O invitaţie din partea lui Dedal & nerefuzată fiule de mine

mă zbăteam între viaţă şi moarte
viaţa mea
uneori
era
dictată
de paganini
singurul
dictator pe care l-am recunoscut ca dictator în viaţă fiind
nu ştiu
cum aş fi reacţionat faţă de nae
ştiu
cum
aş
fi
răspuns
dacă nae m-ar fi torpilat cu gândirea lui socrate
un fel de răspunsuri dialectice la întrebările mele metafizice
eliade nu a terminat de citit biblioteca lui dasgupta
şi a fost obligat să contemple
mandala
o frunză mare de platan elefantin
adormindu-ne pe foarte mulţi ani
ca şi cum aş fi dormit un somn de veci
ar fi rostit
şi întrebarea devine
în vreme de secetă
cum s-ar pronunţa cuvintele
ÎNSUŞI CUVÂNTUL
după mihai eminescu
starea firească a omului
de a somni
în timp de profundă conştienţă
&
iată
cea mai adâncă întrebare din limba română
ce este conştiinţa
aşezaţi la masa zeului
ÎMPREUNĂ
cu mihai eminescu
printre vintrele tigrului
domnind
fix
doi ani
ca şi cum această stare supraumană a bătrânului cugetător
ar opri tigrii să nu mai moară din moartea cea bună
dacă printre liene
calcuttei îi e lene
& de fapt
nu se pronunţă aşa
a compara aeroportul din calcutta cu otopeni
ca şi cum ai împuşca ţânţarul anofel
despre care ne-a vorbit domnul diriginte zamfir
împuşcat şi el
de un fir de trandafir
apolitic
desigur
&
iată invitaţia lui dedal
nerefuzată de mine
fiule
eram îndrăgostit de mama ta până la marginile fbi-ului
însuşi preşedintele u. s. a ne văzuse prin spitale
implorându-ne tandru
tandră e primăvara nenăscutului îndelung aşteptat de ursitori
printre ninsori să nu dăm pe nevopsiţii pereţi
de sigla tata-rockefeller
în direct pe france tv 5 promiţându-ne o metaforă a zădărniciei universale
ştiind că
nimeni nu cunoaşte mai bine ca mine
tatăl tău
nimeni nu cunoaşte mai bine decât mama ta
numele zădărniciei
& totuşi prelungim ideea-de-moarte
atât de nedreaptă
numărând anii după jucătorii de pig-pong
soţia avea 96 de ani soţul 99
de la un neţ
a început moartea
nae ionescu giganticul profesor mai mare decât iorga supărat pe carol al II-lea
ieşind pe uşa din spate de la palat
cînd mama ta te-a născut
i-am arătat,, cosaşi odihnindu-se"
numai că mama ta n-a mai dormit până
la naşterea ta
făcând naveta cu salvarea între obreggia şi giuleşti
maternitatea a fost incendiată
un cablu albastru o infirmieră care n-a înţeles
ideea de geniu
ca şi cum am vorbi despre cercuri despre mărgele despre scoici
în vuietul mării liniştite adulmecînd furtuna şi valurile sălbatice din pricina cărora mor căpitanii
mor
mai exact
despre mersul cercului în jurul umbrei
fiind mult prea abătut de la ale mele
nici n-am observat cum dedal întemeietorul te numeşte fiul meu
şi nici nu am auzit prea bine cine sunt în furtună
dedal desigur tatăl
dedal desigur fiul
dicţionarul de mitologie s-a scufundat perfecta furtună a lumii
acela care-l va aduce în chip zeiesc la mal
se va numi
dedal

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Deci, mama ta împlineşte mâine de abia 45 de ani... Era foarte tânără când ai apărut tu pe lume, în viaţa ei.
Lucian: Da, aşa e... Avea de abia 17 ani, era practic o copilă! N-am înţeles niciodată de ce s-a grăbit atât de mult, de ce s-a căsătorit atât de devreme; practic, nu existau motive.
Lia: Poate pentru că-l iubea prea mult pe tatăl tău şi n-a vrut să-l piardă.
Lucian: Probabil, dar... Avea doar 16 ani! Era pur şi simplu un copil! N-am îndrăznit niciodată s-o întreb de ce... Pentru tatăl meu, nu era deloc prea devreme, el e cu 11 ani mai mare ca ea. Dar putea să aştepte câţiva ani, măcar până la majoratul ei, dacă o iubea cu adevărat!
Lia: Poate, dar priveşte partea bună a lucrurilor. E mult mai bine că s-a întâmplat astfel!
Lucian: Mai bine? De ce? Care ar fi partea bună a lucrurilor, în toată chestia asta?
Lia: Pentru că, altfel, n-ai mai fi fost tu acum, aici, cu noi. N-ai fi putut participa la această misiune. Ai fi fost poate prea mic la data lansării. N-ai mai fi fost tu comandantul nostru!
Lucian: Mda... Cum să nu?! Ce pierdere dezastruoasă pentru voi! Mare scofală, nu-i aşa?!
Lia: Păi, mare, pentru că, cine ştie cine ar fi fost în locul tău şi cum s-ar fi purtat cu noi... Deci, o iubeşti foarte mult pe mama ta.
Lucian: Da, o iubesc, normal. Dar nu i-am spus-o niciodată, sau cel puţin nu-mi amintesc să-i fi spus şi nici nu m-am străduit să-i arăt acest lucru. De obicei, eram doar foarte încăpăţânat şi nu îi dădeam niciodată ascultare.
Lia: Nu mă surprinde deloc! Acest comportament te caracterizează, în general.
Lucian: Ah, te rog... Nu-i momentul să-mi aminteşti şi tu! Ce-ai vrea, am defectele mele...
Lia: Aşa e, le cam ai.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi s-a spus că eram un copil aproape grav, deşi plin de toate naivităţile acelei vârste. Mama mea mă iubea cu toată puterea unei naturi concentrate şi a unei vieţi care fusese tristă. Mi s-a spus că era o femeie înaltă, tăcută şi frumoasă. Ea suferise mult, căci multă vreme luptase cu cea mai grozavă sărăcie, lucrând zile şi săptămâni la o cuscutură, pentru care lua câţiva lei, căci bunica mea rămăsese fără mijloace. Numai mai târziu începu să aducă acasă ceva un frate al ei. Eu n-o ţin minte cum era la faţă, decât foarte vag. Am mai mult o impresie nelămurită despre fiinţa ei, despre esenţa ei sufletească, despre ceva cald şi lipit cu patimă de copilul acela, care azi sunt eu. Dar această impresie nelămurită a mea, adăugată cu cele ce am auzit despre ea, au alcătuit în mintea mea o fiinţă vie, pe care o văd: o fată tânără. Ea a murit la vârsta de 31 de ani, şi o văd ca o fată. Mama mea, acum când eu am 40 de ani, când sunt mai bătrân decât ea, îmi apare într-un chip foarte curios, pe care e greu să-l exprim. Mama mea este mai tânără decât mine.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punch by punch

