-n rătăcire?!
Poţi fi mărăcine, poţi fi pom –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Poţi trăi-n picioare – sau pe brânci,
Laş sau brav poţi fi-n nenorocire...
Poţi şi din gunoaie să mănânci –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Poţi, cum creşte iarba, să asculţi,
Sau, nepăsător fiind - din fire,
Poţi trăi în văi sau vârf de munţi –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

S-ar putea, de nimenea dorit,
Să trăieşti în neagră părăsire...
Dar, oricât ai fi de părăsit –
Tot nu poţi trăi fără iubire.

Fericirea-i, cel mai des, un vis,
Ce sfârşeşte în dezamăgire...
Poţi trăi pe nori sau în abis –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Hei, prietene, priveşte-n sus,
Cerul lumii, soarbe-l în privire...
Poţi fi răsărit, poţi fi apus –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Poţi pleca, în viaţa de-apoi,
Liniştit gândind la nemurire,
Floare dac-ai fost – sau un gunoi –
Doar o dată – de-ai simţit iubire.

... Viaţa, pân' la urmă, e doar scrum,
E-un coşmar – sau albă nălucire...
Poţi păşi pe drept sau silnic drum –
Dar nu poţi trăi fără iubire...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai putere interioară şi trăieşti viaţa în varianta ta superioară nu te poate răni nimeni. Dacă pierzi o sumă de bani, nu te plânge că eşti ratat, neatent sau incompetent ci realizează că atât a costat să înveţi o lecţie. Dacă partenerul de viaţă te părăseşte, înşeală sau minte şi simţi că asta te trage în jos, poţi considera că partenerul s-a descalificat singur şi nu poate face parte din viaţa ta. Nu trebuie să faci eforturi să urmăreşti corectitudinea celor din jur, să îi prinzi minţind sau înşelând pentru ca apoi să exclami: "ŞTIAM EU!" Şi ce dacă ştiai? Nu poţi controla ce simt, fac sau sunt cei din jur. Dar poţi controla starea ta emoţională şi atitudinea faţă de ce simt, fac sau sunt cei din jur. Ceea ce ai în interiorul tău nu poate fi furat, distrus sau devalorizat de nici o forţă exterioară. Ai o putere uriaşă în tine iar cei care îţi fac rău acum se descalifică singuri. Nu-ţi irosi energie pentru a-ţi confirma suspiciunile, foloseşte-o pentru a deveni puternic în interior. Asta te va face un om superior, căruia nimeni nu îi poate face rău. Şi nu uita că atragi oameni asemeni ţie, că rezultatele tale în lumea exterioară sunt expresia a ceea ce eşti tu în interior.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duios Anastasia trecea

nu e despre filme sau actori, e despre viaţă şi despre cuvânt
cuvânt ce intră-n lume gol. lepădat de buze umede sau uscate de teamă
şi care se chinuie să înţeleagă viaţa cu toate rătăcirile ei
dar nimic nu o poate cuprinde în toate ale sale
şi-atunci cuvântul se retrage
şi intră în ilegalitate
ca şi genul.
cândva eram şi eu cuvânt
aveam valoare, aveam greutate
şi lumea mă credea
dar acum
nimic nu poate ţine istoria în loc
nici măcar eu...
fără cuvinte. fără epitaf
mai bine un sms
lma

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegere, Ai?! Da, chiar aşa, şi ce anume e alegerea decât situaţia în care gândul din stânga numit "eu" îl alege pe dracu de gând din dreapta. numit "viaţa". Ce parodie e asta, pe cine încercăm să prostim? Noi credem că alegem viaţa şi de fapt tot ceea ce poate alege gândul sunt alte gânduri care ca orişice gând doar apare în viaţă, nu are nici o tangenţă cu viaţa. Nu ai observat asta? Mintea a scris mii de cărţi şi a făcut mii de filme despre puterea "alegerii", dar viaţa chiar acelor oameni care vorbesc sau scriu despre asta continuă să fie de rahat. Pentru că ei sunt naivi şi dau crezare nenorocitului de gând în loc să fie viaţa. E tipul acela, Dale Caragiale care a scris şi a ţinut mii de seminarii despre cum să îţi faci prieteni, era unul din cei mai amabili oamenii din SUA dar a murit singur. Pe cine dracu încearcă să prostească gândul? Că viaţa nu se lasă chiar deloc prostită de ea.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între orizonturi cunoscute, naşteri şi moarte, între puncte cardinale, plecări şi reveniri, frumoasă sau amară, viaţa în misteriosul univers, enigmatică comedie sau dramă, este jocul Destinului, după cum merităm.

Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necunoscuţi/necunoscute

nu te uita! nu traversa! mergi înainte!
comenzile îmi aparţineau sau eram doar un receptor defazat?
cineva îmi şoptea că viaţa e frumoasă şi merită trăită

ai simţit vreodată că te mişti în interiorul unei cuşti de sticlă?
din care nu poţi vedea ce se întâmplă la exterior
şi că uneori auzi şoapte şterse atât de şoptite şi neînţelese încât...

mai bine nu. nu te mira. uită că viaţa ta
a fost un şir neîntrerupt de nonevenimente şi tăceri
care cu greu ascundeau tumultul vieţii

poate că viaţa m-ar fi învăţat să iubesc şi să urăsc
poate că viaţa mi-ar fi tras şuturi şi m-ar fi aruncat în şanţ
dar ar fi fost o viaţă adevărată şi nu un exponat în vitrina experimentelor

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Chiar vreau să-l descopăr pe Dumnezeu, dar îmi fac mari griji cu părinţii. Sunt totuşi copilul lor. A: M: Tu nu eşti copilul nimănui, părinţii ţi-au dat doar rahatul-corpul, dar viaţa ţi-a dat-o Viaţa sau Dumnezeu. Aşadar, cât de corect este să spui că "Părinţii ţi-au dat viaţa", când de fapt, Dumnezeu ţi-a dat Viaţă - asta ca să nu spun că tu eşti Viaţa - iar părinţii te-au făcut prizonier într-un corp. Chiar şi a spune că părinţii ti-au dat corpul, este fals, pentru că, fără hrană, corpul tău nu ar fi fost. Deci, pământul ţi-a dat corpul. În concluzie, poţi pune părinţii pe primul loc sau îl poţi pune pe Dumnezeu.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul în care m-am născut...

este un an obişnuit, fără comete, revoluţii sau contrarevoluţii
premiul Nobel a fost câştigat de oameni de valoare
titlurile de miss aduceau roiuri de fluturi
şi Leul de Aur a fost câştigat pe merit într-o Veneţie beată de artă
1984 se publicase fără să treacă graniţa, era purtător de microbi mortali
mai ales că Ministerul Adevărului nu avea scenariul celor 200 de kilometri de autoastradă
şi nici Fahrenheit 451 nu se născuse... doar cooperativele
Eminescu, Blaga, Caragiale, Voiculescu, Istrati erau deportaţi pe rafturi întunecate
şi viaţa încă se dădea pe cartelă
am crescut odată cu multe blocuri, jucând carboave sau ţările
şi citeam ca un apucat tot ce găseam
inclusiv statutul organizaţiei de pionieri
să nu mă întrebaţi cum a fost
pentru că viaţa trebuie trăită nu povestită
dar dacă e să aleg între Jurnalul Fericirii şi Incognito prefer Jurnalul
şi Rugile lui Eminescu şi Jurnalul adolescentului miop
dar dacă stau şi mă gândesc
parcă...
nu am fost chiar cel mai rău lucru
pentru un an

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile copilăriei

erau trase la copiator şi purtate din gând în gând şi din generaţie în generaţie
în cartea mea, pe prima pagină era doar un îndemn la citire şi înţelegere
şi pe restul paginii goale am desenat semne disperate?!
pe altă pagină scria doar "sa nu furi"
şi am desenat toate furtişagurile mărunte
pentru că cele mari nu încăpeau pe o pagină
pe altă pagină scria "sa nu minti"
şi Pinocchio mă privea cu ochi mari, curioşi,
neînţelegând ce se petrece
"iubeste-ţi aproapele" scria pe o altă pagină
dar încă nu învăţasem ce e iubirea
aşa că am lăsat cartea să se odihnească până la al doilea descălecat
iar ţara de poveşti s-a trezit între noi fruntarii
sub conducerea unui despot luminat
poate că nu toate ţările
sunt pregătite să fie inventate
aşa că ar face bine să rămână în lumea lor de baştină
departe de cărţile ce nu pot să le cuprindă
şi de minţile bolnave ce le înghesuie
între fruntarii închipuite
chiar dacă poveştile sunt aceleaşi de mii de ani
cărţile diferă de la desen la desen
şi de la copertă la copertă
aşa că niciodată
nu voi obliga pe cineva
să înghită cuvintele ce m-au crescut
împotriva voinţei lui