vezi tu
pentru mine
poporul român
MURISE
înainte de vreme
înainte de întrebarea ta
înainte de a se fi răspuns
albastru
la oarecare întrebări
despre regi şi despre cei trei împăraţi
alături de un amiral
& un sfânt
refuzaţi de ferdinand
ceea ce ar trebui să conteze într-adevăr pentru tine
este moartea mea
pentru patriarhul constantinopolului
întâmplată la sfat ecumenic de unde desigur lipsea chomsky
molipsit molipsind lumea lui lumea noastră
dragul meu prieten
doctor în logică & şi în chomsky
ştii
că în faţa mea NIMIC NU CONTEAZĂ
mă adresez ţie
la diateza refexivă
desigur că nu există o explicaţie
pentru mine
cum a apărut diateza reflexivă în limba română
ca şi cum prin faţa mea
fără pricină
având un răspuns sigur
adolf hitler
a făcut
MEREU ŞI ÎNTOTDEAUNA
un pas înapoi în faţa lui heidegger
înfierat de a. marga pe motiv că heidegger
iubea o evreică mult prea deşteaptă
chiar şi pentru hitler sper că îţi mai aminteşti
punch by punch
felul în care
AM RECITAT
textele din marcuse
pentru un amărât de zece pentru a ne duce la mare
înotând printre salvamari uimiţi neuimiţi de ţâţele goale
ale mării
desigur o femeie
oceanul fiind femeia femeii în dezmăţ
vezi tu
eşti singurul de pe faţa pământului care m-ai cunoscut executând
ultraperfect
pentru jocul de amatori
cele 10 lovituri pe bara transversală ale lui baratki
apoi
am şi uitat locul unde se află stadionul
&
întreg neamul omenesc
de vreme ce băiatul meu îşi doreşte la vârsta de 13 ani
o maimuţă un cimpanzeu o gorilă
de care să aibă grijă precum bill clinton după monica
întotdeauna bill pleacă în tanzania
pentru a da o explicaţie biologică lucrurilor şi fiinţelor
vezi tu
în greaca veche despre care ne va vorbi bogdan
il principe
& liiceanu
deşi în cultura română
nu există loc de iluzii
fascinat de renunţarea celor sus pomeniţi
postmodernismul înseamnă un fel de pomelnic pe care târziu
mult prea târziu
oamenii culţi au înţeles despre
ce fel de vorbire ar fi aflat
stâncile de la meteora
dacă am fi urcat în acelaşi lift
cu umberto eco
pentru care
vezi tu
&
prefăcându-mă că tu &
dându-ţi întâietatea cuvenită
înţelegi mai bine decât mine
lucrurile şi fiinţele
eu care am putut să te adaug provincialului pascal
de vreme ce obama i-a transmis
soţiei mele
geniului ei de când m-a învins pe mine prin cioran
obamacare
alese e-mailuri din etiopia
neavând curajul profetic de a înfrunta lumea
ceea ce-l transformă într-un personaj divin
ştiind că într-o zi
se va sfârşi lumea
&
mai ales pentru a nu se sfârşi lumea noastră
nici nu a încercat
a se apropia de
CHIVOT
obama nemurind
pare mereu că linge o îngheţată roz-albă
deşi nu cred că iubeşte la nebunie nici nu afost la socola
pink floyd
john lennon
mozart din simphony no 40
CUM SĂ DISCUŢI DESPRE MOZART
nu există răspuns la perversiunea lui forman
atât de mult l-am iubit
preşedintele teleportat deja pe marte al americii
ştie mai multe despre pământenii care am mai rămas printre lucruri
pentru a da o explicaţie nefericită oximoronului de azi
dragul meu prieten
MAI BUN DECÂT PASCAL
răspunsul meu
METAFIZIC
mai întârzie o clipă
eu locuind mai mult printre păsări moluşte maimuţe
eu
care am murit pentru patriarhul constantinopulului chiar ecumenic fiind
îţi adresez cele mai sincere urări
pe care
desigur că le merită şi chomsky
pentru care eu am avut o mie şi una sau 888 de mii de întrebări
cifra perfectă
dintre borges nazism &
DOMNUL DUMNEZEU

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca de obicei, mâncarea, de a cărei pregătire se ocupa în ultimul timp, de vreo câţiva ani bunicei, tânărul Lucian, era foarte gustoasă. Mamei lui nu-i plăcea să-şi vadă fiul petrecându-şi majoritatea timpului liber la bucătărie, cu şorţul legat la brâu, printre cratiţe şi tigăi, deşi băiatului îi stătea bine în postură de bucătar. Sau poate că tânărului îi stătea bine oricum; era un băiat frumos, amănunt ce nu putea scăpa neobservat, mai ales din atenţia fetelor. Semăna mai mult cu mama lui, doamna Diana, care era tare mândră de el. Cât despre tatăl său, nu avea nimic în comun cu acesta. În timp ce mama şi fiul serviră împreună cina, tatăl cel blond nu se ridicase deloc de pe fotoliu şi nu-şi întrerupsese activitatea începută, cea de a afla ultimele noutăţi din presa locală şi naţională a zilei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă vorbă a lui Hamlet către duhul tatălui

ceea ce îl îndepărtase pe shakespeare
de hamlet
fiul
prea iubit
pentru care shakespeare a înnebunit într-o noapte
ţinându-se de crucea anglicană
dacă există aşa ceva
gândind la reverberaţiile greceşti
după care se pune punct
în viaţa lui shakespeare
10 ani care nu-s nici invenţii
nici fantomatice făpturi gânditoare
marele shakespeare
a asmuţit toată lumea asupră-i
a
m
u
ţ
i
n
d
-
o
pe veci
românii au o expresie unică
în vecii vecilor
care nu există în aramaică
puterea morţii fiind ceea ce mă ţine în viaţă
pentru a-ţi da un răspuns
la întrebarea pentru care heidegger supremul
n-a găsit un răspuns
prea convenabil
tu
fiul meu mult prea iubit
ioan-cosmin
pentru care mă voi ruga să se roage pentru tine
de iosif
de acachie
să nu vină
SFÂRŞITUL
deşi
la şcoala unde mă mai duc pentru a vorbi despre raportul dintre S& P
or
sfârşitul a venit de infinite ori
&
nu am murit
foarte neconvenabil după părerea lui hamlet
care ar fi pus mâna pe sabie
de fapt
shakespeare chiar asta înseamnă
a pune mâna pe sabie
bunicul lui a contribuit la eliberarea britaniei
dar
nu despre sat/ asat /din sanscrită
up-on-avon
satul lui shakespeare
puţin nepoliticos
cum ne explica
acum mii & mii de ani
liiceanu
cum se ajunge
în casa fiinţei
fiule
shakespeare nu a avut o casă a lui
decât în timpul vieţii părinţilor părinţilor lui
lecturile din shakespeare
lasă pământul mut
precum
după chaplin
englez fiind
izgonit din iu. es. e/usa versiunea bloomberg
chaplin
trimis la dezvăţul porumbului de sine însuşi tocmai în elveţia
ţaţa banilor
ultra-perfectă
bloomberg
fiind gerunziul absolut inventat de mine
tatăl tău
fiul meu
pentru a mă regăsi cu o secundă în plus
PRIN PUTEREA NUMELUI
acasă
ce înseamnă acasă l-ar fi întrebat liiceanu
pe heidegger
bogdan nu este descălecătorul
fbi
cia
tatăl tău
fiule
duhul lui
de dincolo de lumi venind
ca şi cum
intangibil
fiind
ioan alexandru a primit un şut în cur
din partea lui heidegger
ca din partea lui dumnezeu
asat/ de / sat/
ceea ce înseamnă faptul de a sta
faţă către faţă
ioan & ioan
numele înaintemergător
al poporului român
cum ar spune
într-o
mie de cuvinte
petre ţuţea
uneori
DUMNEZEU
se mai supără pe noi
şi-i/ şi-oi
ioi
ar spune raluca moartă pentru mine
unică declaraţie de dragoste
don
domn
DUMNEZEU
rostit de bunicul meu
fochist
pe trenuri
între giurgiu-bucureşti
precum tatăl lui rilke
tatăl lui rilke
neaducând acasă
ştiuci de un metru la revărsarea dunării
am mai şi scris despre asta
asat /satul meu în care mihăiţă
prietenul perfect
învins de mine
dinspre ora 23 înspre 6 dimineaţă
ajuns colonel –colonel î
n poliţia română
î/
â
/
Acesta Acesta Acesta Acesta
este bagajul tău
borges mult prea puţin pentru islam
prea mult
&
deloc
îl vom înmormânta cum se cuvine şi pe delon
din
rocco şi fraţii săi
prealumit precum bunicul greceanu
lumea din satul lui
numindu-l mai mult
greuceanu
greci fiind părinţii lui
necunoscuţi de homer
elisabeta
femeia lui
cea mai frumoasă fată
urcând viermii de mătasă cu băţul
după tradiţie o străveche a tesutului dinspre china
remus învins de romulus
grave întrebări despre întemeierea lumii
cum să-ţi spun eu sunt tatăl tău
nu invers
de patru ori patru aşi nicio cacealma
întreabă-i pe messi maradona
argentina fost-a dinainte
înde
ei
cel mai greu penalty
pentru shakeaspeare executat de tine cel care vine
musulmanii au scos sabia
desigur dar nu foarte sigur
un străbunic al tău urmaş al lui mahommed
precum
SIRFA
nichita n-avea niciun prieten în bucureşti
în cişmigiu dormea pe bănci
nu & brătianu
băiaşu
băiataşuromân din calea nucilor plantaţi din bunătatea lui eugen ionesco
emil
tu l-ai cunoscut & el te-a iubit mai mult decât pe roxana
nenevasta lui
numerotând
precum seminariştii greşalele noastre
pentru a ne duce pe noi în ispită
shakespeare nu a fost ispitit
ci omorât
CEI CARE VOR MAI FI FIIND
DACĂ AŞ AVEA O PUTERE
aş inventa o altă putere
umberto eco
aidoma pronunţat în limba lui
î
ntr-un fel de neolatină
ca şi cum am zice-n
neozeelandeză
limba criminalului hakka
destrămatără evropa vorba haia
decan al ţării româneşti
mircea cărtărescu de faţă
fiind
la emisiunea despre supernanny & ioana
nu ioana lui
irina din supernanny
cum va fi ajuns irina lu petrea
in the new
old black
atât
de
într-atât
old black
CEEA CE SPUN SĂ SE ÎNŢELEAGĂ O DATĂ PENTRU TOTDEAUNA
CUVINTELE
de
dragoste
mai
ales
introduc
fiinţa în lume
indiencele din filmele mele
au vocea percutantă
naarghita falus
fără de care viaţa pe pământ
nu are ce căuta
amita boshe
murise cu o săptămână înainte
de a vorbi cu profesorul meu de istoria religiilor
ajuns
preot greco-catolic
după cei patru ani la oxford
fiul lui vorbind despre immanuel kant
în toate limbile pământului via hong kong or despre rsi
richard numele lui de neînvins printre învingători
n-a prea avut ce prea să –mi aducă aminte
după condamnarea la moarte
despre sergiu al. george
singurul român care a depăşit frigul comunismului
c'est-a-dire
prietenul meu
care la o adică şi-a riscat zecele
înotând prin marea neagră
marea moartă
profesor de propedeutică la o universitate din texas
preşedintele trump va păşi azi
sfinte părinte iosif
amiral peste toţi amiralii
s-au rugat să te rogi
trump
putin
nebunul din coreea
un fel de joacă a lui yorick
pe când hamlet nu exista
ori spaţiul cosmic ptolemeu
CUM AR FI SPUS ŢUŢEA DESPRE CIORANI
care ar fi fost ultimele cuvinte ale lui hamlet
hamlet
însemnă săgeată
nu tăcere
vei conversa
îndelung pentru a-ţi echivala studiile
cu trump
umil
preşedente iu. es. ei
ti-o spun io
un altfel de ioan es. pop
după ioan alexandru
cel mai mare poet al planetei
născut din cartof
poemul lui cristofor columb interpretat de vangelis
ai ascultat vreodată cum ţâşnesc florile cartofului precum ţâţele
pământul se numeşte america
aveţi ce discuta
la o adică
ştii
mai multă greacă & decât obama ori fukuyama
cursul tău de propedeutică la care vor asista
trump şi obama
va mişca pământul
uşor-uşurel
dinspre un moldo-ardelean-dobrogean ca mine
dinspre marin sorescu oltean perfect al lui shakespeare
călătorind în cea mai perfectă căruţă din lume
or
nici eu nici fiul meu
NU PREA CREDEM ÎN ACEASTĂ LUME