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locul adevărului

era undeva între cer şi pământ
acolo se topeşte soarele
în mâinile îngerilor
femeile poartă rochii albastre
din zâmbetul lor se nasc stelele
la ele ne uităm noaptea
între cer şi pământ se cuibăreşte
fericirea noastră când iubim
acolo zburăm când reuşim
să evadăm din lumea asta
te întrebi unde eşti dacă nu-i cerul?
poţi să înoţi şi să zbori
să mergi încet
sau
sau
să fugi fără să simţi nimic
locul ăsta nu e raiul
nici iadul nu poate fi
aici se pliază spaţiul
şi dacă păşeşti dincolo de linie
eşti un copil sau
un adolescent îndrăgostit
de femeia cu rochie albastră
sau
sau roz
eşti vrăjit de această vrăjitoare
care te poate distruge
te întrebi ce-i locul ăsta
unde te simţi cu adevărat fericit
unde levitezi în jurul trupului
şi pluteşti deasupra ta?

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipsa de deschidere către experienţe, situaţii şi oameni noi, te poate determina să te mulţumeşti cu puţin, să trăieşti în blazare, limitare şi compromis. Frica de a părăsi confortul "siguranţei" (care de fapt este iluzoriu şi plictisitor) îi predispune pe oameni să trăiască mult sub potenţialul lor. Nu sunt fericiţi, dar caută fericirea în acelaşi loc, făcând mereu aceleaşi lucruri. Nu-şi dau voie să exploreze şi alte teritorii, ci se învârt în cerc până la epuizare, iar apoi depun armele şi îşi asumă propria lor nefericire. Dacă nu eşti mulţumit, bucuros sau fericit cu o situaţie din viaţa ta, dacă ai o relaţie care te împlineşte parţial (sau poate deloc), nu mai sta pe loc. Este viaţa ta şi ai dreptul să te bucuri de existenţa ta pe deplin. Nu mai căuta acolo unde viaţa nu ţi-a oferit ceea ce îţi doreşti, ci extinde-ţi privirea şi către alte orizonturi. Nu renunţa la căutare până nu găseşti împlinirea pe care o meriţi. Da, prin încercare-eroare şi încercare-reuşită pentru că asta înseamnă de fapt evoluţia.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iubirea ce nu moare!
Iubirea ce mă bântuie!
Dar oare pot s-o numesc iubire?
Sau e doar cânt nebun, ori nebunie?

Să îndrăznesc să-i zic obsesie?
Sau nevoie într-o rătăcire?
Mai bine vrajă blestemată,
Pentru o....! pentru tine!

Sau o fărâmă dintre clipe!
O clipă-ncremenită-n fiinţe!
Ori o poveste scrisă-n verbe!
În versuri pentru muze!

Şi unde duce toată această...!?
Cum s-o numesc?
Chemare dincolo de viaţă!
Iubire predestinată!

Ori doar un accident banal,
Un joc al sorţii chiar mortal,
Unde morţii-s vii jucând şotron,
Pe un desen, desen color!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odihna de la capătul drumului

poate că... ştiu. mulţi sunt speriaţi... şi eu sunt
dar asta nu mă poate opri. nimeni nu poate opri timpul în loc
se ştie că orice fenomen are o finalitate.
şi viaţa e tot un fenomen. fenomenal aş putea spune
vezi tineri în jur. nu mai au răbdare
vor totul. repede.
se uită la tine. nu te înţeleg
dar asta e treaba lor. nu trebuie să le explici nimic
nici nu ar avea răbdare să asculte
eu uită că şi tu ai fost ca ei
şi uneori chiar şi tu uiţi
uiţi pentru că acum acum ai mai multă răbdare
şi altă înţelegere a lucrurilor
acum ştii că orice ai face, soare îşi vede de ale lui
nu are nici condică de semnat
nici tramvai de prins
şi nici concediu magnific de organizat
aerul e respirabil sau nu
apa e potabilă sau nu
viaţa e trăibilă sau nu, dar ea,
ea se merită trăită
şi atunci când se termină bateriile
înţelegi că ai ajuns
la capăt
şi îţi iei o binemeritată pauză