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce nu am scris niciodată

gândurile despre cum drumul poate fi atât de
periculos încât să nu mă întorc
despre cum părul mariei antoinette ar fi arătat
mai bine tuns bob
melodiile de rahat fredonate în drum spre liceu la 6 dimineaţa când
ar trebui să fii normal

cine e normal în clasa a IX-a

despre şoferii care nu opresc la semafor
sau cei care opresc şi zâmbesc ca nişte drogaţi

nimeni nu ştie despre
dragostea pe care mama i-o poartă lui dan
nici despre cum a rămas gravidă la 45 de ani

fata din staţie îşi încheie fermoarul se
holbează la mine nu ştiu răspunsurile pe care
le caută

nu ştiu cât e o bere din aia la care se uită de cinşpe minute

cerul se desprinde ca un tapet peste autobuzele galbene peste
selfie-urile mesajele prin care i-ai spune că încă îl iubeşti peste mâna
care tremură ca dracu pe butonul send

mă opresc pe o terasă în geam mă văd mai
înaltă şi urâtă ca de obicei

mă gândesc la toate astea de parcă ar prinde sens
dacă le-aş băga într-o cafea apoi mă
prefac că
de fapt le-am scos dintr-un pachet de ţigări

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am stat la ţară cu bunică-mea, apoi la altă moşie, cu tatăl meu şi mama mea a doua, apoi iar la bunică-mea. Mi-aduc aminte de privelişti şi peisagii, care se numesc Sălăveştri, Berbenceni, sate în judeţul Bacău unde tatăl meu ţinea moşii în arendă cu rudele lui noi.

În această vreme moşul meu Teodor s-a înamorat de o fată a Eleonorei, tatăl meu a pierdut ce mai avea, bunica mea era tristă de moartea mamei mele -- eu mă simţeam str[...]n lumea cea nouă a tatălui meu. Mamei mele a doua -- o fiinţă bună, supusă, roabă -- nu i-am putut spune "mamă" şi din greutatea mea de a deveni familiar şi a da numiri "artificiale" şi oficiale, şi din cauza amintirii adevăratei mele mame, pentru care începeam să am un cult şi o tandreţe alcătuită din tot felul de amintiri, căci deja aveam amintiri şi, cum se vede, amintiri scumpe şi duioase.
În aceşti ani cred că s-a închegat o mare parte din caracterul meu, aşa cum îl am şi acum. Cu altă copilărie, cu altă viaţă, fără aceste lucruri neobişnuite şi triste, aş fi fost poate altfel.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anxietate postdeprimitivistă (!)

Mi-a fost frică de iubire
Până m-am obişnuit cu ea;
Mi-a fost frică de mine
Până m-am obişnuit;
Mi-a fost frică de moarte
Până s-a obişnuit cu mine...
De fapt, eu sunt obişnuit
Numai cu frica.
Iubirea, moartea şi cu mine,
Îmi sunt străin între străine!
Dacă există,
Îţi acordă o singură întâlnire,
După care nu s-a mai întors nimeni
Să spună cum e,
Dacă sunt.
Căci, dacă nu sunt,
Iubirea şi moartea sunt fără de mine
Cum este Moş Crăciun
Fără Naşterea lui Hristos:
Un om.
De nimic nu trebuie să-ţi fie mai frică
Decât de faptul că eşti om.
Nimic să nu te încurajeze mai mult
Decât că nu eşti, poate, Dumnezeu.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Păi, da, după cum tocmai ţi-am spus, dacă nu observam că era îndrăgostit lulea de tine, încă de atunci, n-aş fi renunţat aşa de uşor la el, sub nici o formă, pentru că şi eu eram îndrăgostită de el, îmi plăcea la nebunie... De ce te uiţi aşa la mine? Ai amuţit? Nu spui nimic?! Ţi se pare curios faptul că-mi plăcea de el, că eram îndrăgostită de el? De ce crezi că i l-am dat pe Rikky?! Era papagalul meu favorit; nu m-aş fi despărţit pentru nimic în lume de Rikky, dar pentru Luci... N-ai priceput niciodată nimic?! Vai, Lia... Nici acum nu-ţi dai seama că Luci e un tip deosebit, care atrage imediat atenţia asupra lui, trezeşte oricui interesul? Aşa s-a întâmplat şi-n cazul meu, de prima oară, de cum l-am văzut, când domnul profesor Manea ne-a condus la bordul navei, să ne cunoaştem colegii; nu-l întâlnisem până atunci, deşi auzisem vorbindu-se mult despre el... E de-a dreptul minunat; nu doar că e incredibil de frumos, atrăgător şi inteligent, dar are multe alte calităţi, este tot ceea ce oricine şi-ar dori. Dar el, norocoaso, te-a ales pe tine, din mulţimea de admiratoare care-l înconjurau... Şi nici după atâţia ani n-a renunţat la încercarea de a-ţi câştiga încrederea şi prietenia, iar tu cum îl tratezi?! Ţi se pare corect ceea ce faci?! Mie, nu prea... Nu mă privi aşa şi nu-ţi fie teamă pentru Nick, fratele tău. După cum vezi, nu e deloc surprins de ceea ce aude acum, pentru că ştie totul; i-am spus deja, nu i-am ascuns nimic, iar el m-a înţeles. Vezi bine, nu este gelos, de altfel, nici n-ar avea motive, pentru că eu am renunţat de mult la Luci, încă de atunci, de pe Terra, în favoarea ta, deşi nu mi-aş fi dorit acest lucru. Am observat însă că el n-avea ochi decât pentru tine; era înnebunit după tine, încă de atunci, de aceea am renunţat, deşi aş fi putut foarte bine să nu fi procedat astfel şi poate aş fi avut şanse să-l câştig pe parcurs, să-l determin să te uite, să te lase în urmă, să te scoată din viaţa lui, din mintea lui... Însă n-am procedat astfel şi nu regret deloc, mai ales acum, când mi-am găsit fericirea, alături de fratele tău, pe care-l iubesc sincer, fără prefăcătorie; mi s-a oferit o a doua şansă şi n-am dat cu piciorul... Cât despre Luci, îl consider un foarte bun prieten, de fapt, chiar îmi este un bun prieten, întotdeauna mi-a fost şi cred că nu merită să sufere atât de mult din cauza ta, iar tu la fel, din cauza lui, pentru că ştiu, îmi dau seama că şi tu îl iubeşti pe el, chiar dacă nu vrei să recunoşti asta. Nu încerca să mă contrazici, pentru că n-ai să poţi! N-oi fi eu psihiatru sau psiholog, ca tine, dar ştiu sigur că nu mă înşel! Aşa că mai bine nu spune nimic în acest sens... Cel mai bun lucru pe care l-ai putea face, ar fi să mergi în navă, să vorbeşti cu el; atât aşteaptă de la tine, mi-a spus destul de clar, deşi nu în mod direct... Nu-i deloc supărat pe tine, nici n-ar putea fi, deci nu-i nevoie să-ţi ceri iertare de la el, pentru că n-ai avea de ce. Ar vrea doar ca măcar de data asta, tu să fii cea care să reia legătura, nu tot el; el a cedat destul în faţa ta, de prea multe ori, ba chiar de fiecare dată. Măcar acum cedează tu. Te rog, Lia, gândeşte-te bine.