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om evoluat are tot ce îi trebuie în el: încredere, putere, energie, curaj, caracter, iubire, loialitate, inteligenţă şi alte mii de diamante. Aceste lucruri interioare nu pot fi furate, distruse sau diminuate de nici o forţă exterioară. Când ai putere interioară şi trăieşti viaţa în varianta ta superioară nu te poate răni nimeni. Dacă pierzi o sumă de bani, nu te plângi că eşti ratat, neatent sau incompetent ci realizezi că atât a costat să înveţi o lecţie. Dacă partenerul de viaţă te părăseşte, înşeală sau minte şi simţi că asta te trage în jos, poţi considera că partenerul s-a descalificat singur şi nu poate face parte din viaţa ta. Nu trebuie să faci eforturi să urmăreşti corectitudinea celor din jur, să îi prinzi minţind sau înşelând pentru ca apoi să exclami: "ŞTIAM EU!" Şi ce dacă ştiai? Nu poţi controla ce simt, fac sau sunt cei din jur. Dar poţi controla starea ta emoţională şi atitudinea faţă de ce simt, fac sau sunt cei din jur. Nu uita: Ceea ce ai în interiorul tău nu poate fi furat, distrus sau devalorizat de nici o forţă exterioară. Ai o putere uriaşă în tine iar cei care îţi fac rău acum se descalifică singuri în timp ce tu îţi creşti puterea interioară şi devii un om superior. Lucrurile nu sunt niciodată cum par la o primă vedere. Fii inteligent şi caută adevărul din spatele aparenţelor!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trăi înseamnă a ucide un pic

viaţa nu e nimic altceva decât o continuă competiţie
ucizi sau eşti ucis. devorat sau devorator. cam ca în palatul viselor
pentru că da, chiar şi visele devin victime

ridicăm piedestaluri, urcăm eroi acolo apoi îi sfărâmăm.
visele trebuie să dispară pentru a face loc altor vise
de care o să uităm sau pe care o să le ucidem

firul de iarbă moare. copacul moare trăgând toată pădurea după el
mările mor suspinând. nisipul poartă urmele valurilor
până şi cuvintele mor luând toate cărţile înapoi

nu ştiu stele când mor, eu nu am văzut
dar răsuflarea lor îmbracă cerul noapte de noapte
şi îmi arată drumul ca să nu rătăcesc prin viaţă

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mergi, din nou, la colindat

Un telefon inteligent
Se poate lua cu-abonament,
Dar dacă vrei un om dotat,
Mai mergi, din nou, la colindat

Prin toate cele patru zări,
Pe neumblatele cărări,
Prin cărţile din librării,
Ce-s scrise de cei morţi sau vii.

Mai mergi, din nou, la colindat
Şi lasă-n urmă viaţa ta
În care te-ai preocupat
Doar de un rid ce se-adâncea

Şi tot îl corectai din soft,
Satisfacându-ţi moft cu moft,
Fără să vezi esenţialul;
Pierdut-ai timpul cu banalul...

Iar sufletul, mereu stingher,
Plângea într-un umbros ungher,
Pierdut-ai viaţa, timpul tău,
Şi te-ai prelins încet în hău.

Mai mergi, din nou, la colindat
Şi crede-n visul tău frumos,
Şi dacă omul a plecat,
Să ştii că liber e Christos.

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spun: viaţa se dezvăluie. Dar ce sunt eu în acest proces? Pot sau nu să contribui la această dezvăluire? Poţi. Poţi nu prin mişcare, ci prin respectarea imobilităţii tale, prin transferarea ta în unicul adevăr, care e întotdeauna nemişcat.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între agonie şi extaz

mi-am petrecut destinul în agonie şi extaz
mi-au sfredelit carnea ca pe o scoarţă
lacrimi mi-au săpat şanţuri pe obraz
îmi vine cu timpul să mă iau la harţă.

viaţă trăită intens cu rugi şi acatiste
cu lumânări ce-au ars târziu în noapte
am simţit aproape lumile prea triste
cu care -am împărţit gânduri răscoapte.

acum e vară dar parcă se grăbeşte
să aurească bucuriile-n câmpii
vreau să aud şi vântul că-mi vorbeşte
că stelele-mi zâmbesc fără de utopii.

mă răspândesc în lume prin cărţile mele
beată de rouă dulce sorbită din zorele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!