replică din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine crede dar în Mine

Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată
Şi cine se-ncrede în Mine sus în cer are un Tată
Căci din cer m-am pogorât nu să fac dar voia Mea
Ci a scumpului Părinte — să-mplinesc doar voia Sa
Voia Lui acesta este din tot ce dar El mi-a dat
Să nu pierd aici nimica cum dar El m-a învăţat
Voia Tatălui Meu este pe Fiu cine îl vede
Să nu piară pe vecie — în El cine se încrede
Şi aşa Mântuitorul ne-a vorbit de Fiinţa Sa
Pe acel ce crede-n Mine din morţi îl voi învia

Eu sunt Pâinea — din cer ce s-a pogorât
Domnu aşa odinioară despre Sine ne-a vorbit
Dar iudeii nu credeau şi-i vorbiră împotrivă
Căci a lor viaţă atunci — era-o barcă în derivă
Nu-i acesta Fiul lui Iosif între noi care trăieşte
Cum dar El acum ne spune din cer că El Însuşi este

Însă Doamnul le-a vorbit — între voi să nu cârtiţi
La Mine nimeni nu vine viaţa de nu o sfinţiţi
Dacă Tatăl nu v-atrage şi nu locuieşte-n voi
Nu puteţi veni la Mine să vă-nvii în ziua de apoi
În proroci e scris — toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu
Cine dar de Tatăl ascultă va primi Cuvântul Meu
Iar în ziua de apoi Eu fiinţa îi voi învia
Şi de-a pururi şi-n vecie viaţă el va căpăta
Adevărat adevărat vă spun — cine crede dar în Mine
Viaţa veşnică o are şi el de la moarte — la viaţă vine
Căci Eu sunt Pâinea Vieţii din cer care se coboară
Şi din Ea cine mănâncă în veci dar ca să nu moară
Cine dar din Ea mănâncă în veci dar — el va trăi
Şi Pâinea pe care o dau este trupul Meu să ştiţi
Pentru voi dar iată-l dau fraţii Mei cu toţi să fiţi
Cine crede dar în Mine Viaţa veşnică o are
Căci Eu îi ofer un nume şi îi dau pe veci salvare
O veniţi dar prin credinţă — Evanghelia o urmaţi
Ca să fiţi cu toţi de aicea şi surori şi să-mi fiţi fraţi
11-02-2020- mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec despre frică

despre păcatele îngerilor nu a vorbit nimeni până acum
dar cred că şi îngerii mai păcătuiesc, altfel de ce le-ar mai fi frică uneori
scuturându-şi aripile de zăpadă?

copil fiind îmi era frică de întuneric, de greutatea lui
mă gândeam că dacă se rupe aţa care-l ţine în tăria nopţii
o să cadă şi-o să mă strivească

dar întunericul s-a strecurat în suflet şi nu l-am mai simţit apăsător
mai apăsător mi se părea un sărut strivit
şi de teamă, mai mult îl furam decât să-l dospesc

şi din sărut în sărut am suit dealul Golgotei
şi viaţa se strâmba la mine arătându-şi feţele ascunse
dar cine să se mai sperie de viaţă când moartea cerşeşte din uşă în uşă?

acum mi-e frică să-mi mai fie frică
de câte ori apare frica mi se întâmplă câte ceva. aşa că
mai bine n-o bag în seamă. mai bine trăiesc. moartea oricum o să mă găsească.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ele au venit

Astăzi mama şi surorile mele
au venit să mă vadă.

Am fost singură mult timp,
cu poeziile mele, cu mândria mea... aproape nimic.

Sora mea – cea mai mare – a crescut,
Este blondă. Un vis elementar
trece prin ochii ei; i-am spus surorii mai mici:
"Viaţa este dulce. Orice lucru rău într-o zi ia sfârşit."

Mama a surâs – aşa cum pot surâde doar cei care
înţeleg sufletele.

Cinăm împreună în cea mai călduroasă
camera din casă.
Cer de primăvară... pentru a-l vedea,
toate ferestrele sunt deschise.

În vreme ce ne plimbăm în tăcere
din pricina tuturor celor de demult şi uitate,
sora mea – cea mică – intervine:
" Iată, trec rândunele pe lângă noi."

poezie de Alfonsina Storni, 1892 –1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ar mai fi trăit, dacă ar trăi şi acuma, mi-ar fi rămas imaginea unei mame ca toate mamele. Dar mama mea este o fată. Nu ştiu dacă înţelegi sentimentul acesta. Sentimentele mele pentru dânsa au ceva deosebit şi din cauza aceasta e singura răsplată pe care mi-a dat-o natura pentru moartea ei timpurie.

La toamna sunt 35 de ani de când a murit. Ea mai trăieşte în mintea câtorva oameni şi mai ales într-a mea. Când nu voi mai fi eu, urma pe care a lăsat-o ea în acest infinit se va şterge pentru totdeauna. Va fi fost ca o microscopică fiinţă, de acele care mor cu milioanele, înghiţite în natura infinită fără urmă, ca şi cum n-ar fi fost. Astăzi ar avea 66 de ani, o femeie bătrână, fără frumuseţe, lovită de toate injuriile vremii. Un sentiment, mizerabil poate, mă face să simt că e mai bine c-a murit în floarea tinereţii.

Ea a fost demult, foarte demult, şi sentimentele mele pentru ea sunt pentru mama mea, pentru o femeie frumoasă, pentru o femeie care a suferit mult de sărăcie, pentru o fiinţă care n-a avut când să guste viaţa, pentru cineva care are toată poezia lucrurilor din îndepărtatul trecut.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian simţi cum îl copleşeşte ameţeala; nu s-ar fi aşteptat la asemenea cuvinte de laudă din partea blondului. De obicei, domnul Enka era mai rezervat în a împărţi aprecieri, mai ales fiului său. Lui Lucian nu-i plăcea să fie lăudat, dar din partea blondului, aceste cuvinte erau binevenite, mai ales că în ultimul timp, băiatului i se părea că tatăl său nu ar avea o impresie prea bună despre el; acum avu ocazia să constate că se înşelase, dar nu i se urcă la cap ideea că ar fi un tip perfect, doar pentru că aşa se exprimase acum domnul Enka. Ce mult conta însă părerea blondului pentru el (poate din cauză că până atunci nu-l auzise deloc, spunând nimic de genul acesta despre "Pacifis"). Lucian zâmbi... Blondul era totuşi mândru de el?! Asta era foarte bine! Iar dacă nici Lia n-avea nimic împotriva lui, ce l-ar mai putea indispune? Probabil nimic.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-a fost nimeni şi nu este

Ca Isus Hristos Mesia
N-am găsit nicio fiinţă
Să-mi aşeze bucuria
În inimă prin credinţă

N-am găsit pe nimeni chiar
Fiinţa să-mi îmbălsămeze
Ca prin dragoste şi har
Sus pe stâncă să m-aşeze

N-a fost nimeni şi nu este
Asemenea cu Hristos
Să suie a vieţii creste
Dar trăind aşa frumos

Nimenea nu a iubit
Omenirea ca şi El
Pân" pe cruce răstignit
Al Lui Dumnezeu Sfânt Miel

Ca Isus Hristos Mesia
Nimenea nu a vorbit
Despre Tatăl— veşnicia
Ce Însuşi ne-a dăruit

N-a fost nimeni pe pământ
Pe Tatăl să îl descrie
C-al Lui Dumnezeu Cuvânt
Coborât din veşnicie

El ne-a spus că Tatăl Său
El iubeşte omenirea
Şi vrea omul din ce-i rău
Să-i ofere izbăvirea

De aceea l-a trimis
Pe Fiul Său jos în lume
Ca să-l ducă-n paradis
Pe cel care se supune

Pe cel care prin credinţă
Vrea să fie-n veci curat
Îi oferă biruinţă
Căci prin sânge e spălat

Ca Hristos nimenea nu-i
Nici în cer nici pe pământ
El e Fiul Omului
Al Lui Dumnezeu Cuvânt

Ca Isus din Nazaret
Nu există vreo fiinţă
Să trăiască aşa de drept
Viaţa asta-n biruinţă

Singurul ce-a biruit
Aici orişice-ncercare
Este Mielul răstignit
Ce ne oferă aici iertare

Numai El s-a ridicat
Mult deasupra tuturora
Şi-n lumină s-a-mbrăcat
Arătându-ne-aurora

A trăit ca nimeni altul
Niciun om cum n-a mai fost
Străpungând însuşi înaltul
A dat omului un rost

Numai El ne-a învăţat
Pe vrăşmaş să îl iubim
Din sufletul cel curat
Şi aşa— să-l biruim

Biruind rău prin bine
Viaţa nouă s-o trăim
Aplicând-o la oricine
Fii ai Tatălui să fim

Isus e Lumina lumii
Însuşi El a susţinut
Sub privirile mulţimii
Căci pe oameni i-a iubit

Numai el este iubirea
Omului care s-a dat
Să ne aducă mântuirea
Şi un suflet nou curat

În lumină eşti lumină
Chiar în noapte noi să fim
Ca pe braţe să ne ţină
Mitrele ce îl iubim

Despărţiţi de jugul lumii
Însă nu de-a Lui Hristos
Pe aripa-nţelepciunii
Vrem viaţa cu folos

Ascultând azi de Mesia
Ca El vrem ca să umblăm
Să ne ofere veşnicia
Noi viaţa să i-o dăm

Ca Isus nimenea nu-i
Nici în cer nici pe pământ
Vrem de aceea harul Lui
Chiar şi robi în cerul sfânt

poezie de Ioan Daniel Bălan (18 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru tatăl meu

Colonele, va veni o zi
când ne vom plimba împreună
mână în mână pe Câmpiile Elizee
râzând atât de mult
că până şi zeii din Olimp
vor fi geloşi pe veselia noastră

pe-nserat tu îmi vei spune poveşti
ca în copilăria mea multicoloră
precum un fluture exotic
dimineaţa îţi vei pune uniforma albă şi tresele
iar eu costumaşul roz cu dungi, de la Lili
inelul cu perlă dăruit de mama
şi vom lua vaporul spre primul port
marinarii ne vor aduce narghilea
iar eu îţi voi povesti despre Orientul meu
despre dragii mei profesori
şi despre cărţile sufletului meu

apoi ne vom aduce aminte
cum discutam noi cu vânzătorii de pepeni
cum ne uitam la desene animate
cu pisicuţele-n braţe
şi cum, în fiecare vară
ne dădeam în maşinuţe ca doi copii
ne vom aminti de vacanţele la Sinaia
despre încântătoarele hoteluri şi restaurantul
în care dansam împreună pe muzica lui Nicky
despre iubiţii mei frumoşi
şi despre cum mă sunai tu în fiecare seară
pe când colindam pământul în lung şi-n lat

nu-i aşa, tată, că nimeni n-a mai râs ca noi
nu-i aşa că pentru tine
eu sunt cea mai frumoasă fată de pe pământ
eu cred că eram cel mai fericit copil
din toate timpurile
mai ales în Noaptea de Sfânta Maria
cu toţi prietenii noştri
pe scena aceea de poveste

ce frumoasă era viaţa pe atunci
tu erai împăratul meu
iar eu cea mai iubită prinţesă de pe pământ

va veni o zi, tată, când ne vom plimba împreună
mână în mână pe Câmpiile Elizee
ce frumoasă va fi lumea şi atunci

poezie de Alina Beatrice Chesca (octombrie 2010)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Ah, Luci... Te înţeleg. Poate n-ar fi trebuit să-ţi fi spus toate acele vorbe; ştiu că am fost prea dur cu tine. Îmi pare rău.
Lucian: Nu trebuie să-ţi pară rău, Mihai. Chiar meritam să te comporţi astfel. Chiar mă aşteptam la o reacţie violentă din partea ta, dar tu ai fost destul de calm, contrar aşteptărilor mele.
Mihai: M-am străduit din răsputeri atunci să mă abţin, să nu izbucnesc, dar... Eram prea tulburat, şocat, nu mă puteam controla, concentra, gândi logic. Nu mă aşteptasem la una ca asta; nu din partea ta! Eram contrariat, de aceea m-am purtat astfel.
Lucian: Ce te-a determinat să-ţi schimbi părerea?
Mihai: Mi-am dat seama că greşeam. Am înţeles că nu aveai cine ştie ce intenţii, sau ce-mi trecea mie prin minte atunci.
Lucian: Îmi închipui... Ascultă, sper că ceea ce am făcut n-a stricat cumva relaţia dintre tine şi Ly; lucrurile mergeau aşa de bine între voi doi, sau cel puţin mie aşa mi se părea. Sper că prostia mea nu v-a afectat în vreun fel, pentru că n-am avut nici o clipă intenţia s-o îndepărtez pe Ly de tine. N-am vrut să-ţi fur prietena, iubita. Trebuie să mă crezi! Adică, eu şi Ly... Cu siguranţă, nu!
Mihai: Linişteşte-te! Ştiu acest lucru. Oricum, n-ai fi putut să mi-o iei, n-aş fi cedat aşa de uşor. Aş fi luptat pentru ea; nu mă refer la bătaie, desigur... Dar ştiu că nu asta ai încercat. Iar în privinţa relaţiei dintre mine şi Ly, nu-ţi face griji. Nu s-a schimbat nimic. Lucrurile merg în continuare la fel de bine între noi, relaţia noastră n-a fost deloc afectată, cu nimic.
Lucian: Hmm... Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă nu Lia, ci tu ai fi intrat atunci în cameră... Oare cum ai fi reacţionat?
Mihai: Mai bine nu te întreba. Nu cred că într-o asemenea situaţie aş fi putut judeca în vreun fel, deci, nu ştiu ce s-ar fi întâmplat, cum aş fi reacţionat... Mai bine că n-am intrat eu.
Lucian: Da, mai bine...
Mihai: Sper însă să nu mai încerci vreodată s-o săruţi pe Ly, indiferent de motive.
Lucian: Bineînţeles că n-am să mai încerc aşa ceva, doar nu-s prost!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Merlin: Ai menţionat... ai vorbit despre Ealdor. Te-ai refugiat în casa unei femei.
Balinor: Asta a fost cu mult timp în urmă.
Merlin: Am crescut acolo.
Balinor: În Ealdor?
Merlin: Da. O cunosc pe femeie.
Balinor: Pe Hunith? Mai trăieşte?
Merlin: Da, este mama mea.
Balinor: S-a căsătorit. Mă bucur.
Merlin: Nu s-a căsătorit niciodată. Sunt fiul tău.
Balinor: Nu ştiu cum e să ai un fiu.
Merlin: Nici eu nu ştiu cum e să ai un tată.

replici din filmul serial Merlin
Adăugat de Marin Irina, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt băiatul mamei mele. Este foarte limpede. Mama mea a fost catolică, Tempinski, un nume polonez. Din familia lor mulţi s-au tras în vale către noi, au intrat în România şi şi-au făcut un rost, o viaţă. Şi aşa... Nu ştiu cum e corect: mama mea l-a cunoscut pe tata sau tatăl meu a cunoscut-o pe mama. Aş vrea să lămuresc această poveste. A fost o femeie superbă.

Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Naţional" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am iubit...

eu am iubit,
fiind iubit
cum n-a mai fost nicicând
nici nimeni pân' la mine...
şi infinit de pământesc
şi copleşit
de nopţi cu stele căzător de filistine...

eu am iubit,
cum n-am crezut c-am să mai pot
să mai iubesc
la fel fiind iubit de tine...
o lume-ntreagă insista că-i un complot
iubirea noastră
izbitor de clandestină...

eu am iubit,
şi-acuma pot muri
ştiind c-am fost iubit
şi-ncă mai sunt
de tine
ci voi să ştii că despre noi
prin lume circulă un mit
despre iubirea noastră
jignitor de androgină....

poezie de Iurie Osoianu (14 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!